De la potop la Domnul Isus: doar 2350 de ani….

Pe scara istoriei e foarte puțin.
Comparativ cu milioanele cu care am fost aburiți la orele darwiniste.
Priviți această cronogramă:

Știind că, după cronologia biblică Domnul Isus a venit în lume aproximativ în anul 4000 de la creație, să tragem împreună câteva concluzii:

-4000-1650=2350 de ani au trecut de la potop la Domnul Isus

-Sem a trăit 500 de ani după potop, deci Sem a murit cu 1850 de ani înainte de Domnul Isus,

–divizarea pe limbi, apariția națiunilor a fost pe vremea lui Peleg, priviți cronograma: între 1758-1788 de la creație (după 1788 a fost „vremea lui Reu” („Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul, ” Geneza 10:25 verset foarte important) deci acum aproximativ 4200 de ani, de atunci bunicii noștri au început să vorbească unul română, altul maghiară, altul engleză. Frați obligați la distanțare, nu maimuțe diferite.
-strămoșul evreilor și cel de la care le provine evreilor numele a fost Eber, care a trăit mai mult decât cele 6 generații care i-am urmat, mai mult și decât Avram. Incredibil, înțelegem de ce lui Avram i s-a zis evreul, era trib serios tribul lui Eber („A venit unul care scăpase şi a dat de ştire lui Avram, Evreul” Geneza 14:13)

-tot pe vrema lui Avram, la 5 generații de la Babel existau deja națiuni, (Agar era egipteancă), citim despre Elam, Șinear, erau lupte între națiuni, deși „armatele” erau încă mici: cu 318 oameni, Avram a rezolvat conflicte între mulți „împărați”.

–nici animale nu putea fi multe, mai ales din cele sălbatice scăpate din arcă, din doi lei și doi tigri de exemplu, la natalitatea lor de un pui pe an, s-au înmulțit încet și…uitați-vă pe harta răspândirii lor, în America cele mari și greoaie n-au ajuns. Există o explicație: răspândirea animalelor din arca oprită pe Ararat s-a făcut treptat, pe măsură ce s-au înmulțit. Elefanții, leii, hipopotamii, la 300 de ani după potop (când s-au despărțit popoarele și probabil și continentele), nu ajunseseră prea departe cu puii lor. Americile și Australia au „migrat” fără ei. Divaghez.

–toate mărturiile arheologice din muzee, datele istorice înregistrate cu oameni sigur sunt din aceste două milenii de aur dintre potop și venirea Domnului Isus în lume.

-aceste două milenii, mai ales primul, mai extins, cei 1350 de ani după potop, la 3000, sunt cea mai falsificată epocă istorică de către istorici, arheologi, muzeografi, etc. Toți acești așa-ziși „oameni de știință” iau acea perioadă și o leagă de o „istorie mai veche”, istorie care nu există. O numesc în fel și chip: cele mai vechi timpuri, preistorie, comuna primitivă, epoca fierului, epoca pietrei, etc. Nu au nici o dovadă, decât speculații.

–primul mileniu de după potop este crucial să-l înțelegem. Istoria acestui mileniu pune logică și sens și credință în tot sistemul nostru de gândire, și pune temei moral. În acești 1350 de ani s-a făcut alegerea lui Avram, nimicirea Sodomei, legămintele, coborârea în Egipt, darea legii, cucerirea Canaanului, repere mai mult morale decât istorice, pe o axă nu atât cronologică, cât mai întâi etică. Căci în timp ce lumea mergea din rău în mai rău, cei chemați de Dumnezeu au pășit prin credință pe o cale a unei purități morale și excelențe etice crescânde. Deja Dumnezeu la jumătatea mileniului dinainte de Domnul Isus, putem spune că „pune cruce” lumii prin sentințele prorocilor asupra poporului evreu apostat și prin împrăștierea acestor evrei în toată lumea. Sentințe etice prin excelență, nimic arbitrar sau hazardat. Scurtă vreme au fost evreii laolaltă, multă vreme e de când sunt împrăștiați. Rămânem din acest mileniu cu profețiile, cu „luminița care strălucește în loc întunecos„, cu „celelalte Scripturi” numite de Petru, adică cu Vechiul Testament. Nu divaghez.

–alunecarea „creștinilor” de azi în misticism, carismatism, calvinism, și alte „-isme” fără plan și logică se datorează abandonării creaționismului și necredinței lor în cronologia acestui prim mileniu de după potop, mileniu bine descris în Biblie. Și în abandonarea logicii lui lăsată scrisă de Scripturile din al doilea mileniu. Căci dacă temeiul judecății viitoare și a condamnării celor ce nu cred va fi creația, creație care privită trebuie să conducă la credință („însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi,…” Romani 1:20) atunci înseamnă că la judecată Dumnezeu va apela la luptele lăuntrice ale fiecărui om și va scoate vinovăția din cuget la suprafață, vinovăția de a fi creat de Dumnezeu și beneficiar al tuturor binecuvântărilor și să ajungi să te întorci cu aversiune spre Singurul care-ți dorește binele din dragoste pură. Dragostea lui Dumnezeu are în ea logica bunătății Lui. El prima dată dă, apoi așteaptă mulțumire, recunoștință, glorificare, mărturisire. Toate
„-ismele” de la începutul acestui paragraf sunt înrudite prin procentul mare de „ilogică etică”, prin apelul la „minuni” și „experiențe mistice” sau „trăiri”, ca și cum toată treaba lui Dumnezeu care a creat codul genetic și galaxiile, valențele și straturile de electroni, urechea și ochiul, ar fi devenit dintr-o dată să arunce cu „mântuiri” și „trăiri”, cu „stări” și „prezențe” neapărat din gâtlejurile celor ce într-un elan industrial neoprit nici măcar de covid, (căci aceste „componenete divine” sunt propagate tarifat de noii apostoli ai internetului) ne inundă online cu invitații de a ne face locaș în staulele lor virtuale. (Lungă divagare, probabil mi se trage de la ficat, vedem săptămâna viitoare, după colecistectomie, dacă-mi revin.) Hai încă un pic: calvinismul e campion la ilogică etică, subiect de-o postare.

-Dumnezeu a vorbit lui Avram imediat după Sem și familiile celor care I-au văzut puterea prin potop, Dumnezeu nu s-a lăsat fără mărturie. E foarte important să observăm o progresie a numărului de mărturii și de martori, a împrăștierii „martorilor” în lume. E etic pentru Dumnezeu să nu ceară dacă nu dă mai întâi: dă dovezi, așteaptă credință.

E târziu și trebuie să închei postarea: citiți Biblia cronologic! Dacă cineva va crede că această înșiruire de cifre și ani nu e pentru noi, hai să-i dezumflu îngâmfarea și ignoranța cu un verset: „Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa,
pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.” Deuteronom 32:7 Nu de altceva dar și eu am crezut la fel și am fost dezumflat la vreme. Asta am făcut azi, am socotit ani, pentru a ajuta cugetul bun să lupte cu gândurile rele, pentru a dărâma izvodiri ale minții pentru a semăna un cuvânt bun care la vreme potrivită va rodi.

Slăvit să fie Domnul!

Profeții cronologice

O profeție este un mesaj care descrie un eveniment viitor.
Nimeni în afară de Dumnezeu nu poate emite profeții, pentru că Dumnezeu este singurul Stăpân al timpului, al istoriei.
Nu toate profețiile Bibliei sunt cronologice, dar unele sunt.
O profeție cronologică este acea profeție care descrie nu numai evenimentul, ci și data când va avea loc, anul sau chiar și ziua, sau ceasul.
Dar înainte de a scrie despre subiect în sine, despre profeții cronologice, să scriu câteva cuvinte despre …..
Atitudinea față de cronologie, față de exactitate.
Omului nu-i plac termenele, datele, orarele.
Exactitatea îi pare că sugruma libertatea.
Orarul, cântarul, calendarul te limitează, te obligă, lipsa lor îți pare veșnicie, fericire, infinit.
Omul crede în fericire, (priviți filmul), și o asociază cu lipsa gardurilor și îngrădirilor.
Cam aceasta este atitudinea comună a oamenilor față de cronologie: „înadins se fac că nu știu„.

Iată câteva profeții cu termen exact din Biblie:

1. Robia egipteană: un termen profețit exact de 430 de ani. „Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.” Exod 12:40-41 Este o dezbatere de când se numără cei 430 de ani, e evident că de la darea legământului lui Avraam, (vezi Galateni 3:17 „Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani. „) De la coborârea lui Iacov în Egipt ceilalți 65, au trecut până la Exod doar 215 ani, 4 generații, se pot urmări aceste cronologii din vârstele oamenilor.

2. Robia Babiloniană, un termen profețit exact de 70 de ani. „eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuia să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.” Daniel 9:2
3. Răstignirea și învierea lui Mesia, termen profețit de 483 de ani, numit „împlinirea vremii” (perioadei, termenului) de evangheliști sau „vremea cercetării” și „ceasul acesta” de Domnul Isus. Dar am scris despre asta.

4. Profeția împlinită la 7 iunie 1967, de 2300 de ani, termen fix pentru recucerirea de către evrei a Ierusalimului și pentru identificarea de către cei ce cred Biblia a perioadei numită de Domnul Isus „sfârșitul vremurilor” sau „vremea sfârșitului” sau „sfârșitul veacului acestuia„. Și despre asta am scris. Menționez că sfârșitul veacului nu înseamnă sfârșitul Universului, (aruncarea umanității în două tărâmuri, un cer paradisiac și o gaură neagră), ci declanșarea vremii mâniei lui Dumnezeu, vreme ale cărei urgii îi simțim asprimea tot mai intens.

Mai este o profeție despre cei 40 de ani prin pustie și probabil mai sunt.

Toate aceste cronologii au un rol multiplu:

Odată să confirme prin împlinirea lor divinitatea Celui ce le-a rostit:

Isaia 44:7 „Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!„

Apoi să inspire încredere celor ce cred.

Luca 21:28 „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

Și încă să inspire teamă și să trezească pe cei șovăielnici și pe cei slabi în credință, „termenele”, limitele, „deadline”-urile trezesc mintea, motivează.

2 Petru 3:10-14 „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. ^{Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,} aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti sevor topi de căldura focului? ^{Dar noi,} după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. ^{De aceea, preaiubiţilor,} fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.„

Moartea lui Noe

Este o poruncă a lui Dumnezeu dată prin Moise în Deuteronom 32: să socotim anii:

Deuteronom 32:7  ”Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii,vârstă de oameni după vârstă de oameni…”

Nu e un lucru ușor așa că mai bine luăm socotelile care le-au făcut alții și chiar le-au reprezentat în cronograme.
Una din cronograme este cea care reprezintă epoca de după potop și s-a realizat prin reprezentarea grafică a lungimii vieții oamenilor din acel timp:

Doar privind cronograma putem să facem niște deducții extrem de simple care ne vor ajuta la înțelegerea vremurilor pe  care le-au trăit străbunii noștri, la înțelegerea istoriei și mai ales la înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Hai să analizăm perioada de la potop la moartea lui Noe.

Deducții:

1. Noe a trăit mai mult decât stră-stră-strănepotul său Peleg

”Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg (Adică: Împărţire.), numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pămîntul;” Geneza 10:25
Cel mai credibil este să socotim că această ”împărțire” se referă la împărțirea limbilor de la Babel, (nicidecum la divizarea continentelor, pentru că la 5 generații de la potop numărul de oameni nu putea fi atât de mare încât ei să fi ajuns la 3000 de km distanță de munții Ararat, până la Atlantic, ca ei să știe că o parte din teren ” a plecat”).
Babelul este la aproximativ 1000 de km de munții Ararat, o distanță posibil de străbătut cu turme cu tot.
De aici deducem că Noe a trăit istoria Babelului și a risipirii ce a urmat.
2. Care a fost ”vremea lui Peleg”?

Cronologia antică

Modul de înregistrare a timpului de către oamenii de după potop este arătat în Geneza 11:

”10. Iată spiţa neamului lui Sem.

La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.
După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cincisute de ani; şi a născut fii şi fiice.

 La vîsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.
După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.
După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg.
După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patrusute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.
După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit douăsute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug.
După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit douăsute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.
După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah.
După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran…..”

Nu este o înregistrare întâmplătoare, ci este tocmai sistemul cronologic de măsurare a vremii de către urmașii lui Noe.
Nu aveau alt sistem.

Exemplu: vremea lui Peleg a ținut 30 de ani: de la nașterea lui Peleg (întâiul născut al lui Eber) la nașterea întâiului său fiu Reu, apoi a început vremea lui Reu.

De ce fug ÎNCĂ ODATĂ evreii Europei?

Se întreabă autorul articolului din Newsweek aici:

Din cauza terorismului musulmanilor europeni țintit împotriva lor.

În mintea musulmanilor din Europa (și de peste tot) lucrurile au două culori: alb și negru. Din punct de vedere logic, ei sunt într-o falsă dilemă, o eroare logică frecventă.
Alb: lumea islamică, care trebuie să se întindă și se întinde în mod ascuns sau pe față, cum poate.
Negru: atacul asupra lumii islamice, limitarea ei, restrângerea, cedarea, retragerea, ceea ce în mintea musulmanilor este o imposibilitate teologică. ”Cum adică să nu cucerim lumea?” gândesc ei. Iar conflictul teologic este aprins de existența statului Israel, de retragerea teritoriului palestinian. Simpla existență a Israelului este pentru ei catalizatorul de gânduri care duce la ceea ce auzim și vedem toată ziua. Și atunci musulmanii atacă Israelul și pe evrei cum pot. Iar pentru că statul Israel e foarte puternic și nu-l prea pot ataca, ajung ținta lor cetățenii israelieni de rând peste tot pe unde sunt încă împrăștiați prin lume.

În mintea europeanului de rând lucrurile sunt foarte confuze. Spălat pe creier de valuri de darwinism, nazism, socialism și comunism, așteptările europeanului de rând sunt restrânse la o viață cu abundență materială, cu bunăstare și ”progres”. Europeanul nici nu se gândește că altcineva ar vrea altceva. De aceea valul de terorism care lovește Europa nu este înțeles deloc. Europenii ”cu bună credință” zic refugiaților ”Bine ați venit!” , ca și cum i-ar ajuta. Dar trecerea graniței Europei nu spală mintea musulmanului fanatic de ura față de evrei, poate dimpotrivă.

Dar ce este în mintea ta dragul meu cititor care din diverse motive ai ajuns pe acest blog și ai coborât cu ochii până la acest mărunt paragraf?

”Crezi tu în profeți împărate…?” Fapte 26:27

Pentru că Dumnezeu a scris istoria în Scriptura lui înainte ca să se întâmple, El acum doar le aduce la împlinire lucrurile profețite cu milenii înainte.
”Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.  Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!.::” Isaia 44:6-7

Crezi tu că Dumnezeu a scris dinainte aceste istorii pe care le trăim noi astăzi, sau ești și tu confuz?

Iată de ce fug acum evreii europeni: noi trăim astăzi partea a doua a celui de-al doilea exod.

Primul exod a fost din Egipt în vechime: ”De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!» Ieremia 16:14

Al doilea exod a fost din toate țările, recent, după 1944 și este acum:

” Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miază-noapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.“ Ieremia 16:15

Acest al doilea Exod are două faze: faza unu care s-a petrecut după al doilea război mondial, când datorită ocupării Palestinei de către englezi singura poartă de intrare a evreilor fugăriți din Europa a fost pe mare, cu ajutorul vaselor de pescuit.

„Iată, trimet o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; ..:”
Ieremia 16:16a

Partea a doua a cestui de-al doilea Exod se petrece sub ochii noștri:

”….şi după aceea, voi trimete o mulţime de vînători, şi-i vor vîna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stîncilor.” Ieremia 16:16b

De aceea fug evreii Europei. Această migrație a musulmanilor spre vestul Europei (acolo unde mai sunt încă mulți evrei) la care nu ne-am gândit niciodată că s-ar putea întâmpla în secolul 21 este în Planul lui Dumnezeu și nimeni n-o poate opri, nici legile, nici granițele, nici hotărârile politice, ea se întâmplă pentru că așa a scris Dumnezeu în Biblie.

Migrația de acum a musulmanilor va duce în mod evident (vedem din profețiile Bibliei) la creșterea terorismului islamic(vânătoarea) în țările Europei și va determina migrarea evreilor în masă spre singura țară unde sunt protejați: Israelul. Nu este o chestiune de opțiune, ci una de profeții. Vor migra și sioniștii (evreii religioși în general) și evreii laici (cei pe care nu-i interesează nici Tora, nici Talmudul. Vor migra de frică.

Pentru noi nu este nici măcar o chestiune de a milita pentru sau împotriva unei cauze, lucrurile se întâmplă oricum, orice am face, ori ei, ori noi, ori oricine.

Atunci de ce scriu? De ce trebuie să știm? Pentru că Domnul nostru, Șeful nostru, directorul nostru, cum vrem să-L numim ca să pricepem autoritatea Lui, ne-a lăsat scris: priviți smochinul.

 

Geneza 10, răspândirea fiilor lui Noe, strămoșii noștri

Discutam ieri despre migratori cu o rudă, maghiar.
I-am spus că și noi românii suntem migratori, corabia lui Noe nu s-a oprit pe Vlădeasa, ci pe Ararat.
De acolo toți am migrat care-ncotro.
Se vede aici cum a început:

Elam de exemplu, a fost nepot al lui Noe. Despre elamiți scrie și în Faptele Apostolilor, după 2000 de ani.
Numele fiecărei țări era de fapt numele bătrânului strămoș.
Să luăm Biblia așa cum este: istoria integrală a lumii.
Din păcate mintea noastră este intoxicată din falsa școală cu evoluționism, cu ”straturi”, cu ”cele mai vechi timpuri”, cu ”omul preistoric”, cu ”comuna primitivă”, cu epoci și milioane de minciuni.
Nici pomeneală de așa ceva, istoria lumii e scrisă în Biblie, are câteva mii de ani și se învârtește în jurul Planului lui Dumnezeu.
Nebucadnețar, capul de aur, a  fost numit slujitor al lui Dumnezeu.
La fel, egiptenii, mezii, grecii, romanii, au îndeplinit un plan.
Printre ei, două popoare, unul pământesc: evreii și unul ceresc: adunarea, (care de fapt nici nu este un popor) îndeplinesc detaliile și scopul acestui plan.
Cine ne recomandă? Cui dăm socoteală?
”…ca niște necunoscuți măcar că suntem bine cunoscuți!”
În acest plan, acum stă gata momentul să se schimbe un aion cu altul.

2300 de seri și dimineți, anul 1967: împlinirea unei profeții Biblice

333+1967=2300
În 333 î.H. Alexandru cel mare l-a bătut pe Darius persanul, începe numărătoarea celor 2300 de ani, conform Daniel 8.
Ce s-a întâmplat când au expirat cei 2300 de ani?
Evreii au cucerit Ierusalimul în războiul de șase zile.
Profețiile sunt clare, vreți să le vedeți?
Citiți întreaga explicație de mai jos!
”Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.” Domnul Isus
”Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaş şi oştirea?“ Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi…” profetul Daniel

Text de citit: Daniel 8

”1. În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.
2. Cînd am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai.
3. Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că într-un rîu stătea un berbece, şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.
4. Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.
5. Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus, şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.
6. A venit până la berbecele care avea coarne, şi pe care-l văzusem stând în rîu, şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbece, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ, şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbece din mâna lui.
8. Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar când a fost puternic de tot i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor.
9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.
10. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat în picioare.
11. S-a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată, şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt.
12. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ, şi a izbutit în ce a început.
13. Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaş şi oştirea?“
14. Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!“
15. Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui om.
16. Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile, tâlcuieşte-i vedenia aceasta.“
17. El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat, şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!“
18. Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins, şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam.
19. Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului.
20. Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii Mezilor şi Perşilor.
21. Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintâi împărat.
22. Cele patru coarne cari au crescut în locul acestui corn frânt, sunt patru împărăţii, care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.
23. La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.
24. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.
25. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni cari trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.
26. Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi îndepărtate.“
27. Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.”

(Completare, 20 sept 2016: Vă rog să urmăriți comentariile, adaog periodic noi resurse pe subiect, mai mult în engleză! Mulțumesc.)

2300 de seri și dimineți sau conform acestei scheme: 2300 de sărbători de paște:
Pentru comoditate traduc aici:

483 de ani

”Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), la Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare. După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile.” Daniel 9:25-26

62+7=69
69×7=483

A spus-o și Ioanid:

”Da. Chiar atunci în ziua zece a lunii,
Se împlinea profeticul verdict.
Erau în ziua aceea patrusute
Optzecişi trei de ani de la edict.”

Dar să dăm toată poezia:

”Cu sac de pocăinţă şi cenuşă,
În taina foişorului stingher,
în clipa jertfei, se ruga profetul
cu braţele întinse către cer.

***

“Înalt şi sfânt Stăpân atotputernic,
Cel ce din veci rămâi în legământ,
Tu ştii că noi, poporul Tău nevrednic,
Ne-am lepădat de-altar şi de Cuvânt.

Am râs de Lege, ca de cărţi păgâne,
– şi regi şi robi – şi ni se cade acum
să ni se umple faţa de ruşine
şi-n lacrimi să scăldam străinul drum.

După aceea, voi trimete o mulţime de vînători

Este citat din Ieremia 16, un pasaj care descrie parcă un tablou al istoriei pe care o trăim acum.
”Iată, trimet o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; şi după aceea, voi trimete o mulţime de vînători, şi-i vor vîna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stîncilor.”

Pescarii au fost pe vasele de pescuit cu care au migrat în israel majoritatea evreilor din estul Europei, vânătorii sunt trimiși acum, acești așa ziși migranți care numai a refugiați nu par.
Nu e fugă de război (s-ar fi oprit în Turcia, unde e pace), nu e umblat după mai bine, mai bine este și în Turcia, și în Grecia, se pare că ruta nordiică (spre Suedia) se dovedește închisă de fermitatea poliției daneze și maghiare, e vorba aici de împlinirea sub ochii noștri a unei profeții biblice: profeția din Ieremia care arată cum Dumnezeu îi va forța pe evrei să plece de oriunde în țara lor, o migrație inversă.

Este lesne de observat că destinația migranților este exact zona din Europa unde trăiesc cei mai mulți evrei: Marea Britanie, Olanda, Belgia și Franța.
Acești evrei privesc cu reală neliniște creșterea numărului de potențiali anti-semiți în jurul lor. Să ne ajutăm cu părerile lor din ziarul electronic: The Times of Israel, articolul de aici. Traduc porțiuni:

”Deși înclinați să-i ajute (pe migranți), unii evrei se tem că un aflux de refugiați sirieni poate creste antisemitismul, golind Europa de evreii ei.” (Oare ei știu că exact asta spune Biblia?)

”Îi ajut pe refugiați, dar cu frica că ajutând trimit un pericol spre alți evrei din Europa.” spune Zoltan Radnoti unul din capii comunității de evrei din Ungaria.

Într-un alt articol din New York Times (și nu numai acolo) se arată cum Netanyahu îndeamnă pe toți evreii să se întoarcă în Israel. Netanyahu îndeamnă la o migrare în masă a Evreilor din Europa.

Nu este doar o chestiune politică. Politica poate face puțin în acest domeniu. Este o chestiune strict de înțelegere a vremurilor, de înțelegere a profețiilor. Nu trebuie să facem nimic, doar să observăm și să știm ce vremuri trăim: ”Cel ce vine va veni și nu va zăbovi!” Este cu prisosință scris în toate Scripturile că evreii trebuie să fie întorși în țara lor când îl vor recunoaște pe Domnul Isus ca Mesia (după răpire). Nouă ne este lăsat scris să fim atenți la evrei (la smochin) căci după pilda smochinului știm timpurile.

Eu nu mă aștept la un nou holocaust, dar  o creștere a anti-semitismului în actualul context este mai mult decât evidentă ținând cont de marele număr de migranți care se îndreaptă chiar spre locurile lor. E mai mult decât evident că evreii vor trebui să plece. E de așteptat ca mulți din acești migranți să poarte cu ei sămânța urii ”măgarului sălbatic” și să se poarte cu agresivitate cu vecinii lor evrei ca să-i facă să fugă.

Dacă poate dragul meu citiror, citești acest articol cu gând de a-i găsi hibă (cei ce scoateți arme când vedeți cuvinte), poate vrei să mă acuzi de gânduri xenofobe, liniștește-te! Sau mai bine, neliniștește-te. Liniștește-te cu privire la mine, eu constat, nu incit, mărturisesc, nu acuz. Dar neliniștește-te cu privire la tine, căci dacă nu ești împăcat cu ”Cel ce vine”, cu cel care va aduce cu sine judecata, n-o să-ți fie bine. Neliniștește-te, citește Bibia și împacă-te cu Cel ce te-a creat, cu Cel ce a scris acum 2600 de ani aceste vorbe prin profetul Său și acum se aduc la îndeplinire. Nu sunt coincidențe, sunt împliniri exacte, neliniștește-te!

Nici eu, nici tu n-am fi crezut că vom vedea vreodată astfel de imagini, (le credeam de pe vremea secolului 12, când migrau popoarele). Dar iată că la sute de ani de la ultimele migrări, se împlinește vorba profetului: ”voi trimite o mulțime de vânători”, nu zice că doi-trei. Să te gândești la acest lucru când vezi astfel de imagini:

Ce urmează? Ce așteptăm? Răpirea Adunării.

Este o taină, știu, nu aștept să scrie în ziare despre asta, nici să aud știri focalizate pe aceste așteptări.

Taină e și împietrirea evreilor, taină e și unitatea Trupului lui Cristos, taină e însăși Adunarea.

Nu aștept știri în mass-media sau nici măcar să aibă astfel de informații sau cât de cât opinii. Noi suntem însărcinați să le vestim, nu mass-media, nici măcar popii lumii.

Lumea așteaptă „progres, dezvoltare, evoluție” cuvinte cu care acoperă realitatea îmbătrânirii și a bolii, a corupției și a degradării.

Dar noi, dar eu, dar tu, ce așteptăm? Îl așteptăm pe Domnul Isus din cer sau așteptăm iluziile lumii.

Nu cumva ne amestecăm cuvintele și opiniile cu ale lor, când ei așteaptă una și noi alta?

Noi știm și începutul și scopul și sfârșitul creației, ei nu numai că se fac înadins că nu le știu dar se asociază cu cei ce le împărtășesc iluziile, fac mare tărăboi cu evoluția și cu milioanele de ani.

Eu nu voi fi așa de nebun să vorbesc ca ei, nici atât de inimă-rece să nu-i avertizez.

Așteptăm altceva, vorbim altfel.

Mă uit la știri: război, Donețk, Lugansk, ce e acolo?

Centrul afacerilor a 300000 de evrei care iată că sunt încă odată fugăriți de valurile popoarelor ce împlinesc poruncile Domnului. Acești evrei habar n-au că au căzut într-o împietrire ce stă să se sfârșească.

Eu așa privesc știrile….și istoria.

Peste 4 ani sunt 70 de ani de la naționalizarea care a fugărit evreii din Estul Europei în Israel.

Istoria n-are logică decât privită prin prisma profețiilor Bibliei. Iar până acum profețiile se împlinesc cu precizie de ceas.

Nu mai este mult!

Taina împietririi evreilor, (de mirare la așa oameni deștepți)

Toate dovezile divinității Domnului Isus, toate amănuntele profețiilor duc (chiar doar analizate logic) la o singură concluzie: Domnul Isus este Mesia cel promis în toată Scriptura. De aceea este cu atât mai de mirare că un întreg popor, poporul evreu, cel mai deștept popor din lume, poporul a cărui istorie este chiar în cartea care scrie despre Domnul Isus, acest popor zic, timp de două milenii nu îl recunoaște pe Domnul Isus ca Mesia, ei așteaptă un alt Mesia.

Această ciudățenie are o singură explicație: ei sunt împietriți în  inimile lor. Împietrirea evreilor este de fapt o taină lucrată de Dumnezeu, este una din tainele pe care le vedem cu ochii noștri:”Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor.” Romani 11:25

O altă împietrire detaliat descrisă în Biblie este împietrirea lui Faraon. Tot la fel de lipsită de logică a fost și împietrirea lui Faraon. Să vezi atâtea minuni și să mergi orbește spre distrugerea propriului popor, asta nu e decât mâna lui Dumnezeu!

Dacă azi nu mai trăim vremurile exodului, dacă faraonii sunt istorie, evreii împietriți nu sunt, ei ne sunt contemporani, vedem această taină sub ochii noștri. O mică rămășiță doar crede, restul sunt împietriți spre folosul nostru, până vor fi altoiți iarăși în pomul lor. Acest timp este aproape, împietrirea nu va mai ține mult.

Cu acești ochi să privim istoria, așa să ascultăm știrile.

Evanghelia incepe cu Geneza!

Pentru ca de acolo a inceput si pacatul.
Cel care proclama Vestea Buna trebuie sa se asigure ca cei care asculta cred asta:

…si asta:

Adica se se asigure ca omul nu poate sa-si apere iubirea de sine si traiul departe de Dumnezeu, invocand ignoranta primilor oameni. Vedem din hartile de mai sus, ca Dumnezeu nu s-a lasat fara marturie. Pana la potop: Adam, Enoh. Dupa potop: Noe si fiii lui, au ajuns sa aiba vieti suprapuse cu primul om chemat de Dumnezeu: Avram.
De ce sunt importante aceste harti?
Pentru ca majoritatea oamenilor, (dureros de majoritate) cred alte harti, pe aceasta:

impreuna cu asta:

Desigur daca nu exista creatie, nu exista nici Creator….!
Adevarul ca istoria universului nu are mai mult de 6300 de ani e atat de socant, incat deschide repede urechile ascultarii. Sau vestea ca potopul a avut loc acum vre-o 4500 de ani, sau ca pana acum vre-o 3800 de ani au trait acei oameni de 600-800 de ani, ca impartirea pamantului dupa Eden s-a facut pe vremea lui Peleg (Gen 10:25:”…lui Eber i s-au nascut doi fii,  numele unuia este Peleg, pentru ca in zilele lui s-a impartit pamantul…”), deci de acolo isi au originea natiunile(4000 de ani în urmă), nu „din cele mai vechi timpuri.
Cei care rad la aceasta veste in mod sigur vor rade si la auzirea Evangheliei care are in ea mesajul crucii.
Iar apropierea de Dumnezeu insasi, are ca si conditie: „…cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca EL ESTE….”
La ce i-ar folosi mesajul despre Fiul lui Dumnezeu unuia care nu crede in Dumnezeu?
Sau ce sa faca cu Evanghelia unul care crede in evolutia continua a omului?  Unde s-o plaseze, cum s-o foloseasca? Trebuie facut curat repede in mintile atat de mintite, ca sa fie loc bun pentru o veste buna. Iar minciuna milioanelor de ani e una din cele mai mari miciuni ale tatalui minciunii.
„..fereste-te de…… impotrivirile stiintei pe nedrept numita astfel…”
E atat de ridicola aceasta asa-zis stiinta incat e ridicol si sa incepi sa polemizezi impotriva ei, este o degradare mentala. Argumentele pentru desfiintarea ei sunt prea evidente.
…..ganduri de pe drum, 28 nov 2008…..