”Dar nu am considerat potrivit să îi furnizăm lui numele noastre.” Cronica fraților hutteriți. (175)

 

Pisker Löw, un evreu din Nikolsburg, și Hans Parth, oficialitatea principală din oraș, au avut îndrăzneala să ne implice într-o chestiune murdară. Ei, în special evreul, au vorbit ca și cum ar fi avut un important mandat imperial pe care ar fi vrut să ni-l transmită în mod secret, dar doar dacă fratele Klaus Braidl, bătrânul bisericii, venea în persoană. Astfel că pe 2 noiembrie, fratele Klaus a mers la Tracht cu câțiva bătrâni, printre ei fiind Ludwig Dörker, Ioan Rath, David Hasel, Andreas Kleesattel, Sebastian Dietrich și Georg Zobel.

Evreul le-a înmânat un act prin care le cerea fraților o sumă însemnată de bani; era scris intenționat în numele împăratului. Georg Zobel era singurul menționat prin nume – se făcea referire la bătrâni printr-un singur cuvânt.

Dumnezeu așteaptă mai mult de la tine decât pastorul tău

Am fost duminică la două biserici aici în America unde pentru o scurtă vreme mă găsesc.
Am ales două biserici ”bune” (după standarde în care nu mai cred), bun însemnând cu un istoric de oameni care au suferit în România, au fost persecutați și alungați.
(Nu m-am dus la bisericile unde știu sigur că sunt pastori-securiști, deși sunt mai bine organizate, mai numeroase și mai ”vestite”.)

M-am dus la cei ”mici”.
Am ascultat coruri de copii și de oameni mari.
Copii care majoritatea din ei nu știau ce înseamnă: scutec, înfășat, iesle și omăt, dar care  repetau mecanic cuvintele.
Oameni mari care își priveau copiii mulțumiți de iluzia continuității unui românism șchiop care s-a fracturat atunci când și-au cumpărat primul bilet de avion peste ocean.
Pastori mulțumiți de numărul mare de ascultători ”care au venit astăzi la ”casa Domnului””.
Oameni mari care se salutau între ei cu ” merry christmas”, dar când unul de la amvon i-a salutat la fel, i-au replicat vocal: ”Crăciun fericit”, ”…zi pe românește!” și ”…a uitat de unde-a plecat!”
Privind cele două congregații am căutat să evaluez nivelul  și felul de angajament (evlavie) care animau cele două categorii de participanți: clericii și enoriașii.

”… ne-am supus răbdători tuturor acestor jafuri și nedreptăți.” Alungarea din Bochtitz. Cronica fraților hutteriți.(174)

Lunea, pe 14 aprilie, 1597, am fost alungați din comunitatea și ferma noastră de la Bochtitz, unde locuisem pentru patruzeci de ani, lăudat să fie și mulțumiri îi aducem lui Dumnezeu. Domnul Jan Kusý ne-a obligat să plecăm cu bătrânii, văduvele, orfanii și copilașii noștri, lăsând în urmă tot ceea ce dețineam. Tatăl său, domnul Štěpán Kusý de Mukoděl (înainte stând la Bochtitz), ne-a primit pe pământul său. Am trăit sub el pentru treizeci și șase de ani și sub fiul său pentru patru ani. Acum fiul său a început să ne oropsească și să ne provoace multe neajunsuri.

Ne-a luat țevile pe care le instalasem pe cheltuiala noastră – puse pentru a transporta apă de la fântână până la locșorul nostru – și și le-a instalat în propria casă. Slujitorii lui au venit înarmați și ne-au luat fânul din hambar cu forța. Când căruțașii lui au pierdut sau stricat coșurile de măsurat obroacele, au luat coșurile surorilor noastre. Multe lucruri asemănătoare s-au întâmplat.

Nu orice naivitate este inocentă

”Din păcate, nu orice naivitate este inocentă. Liderii sunt obligaţi să dea dovadă de mai mult decât de bune intenţii. În speţă, să aibă nişte informaţii şi nişte competenţe. Dacă nu dispun de ele, sunt siliţi să nu se încumete să schimbe din temelii,  fără legitimitate suficientă, ceea ce au pus pe picioare, cu amplu efort intelectual, moral şi politic, precum şi cu deplină acoperire democratică, predecesori mai învăţaţi.” sursa

Nu știu cine este Petre Iancu de la Deutche Welle, autorul afirmațiilor de mai sus.
Dar de aici din America, unde nu am timp de multe lucruri, nici de scris pe blog (o să recuperez la întoarcere), îmi fac totuși timp să privesc smochinul cum înfrunzește.
Așa am ajuns la acest comentariu: Clinci americano-israelian și ordinea mondială.
Trec zilnic pe lângă sinagogi aici în America, evident întreținute și vizitate. Sunt încă mulți evrei în America.

Evreii de aici n-au plecat și n-au de gând…încă.

Excluderea și reprimirea lui Zuckenhammer. Cronica fraților hutteriți. (173)

În următoarea dimineață, întreaga chestiune a fost adusă în atenția bisericii și frăției i s-a cerut să decidă dacă un asemenea om ar putea să rămână sau nu în slujba Cuvântului. Două sau trei voci au vorbit pentru eliberarea sa din slujă, din moment ce nu s-a dovedit potrivit pentru aceasta.

Un frate, din simpatie pentru el, a spus că ar fi mulțumit dacă Zuckenhammer și-ar continua serviciul și rugăciune să fie făcută Domnului în numele său. Se pare că a fost abordat dinainte de Zuckenhammer și a fost înduplecat de rugămințile lui. Și nu a fost singurul – mai erau încă vreo doi sau trei în aceeași situație. Încă câțiva au vorbit în asentiment cu cel de sus, deși unii erau foarte ezitanți.

În acest moment, fratele Klaus Braidl (vorbind pentru toți bătrânii) i-a avertizat că toți ar trebui să vorbească în frică de Domnul în loc de a se uita unul la altul; și că fiecare era răspunzător în mod personal înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Din moment ce câțiva vorbiseră pentru eliberarea lui Zuckenhammer din serviciul său, toată lumea ar trebui să se întrebe cu toată seriozitatea cât de eficient ar mai fi cuvântul lui Zuckenhammer și învățătura sa de acum înainte, de exemplu, când i-ar mai fi disciplinat pe alții. O mărturie unificată ar trebui să fie oferită în frică de Dumnezeu.

Excluderea lui Hans Zuckenhammer. Cronica fraților hutteriți. (172)

Pe 4 martie, 1597, Hans Zuckenhammer, care fusese un slujitor al Cuvântului pentru șaptesprezece ani a fost exclus înaintea întregii biserici din Protzka în Ungaria în prezența fratelui Klaus Braidl, bătrânul și Ludwig Dörker, Cristian Steiner, Ioan Rath, David Hasel, Stoffel Küenhuber, Daniel Hellrigel, Hans Neumair, Sebastian Dietrich, Petru Trier, Lamprecht Jänko și Hauptrecht Zapff, toți fiind slujitori ai Cuvântului.

De asemenea prezenți erau paisprezece sau cincisprezece frați din Velké Leváre (unii dintre ei responsabili pentru departamentele de lucru), care îl știau pe Zuckenhammer și căile lui.

Iată ce s-a întâmplat: Mai multe plângeri au fost aduse fratelui Klaus despre felul inconsecvent și chiar nedrept prin care Hans Zuckenhammer împărțea dreptatea – unii oameni nu fuseseră pedepsiți cu asprimea cuvenită, iar alții fuseseră tratați cu prea mare severitate, fiind folosite injurii grosolane și fiindu-le arătată ușa.

”Au fost alungați din casele lor cu săbiile scoase…” Alungarea din Frischau. Cronica fraților hutteriți. (171)

Pentru acestea și din alte motive, am văzut că cu cât stăteam mai mult, cu cât situația devenea mai insuportabilă. Astfel că am decis să îi spunem din timp că pur și simplu nu mai puteam să trăim sub el. Dar înainte de ai spune acest lucru vroiam să luăm cele mai bune lucruri din casă ca precauție, din moment ce nu știam ce se va întâmpla într-un final.

Totuși, domnul Bernhard a aflat despre planurile noastre și și-a făcut apariția la noi împreună cu doamna și slujitorii lui. Niciun fel de milă nu li s-a arătat bătrânilor, femeilor ce erau pe cale să nască sau sugarilor; au fost scoși din casă cu forța și au trebuit să lase totul în urmă.

Două mame cu bebeluși mititei de două săptămâni au trebuit să plece, precum și unsprezece alți copii cu mamele lor. Orice copil ce s-a întâmplat să nu se afle în pătuț a trebuit să fie purtat de mama lui; pătuțul a fost lăsat în spate. Mamei nu i s-a permis să ia nici măcar un scutec pentru copilul ei, apăi un pătuț sau orice altceva.

Purtarea rea a ”domnului” Bernard, motivele plecării din Frischau. Cronica fraților hutteriți (170)

1597

Pe 19 ianuarie, 1597, la Pribitz șase frați au fost aleși pentru slujba Cuvântului și investiți. Ei erau Hans Staindel, un șelar; Georg Wöller, un țesător: Hans Iacob,¹ un cizmar; Franz Walter, un bărbier-chirurg; Augustin-Graf, un fierar de coase și Georg Riedel, un viticultor.

La anul 1597 trăisem la Frischau deja de aproximativ șaizeci de ani, întotdeauna mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru bunătatea lui. Pe 5 februarie, totuși, domnul Bernard de Certorejsky din Frischau ne-a obligat să plecăm, deși construisem această comunitate în 1581 la cererea lui.² Am construit-o pe o pajiște în concordanță cu nevoințele noastre și am plătit în mare parte pentru ea noi înșine. Pe vremea aceea și-a pus sigiliul pe următoarele condiții și și-a dat cuvântul că le va respecta: Dacă frații vor presta la fel de multă clacă ca și ceilalți muncitori ai lui (și nu el va încărca programul) și dacă vor plăti arendele și dijmele anuale, nici el și nici urmașii săi nu vor mai avea alte cereri de la ei. El va fi drept și îi va proteja de orice tulburări sau violențe.

Refuzul de a da bani cu împrumut împăratului. Cronica fraților hutteriți (169)

Niciodată nu am căutat să ne răzbunăm; nici nu am dorit să provocăm probleme pentru autorități și domni (și nu dorim să facem asta acum). Nu am acuzat pe nimeni sau să ne fi punem în cap vreun proces. Preferăm să suferim totul, urmând exemplul și porunca lui Hristos și încredințând totul în mâinile lui Dumnezeu, Judecătorul cel drept, să vină ce-o veni.

Conchidem cu umila noastră cerere adresată domnilor de a prezenta toate informațiile necesare Maiestății Sale într-o relatare detaliată și adevărată. Din moment ce Maiestatea Voastră, în bunătatea dumneavoastră, nu ați avut niciodată cereri de nesuportat pentru noi (pentru care noi peregrinii și veneticii vă suntem îndatorați în profunzime), avem încredere completă că nu ne va cere imposibilul de la noi pe viitor. Este pur și simplu imposibil pentru noi să împrumutăm bani pentru a îndeplini dorința Maiestății sale; noi înșine datorăm câteva mii de guldeni.

Scrisoarea către împărat. Cronica fraților hutteriți. (168)

Cum domnii auzeau acest răspuns de fiecare dată de la noi, ne-au cerut să transcriem răspunsul nostru în detaliu exact cum li-l spusesem lor. Astfel, că la cerere, am prezentat următorul document pe 25 octombrie, 1596 la castelul din Gross Seelowitz, încredințându-l lor pentru a-l prezenta împăratului.

LA CEREREA MAIESTĂȚII DUMNEAVOASTRE IMPERIALE

reprezentanții dumneavoastră, guvernatorul, judecătorul județean și vice-cancelarul marcgrafatului de Moravia, au convocat frații noștri din Neumühl și din alte locuri din Moravia pentru a ne adresa o serie de întrebări. Am oferit un răspuns potrivit și umil de fiecare dată pe cale orală și acum dorim să vi-l prezentăm în scris.¹

Reprezintă o nouă și dureroasă experiență pentru noi aceea de a fi suspectați, de către oameni care nu sunt prea bine-dispuși față de noi, că am avea sume de bani la dispoziție. Aceasta nu este în concordanță cu adevărul și nu ar trebui să fie crezută chiar așa, cu una cu două. Următoarele reprezintă dovezi satisfăcătoare în acest sens:

ÎN PRIMUL RÂND, toată lumea știe că nu avem nimic a face cu comerțul și camăta sau orice altă ocupație neproductivă. Ne câștigăm pâinea cu muncă grea manuală. Este imposibil să acumulezi bogății nemăsurate astfel.

Cum s-a construit sistemul bisericist?

Cine e ”patronul” bisericii tale?

O statistică din Statele Unite, (unde sunt acum pentru o scurtă vreme) arată că se închid cam 4000 de biserici pe an aici.
Cineva îmi spunea că sunt multe (clădiri de) biserici de vânzare.
Am fost la un frate în vizită și mi-a arătat biserica românească din orașul lui: Aurora, IL.

Pe la începutul anilor 1900 un mare număr de români au venit în Statele Unite la lucru și aici în Aurora a fost chiar un cartier românesc.

O bandă ticăloasă de tâlhari – polonezi, italieni și alții – ne-au prădat comunitatea de la Neumühl. 18 ianuarie 1596. Cronica fraților hutteriți. (167)

1596

Pe 18 ianuarie,¹ 1596, la Neumühl, cinci frați au fost investiți în slujba Cuvântului de către bătrâni prin așezarea mâinilor. Aceștia erau Hans Schmied, Stoffel Rath, Martin Gotzman, Joseph Hauser și Rudolf Hirzel.

Lunea, 26 august, o bandă ticăloasă de tâlhari – polonezi, italieni și alții – ne-au prădat comunitatea de la Neumühl. Au continuat tot așa pentru aproximativ două ore, până la nouă noaptea. După ce a trecut acest interval de timp, vești despre atacul lor brutal au ajuns la cele două sate învecinate. Alarma a fost dată și oamenii au venit în fugă. Tâlharii, înștiințați de omul lor de șase, s-au înspăimântat și au luat-o la sănătoasa ca și cum ar fi fost urmăriți, luând cu ei șaisprezece cai de căruță gata înșeuați. Doi cai au scăpat și i-am recuperat, dar tâlharii au călărit pe ceilalți până la Viena.² Au provocat o atât de mare vâlvă când au sosit cu caii că domnii din Viena au pornit după ei și i-au întemnițat pe toți cei douăzeci și patru de tâlhari și răufăcători.

Ne-am luat înapoi caii prin intermediul domnilor din Viena și în special prin guvernatorul Moraviei (pe ale cărui pământuri s-a petrecut jaful) și el a scris o scrisoare în numele nostru. Astfel că Dumnezeu în mărinimia sa ne-a ajutat din nou.

De asemenea în 1596, împăratul a trimis o scrisoare oficială guvernatorului Moraviei,³ judecătorului tribunalului județean și vice-capelanului, convocându-ne bătrânii (în special pe aceia din Neumühl) pentru a apărea înaintea lor. Împăratul dorea să înapoieze bani pe care îi împrumutase din orașe libere imperiale și din alte surse. Vorbim de câteva mii de guldeni și se presupunea ca noi să îi i împrumutăm împăratului această sumă sau să o punem la dispoziția lui.

1594-1595. Cronica fraților hutteriți.

1594

Pe 8 ianuarie, 1594, fratele Iacob Hinner sau Kitz, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Pribitz.

La Neumühl, pe 9 martie, cei trei frați Stoffel Schenck, Konrad Glasser și Leonard Schmidt au fost numiți în slujba Cuvântului.

Fratele Hauptrecht Zapff¹ a fost numit și de asemenea investit ca și slujitor al Evangheliei.

De asemenea, în aceeași zi la Neumühl, încă patru frați,² Martin Gotzman, Georg Haan, Rudolf Hirzel și Iosif Hauser au fost aleși în slujba Cuvântului și supuși unei perioade de testare.

Curând după, Georg Haan a fost eliberat din slujba sa la cererea lui repetată, deoarece suferea în mod cronic de niște probleme la al său cap.

Începutul unei perioade de mari necazuri. Cronica fraților hutteriți. (165)

1593

În 1593, când războiul turcesc¹ a izbucnit în Croația, mulți soldați au trecut prin țară, luând cai, boi și alte lucruri. În Neumühl, un frate pe nume Heinrich, un fierar, a fost împușcat mortal prin poartă. Acesta a reprezentat începutul unei perioade de mari necazuri. Prin urmare, bătrânii bisericii ne-au îndemnat în această perioadă de nevoințe să insistăm în rugăciune cu mai multă ardoare ca niciodată. Au căzut de acord ca oricând slujitorii Cuvântului vor putea să aranjeze acest lucru, în orice moment din zi sau noapte, să ne unim în rugăciune, cu umilință să îi cerem lui Dumnezeu să își aducă aminte de noi și să ne ajute, pentru că nu există nimeni în întreaga lume pe care ne putem baza; asta chiar dacă am suferi pierderi ale bunurilor de pe pământ, să ne păzească sufletele noastre de la rău și poporul nostru de la a îndura brutalitate și necinstire; ca să ne protejeze pe noi toți – văduvele și orfanii, tinereii cei mulți și neexperimentați și soțiile și copiii noștri – de la tiranul însetat de sânge, dușmanul lui Hristos; ca să ne țină să nu ne împrăștiem sau să fim vânduți printre păgâni, ca să nu fim târâți în modul lor de viață blasfemiator și necreștin. Și dacă Dumnezeu folosește despotul însetat de sânge pentru a-i pedepsi pe aceia care se numesc pe sine însuși creștini (dar a căror vieți se opun lui Hristos, prin a lor sfruntată sodomie, păcate îngrozitoare și blasfemie), ar trebui să ne rugăm ca să îi dea poporului Său, căruia îi este teamă de el și își pune speranța doar în el, ajutor deosebit așa cum doar el poate să ofere – și pe care l-a oferit în mod minunat de la începuturile lumii.

1593. Cronica fraților hutteriți. (164)

1593¹

De sărbătoarea sf. Martin [11 noiembrie] din anul 1593 am cumpărat clădirea conventului din Göding.

În același an, pe 21 martie, patru frați au fost numiți în slujba Cuvântului la Neumühl. Aceștia erau Seyfried Geiss, Georg Acker, Kaspar Uhle și Franz Moritz.

În aceeași zi, următorii douăzeci și patru de frați au fost investiți și oferiți bisericii ca slujitori pentru treburi de zi cu zi: Martin Kirsch, Avraam Laub, Georg Zobel, Petru Hasel, Hansel Hoffman, Mihai Albrecht, Mihai Oberacker, Marx Ehle, Thoman Pruckner, Ioan Haan, Hans Dorn, Henoch Westfal, Iacob Käpel, Iacob Märkel, Friedrich Samsun, Wolf Steudtel, Martin Hederich, Wilhelm Moldt, Bärtel Hentaler, Nickel Stain, Bastel Vorher, Georg Lackhorn, Hansel Adamer și Hans Pommersummer.

Pe 4 aprilie, fratele Hans Lückel, un foarte respectat slujitor pentru treburi de zi cu zi a adormit în Domnul la Neumühl.

”Călăul l-a împins pe fratele Matia în apă și l-a scos de trei sau patru ori afară pentru a-l întreba dacă se va dezice. A răspuns că nu, cât de mult a mai avut glas.” Înecarea fratelui Matia Mair la Baden în Elveția, 27 iulie 1592. Cronica fraților hutteriți.(163)

În același an pe 1 iulie, fratele Mihai Hasel, un țesător, a murit în închisoarea din Hohenwittlingen în Württemberg. Din pricina credinței sale în Hristos el stătuse în închisoare pentru mai bine de patru ani. A rămas de neclintit, credincios și încrezător în Domnul și a îndurat prea multe în timpul întemnițării sale. Era determinat (așa cum ne și scrisese) ca niciodată să nu se dezică de adevărul sfânt, chiar de-ar fi să stea în închisoare până la sfârșitul vieții sale. Iar Dumnezeu i-a permis să depună mărturie – laudă lui Dumnezeu!

Chiar și necredincioșii nu puteau să nu îl vorbească de bine pe Mihai. Castelanul spunea că fusese un om credincios și dacă acest frate nu ajungea în rai, el însuși nu ar îndrăzni să bată la porți. El s-ar bucura dinainte, dacă ar ști că și-ar încheia viața ca Mihai.¹

De ziua Mariei Magdalena [22 iulie], fratele Matia Mair a fost luat prizonier la Würenlos lângă Baden în Elveția. A fost capturat deoarece un popă ce venea de la biserică l-a luat în vizor. Imediat i-a spus bucătăresei lui să îl urmărească pe Matia în afara satului și să intre în vorbă cu el. Ea trebuia să se prefacă că era doritoare să meargă [în Moravia] și că și alții veneau să vorbească cu el. Ea l-a tot ținut de vorbă până când popa a avut vreme să trimită țărani după el, care l-au prins și l-au dus la Baden. Șase zile mai târziu, pe 27 iulie, nelegiuitul clan de popi au adus vorba despre moartea lui deoarece refuza să renunțe la credința sa așa cum ei doreau. Dar ei nu suflau o vorbă privitor la interogatoriile și răspunsurile lui.

Vizită în SUA între 20 dec-1 ian

Pentru prietenii mei din SUA: voi fi în zona Chicago în această perioadă cu Voia lui Dumnezeu. După România, din SUA vin cei mai mulți cititori pe acest blog.

Dacă cineva din zona Chicago vrea să ne întâlnim, să lase un mesaj pe mail: vesteabunamail@yahoo.com

”Chiar dacă îmi smulgeți venă după venă din trupul meu și tăiați o fâșie de piele în fiecare zi, nu mă voi dezice sau abate de la adevărul sfânt.” Execuția fratelui Thoman Haan la Freiburg în Bavaria, 18 iunie 1592. Cronica fraților hutteriți. (162)

1592-1618: Prigoană reînnoită

1592

Pe 12 mai în anul 1592, fratele Thoman Haan a fost capturat și pus în închisoare la Freiburg în Bavaria din pricina credinței sale. A fost întins cu cruzime și interogat sub tortură pentru a-l convinge să le zică informația pe care o vroiau și să se dezică. L-au lăsat să atârne pe scară de la opt până unsprezece.

Răspunsul său a fost, „Aveți putere asupra corpului meu, așa că faceți-i ce vreți. Nu același lucru se poate spune despre sufletul meu. Nu veți extrage de la mine ceea ce vreți să știți. Nu voi trăda pe nimeni. Chiar dacă îmi smulgeți venă după venă din trupul meu și tăiați o fâșie de piele în fiecare zi, nu mă voi dezice sau abate de la adevărul sfânt.”

L-au ponegrit și l-au numit un seducător care a atras mulți oameni la această sectă a rebotezaților. Dar el le-a spus că era adevărul botez creștinesc și nu un botez duplicat; dacă ar putea să convertească întreaga lume murind încă de trei ori, ar face-o cu bucurie (dar doar dacă ar fi posibil).

” A mers la locul de execuție fiind umplut de pace.” Execuția fratelui Iacob Platzer la Silian, valea Puster, Tirol, 7 august 1591. Cronica fraților hutteriți. (161)

Pe 19 iunie, Iacob Platzer, un lăcătuș a fost capturat la Silian în valea Puster, Tirol.¹ A rămas în butuci în închisoare pentru opt săptămâni, până la 7 august. Adversarii lui nu i-au putut distorsiona convingerile; s-a ținut de ele cu hotărâre ca venite de la Dumnezeu și a refuzat să devieze de la adevăr. Prin urmare, a fost condamnat să moară de sabie, în concordanță cu mandatul împărătesc. A mers la locul de execuție fiind umplut de pace, neperturbat de faptul că va avea să moară pentru credința sa.

Și-a făcut rugăciunea la Dumnezeu, iar călăul l-a decapitat și apoi l-a îngropat. Astfel, a oferit o mărturie dreaptă pentru adevărul sfânt. Lăudat să fie Dumnezeu, care i-a dat harul și tăria necesară.

Puterea învierii Lui

”… să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” Filipeni 3:10

Azi vreau să detaliez ce fel de putere trebuie să cunoaștem și de ce această putere este numită ”a învierii Lui”.

Poziția și lucrarea Domnului Isus acum este aceasta:
”Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi.” Romani 8:34

Domnul Isus mijlocește pentru noi, dar înainte de a ajunge să mijlocească, El a murit și a înviat.
Trecerea prin moarte și prin înviere a făcut ca: ”…prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” Evrei 2:18

” Dumnezeu mi-a dat membre sănătoase, și pentru El le voi sacrifica.” Execuția fratelui Georg Wenger la Sankt Lorenzen, 5 august 1591. Cronica fraților hutteriți. (160)

Pe 5 august în acest an, fratele Georg Wenger, un croitor, a fost executat pentru credința sa la Sankt Lorenzen în valea Puster în regiunea Tirol. El stătuse în închisoare pentru mai bine de un an. A fost prins în ajunul zilei sf. Iacob [24 iulie], 1590 și dus în închisoarea comună în tribunalul din Sankt Lorenzen. Următoarea zi a fost convocat de către avocat, gardian, funcționar și un popă. Vroiau să le spună cu cine călătorise și unde li se oferise adăpost. Le-a răspuns, „Doamne ferește să fac o asemenea răutate. Nu ne trădăm dușmanii, care au greșit față de noi. Și atunci să îi trădez pe aceia care ne-au tratat cu omenie sau chiar pe dragii mei frați? Cu ajutorul lui Dumnezeu, nimeni nu va scoate asta de la mine, pentru că este împotriva dragostei pentru aproapele meu.”

Biserica și piața din San Lorenzo di Sebato, Italia (Bolzano), (Sankt Lorenzen), locul martirizării fratelui Georg Wenger

 

Apoi l-au presat să se dezică și au poruncit ca butuci să fie aduși. Gardianul a spus, „Dacă bunătatea nu te mișcă, iată unealta.”

Georg i-a răspuns, „Și iată-mă. Dumnezeu mi-a dat membre sănătoase, și pentru el le voi sacrifica. Dacă nu pot pleca cu conștiința curată, nici nu voi scăpa cu inima pângărită.”

Alungarea din Voitelsbrunn, Pergen și Pulgram. 1591. Cronica fraților hutteriți (159)

Pe 7 mai, cele două comunități ale noastre au trebuit să se mute din Voitelsbrunn și Pergen, unde trăiserăm pentru mai bine de treizeci de ani. Domnul Sigismund von Dietrichstein moștenise acele două sate, pe lângă altele, după moartea tatălui său. Ne-a poruncit să îi părăsim proprietățile, pur și simplu din pricina credinței noastre, și am fost obligați să o facem, încredințându-ne cauza în mâinile Domnului. Ne-a dat optsprezece săptămâni pentru a pleca. Ni s-a permis să vindem ceea ce puteam de pe întinsul proprietății care nu aparținea clădirilor, deși am ieșit în pierdere prin aceasta.

A trebuit să abandonăm casele și câmpurile cu grâne fără a beneficia de vreo compensație.

Moartea de martir a fratelui Leonard Boltzinger la Julbach, 8 martie 1591. Cronica fraților hutteriți. (158)

Vinerea în prima săptămână a Postului Paștelui, pe 8 martie în acest an, fratele Leonard Boltzinger, un ceasornicar de meserie, a fost executat pentru credința sa în Hristos. Aceasta s-a petrecut la Julbach, un târg nu departe de Braunau în Bavaria, după douăzeci și trei de săptămâni de întemnițare.

Biserica din Julbach, construită pe la 1400, exista pe vremea când fratele Leonard a fost martirizat în apropiere.

A fost prins la Julbach, în marțea dinaintea sărbătorii sf. arh. Mihail și Gavriil [29 septembrie] în anul de dinainte, apoi a fost dus în orășelul Braunau și a fost pus într-o temniță întunecată. Într-un efort menit să îl facă să își renege credința a fost torturat prin întindere, prima dată fără greutăți, a doua oară cu un bolovan atârnat de el. Și totuși, întotdeauna răspunsul său era același: că nu se va dezice.

Mânia lui Dumnezeu

1591. Alungarea de la Schenkhof. Cronica fraților hutteriți. (157)

1591

Pe 18 ianuarie, 1591, Hynek Šlach de Hřivice ne-a evacuat de pe proprietatea lui, Schenkhof,¹ deși ne lăsase ferma lui pentru o arendă anuală stabilită, pe care întotdeauna am plătit-o la timp. Aceasta s-a întâmplat înainte ca anul stipulat în contract să se termine, deoarece contractul a fost distrus prin neglijența administratorului fermei. Dar vina era de fapt a lui Šlach pentru că cu nepăsare a dat un asemenea act important unui om care nu putea să citească și care nu a înțelegea nimic din el. Astfel că ne-a făcut pe noi să plătim pentru tâmpenia unei persoane prin evacuarea noastră din fermă, deși eram nevinovați și nu am fi putut să o împiedicăm. Ai noștri nici măcar nu au putut să ia îmbrăcămintea sau cearceafurile cu ei; acestea ne-au fost furate în mare parte. Toți caii, vacile, oile și alte animale pe care le-am crescut în ultimii șase ani ne-au fost luate. Și nu numai aceasta: Šlach a luat chiar și o treime din animalele din șeptel și grâne pe care ai noștri le câștigaseră ca și lefuri muncite din greu în cele două ferme ale domnului mareșal. Bunuri din casă, ustensile de bucătărie, căruțe, harnașamente – tot ceea ce ne aparținuse, incluzând și câmpurile pe care le-am semănat – ne-au fost luate. Nefiind încă mulțumit, a luat cai și căruțe și douăzeci de stupi de la frații din Kreutz. Am estimat că pierderile suferite treceau peste suma de 5000 de guldeni. A trebuit să îndurăm acest lucru și să lăsăm chestiunea în mâinile Domnului.

Pe 15 februarie, fratele Paul Iltzmüller, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Moskowitz.

1

Schenkhof, o proprietate organizată sub forma unei ferme de lângă Tscheitsch (Čejč), la nord-vest de Göding (Hodonín); vezi Beck, 304; Zeman, Topography, #138, #160.

Creștinism de familie sau ”creștinism” de sinagogă? (5)

Serial(1, 2, 3, 4, 5)

       ” Voi binecuvânta pe ceice te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine”
Geneza 12:3
Binecuvântarea lui Avraam

Expresia ”adunarea din casa lui” cutare se regăsește atât de des în Noul Testament încât ispita de a o pune ca titlu am avut-o.
Dar pentru că termenul ”casa” în românește semnifică atât clădire cât și familie, e evident din context că apostolul a vrut să arate mai mult termenul familie, de aceea am pus în titlu termenul ”familie”: creștinism de familie.
Gândiți-vă de câte ori a botezat ”casa” unuia sau altuia, e evident că nu a botezat clădirea, ci pe cei ce au crezut din acea familie.
După ieșirea din sinagogă, la Corint, creștinii au intrat după Pavel în casa lui Iust, aici e evident că e vorba de familia lui Iust și și de casa lui Iust.
Deci aș vrea să nu reținem doar unul din sensuri, ci pe amândouă: casă=atât clădire cât și familie.
Găsim în Noul Testament adunarea din casa lui Gaius, a lui Arhip, a Lui Aquila și Priscila și din casele(familiile) multor altor creștini.

”Existau mult mai mulți dintre ai noștri care trăiau acum în Moravia și am influențat țara mai pregnant decât în trecut când fuseserăm mai puțini.” 1590, Scrisoarea către Dieta Regională. Cronica fraților hutteriți (156)

1590

Pe 1 martie, 1590, fratele Blasi Harer, un slujitor al Cuvântului a adormit în Domnul la Alexowitz.

În prima duminică din Postul Paștelui, 11 martie, 1590, cinci frați au fost investiți în slujba Cuvântului la Neumühl de către bătrâni prin așezarea mâinilor. Aceștia erau Iacob Hinner [sau Kitz], Petru Trier, Lamprecht Jänko, Sebastian Dietrich și Andreas Lehner.

În aceeași zi, trei frați, Kaspar Uhle, Seyfried Geiss și Georg Acker,¹ au fost numiți în slujba Cuvântului pentru o perioadă de testare.

Din pricina conștiințelor noastre nu puteam plăti impozitele obișnuite în măsura în care erau percepute pentru război sau avanposturile situate la frontiere, astfel că autoritățile confiscaseră animale din șeptel, vin și alte bunuri în schimb. După ce aceste fapte au continuat pentru câțiva ani, ei înșiși au obosit din pricina aceasta și în urma repetatelor noastre proteste și plângeri. Câțiva domni care ne puseseră această întrebare înainte ne-au întrebat din nou ca noi la rândul nostru să le spunem ce puteam face ce nu ar fi reprezentat o pată pe conștiințele noastre. Spuneau că cu siguranță din moment ce ne bucurăm de beneficiile țării și ne putem îndeletnici cu meseriile noastre, nu ne puteau scuti în totalitate. Dacă un grup numeros ca al nostru nu ar plăti nimic, acest fapt ar plasa povara pe umerii Dietei Regionale. Ar trebui să ne mai gândim la acest aspect.

Înregistrare adunare 11 decembrie 2016

” În alte locuri am fost jefuiți de porci, vaci și cai. Trebuie să îndurăm această tâlhărie până în ziua de azi. Cine știe când se va sfârși!” Cronica fraților hutteriți. (155)

1589

De ziua sf. Gall [16 octombrie], 1589, fratele Valtin Hörl, un vechi și credincios slujitor al Cuvântului a adormit în Domnul la Klein Niemtschitz.

Tot cam pe acum, Stoffel Schenck, din Rehag (zona Berna, Elveția), a devenit fratele nostru. Înainte a fost un slujitor al Cuvântului printre cei din Frăția Elvețiană, el s-a alăturat comunității noastre bisericești împreună cu oamenii săi.

În acest an a trebuit să plecăm din Boretitz, unde trăiserămm pentru mulți ani. Doamna proprietății nu ne plătea pentru munca pe care o prestasem în via dumneaei și dorea să ne deducă impozitele de război din lefurile noastre. Într-un final, ne-a poruncit să plecăm și ne-a privat de a mai putea numi acel loc acasă.

Sinagoga satanei (4)

Serial(1, 2, 3, 4, 5)

 „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că sînt Iudei şi nu sînt, ci sunt o sinagogă a Satanei.” Apocalipsa 2:9

O  a treia concluzie pe care o tragem observând evoluția de mai târziu a teologiei iudaizatorilor (creștini evrei care au dorit să-și impună caracteristicile iudaismului și asupra creștinilor dintre neamuri) este că această mișcare de ”iudaizare” a păgânilor deveniți creștini, a avut ”succes” și amintirea în Apocalipsa de două ori a expresiei ”sinagogă a satanei” cred că are legătură cu această întoarcere spre iudaism, atât de aspru înfierată de către apostolul Pavel.
Cel mai sigur e vorba în Apocalipsa de unii ”ce zic că sunt iudei și nu sunt”, adică sunt neamuri care au început să trăiască în felul iudaic, preluând de la iudei modelul sinagogii și fiind astfel strămoșii religiilor istorice de puțin mai târziu: ortodoxia și catolicismul.
Aceste religii păstrează și transmit din abundență până astăzi modelul iudaic de închinare, chiar prin felul cum este împărțită clădirea (naos și altar), cu acel iconostas între ele, o copie a perdelei dinăuntru templului și cu toate elementele iudaismului copiate și multiplicate: preoți, haine ”sfinte”, tămâie, preoție care se dă de la unul la altul, altar, clădire împărțită în două, etc

Prin această așezare și copiere, bisericile respective transmit în mod agresiv mesajul (inacceptabil din punct de vedere biblic) că biserica lor este continuatoarea și înlocuitoarea Israelului în planul lui Dumnezeu, adică acea teologie a înlocuirii, roditoare de atât de mult rău în istorie și prima pricină a antisemitismului turbat din lume.

”În timp ce era condus înspre butuc, cânta cu bucurie și cu inima încrezătoare.” Execuția fratelui Petre Saimer la Freiburg la 8 iulie 1588. Cronica fraților hutteriți (154)

1588

În anul 1588, de duminica Oculi [a treia duminică din Postul Paștelui], la Neumühl, trei frați au fost investiți în slujba Cuvântului de către bătrâni prin așezarea mâinilor: Nikolasch Holba, Andreas Kleesattel și Hans Eberle.

Pe 3 iulie Nikolasch Holba, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Klein Niemtschitz.

Tot în acest an, fratele Petre Saimer a fost prins la Freiburg, un târg din Bavaria. Rămăsese peste noapte la un han, iar dimineața când să își continue călătoria a dat nas în nas cu conetabilii, care l-au luat prizonier. A fost dus la Burghausen și i s-a oferit o audiere. Când a devenit evident că va rămâne de neclintit a fost trimis înapoi la Freiburg. Trei zile mai târziu, gardianul a trimis pentru el pe cineva în închisoare care i-a spus să se dezică. Dar fratele a răspuns, „Nu mă voi dezice. Dacă aș face-o e ca și cum l-aș abandona pe Dumnezeu al meu, credința creștină și cele zece porunci.”

Când sentința capitală a fost dată, iar bățul judecătorului a fost rupt deasupra capului său,¹ a strigat și a sărit în sus de bucurie. L-a lăudat pe Domnul Dumnezeu din ceruri și le-a spus că avea doar un cap, căci dacă ar fi avut două sau trei, mai degrabă le-ar fi dat și pe acestea spre scurtare decât să își abandoneze credința.

În sinagoga voastră (3)

Serial(1, 2, 3, 4, 5)

” Pentru că, dacă va intra în sinagoga voastră un om..” Iacov 2:2

În primul secol creștin s-au întâmplat anumite lucruri care au trasat și au definit liniile pe care va merge creștinismul mai departe în istorie către noi, cei de astăzi.
Deasemenea acele evenimente au trasat și destinul poporului evreu în istorie.

Să le enumăr:

1. Stabilirea canonului Noului Testament. Apostolii au stabilit canonul. Ei au ”întregit” Cuvântul lui Dumnezeu.

2. Dezvăluirea prin apostoli a tainei adunării (că iudeii și neamurile credincioși alcătuiesc un singur trup) și a tainei împietririi iudeilor necredincioși.

3. Începerea răspândirii evangheliei (a Veștii Bune) pe tot pământul.

4. Dărâmarea Ierusalimului de către romani, conform profețiilor.

5. Începutul celei de-a doua împrăștieri a evreilor în lume.

6. Începutul apostaziei, a lepădării de credință,  a tainei fărădelegii.

În această înlănțuire de evenimente, unele lucruri s-au petrecut unul după altul, altele în același timp.
De exemplu, pe măsură ce se înțelegea tot mai mult de către tot mai mulți că neamurile și evreii alcătuiesc un singur trup, unii nu credeau aceasta și se împietreau în necredința lor.

Au fost și iudei creștini care se strângeau în felul iudaic, mai ales în Iudeea și Galileea și probabil și în diaspora.
Găsim textul din Iacov, (un apostol al celor tăiați împrejur) scriind ”celor douăsprezece seminții care sunt împrăștiate”, deci evreiilor, cum să se comporte ”în sinagoga” lor.
Deci e evident că vorbim de sinagogi creștine, de adunări de evrei creștini care se strângeau tot la o sinagogă, fiind probabil majoritari în acea zonă.
Cel puțin așa lasă Iacov să se înțeleagă.

Atunci de ce a despărțit Pavel pe evreii credincioși de evreii necredincioși pe unde mergea, de ce a intrat în casa unuia sau altuia pentru închinare și de ce nu a urmat Pavel modelul din Iacov, să folosească o sinagogă?

A fost doar o chestiune de întâmplare, doar de conjunctură faptul că peste tot în Noul Testament apostolul Pavel a instituit și a socotit normal ca adunările creștine să se întâlnească în casele credincioșilor?

O să încerc să răspund la această întrebare și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru tine cititorule este ca să citești ce scriu eu acum fără ochelarii prejudecăților sau cei ai suspiciunilor: că aș urmări alte scopuri decât simplul și curatul Adevăr biblic.

O primă concluzie este că din moment ce Iacov descrie o întâlnire creștină ca având loc în sinagogă, acest fel de întâlnire nu este interzis în Scripturi.Nicăieri n-a lăsat niciun apostol ideea că sinagoga ”ar spurca” creștinismul și că nu ar trebui să se întâlnească acolo.

O a doua concluzie simplu de tras pentru orice cititor versat al Noului Testament este că apostolul Pavel nu recomandă nicăieri un mod ideal de întîlnire: casă, școală, sinagogogă sau templu, dar peste tot ne este descris de către el cum că a practicat modelul ”adunării din casa lui cutare”.
(urmare-4-)

”A pășit înainte și a îngenunchiat fără să se teamă, parcă nici nu i-ar fi păsat.” Execuția fratelui Mihai Fischer, 7 august 1587, Ingolstadt. Cronica fraților hutteriți. (153)

În acel an, mai multe sute de oameni din Elveția s-au alăturat comunității.1 Mulți au fost forțați să se mute din pricina foametei, dar doreau să accepte credința și să își schimbe viețile. I-am primit tot cu această speranță și am căzut de acord să încercăm acest lucru împreună cu ei.

Pe 30 decembrie, 1586,2 fratele Georg Planer sau Uhrmacher (un ceasornicar), care fusese ales în slujba Cuvântului, dar se afla încă într-o perioadă de testare, a adormit în Domnul la Pribitz.

1587

În acest an 1587, pe 21 februarie, fratele Hans Schlegel, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Moskowitz.3

De duminica Oculi [a treia duminică din Postul Paștelui] a acestui an, cinci frați au fost investiți în slujba Cuvântului la Neumühl de către bătrâni prin așezarea mâinilor. Aceștia erau Wolf Hungermüller, Adam Neyffer, Daniel Hellrigel, Abel Ockershauser și Hans Neumair.

”Când a ajuns la locul de execuție, era atât de plin de încredere în Dumnezeu că a sărit de bucurie.” Execuția fratelui Cristian Gasteiger la Munchen, 13 septembrie 1585. (152)

În vinerea dinainte de Rusalii, 30 mai, fratele Cristian Gasteiger sau Schmidt (un fierar), a fost întemnițat la Ingolstadt în Bavaria. Chiar în acea duminică, doi iezuiți și preotul orașului au sosit pentru a-l interoga referitor la credința sa, dar curând s-au oprit din moment ce răspunsurile nu erau pe placul lor.

Nouă zile mai târziu, cei doi iezuiți au venit din nou să vorbească cu el și au început să înfiereze din abundență Biserica [hutterită]. Cristian i-a mustrat. Au vorbit pentru mai mult de o oră, iar apoi cei doi au plecat cu o falcă în cer și cu una în pământ. Unul dintre iezuiți spunea că ar bloca toate drumurile pentru a ne prinde. Fratele i-a răspuns, „întotdeauna am știut că voi erați cei care ne-au trădat.”

Trei săptămâni mai târziu, alți doi iezuiți au sosit pentru a-l îndoctrina, dar din moment ce nu le cânta melodia, au plecat.

După alte două zile preotul parohiei a venit împreună cu un doctor în teologie. Au vorbit despre botezul nou-născuților și spuneau că un bebeluș era blestemat dacă nu era botezat. Fratele Cristian le-a răspuns că bebelușii nu erau blestemați și și-a argumentat răspunsul pe baza Scripturii. La aceasta l-au numit un eretic și au declarat că un nou-născut are un drac în el și prin urmare trebuie să fie botezat. A întrebat, „Dar cum întră dracul acela în copil?” I-au spus că ”Vine de la mamă.” Dar el i-a contrazis.

Felix, îngrozit de judecata viitoare

”Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te;..” FA 24:25

Această imagine  (a dregătorului corupt Felix din cetatea Cezareea) îmi stă înainte de câte ori îmi deschid gura ca să discut cu vreun necredincios despre mântuirea sufletului său.

Primul pas al minții pe poarta dintre confuzie și claritate începe cu o spaimă reală:
Pavel îi prezintă dregătorului viitorul: adică judecata care îi va aduce pedeapsa, că dacă nu se pocăiește ca să capete ”justețea”(neprihănirea) lui Dumnezeu, adică, dacă nu dă dreptate lui Dumnezeu și planului Său va avea parte de pedeapsă și de dezlănțuirea mâniei lui Dumnezeu la judecată.

Foametea din 1585. Cronica fraților hutteriți. (151)

În 1585 a existat o mare lipsă a mâncării, pentru că recolta de grâne a eșuat în această țară (Moravia). În câteva comunități unde semănaseră până la opt obroace de grâne, au recoltat doar șase peck-uri la vremea treieratului sau de abea șase peck-uri la 6 obroace semănate.1 Pe multe câmpuri care fuseseră semănate, nici secere și nici coasa nu erau agitate. Nici măcar grâne din recoltele anterioare nu exista în țară; au trebuit să cumpere grâne și să le transporte cu căruțele tocmai din Austria, un obroc costând de la douăzeci și șase până la treizeci de guldeni. Seceta a fost atât de puternică, încât apele pur și simplu au secat. În multe locuri, animalele din șeptel au murit de sete și din lipsă de pășune, furaje și fân. În comunitățile noastre din Ungaria au smuls paiele din saltele noastre și l-au folosit pentru vite. Mulți oameni își decopertau acoperișurile de stuful de pe ele și tăiau paiele pentru a-și păstra animalele în viață pe durata secetei.

Această foamete a lovit cu putere biserica și a reprezentat o perioadă de testare, deoarece recolta noastră de grâne a eșuat în totalitate, astfel că totul a trebuit cumpărat cu bani peșin. Dar Dumnezeu ne-a întărit și ne-a trecut peste aceasta. În următorul an, 1586, a existat o recoltă bogată de grâne. Lăudat să fie Domnul!

Alin Loloș la Chicago

Prinderea și eliberarea a trei frați la Berna. 1585. Cronica fraților hutteriți. (150)

Pe 15 mai în același an, fratele Wastel Anfang, un slujitor al Cuvântului, a fost capturat în Elveția nu departe de Berna împreună cu doi frați, Heinrich și Uhl.¹ Au fost duși în Berna, unde popii l-au interogat pe Wastel de trei ori în primele două săptămâni și l-au întrebat de ce intrase în țara lor. Wastel a explicat că pentru adevărul sfânt. Au vorbit cu el despre Tatăl Nostru, guvernare și botezul nou-născuților. Dumnezeu l-a sprijinit în timp ce răspundea și astfel nu le-a mai păsat să continue discuția, deși aveau și alte aspecte în minte.

Patru săptămâni mai târziu, i-au interogat pe frați sub tortură pentru a afla unde fuseseră frații găzduiți. Ceilalți doi frați au fost întinși pe patul de tortură, dar ei au suportat cu curaj toate torturile și nicio informație n-a putut fi smulsă de la ei. Fratele Wastel a fost legat și atârnat de sfoară dar n-a fost tras în sus, deoarece el tocmai intrase în țară și nu cunoștea pe nimeni. Și-au dat seama că interogându-l și torturându-l va fi în zadar. Astfel că l-au dezlegat, cerându-i să promită că va părăsi țara și nici nu va predica acolo. O asemenea promisiune, totuși, nu era în stare și nici nu dorea să facă și le-a și spus de ce.

Convingere, conduită, comunitate

”Totuși ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceți nimic rău…” 2 Corinteni 13:7

Ordinea în care lucrează Dumnezeu în oameni este  aceasta: ”spală mai întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului”, sau ”arată-mi credința ta din faptele tale”.
Este o ordine divină de lucru dinăutru spre înafară: credința face fapte, convingerea produce conduită.
Mai departe, Dumnezeu îi conduce pe cei ce au aceeași conduită să se adune în aceaași comunitate.
Drumul de la convingere la comunitate trece prin conduită, prin fapte.
Mărturia lui Dumnezeu se zidește în convingeri, se justifică prin conduite și se păstrează în comunitate.
Este ca o funie împletită în 3:

Când una din șuvițe se strică, funia își pierde rezistența.

”Inima mea nu este câtuși de puțin grea, nici măcar un pic,” și a râs. ” Execuția fraților Wolf Rauffer, Georg Bruckmaier și Hans Aichner la 13 august 1585 în Burghausen. Cronica fraților hutteriți.(149)

Miercurea de după Paște în același an, ceilalți trei frați, Wolf Rauffer, Georg Bruckmaier și Hans Aichner au fost prinși din pricina credinței lor în Hristos în timpul unei călătorii înspre munți. Se aflau în hanul din Geiersberg, la aproximativ un km mai jos de Ried în Bavaria. La acest han au servit niște ciorbă și au băut ceva, rugându-se înainte și după masă. Hangiul a trimis imediat după conetabil cu mesajul că un soi de rebotezați erau în casa lui. În timp ce număra banii pe care frații i i-au dat pentru masa lor, trupa neleguită a sosit, i-au luat pe toți cei trei frați prizonieri și i-au adus la Ried.

De la Ried au fost duși la castelul din Burghausen, o călătorie de câteva zile. Aici, popa orașului și alți așa-numiți doctori au fost trimiși să vadă dacă îi pot câștiga pe frați, făcându-i să își părăsească credința. Dar nu au ajuns nicăieri și în special cu fratele Georg, niciun doctor și niciun popă nu a putut să înfăptuiască nimic.

 

Orașul și castelul Burghausen, aflat la granița dintre Germania și Austria, pe malul râului Salzach, între Passau și Salzburg.

 

Între timp, după cum s-a consemnat mai sus, cam pe la ora opt în dimineața zilei de vineri, fratele Leonard Summerauer a fost condus înspre locul de execuție, unde a fost decapitat. După aceasta, popa și câțiva nobili au mers la castel să le spună celorlalți frați despre acest fapt, adăugând că dacă nu se vor dezice de credința lor, vor avea aceeași soartă. Au răspuns că erau pregătiți să moară, să îndure orice povară pe care Dumnezeu le-ar fi așezat-o pe umeri.

” Își flutura sabia înaintea ochilor săi pentru a-l înfricoșa, dar Leonard nici n-a clipit.” Execuția fratelui Leonard Summerauer cu sabia, pe 5 iulie, 1585, la Burghausen. Cronica fraților hutteriți (148)

1585

Pe 30 ianuarie, 1585, credinciosul și preaiubitul frate Paul Glock, un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu a adormit în Domnul la Schadowitz. El fusese întemnițat în mod continuu pentru aproape nouăsprezece ani în ținutul Württemberg din pricina credinței sale, îndurând multe necazuri pe vremea sa, după cum s-a relatat mai sus. Apoi, prin pronia lui Dumnezeu a fost eliberat din nou și s-a întors la frăție.¹ Pe 24 februarie trei frați, Hans Zuckenhammer, Stoffel Küenhuber și Matthaeus Porst au fost numiți în slujba Cuvântului la Neumühl. Trei alți frați, Daniel Hellrigel, Abel Ockershauser și Hans Neumair² au fost puși pentru o perioadă de testare în slujba Cuvântului.

În același an, patru frați se aflau în închisoarea de la Burghausen în Bavaria din pricina credinței sale. Primul, Leonard Summerauer din regiunea Salzburg, a fost arestat opt zile înainte de ziua sf. Martin [11 noiembrie] în anul 1584. Călătorea și a luat o barcă de la Tittmoning. Echipajul era beat și când au ajuns la Burghausen, barca s-a izbit de pod și a fost grav avariată. În timp ce Leonard părăsea vasul pe o scăriță coborâtă pentru el, marinarii s-au plâns că avuseseră un rebotezat la bord care le adusese ghinion. Un funcționar notarial care era în zonă a mers glonț la cancelar să îi raporteze despre rebotezatul de la pod. Cancelarul l-a întemnițat pe Leonard și imediat l-a interogat sub tortură. A fost pus pe patul de tortură de cinci ori și întins de două ori pe scară. Dar nu puteau scoate nimic de la el. În timpul întemnițării sale Leonard a îndurat mari dureri și tristeți, trecând prin multe necazuri de dragul credinței sale, deoarece refuza să cedeze vieții păcătoase a lumii.

” A dorit să moară răbdător și bucuros din moment ce era voia lui Dumnezeu.” Executarea cu sabia a fratelui Andreas Pürcher la 19 octombrie, 1584, în jurisdicția Schlanders. Cronica fraților hutteriți. (147)

1584

Duminica, 23 februarie, 1584, fratele Wastel Anfang a fost numit în slujba Cuvântului la Neumühl.

În același timp, următorii frați au fost aleși în slujba Cuvântului și puși într-o perioadă de testare: Georg Planer, un ceasornicar; Adam Neyffer, un bărbier-chirurg și Wolf Hungermüller.¹

Zece frați au fost puși în slujba treburilor de zi cu zi: Hans Seidler sau Schweizer, Paul Hörer, Hans Janes, Martin Wolf, Georg Leicke, Wolf Wentzel, Leonard Maurer, Christel Kircher, Bärtel Rebner și Matia Pühler.²

Pe 13 iulie taxele au fost eliminate de către Dieta de la Olmütz. Domnul Hynek von Waldstein la Birtnitz, guvernator al marcgrafatului de Moravia și toți nobilii și reprezentanții adunați la Dietă au decis ca taxele să nu ne mai fie cerute, ci să fie eliminate.³ I-am mulțumit din inimă lui Dumnezeu pentru această intervenție. Biserica-comunitate avea de mult probleme de conștiință legate de aceste taxe. Am explicat acest lucru domnilor de multe ori și am declarat cu claritate că nu vom fi de acord să plătim. Eram gata să evacuăm proprietățile lor și să îndurăm neajunsuri decât să îi lăsăm să continue să ne ia taxele acestea de la noi așa cum o făcuseră până atunci – deoarece refuzam să plătim, iar ei ni le deduceau din ceea ce ne datorau.

Pe 12 octombrie, fratele Stoffel Bach, un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu a adormit în Domnul la Protzka.

Pe 26 mai, dragul și credinciosul frate Andreas Pürcher, un țiglar de meserie, a fost prins în Latsch, un sat din valea Vintschgau (de unde provenea) și a fost dus la Goldrain.⁴ Aici a fost torturat cu brutalitate de trei ori pentru a-l face să dezvăluie locul unde fusese găzduit și de către cine. Dar din prima a răspuns cu dârzenie, că fie ce o fi, el nu va fi ca Iuda să trădeze oameni care l-au tratat cu bunătate. Mai degrabă și-ar pierde viața, membru după membru. În afară de aceasta, niciun articol de credință nu era implicat. Unde se făcea referire la credință, el le-ar da cu bucurie o mărturie completă, neținând niciun secret pentru ceea ce a făcut de dragul credinței sale. A încheiat un legământ cu Dumnezeu în botez creștin și intenționa să îi rămână fidel acestuia. Mai degrabă decât să se preschimbe în mincinos înaintea lui Dumnezeu ar îndura moartea dacă nu exista nicio altă cale. Era îndeajuns pentru el dacă un suflet pierdut era convertit la adevăr prin vărsarea sângelui său.

Epoca fierului

Așa de bine și-a etichetat diavolul minciunile, așa le-a colorat, atât de bine le-a lipit de retina și de memoria noastră că atunci când descoperim că scrisul de pe etichetă e fals, greu le desprindem.
Frazeologia comunistă, limba de lemn, proletcultismul, ”materialismul dialectic și istoric” au fost în mare parte slogane goale și am crede că n-au lăsat urme.
Dar nu e așa.

La nivelul educației, al învățăturii s-au schimbat termenii, s-au dat definiții greșite mai ales timpului și spațiului, sistemul de coordonate al oricărei logici.
Am fost învățați despre comuna primitivă, sclavagism, feudalism sau preistorie, despre epoca de piatră, epoca bronzului, epoca fierului, etc.
Aceste etichete vechi au rămas. Deseori le-am folosit cu toții. Eu gata!
Astăzi vom dezlipi una din aceste etichete, de fapt cu una le desprindem pe toate:

Capturarea, condamnarea și execuția fratelui Melhior Platzer la Rankweil,6 noiembrie 1583. Cronica fraților hutteriți. (146)

În vinerea de după Rusaliile din 1583, fratele Melhior Platzer, care înainte fusese farmacist, a fost luat prizonier din pricina credinței sale în satul Rankweil (aparținând de Innsbruck, deși se afla în jurisdicția Feldkirch-ului, domeniul Contelui Hannibal¹). Melhior a fost imediat pus în lanțuri la Rankweil și a fost dus într-o temniță din adâncul castelului Feldkirch, de unde a fost adus în repetate rânduri înaintea oficialităților și a preoților. Întotdeauna a fost pregătit să depună mărturie pentru credința sa, opunându-se cu fermitate învățăturilor lor false.

Un preot în special, care se presupunea a fi un om foarte înțelept și învățat a fost adus din orașul Bregenz pentru a polemiza cu fratele Melhior în public. A sperat să își sporească faima sa pe această cale dar curând era evident că a fost făcut de rușine și a spus, „Diavolul m-a adus aici ca să fiu păcălit de Rebotezatul acesta.”

Lupii paznici la oi, despre ”preluarea conducerii cultelor și sectelor de către sursele informative” ale securității în anii 70

Am citat acum mai bine de 7 ani pe acest blog o porțiune din cuvântarea lui Richard Wurmbrand în fața congresului american.
El spunea așa: ”Cel mai rău lucru a fost corupția religiei. Ei au pus ca lideri religiosi oamenii lor.” Ceva ca în poză:

Toată lumea l-a acuzat atunci pe Wurmbrand de exagerare, ”chiar toți?” și-au spus mulți!
Dar iată un document care vine să confirme ceea ce a spus Wurmbrand.
Textual: ”s-a acționat pentru preluarea conducerii cultelor și sectelor de către sursele informative”.

Să traduc: sursele informative au fost acei ”pocăiți” care au acceptat cumva colaborarea cu securitatea. Răsplata primită cadou de la securitate a fost cocoțarea acelora în postul de șef de biserică. (Au mai fost sau cei la care ”pocăirea” lor a fost la comanda securității pentru a deveni ”surse„ dinăuntru, apoi au fost răsplătiți cu posturi de șefi…și au rămas șefi.
Numai ei.
Oful lui Rădoi de exemplu, pe tema asta este și închisoare pentru asta s-a făcut la Caransebeș: că cei de acolo nu au acceptat ca pastori păpușile securității.)

”Trebuie să îmi dau lingura fiecărui zevzec?” despre Hans Kräl. Cronica fraților hutteriți. (145)

În 1582, fratele Cristian Häring a adormit în Domnul la Pribitz.¹ El fusese în biserică pentru mult timp și era un slujitor investit al treburilor de zi cu zi pentru aproape patruzeci de ani. El era printre aceia care fuseseră luați prizonieri de la Falkenstein și duși la mare la Trieste de dragul credinței sale. Dar Dumnezeu a conceput mijloace de a-i elibera și s-au întors la biserică în pace. Mai târziu a îndurat grele prigoniri, pe care le-a îndurat cu neclintire de dragul adevărului lui Dumnezeu.

În acest an 1582, fratele Iacob Klemp, un slujitor al treburilor de zi cu zi a adormit în Domnul la Wessely.

1583

De a treia duminică din postul Paștelui, 1583, frații Baltazar Hasenfelder, Paul Iltzmüller, Gilg Molt, Hans Baldauf și David Hasel au fost investiți în slujba Cuvântului de către bătrâni prin așezarea mâinilor.

În a doua duminică după Paște, fratele Matthaeus Prost sau Zimmermann, un tâmplar din Ötzal și Stoffel Küenhuber² din valea Puster au fost numiți în slujba Cuvântului pentru a întâmpina nevoile bisericilor și a fost investiți la Neumühl pentru o perioadă de probă.