Evenimentul viitor imediat: izbirea Pietrei

Noi așteptăm rostogolirea pietrei.
Care piatră?
Cea profețită de Daniel:
„Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pîntecele şi coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarele, de fer; picioarele, parte de fer, şi parte de lut. Tu te uitai la el, şi s-a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mîni, a izbit picioarele de fer şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi. Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărîmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vîntul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărîmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pămîntul.” Daniel 2:32-34

Capul este Imperiul Babilonian. ” tu eşti capul de aur!” v38
Pieptul și brațele: Imperiul medo-persan. „o altă împărăţie, mai neînsemnată” v 39
Coapsele: Imperiul grec, al lui Alexandru cel Mare. „va stăpîni peste tot pămîntul” v 39
Picioarele: Imperiul Roman. „o a patra împărăţie, tare ca ferul” v40 care „va fi împărțită” v 41, adică Imperiul roman de apus și de răsărit.
Este o imagine a istoriei lumii, piatra va lovi picioarele chipului, adică ultima parte a istoriei, piatra urmează să lovească „istoria”.
Noi suntem aici, așteptăm piatra.
Ce este piatra? Cine este Piatra?

Adunare 10 februarie 2019

Fraternitatea, pacea internă, adevărul.

„Fără adevăr nu poate exista o viziune care să inspire o națiune. Dar fără pace internă, nu există o națiune pe care să o inspiri.” Jonathan Sacks

„…căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii” Efeseni 4:3

Drumul de la idee la acțiune e mult mai complicat când e vorba de grupuri, adunări, națiuni, decât când e vorba de persoane.
Omul care acționează singur, își este lui însuși planificator, impulsionator, încurajator și acționar.
E nevoie însă de mijlocirea viziunii ca liant al minților, pentru a acționa mai mulți la fel. Viziunea trebuie construită și trebuie construit un angajament puternic pentru a  transforma viziunea în acțiune. Acesta e un drum cu două sensuri: viziunea se poate crea sau se poate distruge. (Du-te la penultimul paragraf, apoi citește tot.)

Vedem această construcție de viziune în procesul de pregătire a scoaterii evreilor din robia egipteană.
Voi evidenția doar din multele detalii.
Smerenia lui Moise: „trimite pe altul„, „nu sunt eu cel bun„, negocia Moise cu Dumnezeu la Horeb. Și atunci Dumnezeu i l-a trimis în ajutor pe Aaron, fratele lui, tot la Horeb s-au întâlnit. Mai departe citez de-acolo de unde m-am inspirat pentru această postare. (Domnul Sacks are traducător de limba română. Mulțumim.)

1. Rivalitatea dintre frați, 4 cazuri.
„Una dintre temele recurente din Geneză este rivalitatea și ostilitatea dintre frați, Această poveste este spusă, din ce în ce mai pe larg, de patru ori: între Cain și Abel, Isaac și Ismael, Iacov și Esau, și Iosif și frații săi. Există un tipar al acestui set de narări, ce este cel mai bine observat în modul în care acestea se încheie. Povestea lui Cain și Abel sfârșește printr-o crimă – fraticid. Isaac și Ismael, deși se îndepărtează, sunt împreună la înmormântarea lui Avraham. Este evident că s-au împăcat, deși acest lucru poate fi citit doar printre rânduri … Iacov și Esau se întâlnesc, se îmbrățișează și pornesc pe drumuri diferite. Iosif și frații săi se împacă și trăiesc împreună în pace, Iosef oferindu-le hrană, teritorii și protecție. ”
Concluzie: „Fraternitatea….nu este atât de simplă și fără complicații. Este adesea plină de conflicte și controverse. Cu toate acestea, încet – încet, frații pot învăța că există și o altă cale. În această notă, Geneza se încheie. Dar acesta nu este sfârșitul poveștii.”

2. Fraternitatea, o cale mai bună

Pofta, păcatul „botezat”. W. MacDonald

„Pavel îl atenţionează pe Timotei în privinţa anumitor lideri religioşi care consideră că lucrarea creştină este o modalitate de a se îmbogăţi. Aceşti oameni presupun că evlavia profesională este un mod uşor de a face bani. Urmaşii lor încă sunt printre noi, celebrităţi din lumea radioului şi a televiziunii, care au făcut din strângerea de fonduri o artă și au redus-o la o ştiinţă. Prin folosirea unor şmecherii psihologice, ei ating corzile sensibile ale inimilor creştinilor uşor influenţabili. Ei au mereu un proiect nou de adăugat măreţului lor imperiu. Locuiesc în case luxoase, îşi dezvoltă un portofoliu bogat de investiţii, poartă haine elegante şi bijuterii şi-şi etalează coafurile de ultimă modă. Şi toate acestea în numele Prietenului nostru fără niciun ban din Nazaret.

………
Pofta reprezintă acea dorinţă lacomă de a avea mai mult, hotărârea de a obţine ceva, chiar şi dacă Domnul nu vrea ca să ai acel lucru. Un om care pofteşte nu se poate bucura de un anumit lucru decât dacă este proprietarul lui, sau măcar să deţină parte din el.

Patru căi de prostire

(Text preluat integral de aici.)
Textul nu are subiect biblic, dar este o analiză de mare bun simț a fenomenului de prostire. Iar pentru că și prostia, și înțelepciunea nu țin cont de granițe și nații, și nicidecum de religie, textul e bun. Textul se poate aplica și particulariza asupra noii religii de tip show și distracție, o „prostire” ce-i aruncă pe oameni în iad.)

Prostia umană – este cheia unei economii puternice

Oamenii nu iubesc munca intelectuală, e nevoie de prea multă energie şi cauzează disconfort. E mai ușor să arunci o carte inteligentă și să te distrezi în cel mai apropiat club sau să comanzi pizza și să stai într-un chat amuzant. Omul stupid poate fi manevrat mai uşor: el niciodată nu-și va exprima nemulțumirea, dacă nu-i convine ceva. Poate fi minţit mai uşor cu promisiuni false şi “încărcat” cu opinii “autoritare” a informatorilor falşi.

Autoritățile au înființat propria lor adunare de casă-„momeală”. Persecuția creștinilor evanghelici din Iran. (5.)

(Citește toată seria de postări: Persecuția creștinilor evanghelici din Iran!)

Saeed Abedini se află deocamdată în închisoarea Raja’i Șahr fiind ținut în condiții dure într-o aripă a deținuților cu diverse trecuturi criminale, unii având la activ fărădelegi violente. Drept rezultat, alături de condițiile grele din închisoare, el mai are și temeri cu privire la siguranța sa personală.
Cu privire la monitorizarea adunărilor de casă și a raziilor, AIIS a afirmat că nu are informații dacă acesta este un fenomen în creștere, explicând că majoritatea cercetării efectuate de AIIS se bazează pe contacte aflate în afara Iranului. Prin urmare, AIIS nu avea nici informații punctuale cu privire la numărul adunările de casă, dacă acesta crește sau nu.
Din 2010, autoritățile au creat un climat de frică în sânul comunităților adunărilor de casă conform lui Mansour Borji. Autoritățile au făcut eforturi pentru a strânge informații despre comunitățile adunărilor de casă, de a elimina resursele comunităților și a efectua razii împotriva întâlnirilor adunărilor de casă. Legat de întemnițarea membrilor adunărilor de casă, autoritățile i-au folosit pe credincioși unii împotriva altora și i-au silit să facă mărturisiri mincinoase.
Autoritățile le-au cerut credincioșilor să furnizeze informații cu privire la modul de finanțare al adunărilor (de casă), cum erau instruiți și prin acestea autoritățile au obținut informații despre mișcarea adunărilor de casă. În continuare, autoritățile au confiscat Biblii și în efortul de a restrânge fenomenul adunărilor de casă, au încercat să taie furnizarea materialelor de instruire creștine către acestea.

Antisemitism, anticreștinism, antisionism

Au trecut demult vremurile de când evreul Avraam, adresându-se fiilor lui Het, a cerut un loc de înmormântare pentru Sara, soția lui.
Am meditat mult asupra răspunsului plin de bun simț al hetiților la rugămintea lui Avraam:
„Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormîntul lui.“ Geneza 23:5-6
Cât respect față de un semit, față de un străin, față de un venetic.
Dar să căutăm să înțelegem: dacă ne uităm pe diagrama de aici, vedem că în anul morții Sarei (2136 de la creație) încă trăia Sem, fiul lui Noe, al 9-lea strămoș al lui Avraam și Eber al 6-lea, ceilalți strămoși mai tineri muriseră.
Oamenii erau puțini pe pământ, animale puține, cetățile erau mici și oștile la fel, dacă Avraam cu 318 oameni a bătut 5 „împărați”.
Fiind în timp, aproape de potop, aproape de Noe, bunicul lor, oamenii păstrau un bun-simț al conștiinței strămoșilor comuni, o bună-cuviință a unei fraternități care apoi treptat-treptat s-a tot pierdut.
Acest lucru îl înțeleg din dialogul respectuos dintre Avraam și Hetiți.

Naționalizarea ideilor

În Iran au fost arestați câțiva creștini de crăciun, anul trecut.
Așa „omagiază” statul islamic iranian sărbătoarea creștină: arestează creștini.
Crăciunul anului 2018 a adus însă ceva inedit: o nouă etichetă.
Creștinii arestați erau evanghelici evident.
Ce e nou e numele dat lor de data asta: creștini evanghelici sioniști.
Că creștini mai sunt în Iran de sute de ani: armenii și asirienii, un fel de ortodocși, ca la noi.
Evanghelici iarăși sunt în Iran de 100 de ani sau poate de mai demult, sunt mulți, din 80 de milioane de iranieni, creștini evanghelici sunt între 300000 și 1 milion sau peste, nimeni nu știe exact, cum nu știa nici Ilie despre cei 7000. Toți evanghelicii sunt interziși prin legea națională iraniană. În Iran n-ai voie să fi decât musulman.
Aia e idea lor națională.
Li se pare normal ayatolahilor și imamilor să gândească tot poporul la fel, să nu fie excepții și exceptați. Așa li se pare lor drept, asta îi calmează.

Adunare 3 februarie 2019

O nouă traducere în limba română, Biblia Traducerea Literală

Azi le-am zis la frați că probabil motivul pentru care Dumnezeu ferește țara noastră de tulburările de care au parte țările lumii și chiar țările din jur este numărul de „drepți” pentru care „cetatea” este scăpată.
Cu discreția ce-l caracterizează, profesorul, doctorul, chirurgul este în același timp „fratele” și scriitorul biblic cu care cei ce-l cunosc sunt familiarizați.

Iată prezentarea Bibliei pe site la Stephanus:

Inimioare de porțelan. Viața ca un puzzle. (9.)

„…în zilele din urmă…oamenii vor fi…vânzători…!” 2 Timotei 3:1-4

(Cum a înfiltrat securitatea în familia noastră o informatoare „pocăită”!)
(Citește tot serialul: Viața ca un puzzle!)

Vara lui 1989. M-a sunat sora mea într-o zi să-mi spună că prietena ei Ema vrea să-și cumpere mașină de spălat și o să mă caute să-i dau detalii. Asta pe scurt.
Pe larg?
Sora mea e mult mai mare ca mine, cu 10 ani, cam la fel prietena ei.
Faptul că „m-a sunat” era un mic miracol, era în 1989 vara și se aștepta pentru montarea telefonului ani sau decenii. Noi, eu și soția, care ne mutaserăm în acel apartament doar de un an, am primit brusc, prin iulie parcă, o hârtie de la poștă, că ni s-a aprobat instalarea telefonului. Copii pocăiți, învățați cu rugăciunea, ne-am pus pe genunchi și am mulțumit Domnului pentru „minune”. N-am bănuit nimic, deși puneam o pernă pe obiect când aveam adunare în living.

Care ați trăit vremurile știți, care nu, ați auzit cum era cu „băgatul telefonului”. La telefoane aveam o pilă, un șef pe-acolo, domnul Ilie, un văr de-al mamei, om spre pensie. Când am făcut cererea în 1988, ne-am dus și pe la el, dar nu ne-a putut ajuta cu instalarea, era cam tăcut, cam rezervat. După ce ni s-a aprobat instalarea în 1989 am trecut iar pe la domnul Ilie să-i spun bucuria, el nu s-a bucurat, m-a privit lung, lung și…și mai rezervat.

Cântările Betaniei, culegere de V.V.Moisescu 1938, pdf

Aici

Pentru Ruben și pentru alții care le-au cerut de-a lungul timpului.

Adunare 27 ianuarie 2019

Adunările de casă din Iran. Persecuția creștinilor evanghelici din Iran (4.)

(Citește toată seria de postări: Persecuția creștinilor evanghelici din Iran!)
(Această postare este traducere de pe un raport oficial al Serviciului de Imigrări Danez, capitolul 3)

O organizație internațională din Turcia observă că adunările de casă nu sunt neapărat versate în creștinism și practic sunt inițiative de construcție de comunități ale unor conducători evanghelici informali care cunosc doctrinele bisericii mai mult sau mai puțin.

          Referitor la natura adunărilor de case, sursa considera că o membrii unei adunări de casă pot schimba locația adunării de casă, pot opri adunările pentru o vreme și la un moment dat să reinițieze totul și atunci să aleagă un nou loc.

          Referitor la numărul de persoane al unui grup dintr-o adunare de casă, sursa considera că poate varia, totuși cel mai probabil că se situa undeva sub 15 persoane pentru a nu atrage prea multă atenție, dar putea să ajungă și până la 30. A adăugat că e greu să precizezi un număr exact și că o întâlnire a adunării poate fi câteodată chiar un picnic în vreun parc și că poate cuprinde de la cinci la 25 de persoane.

3.1.1. Căi de a intra în contact cu și de a deveni membru al unei adunări de casă, incluzând precauții luate de către adunările de casă

         Referitor la căile de a intra în legătură cu și de a deveni membru al unei adunări de casă, Mansour Borji a explicat că potențialii membrii sunt ținuți sub supraveghere mai multe luni. O adunare de casă poate să se pornească un grup cu familia și cu prietenii, însă nu înainte de a împlini trei luni va fi alipit unei rețele.

         Sursa a descoperit că în ultimii patru-cinci ani, datorită presiunii exercitate asupra adunărilor de casă, nu a fost ușor ca cineva din afară să devină un membru al unei adunări și să i se acorde încredere de către o adunare de casă. Multe grupuri s-au limitat, prin urmare, la familie și prieteni, dar în același timp mișcarea este evanghelică, ceea ce înseamnă că membrii simt obligația de a-și împărtăși credința și altora.

           Când au fost întrebați cum poate o persoană să cunoască o adunare de casă sau creștini în general, CSW a considerat că adunările de casă de astăzi sunt puțin mai atente cu privire la ce persoană introduc în grupurile lor.

3.1.2  Diversitatea grupurilor evanghelice din Iran

         Întrebat fiind despre diversitatea creștinilor iranieni vorbitori de farsi referitoare la denominațiunilor evanghelice, Mansour Borji a informat delegația că sunt mai multe „ramuri” protestante și evanghelice incluzând penticostali, creștini după Evanghelie, episcopalieni, baptiști și presbiterieni. Sursa a apreciat că odată cu masiva emigrație a creștinilor armeni și asirieni din Iran, creștinii vorbitori de farsi probabil că acum i-au depășit numeric pe creștinii tradiționali. Totuși, sursa a subliniat faptul că creștinii vorbitori de farsi nu au vreo reprezentare oficială în Iran în Parlament sau altundeva.