”Toată pustia aceea mare şi grozavă”, amintiri din Neghev și despre teologia pustiei

Când am fost în Israel și v-am ținut conectați la emoțiile noastre timp de 12 zile, mi-am propus să revin asupra unor aspecte, cu detalii.
Înainte de plecare ne-am gândit cum să facem să cuprindem în câteva zile cât mai mult, așa că am socotit să mergem pe cont propriu 4 zile și apoi 8 zile cu grupul..
Așa am făcut.
Primele 4 zile au cuprins 3 obiective principale:
-să vedem țara, ”de la Dan până la Beer Șeba”.
-să mergem miercuri seara la adunare la Jaffa
-să străbatem Neghevul tot, de la Beer Șeba la Elat, ca evreii când au ieșit din Egipt
”am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă” Deuteronom 1:19
Astăzi despre Neghev.
Neghev înseamnă sud, mai tradus ca ”partea de miazăzi”, dar de fapt este numele ținutului pustiu care se întinde imediat de la sud de Beer-Șeba și ține până la Elat, la Marea Roșie.
Așa arată:
pustiu

Și aici este:
neghev.jpg
Mi-am dorit mult ca dacă vom merge vreodată în Israel, să vizităm Neghevul.
După ce am vizitat muzeul din Beer Șeba cu fântâna lui Avraam, am luat direcția sud și am intrat direct în pustiu. Pe lângă Beer Șeba mai erau ici-colo smocuri de iarbă pe câmp, era aprilie, mai încolo pământul e sterp și gol, lut, nisip și stâncă.
drumeilat.jpg
De unde dorința asta de a vedea pustia?
În tinerețe, în 1989, imediat după căsătorie, ne-am alipit de un grup de creștini simpatici, urmași ai unui învățător afiliat grupului Moisescu, pe nume Gustav Pocsi.
Fratele Gusty murise cu 4 ani înainte de alipirea noastră de grup, dar amintirea lui era vie printre ei, era citat, era amintit: ”așa zicea fratele Gusty”, ”fratele Gusty ar fi zis”.
Am primit două caiete cu scrisorile lui, le-am citit, le-am recitit, adânc om.
Una din temele mereu prezente în scrisori era tema pustiei. Cum că mersul creștinului prin lume ar fi asemenea călătoriei israeliților din Egipt spre Canaan sau că această călătorie ar simboliza viața creștină.
Citate din scrisori:
”Spune-mi, daca tu ai ajuns la starea binecuvantata de “pustie”, ai aflat, ca nimic bun nu este in tine(Rom 7.18) – ai aflat, ca esti nenorocit, ca ai un trup de moarte. -daca ai ajuns aici, atunci ce te tot framanti? Prin mila lui Domnul sti ce inseamna asta? Spune sincera. Sti? Nu sti. Daca ai sti, n-ai mai spune: dar daca… Atunci ai intelege, ca nu esti buna de nimic. N-ai ce astepta, numai mila. Un om care nu mai stie sa faca nimic?. Ce poate sa fie cu ea? Mila. Mila. Daca este mila si este mila. Dar tu ai nevoie de mila? Dar tu nu ai nevoie de mila, caci tu mai ai putere proprie si astepti de la comportarea ta ceva, care sa fie exprimat de Domnul. Ia termina odata cu fortarile tale.”
întreba și primea răspuns:
”Acum imi dau seama de pustia din inima mea, prin mila Lui in adancul meu sunt constienta de nevoia de mila din partea Domnului Isus – si de cum se indura El de mine ca am si primit mila Lui, dar sunt asa de netrebnica, ca dupa un timp mai lung sau mai scurt, uit ca tot ce am si tot ce sunt este mila Lui si am impresia ca-mi apartine, si iar astept de la mine binecuvantari mari.”

Și că de bună seamă amănuntele acelei călătorii ar trebui să le găsim în viața noastră și să învățăm din ele.

”Este infricosator, dar la “pustiire” trebuie sa-ti pierzi credinta omeneasca…Crucea de la Golgota cu Hristos Isus rastignit face nimicirea, pustiirea. Daca nu face, atunci nu este bine aratat, si nu este bine privit.„
”Cat timp cineva n-a fost pustiit de Dumnezeu(Isaia 40.3), se-nvarteste in jurul sau. Viata mea mostenita de la parinti nu trebuie s-o jertfesc lui Dumnezeu, caci e viata blestemata cu totutl. Asa cum este! CU binele si raul!”
”In orasul nostru, o tanara baptista auzind marturia mea despre lucrarea Domnului prin pustiire, s-a suparat tare, caci avea multe ”bogatii„.”

Tema pustiei era mereu prezentă în scrisorile fratelui Pocsi.

”Cu profesoara de Romana vorbesc foarte putin si rog pe Dumnezeu sa faca mare pustiu si la ea. Mi-a spus ca ea vrea sa se “distreze” bine un timp si apoi sa se pocaiasca.”
”……vointa noastra este sub voia Satanei si ar trebui sa cantam cantarea 538(mi se pare), unde asa suna refrenul cantarii: “Toata energia mea pun la dispozitia Ta…” Odata, cand eram la Iasi si am fost solicitat sa marturisesc Cuvantul, am intrebat: “Va rog sa-mi spuneti ce sa faca Dumnezeu cu energiile d-stra blestemate, mostenite de la Adam cel blestemat? Mesajul lui Dumnezeu e: “Un glas striga in pustie sa pregatesti calea Domnului”(Isaia 40.3). Pentru ca asa incepe Dumnezeu lucrarea Lui: intai pustieste si cand ai devenit pustiit, zici “O nenorocitul de mine! Cine ma izbaste din acest trup de moarte?”(Rom. 7.24), si atunci iti canta Dumnezeu tie: “Toate energiile Mele le pun la dispozitia ta”.

Experiențele vieții, conform fratelui Pocsi, ar trebui să ne conducă spre o stare de pustie în viață, stare care precede convertirea, intrarea în bucurie sau viața deplină în Cristos, Canaanul nostru.

”este foarte greu sa ajunga cineva pustiit, complet pustiit….Dumnezeu trebuie sa astepte pana la pustiirea completa a puterilor tale, a entuziasmului tau; a asteptat pana ce s-a stins inflacararea sufletului tau, cu aceasta Dumnezeu n-are ce face. Dar, iata acuma, slava Lui, ai ajuns la starea fericita a deznadejdii, asa da, acuma poti sa vii la El asa cum esti. ”

La vremea aceea, fiind și eu prins de valul teologilor experienționaliste, am îmbrățișat din toată inima acel punct de vedere și bineînțeles am căutat să identific în viața mea sau a celor apropiați, Egiptul, Canaanul și pustia, Neghevul.
Despre Egipt și Canaan, ca fiind două stări din viața creștină mai auzisem, dar pustia era ceva nou.
Detaliile subliniau nevoia de a trăi o criză înainte de a te bucura de Canaan și oamenii căutau într-un fel sau altul să identifice acea criză.
Chiar Se spunea că fără pustie nu poți intra în Canaan, că pustia este absolut necesară.
Să-i zic teologia crizei, teologia pustiului, teologia Neghevului.

Și am citit atâta despre pustie, am auzit atâtea predici că mai am dorit să văd pustia. Și acum conduceam mașina prin Neghev.
Vis împlinit.
Cam acesta era peisajul în timp ce rememoram pelerinajul meu spiritual prin pustia fratelui Pocsi. La un moment dat am dat de un hotel:
hotel
Apoi, după hotel se căsca o vale mare, lată de mulți kilometri, pustie desigur, acolo undeva jos în stânga, un fir subțire este șoseaua.

sosea

Fratele Pocsi avea chiar un standard experienționalist bazat pe trăirea acestor stări, standard cu care măsura experiențele și le aprecia dacă sunt valabile sau nu, standard în care am crezut.

Până acum câțiva ani.

Când, după ce îmi am scos dosarul de la securitate, am înțeles cât de adânc erau înfiltrate bisericile și grupurile cu securiști prefăcuți în creștini și că cu cât un grup era mai specific, mai dizident, cantitatea și calitatea securiștilor deplin conspirați era pe măsură.

Și am constatat că fratele Pocsi s-a înșelat.
Au trecut testul acceptării lui oameni falși. Le-a zis frate sau soră, i-a crezut, i-a apreciat, li s-a confesat. Probabil, atunci când i-a testat a aplicat și testul experimentării pustiei. Iudele trecuseră și ele printr-o pustie, cum îi plăcea fratelui Pocsi să creadă. I-a crezut. N-a funcționat testul experimentării pustiei.

A fost încă un motiv să îmi întăresc convingerea că nu poți folosi experiența ca dreptar, ci numai învățătura. Mai ales experiențele personale: am trăit, am visat, am simțit, nu au nici o valoare că test pentru alții, nu sunt doi-trei martori. Dar setea, mana, cârtirea, răzvrătirea, darea legii, cortul întâlnirii, toate s-au petrecut în pustie. Și noi eram tocmai acolo, de la Cades Barnea spre Marea Roșie. Ne-am bucurat de asta.
paran
Dar oare Timotei a avut experiența pustiei?
Oare Lois și Eunice l-or fi trimis în lume, să păcătuiască, să fie pustiit, ca să poată intra în Canaanul sufletesc?
Oare cât de biblică este teologia experimentării pustiei?
Nu zic că nu este o experiență reală și că mulți creștini o trăiesc asemenea apostolului Pavel, dar ar trebui oare ca TOȚI creștinii să treacă prin pustie?
Fratele Pocsi așa zicea.
În același timp fratele Pocsi s-a înșelat cu….cel puțin cu unul din cei mai apropiați care a fost de fapt un foarte bine conspirat agent al securității.
Or mai fi fost cu siguranță.
Mi-a fost Iudă și mie respectivul, respectatul…căci avea mulți copii.
Cine l-ar fi bănuit?
”Urma șarpelui pe stâncă” am văzut-o abia atunci când după ce mi-am scos dosarul de la CNSAS și mi-am scanat trecutul….la mulți ani după ce am plecat din grupul cu pustia, am pus piesă lângă piesă bucățelele ciudate de puzzle pe care le păstram în memorie, dar nu se potriveau și de fapt pictura avea nevoie de persoanele nevăzute ale ofițerilor coordonatori din casele conspirative, ofițeri ce-i dirijau din umbră pe unul și pe altul din cei bine mascați prin grupuri și adunări..
Mi-am scanat trecutul iar din trecut făcea parte și perioada ”teologiei pustiei”.
La un moment dat am oprit la o oază, la un kibuț, am mers la baie, am cumpărat curmale,
oaza.jpg
benzină luasem din Beer-Șeba, n-am riscat să rămânem în pană de benzină în pustiu. Dacă în pustia Neghev erau oaze, în pustia fratelui Pocsi nu erau, nici măcar una, ca cea a lui Lois și Eunice, unde să crească Timotei.
Pustie și numai pustie.
Prea ne-am standardizat gândirea după un tipar de genul: trebuie să ai această experiență. Biblia zice că trebuie să ai ACEASTĂ ÎNVĂȚĂTURĂ.

Nicăieri nu scrie că nașterea din nou este o experiență. (Împușcați-mă vă rog!)
”…aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămînţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu,” 1 Petru 1:23
”El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvîntul adevărului, ” Iacov 1:18
Nașterea din nou este o învățare a Cuvântului lui Dumnezeu, o convingere, o schimbare a minții, o angajare la Stăpân.
Teologia experienței are în ea hiba că odată experiența trăită, gata cu angajamentul:
ai ajuns la starea binecuvantata de “pustie”?….daca ai ajuns aici, atunci ce te tot framanti?” scria fratele Gusty.
Deci starea, experiența te îndreptățește la ”pe-loc-repaus”, gata cu frământarea.
Astea ar fi deci cele 3 probleme mari la teologiile experienționaliste:
1. Nu pot fi testate, de obicei sunt experiențe „lăuntrice” personale, proprii.
2. Odată atinsă experiența, omul devine mulțumit și eventual va căuta o experiență paralelă, căci experiențe succesive nu există, asta ar însemna plan. Focusat pe experiență, omul va neglija complet învățătura.
3. Experiențele nu pot fi folosite ca standard pentru a testa pe cineva și cine le folosește obține tot atâtea grupuri de creștini, câte teologii experienționaliste aplică.

Aceste gânduri le-am avut prin Neghev, după Neghev.
Grozavă pustie.
Dar am mai avut un gând în minte, versetele profetice despre viitorul pustiei:
Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli, şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori, şi va sări de bucurie, cu cîntece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului.” Isaia 35:1-2
”….voi preface pustia în iaz, şi pămîntul uscat în şivoaie de ape; voi sădi cedri, salcîmi, mirţi şi măslini în pustie; voi pune chiparoşi, ulmi, şi merişori turceşti la un loc în pustie, ca să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mîna Domnului a făcut aceste lucruri, şi Sfîntul lui Israel le-a zidit.” Isaia 41:18-20
”El va face pustia lui ca un Rai, şi pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului.” Isaia 51:3

Oare să aibă de-a face aceste profeții cu rezolvarea crizei apei în Israel?
Nu știam atunci aceste taine (despre apa din Israel), de ce până la Beer Șeba agricultura era în floare și apoi pustiu, dar pe urmă am citit și am aflat.
Este o altă minune.
Dar despre apa din Israel, în altă postare, cu voia lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s