Profeții cronologice

2 iunie 2019

O profeție este un mesaj care descrie un eveniment viitor.
Nimeni în afară de Dumnezeu nu poate emite profeții, pentru că Dumnezeu este singurul Stăpân al timpului, al istoriei.
Nu toate profețiile Bibliei sunt cronologice, dar unele sunt.
O profeție cronologică este acea profeție care descrie nu numai evenimentul, ci și data când va avea loc, anul sau chiar și ziua, sau ceasul.
Dar înainte de a scrie despre subiect în sine, despre profeții cronologice, să scriu câteva cuvinte despre …..
Atitudinea față de cronologie, față de exactitate.
Omului nu-i plac termenele, datele, orarele.
Exactitatea îi pare că sugruma libertatea.
Orarul, cântarul, calendarul te limitează, te obligă, lipsa lor îți pare veșnicie, fericire, infinit.
Omul crede în fericire, (priviți filmul), și o asociază cu lipsa gardurilor și îngrădirilor.
Cam aceasta este atitudinea comună a oamenilor față de cronologie: „înadins se fac că nu știu„.

Iată câteva profeții cu termen exact din Biblie:

1. Robia egipteană: un termen profețit exact de 430 de ani. „Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.” Exod 12:40-41 Este o dezbatere de când se numără cei 430 de ani, e evident că de la darea legământului lui Avraam, (vezi Galateni 3:17 „Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani. „) De la coborârea lui Iacov în Egipt ceilalți 65, au trecut până la Exod doar 215 ani, 4 generații, se pot urmări aceste cronologii din vârstele oamenilor.

2. Robia Babiloniană, un termen profețit exact de 70 de ani.eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuia să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.” Daniel 9:2
3. Răstignirea și învierea lui Mesia, termen profețit de 483 de ani, numit „împlinirea vremii” (perioadei, termenului) de evangheliști sau „vremea cercetării” și „ceasul acesta” de Domnul Isus. Dar am scris despre asta.

4. Profeția împlinită la 7 iunie 1967, de 2300 de ani, termen fix pentru recucerirea de către evrei a Ierusalimului și pentru identificarea de către cei ce cred Biblia a perioadei numită de Domnul Isus „sfârșitul vremurilor” sau „vremea sfârșitului” sau „sfârșitul veacului acestuia„. Și despre asta am scris. Menționez că sfârșitul veacului nu înseamnă sfârșitul Universului, (aruncarea umanității în două tărâmuri, un cer paradisiac și o gaură neagră), ci declanșarea vremii mâniei lui Dumnezeu, vreme ale cărei urgii îi simțim asprimea tot mai intens.

Mai este o profeție despre cei 40 de ani prin pustie și probabil mai sunt.

Toate aceste cronologii au un rol multiplu:

Odată să confirme prin împlinirea lor divinitatea Celui ce le-a rostit:

Isaia 44:7 „Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!

Apoi să inspire încredere celor ce cred.

Luca 21:28 „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.

Și încă să inspire teamă și să trezească pe cei șovăielnici și pe cei slabi în credință, „termenele”, limitele, „deadline”-urile trezesc mintea, motivează.

2 Petru 3:10-14 „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti sevor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.


Moartea lui Noe

15 noiembrie 2016

Este o poruncă a lui Dumnezeu dată prin Moise în Deuteronom 32: să socotim anii:

Deuteronom 32:7  ”Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii,vârstă de oameni după vârstă de oameni…”

Nu e un lucru ușor așa că mai bine luăm socotelile care le-au făcut alții și chiar le-au reprezentat în cronograme.
Una din cronograme este cea care reprezintă epoca de după potop și s-a realizat prin reprezentarea grafică a lungimii vieții oamenilor din acel timp:

begypt

Doar privind cronograma putem să facem niște deducții extrem de simple care ne vor ajuta la înțelegerea vremurilor pe  care le-au trăit străbunii noștri, la înțelegerea istoriei și mai ales la înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Hai să analizăm perioada de la potop la moartea lui Noe.

Deducții:

1. Noe a trăit mai mult decât stră-stră-strănepotul său Peleg

Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg (Adică: Împărţire.), numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pămîntul;” Geneza 10:25
Cel mai credibil este să socotim că această ”împărțire” se referă la împărțirea limbilor de la Babel, (nicidecum la divizarea continentelor, pentru că la 5 generații de la potop numărul de oameni nu putea fi atât de mare încât ei să fi ajuns la 3000 de km distanță de munții Ararat, până la Atlantic, ca ei să știe că o parte din teren ” a plecat”).
Babelul este la aproximativ 1000 de km de munții Ararat, o distanță posibil de străbătut cu turme cu tot.
De aici deducem că Noe a trăit istoria Babelului și a risipirii ce a urmat.
2. Care a fost ”vremea lui Peleg”?

Citește restul acestei intrări »

Cronologia antică

15 noiembrie 2016

Modul de înregistrare a timpului de către oamenii de după potop este arătat în Geneza 11:

10. Iată spiţa neamului lui Sem.

La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.
După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cincisute de ani; şi a născut fii şi fiice.

 La vîsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.
După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.
După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg.
După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patrusute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.
După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit douăsute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug.
După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit douăsute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.
După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah.
După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran…..”

Nu este o înregistrare întâmplătoare, ci este tocmai sistemul cronologic de măsurare a vremii de către urmașii lui Noe.
Nu aveau alt sistem.

Exemplu: vremea lui Peleg a ținut 30 de ani: de la nașterea lui Peleg (întâiul născut al lui Eber) la nașterea întâiului său fiu Reu, apoi a început vremea lui Reu.

begypt Citește restul acestei intrări »


De ce fug ÎNCĂ ODATĂ evreii Europei?

1 decembrie 2015

Se întreabă autorul articolului din Newsweek aici:
exodus

Din cauza terorismului musulmanilor europeni țintit împotriva lor.

În mintea musulmanilor din Europa (și de peste tot) lucrurile au două culori: alb și negru. Din punct de vedere logic, ei sunt într-o falsă dilemă, o eroare logică frecventă.
Alb: lumea islamică, care trebuie să se întindă și se întinde în mod ascuns sau pe față, cum poate.
Negru: atacul asupra lumii islamice, limitarea ei, restrângerea, cedarea, retragerea, ceea ce în mintea musulmanilor este o imposibilitate teologică. ”Cum adică să nu cucerim lumea?” gândesc ei. Iar conflictul teologic este aprins de existența statului Israel, de retragerea teritoriului palestinian. Simpla existență a Israelului este pentru ei catalizatorul de gânduri care duce la ceea ce auzim și vedem toată ziua. Și atunci musulmanii atacă Israelul și pe evrei cum pot. Iar pentru că statul Israel e foarte puternic și nu-l prea pot ataca, ajung ținta lor cetățenii israelieni de rând peste tot pe unde sunt încă împrăștiați prin lume.

În mintea europeanului de rând lucrurile sunt foarte confuze. Spălat pe creier de valuri de darwinism, nazism, socialism și comunism, așteptările europeanului de rând sunt restrânse la o viață cu abundență materială, cu bunăstare și ”progres”. Europeanul nici nu se gândește că altcineva ar vrea altceva. De aceea valul de terorism care lovește Europa nu este înțeles deloc. Europenii ”cu bună credință” zic refugiaților ”Bine ați venit!” , ca și cum i-ar ajuta. Dar trecerea graniței Europei nu spală mintea musulmanului fanatic de ura față de evrei, poate dimpotrivă.

Dar ce este în mintea ta dragul meu cititor care din diverse motive ai ajuns pe acest blog și ai coborât cu ochii până la acest mărunt paragraf?

Crezi tu în profeți împărate…?” Fapte 26:27

Pentru că Dumnezeu a scris istoria în Scriptura lui înainte ca să se întâmple, El acum doar le aduce la împlinire lucrurile profețite cu milenii înainte.
Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.  Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!.::” Isaia 44:6-7

Crezi tu că Dumnezeu a scris dinainte aceste istorii pe care le trăim noi astăzi, sau ești și tu confuz?

Iată de ce fug acum evreii europeni: noi trăim astăzi partea a doua a celui de-al doilea exod.


Primul exod a fost din Egipt în vechime:
De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!» Ieremia 16:14

Al doilea exod a fost din toate țările, recent, după 1944 și este acum:

Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miază-noapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.“ Ieremia 16:15

Acest al doilea Exod are două faze: faza unu care s-a petrecut după al doilea război mondial, când datorită ocupării Palestinei de către englezi singura poartă de intrare a evreilor fugăriți din Europa a fost pe mare, cu ajutorul vaselor de pescuit.

Iată, trimet o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; ..:”
Ieremia 16:16a

Partea a doua a cestui de-al doilea Exod se petrece sub ochii noștri:

”….şi după aceea, voi trimete o mulţime de vînători, şi-i vor vîna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stîncilor.” Ieremia 16:16b

sirieni2

De aceea fug evreii Europei. Această migrație a musulmanilor spre vestul Europei (acolo unde mai sunt încă mulți evrei) la care nu ne-am gândit niciodată că s-ar putea întâmpla în secolul 21 este în Planul lui Dumnezeu și nimeni n-o poate opri, nici legile, nici granițele, nici hotărârile politice, ea se întâmplă pentru că așa a scris Dumnezeu în Biblie.

Migrația de acum a musulmanilor va duce în mod evident (vedem din profețiile Bibliei) la creșterea terorismului islamic(vânătoarea) în țările Europei și va determina migrarea evreilor în masă spre singura țară unde sunt protejați: Israelul. Nu este o chestiune de opțiune, ci una de profeții. Vor migra și sioniștii (evreii religioși în general) și evreii laici (cei pe care nu-i interesează nici Tora, nici Talmudul. Vor migra de frică.

Pentru noi nu este nici măcar o chestiune de a milita pentru sau împotriva unei cauze, lucrurile se întâmplă oricum, orice am face, ori ei, ori noi, ori oricine.

Atunci de ce scriu? De ce trebuie să știm? Pentru că Domnul nostru, Șeful nostru, directorul nostru, cum vrem să-L numim ca să pricepem autoritatea Lui, ne-a lăsat scris: priviți smochinul.

 


Geneza 10, răspândirea fiilor lui Noe, strămoșii noștri

6 octombrie 2015

Discutam ieri despre migratori cu o rudă, maghiar.
I-am spus că și noi românii suntem migratori, corabia lui Noe nu s-a oprit pe Vlădeasa, ci pe Ararat.
De acolo toți am migrat care-ncotro.
Se vede aici cum a început:
geneza10

Elam de exemplu, a fost nepot al lui Noe. Despre elamiți scrie și în Faptele Apostolilor, după 2000 de ani.
Numele fiecărei țări era de fapt numele bătrânului strămoș.
Să luăm Biblia așa cum este: istoria integrală a lumii.
Din păcate mintea noastră este intoxicată din falsa școală cu evoluționism, cu ”straturi”, cu ”cele mai vechi timpuri”, cu ”omul preistoric”, cu ”comuna primitivă”, cu epoci și milioane de minciuni.
Nici pomeneală de așa ceva, istoria lumii e scrisă în Biblie, are câteva mii de ani și se învârtește în jurul Planului lui Dumnezeu.
Nebucadnețar, capul de aur, a  fost numit slujitor al lui Dumnezeu.
La fel, egiptenii, mezii, grecii, romanii, au îndeplinit un plan.
Printre ei, două popoare, unul pământesc: evreii și unul ceresc: adunarea, (care de fapt nici nu este un popor) îndeplinesc detaliile și scopul acestui plan.
Cine ne recomandă? Cui dăm socoteală?
”…ca niște necunoscuți măcar că suntem bine cunoscuți!”
În acest plan, acum stă gata momentul să se schimbe un aion cu altul.


2300 de seri și dimineți, anul 1967: împlinirea unei profeții Biblice

24 septembrie 2015

333+1967=2300
În 333 î.H. Alexandru cel mare l-a bătut pe Darius persanul, începe numărătoarea celor 2300 de ani, conform Daniel 8.
Ce s-a întâmplat când au expirat cei 2300 de ani?
Evreii au cucerit Ierusalimul în războiul de șase zile.
Profețiile sunt clare, vreți să le vedeți?
Citiți întreaga explicație de mai jos!
Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.” Domnul Isus
Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaş şi oştirea?“ Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi…profetul Daniel

He-Goat-Vs-Ram.jpg

Text de citit: Daniel 8

1. În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.
2. Cînd am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai.
3. Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că într-un rîu stătea un berbece, şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.
4. Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.
5. Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus, şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.
6. A venit până la berbecele care avea coarne, şi pe care-l văzusem stând în rîu, şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbece, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ, şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbece din mâna lui.
8. Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar când a fost puternic de tot i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor.
9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.
10. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat în picioare.
11. S-a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată, şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt.
12. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ, şi a izbutit în ce a început.
13. Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaş şi oştirea?
14. Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!“
15. Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui om.
16. Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile, tâlcuieşte-i vedenia aceasta.“
17. El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat, şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!“
18. Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins, şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam.
19. Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului.
20. Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii Mezilor şi Perşilor.
21. Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintâi împărat.
22. Cele patru coarne cari au crescut în locul acestui corn frânt, sunt patru împărăţii, care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.
23. La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.
24. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.
25. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni cari trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.
26. Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi îndepărtate.
27. Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.”

(Completare, 20 sept 2016: Vă rog să urmăriți comentariile, adaog periodic noi resurse pe subiect, mai mult în engleză! Mulțumesc.)

2300 de seri și dimineți sau conform acestei scheme: 2300 de sărbători de paște:
Pentru comoditate traduc aici:

Citește restul acestei intrări »

483 de ani

24 septembrie 2015

”Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), la Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare. După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile.” Daniel 9:25-26

62+7=69
69×7=483

A spus-o și Ioanid:

”Da. Chiar atunci în ziua zece a lunii,
Se împlinea profeticul verdict.
Erau în ziua aceea patrusute
Optzecişi trei de ani de la edict.”

Dar să dăm toată poezia:

”Cu sac de pocăinţă şi cenuşă,
În taina foişorului stingher,
în clipa jertfei, se ruga profetul
cu braţele întinse către cer.

***

“Înalt şi sfânt Stăpân atotputernic,
Cel ce din veci rămâi în legământ,
Tu ştii că noi, poporul Tău nevrednic,
Ne-am lepădat de-altar şi de Cuvânt.

Am râs de Lege, ca de cărţi păgâne,
– şi regi şi robi – şi ni se cade acum
să ni se umple faţa de ruşine
şi-n lacrimi să scăldam străinul drum. Citește restul acestei intrări »


%d blogeri au apreciat: