Evadarea fratelui Valtin. Cronica fraților hutteriți. (83)

31 Iulie 2016

1554-1564: Anii cei buni

1554

În 1554, fratele Jörg Ladendorffer, un slujitor pentru treburi temporal, a adormit în Domnul la Protzka în Ungaria.

1555

În 1555, la Sabatisch în Ungaria, fratele Hans Klampferer1 a fost ales pentru serviciul Cuvântului lui Dumnezeu, numit, și confirmat de către bătrâni prin așezarea mâinilor.

În același an, fratele Abraham Schneider a fost ales și numit în serviciul Cuvântului lui Dumnezeu. Mai târziu în acest an a fost confirmat în serviciu de către bătrâni prin așezarea mâinilor.

Doi frați bogați din aceeași familie, Remigius și Stoffel Heugen din Eyrs în Vintschgau,2 au fost alungați de pe proprietățile lor de ziua sf. Iacov [25 iulie] de dragul adevărului divin. Fiecare avea copii și o soție cu un bebeluș cam de cinci luni la sân. Deoarece s-au legat de Dumnezeu prin botezul creșin, au fost în pericol de a fi arestați în propriile lor case. Au fugit din Vintschgau în valea Puster unde fratele Valtin Hörl trebuia să le găsească adăpost pentru ei și pentru cei mici ai lor pentru o zi sau două.

Fratele Valtin a fost reținut în stradă de către Paul Troyer, judecătorul din Niedervintl și luat prizonier. La întrebarea dacă era un rebotezat, Valtin a răspuns că e unul dintre aceia cărora oamenii le dau acest nume. Apoi a fost dus la casa judecătorului. Judecătorul i-a spus slujitorului său să pună prizonierul în lanțuri, dar slujitorul a refuzat. La asta, judecătorul însuși a pus mâinile și picioarele lui Valtin în lanțuri și l-a adus la Kaltenhaus, la un kilometru și jumătate depărtare, unde l-a dat pe mâna ofițerilor săi. Nu doreau să îl ia, dar au trebuit să se supună din pricina pozițiilor pe care le ocupau, astfel că l-au luat fără întârziere și l-au dus la castelul Schöneck. O moașă care se ocupa de o femeie la o naștere la Kaltenhaus a auzit că un prizonier a fost dus la castel, astfel că a fugit după ei și le-a spus că nu este de acord ca un asemenea om să fie luat prizonier. Citește restul acestei intrări »


Mai mulți se adăugau decât în vremurile bune. Cronica fraților hutteriți. (82)

30 Iulie 2016

Binecuvântați sunt aceia care au suferit cu credincioșie până la sfârșit, pentru că vor moșteni împărăția Tatălui lor în rai, care a fost pregătită pentru ei de la întemeierea lumii (Matei 25:34).

În timpul acestor vremuri de mari necazuri, Dumnezeu a adăugat pe mulți bisericii. Oameni veneau din multe locuri și credeau, își schimbau viețile și își luau crucea în spinare. Mai mulți se adăugau decât în vremurile bune. Nu erau împiedicați de marile necazuri pentru că erau zeloși cu adevărat, care i-a condus la creștinătate adevărată și dragoste de Dumnezeu.

Toate acestea sunt descrise și trecute pe hârtie ca o relatare, în special pentru tine și pentru noi, descendenții lor care trăiesc în timpuri când Dumnezeu a dat pace, astfel că nu gândim că va fi întotdeauna pace. În același timp, când Dumnezeu ne binecuvântează în chestiuni temporale, haideți să fim mulțumitori și să ne amintim că frații și surorile noastre de mai dinainte nu ar fi știut cum să mulțumească și să îi mulțumească lui Dumnezeu suficient dacă ar fi avut doar jumătate, o treime sau chiar mai puțin decât avem noi acum. Într-adevăr, oricine care nu poate rezista acum, în aceste vremuri bune, nu a trecut testul ca un adevărat creștin. Și dacă vreodată va aduce Dumnezeu asemenea necazuri asupra noastră, descendenții lor, nu ar trebui să fim luați prin surprindere, ci ar trebui să dăm dovadă de aceeași răbdare și rezistență până la sfârșit, pentru lauda și gloria lui Dumnezeu. Citește restul acestei intrări »


A doua mare prigoană, 1551. Cronica fraților hutteriți (81)

29 Iulie 2016

1551

În 1551 toată munca le-a fost interzisă fraților în multe părți ale Moraviei, cu pedepse grele pentru neascultare. Nimeni nu le puteau vinde nimic de asemenea. Acestea au fost inițiate pentru a le grăbi plecarea. Astfel că au trebuit să se descurce cu ce puseseră deoparte în vremuri de pace, pentru că nu mai puteau câștiga nimic.

În plus, prețurile au crescut. O baniță de grâne costa un gulden, în unele locuri mai mult și asta a durat până în anul următor. Acuma mulți erau încercați de către foame și mizerie; unii de abea mâncau o masă sau două într-o săptămână sau chiar și mai mult. Chiar și pâinea uscată era greu de găsit. Și totuși îi mulțumeau lui Dumnezeu și toate le îndurau. Își ridicau mâinile pentru a-l lăuda pe Dumnezeu că măcar aveau ceva de mâncat și apă curată de băut de asemenea. Când aveau pâine și apă în care să o frângă, o duceau bine, și erau fericiți să muncească când găseau ceva.

În aceste vremuri grele, mulți oameni pretindeau a fi prietenoși și le promiteau lefuri bune fraților dacă lucrau pentru ei. Apoi, ei le rețineau banii datorați și îi expediau pe frați cu mâna goală.

Exista un loc numit Pulgram pe moșiile Nikolsburg, unde credincioșii s-au aflat în afara pericolului pentru o vreme, astfel că aceia care erau slăbiți din punct de vedere fizic s-au refugiat acolo; invalizii, aceia ce aveau lepră și alte boli, de asemenea mame și nou-născuții lor, care de obicei erau simpatizați de toată lumea. Dar nu avea să mai dureze. Citește restul acestei intrări »


Originile antisemitismului ”creștin”: teologia înlocuirii

28 Iulie 2016

Am cumpărat niște cărți de la târgul de carte Gaudeamus despre antisemitism.
Istoria antisemitismului și geneza antisemitismului.
Am citit din ele, dar nu tot. M-a interesat doar antisemitismul creștin.
Antisemitismul (ura față de evrei) creștin își are rădăcina în teologia înlocuirii.
Teologia înlocuirii a fost comună bisericilor catolice, ortodoxe și a majorității celor protestante.
Chiar și adventiștii și martorii lui Iehova o împărtășesc.
În rezumat teologia înlocuirii spune că Biserica a înlocuit Israelul în planul lui Dumnezeu și în diverse variante această teologie socotește Israelul de acum lepădat sau chiar vinovat de răstignirea Domnului Isus.
Anumite pasaje din Noul testament sunt răstălmăcite și iată că baza pentru ură este așezată: teologia înlocuirii Israelului cu Biserica.

Aparent minore, aceste interpretări au rezultate practice groaznice.
Așteptările evenimentelor viitoare ale celor ce nu cred în reabilitarea viitoare a Israelului nu au ca reper ”înfrunzirea smochinului”, adică apariția statului Israel, întoarcerea evreilor în țara lor și sfârșitul vremii neamurilor.
Pentru cei ce cred în ”teologia înlocuirii” aceste evenimente nu au nici o semnificație. De fapt acești așa-ziși creștini nu prea au convingeri.
Dacă-i întrebi cum va fi ”sfârșitul lumii” dau un răspuns confuz sau niciunul.
În schimb atunci când vine vorba de Israel ei zic că Biserica este Israelul lui Dumnezeu și că nu va fi o reabilitare a poporului Israel.

De obicei, cei ce cred în teologia înlocuirii Israelului cu Biserica, nu cred nici în răpire.

Adevărul este altul.
Acum, pentru o vreme, iată de aproape două milenii, evreii sunt încă împietriți.
Dar nu pentru totdeauna.
Acest lucru nu-l înțeleg adepții teologiei înlocuirii, evreii vor crede în masă în Isus ca Mesia, după răpirea Adunării și după anumite evenimente ale căror împlinire este foarte aproape.
Toate evenimentele recente, parcă așează lucrurile în vederea împlinirii timpurilor profețite.


A doua mare prigoană, 1550. Cronica fraților hutteriți (80)

28 Iulie 2016

1550

În 1550, o Dietă generală a fost ținută la Brünn în Moravia, la care regele Ferdinand însuși a venit de la Viena însoțit de mulți călăreți. Când a auzit că frații încă se mișcau ici-colo prin țară ca pelerinii, ordinele sale au fost la fel de necruțătoare ca înainte. Oricine nu s-ar fi supus și nu ar fi dus acești oameni în afara ținutului ar fi căpătat pedeapsă grea și și ar fi pierdut favoarea regelui. Trimiterea de petiții n-ar avea nici un rost; aceast sectă trebuie alungată de pe toate teritoriile regelui. Le-a dat o perioadă scurtă de timp – până de ziua sf. Ioan Botezătorul [24 iunie] – să se pregătească, dar atunci vor fi nevoiți să plece.

Această veste s-a răspândit de-a curmezișul ținutului. Următorul decret a fost bătut în cuie pe toate ușile primăriilor în lungul și în latul țării: Tuturor rebotezaților (dragii frați și surori) li s-a dat avertisment să părăsească țara până de ziua sf. Ioan Botezătorul. Prin decret: Maiestatea Sa Sfântul Împărat Roman. Citește restul acestei intrări »


A doua mare prigoană, 1548-1549. Cronica fraților hutteriți (79)

27 Iulie 2016

1548-1549

În 1548, fratele Hans Greckenhofer, un slujitor al Cuvântului și Hans Mändel, de asemenea numit Micul Hansel (Hansel cel scund) au ajuns la Rodeneck în regiunea Adige și au fost puși în lanțuri într-o temniță pentru unsprezece săptămâni. Au fost torturați și chinuiți cu cruzime pentru a-i face să dezvăluie cine îi adăpostise, dar ei au refuzat să o facă. Nu ar fi trădat pe nimeni, prieten sau dușman, astfel că torționarii lor n-au realizat nimic și au trebuit să se dea bătuți. Frații au fost duși înapoi în închisoare și li se-a spus să se mai gândească, pentru că în două zile vor fi interogați iarăși. Dar și-au încredințat cauza lui Dumnezeu, determinați să rămână de neclintit, orice ar face el cu ei. Între timp, au evadat cu ajutorul unei doici, care după aceea, a călătorit cu ei înapoi la biserică.

Pe vremea asta, în 1548, fratele Hans Gentner a murit la Schakwitz în Moravia. El a fost un slujitor credincioas al Cuvântului și al bisericii lui Dumnezeu și după ce a avut parte de multe supărări și lupte de dragul Domnului, a adormit în Domnul având pace în inimă. Citește restul acestei intrări »


A doua mare prigoană, 1547. Cronica fraților hutteriți (78)

26 Iulie 2016

1547-1553: A doua mare prigoană

În același an 1547, biserica a crescut subtanțial sub raport numeric. Domnul își aduna oamenii săi și le dădea locuri în care să se adăpostească – comunități au fost stabilite în Schakwitz, Poppitz, Pausram, Gobschitz, Bochtitz, Rakschitz lângă Mährish Kromau, Hrubschitz, Eibenschitz, Gurdau, Pawlowitz, Boretitz, Bisenz, Wessely, Bohuslawitz, Butschowitz, Austerlitz, Pulgram, Rakwitz, Saitz, Kostel, Bilowitz, Altenmarkt, Lundenburg, Göding, Tscheikowitz și în alte câteva locuri. Satana nu a putut să îndure asta pentru mult timp. Din adâncul invidiei sale aduce insinuări rele, la fel cum i-a făcut și lui Iov, spunând că era ușor pentru credincioși să fie cu frică de Dumnezeu din cauză că locuiau împreună.

Și astfel, din moment ce Dumnezeu i-a permis, Satana a continuat să înflăcăreze acea speță de vipere a preoților, care îl bombardau cu plângeri, în timp ce alți inși nelegiuiți au mers la el în mod repetat cu acuzații mincinoase. Stârnit până la amară mânie, regele a emis un mandat cumplit în care se spunea ca oamenii lui să nu tolereze credincioși în ținut, ci să îi alunge pe toți, altfel ar fi pierdut privilegiile regale și și-ar fi atras asupra lor pedepse și o dizgrație cruntă.1 Citește restul acestei intrări »