„Mă înfurie faptul că peste tot unde te duci să te interesezi despre religii dai numai peste evrei, Fecioara Maria evreică, Iisus Hristos din mamă evreică, apostolii lui Hristos evrei.” Întrebare foarte bună pe Facebook.

Am primit o întrebare astăzi pe Facebook:
„Mă înfurie faptul că peste tot unde te duci să te interesezi despre religii dai numai peste evrei, Fecioara Maria evreică, Iisus Hristos din mamă evreică, apostolii lui Hristos evrei. Nu înțeleg de ce a fost preferat acest popor de cult mozaic ,iar România numită de unii grădină Sfintei Marii. Mă poate lămuri cineva ? Dar nu cu povesti de grădiniță ci cu lucruri logice. Mă pronunț astfel fiindcă am luat legătura cu diverși teologi, dar niciunul n-a reușit să elucideze logic problema. Toți cu tot felul de povestioare dogmatice care pentru mine n-au nicio relevanță.„Stimate domn S.

O să încerc eu să vă explic logic de ce „peste tot unde te duci să te interesezi despre religii dai numai despre evrei”.

Aș vrea să fac două mențiuni înainte de a vă da răspunsul meu destul de laborios, dar care cred că va mulțumi nevoia dvs. de înțelegere.

1. Eu sunt român din Ardeal, născut la Huedin, în zonă mixtă, români amestecați cu maghiari, satul meu a fost greco-catolic (acum ortodox mixat cu baptiști, iehoviști), alte sate din jur ortodoxe. Am fost crescut destul de român, am un preot ortodox rudă apropiată și în tinerețe am avut puternice sentimente naționaliste. Așa că în răspunsul meu nu va fi părtinire etnică. Nu sunt evreu deloc.

2. Întrebarea mi-am pus-o și eu. Am fost crecut în școli comuniste și echitabil în lumea asta mi s-ar fi părut să fie ca ponderea oamenilor deștepți de exemplu să nu țină cont de nație, să avem și noi românii laurații noștri Nobel, de exemplu. Am rămas cu întrebarea în aer până n-am găsit răspunsul ascuns bine în Biblie, adică în gândirea și Planul lui Dumnezeu.

Răspunsul:

A. Nedumerirea dumneavoastră are o rădăcină, nu este o întrebare care a crescut din aer, ca un fulg sau ca o pleavă. Întrebarea dumneavoastră este o ramură dintr-un pom, a crescut dintr-o rădăcină de înțelegere, așa că dacă vrei să vezi răspunsul, trebuie să cunoști nu doar ramura, ci și butucul, adică cauza care a dus la această nedumerire, neînțelegere.

B. Haideți să încep cu o glumă care circulă în aceste zile pe net.

Că știți că nu numai Biblia e plină de evrei, ci și conducerea României: dl Maior, dl. Helvig, dl Isărescu, oameni care își fac bine treaba la locul lor, a fost dl Roman, dl Brucan și încă o mare mulțime. Dr Felix, dr Elias, etc

Gluma: „Se zice că în această criză a coronavirusului, ca să nu se supere poporul român, domnii Johanis, Arafat, Orban și Helvig, au cooptat în celula de criză un român, îi zic Streinu’.”

Sper că nu v-am supărat.

Mergem mai departe.

„Cine oprește grâul”, despre facerea de provizii pe timp de criză

„Cine opreşte grâul este blestemat de popor,
dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea.” Proverbe 11:26
Când vine criza, cei bogați apucă să cumpere cât mai sunt alimente (simbolic numite în Biblie, grâu) ieftine, ca apoi când sunt mai scumpe, să le vândă.
Textul din Proverbe 11 se referă la această stare, când sunt vești de război, de epidemii, de recolte rele, când cei ce aveau bani cumpărau ieftin și apoi stocau.
Opreau grâul.
Iar când lumea era flămândă de tot, le dădeau puțin grâu pentru toate bunurile lor, ca Iosif în Egipt. E o formă de înrobire prin înfometare.
Am fost întrebat dacă e bine să facem provizii.

„…și din țara de la asfințitul soarelui.” Un semn care stă gata să împlinească: ieșirea evreilor din America.

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara de la răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui.” Zaharia 8:7
Poate unii din cei câteva sute de oameni ce urmăriți acest blog vă amintiți că de mai bine de șase ani mă tot întreb, fără răspuns: „Cum îi va scoate Dumnezeu pe evrei afară din America?„
Am avut și o postare cu acest titlu chiar în noiembrie anul trecut, 2019:

Iată că întrezărim continuarea aproape imposibil de imaginat cu puțin timp în urmă a împlinirii unei profeții clare: plecarea evreilor din America.
     Prima dată am făcut deducția după ce a început războiul din Ucraina. Am fost în 2013 ultima dată în Ucraina (după 12 ani de lipsă, vorbesc ucrainiana binișor și rusa bine), am fost la Cernăuți, un oraș 50% evreiesc până înainte de război. În 2013 mai erau foarte puțini evrei acolo. Apoi în 2014, la începerea războiului din Ucraina am văzut că exact locurile unde mai erau evrei erau scuturate de urgii. Și chiar așa a fost, la izbucnirea războiului cu Rusia, a reînceput Aliyah din Ucraina.
Am scris apoi: „Războiul din Ucraina văzut de creștini”, după o discuție cu un frate menonit neamț, emigrat din Rusia:

„I-am spus lui Petru că eu nu mă mir cum face Dumnezeu ca să plece evreii din Ucraina, e un butoi cu pulbere acolo, mă mir ca un copil ce privește și nu-L înțelege pe Tata, cum va face Dumnezeu ca să plece evreii din Anglia și Statele Unite, acolo evreii sunt mult mai mulți, mult mai bogați și deci mult mai lipiți de pământ decât evreii din Ucraina, dar ȘTIU SIGUR că Dumnezeu știe cum să-i scoată.”
    După aceea, în decembrie 2016 am plecat în America pentru două săptămâni, imediat după ce a câștigat Trump alegerile. Unul din scopuri a fost să văd pe viu profeția încă neîmplinită, evreii neplecați. Le-am spus multora acolo: „vor pleca cu toții”, iar unul din prietenii de-acolo care are afacere în construcții la Chicago mi-a răspuns uluit: „toți clienții mei sunt evrei”.
Am scris atunci chiar din America:


„Evreii n-au plecat și nici n-au de gând…încă.” am scris atunci.
Gândurile se schimbă după împrejurări, după mediu.
Împrăștierea evreilor în lume, ajungerea lor în America a fost tot o fugărire, ca o urmărire, Dumnezeu i-a urmărit „cu sabie, cu foamete” și se pare că termină de urmărit cu acest al treilea fel de urgii „și cu ciume(epidemii)”.
Am arătat acum 5 zile pe blog din ce țări și regiuni trebuie să mai plece evreii spre Israel.
Acum lucrurile sunt mult mai clare, înțelegem profețiile „cu totul” pe măsură ce se împlinesc. „Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.” Ieremia 23:20
Convins fiind că trăim o istorie planificată, profețită și cunoscând bine profețiile, când a început pandemia de coronavirus m-am gândit: „oare va ajunge în America?”, „în ce fel pandemia va influența Aliyah(emigrarea spre Israel)?”. Vremurile curg, zilele vin cu vești tot mai tragice, acum se vede tot mai clar, înțelegem „cu totul”, cum a zis profetul. Numărul de cazuri de îmbolnăviri și decese în Statele Unite crește în mod brusc, după cum se vede în harta situației de azi, 18 martie 2020:

…..cu mențiunea că Statul New York, unde se află concentrată cea mai mare populație de evrei din Statele Unite, peste 2 milioane, deține de departe recordul negativ de cazuri:

Privind mai departe, ce concluzii tragem? Cu ce ne poate afecta pe noi?
Vom trăi și noi românii, în România o astfel de urgie?
Ce atitudine trebuie să avem?
Trebuie să luăm măsuri?
S-o lăm pe rând.
Concluzii:
Trebuie să rămânem ancorați în cunoștința care ne aduce nădejde. Urgia aceasta a pandemiei de coronavirus ca și celelalte și ca și toate pedepsele lui Dumnezeu au o logică: dragostea lui Dumnezeu, pedepsirea păcatului, disciplinarea, îndreptarea și numai în ultimă instanță pedeapsa celor fără îndreptare: moartea. Dacă poți citi acest mesaj, înseamnă că ești viu și Dumnezeu vrea să te avertizeze să te pocăiești (să-ți resetezi gândirea după Cuvântul Său), să te lași de păcat și de nedreptate, să renunți a mai fi preocupat obsesiv de tine și să devi preocupat de Cuvântul lui Dumnezeu. Cine a părăsit calea înțelepciunii, pentru acela nu mai este nici un sfat. Dar tu, dragul meu dacă ai ajuns până la aceste paragrafe finale cu interes, înseamnă că urmărești înțelepciunea, că o cauți.
Aceste urgii ne afectează cu siguranță, Egiptenii nu s-au simțit bine înainte de ieșirea evreilor dintre ei, tot astfel este scris că popoarele printre care sunt acum risipiți evreii vor suferi urgii, ca evreii să plece.
Vom mai trăi și noi românii urgii? Am arătat atunci când am înțeles, că din România și din estul Europei evreii au fugit de comunism, și comunismul a fost urgia adusă în mod expres din acest motiv de Dumnezeu: ca evreii să plece. Ce a fost comunismul? Un duh de minciună în gura filozofilor. Legat de această urgie a pandemiei cu coronavirus, personal îmi place să cred că în mila Sa Dumnezeu va feri locurile lovite deja de urgii și locurile de unde evreii au plecat, după cum am scris în 2017.

„i-am spus că noi suntem ca într-un câmp peste care a trecut focul, cel mai sigur este să stai unde a ars iarba, acolo nu va mai arde, a trecut urgia.„
Totuși nu sfătuiesc pe nimeni să mizeze pe asta. Urgia poate veni și ca pedeapsă pentru păcat și indiferență. La Bergamo aceeași urgie poate că este și o pedeapsă, pentru că de acolo a plecat marșul homosexualilor acum doi ani, cum am arătat aici.

Ce atitudine trebuie să avem, ce măsuri să lum?
Angajament (evlavie), cumpătare și pace, cum am scris aici, la sfârșit.
Nu uitați că mâine e duminică, de obicei un timp de meditat la Cuvântul lui Dumnezeu, puteți face frângerea pâinii acasă, cum făceau primii creștini și cum se face.
Vă rog să nu cereți voie pastorilor voștri s-o faceți, Domnul vă dă voie.
Domnul și așteaptă mult mai multe de la voi decât pastorii voștri.
Socotiți ca un privilegiu această oprire.
Aplecați-vă asupra profețiilor, numai smeriții profeți și luminații apostoli au explicat bine istoria, restul sunt răstălmăciri.
Spune și la alții!
Este un mesaj pe care noi cei dintre neamuri trebuie să-l vestim tuturor oamenilor, pentru că la judecata conștiinței, evreii sunt martori, noi ne uităm la ei, îi ascultăm și învățăm de la fugărirea lor de 2000 de ani să ne temem de cel ce-și arată judecățile.:
„Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” Ieremia 31:10
Spune și la alții, spune că „Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi …”

Du-te înapoi la pagina principală!

„Ca o căprioară speriată…

….fiecare va fugi în țara lui.”
Să fie oare un semn împlinit?
Este o profeție a profetului Isaia despre niște vremuri îndepărtate.
Să citim profeția, să vedem detaliile și să recunoaștem vremurile:
„Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui.” Isaia 13:14

Socotesc că ar fi un pic forțat (dar nu de tot) să aplicăm acest text la zecile de mii de compatrioți împrăștiați prin Europa, care în aceste zile ale epidemiei de coronavirus se întorc speriați în țară, care cu ce poate.

Mai ales privind textul în context.
Dar totuși ceva învățăm de aici, și din acest exod neașteptat, și din textul biblic.
Odată că Isaia a profețit că va veni o vreme a amestecării popoarelor, când oamenii vor trăi „globalizați”, neținând cont de criteriul etniei și aproape nici de granițe.
Parcă acum este vremea aceea, oamenii sunt împrăștiați prin lume, fiecare țară are emigranții și imigranții ei.

Frângeau pâinea acasă

„Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.” Faptele Apostolilor 2:46
Este un citat din faptele apostolilor, o imagine a primilor creștini din Ierusalim, citat care arată că deși adunarea din Ierusalim avea strângeri la templu unde probabil vorbeau despre Isus altor iudei, că este Unsul, că este cel așteptat, ei făceau acasă ceea ce Isus le poruncise: frângerea pâinii.

Nu putem înțelege altfel, la templu erau toți împreună, dar acasă erau pe familii, sau cel mult pe câteva familii. Câți oameni încap într-o casă normală? Puțini.
Nu la templu făceau frângerea pâinii, ci acasă.
Scriu acest lucru în plină epidemie de coronavirus, este ordonanță militară de a rămâne închiși în case pentru a limita răspândirea virusului.

Creștinism biblic sau creștinism bisericesc?

Sunt multe feluri de identități creștine, de modele, de tiparele sociale în care ești deseori înghesuit să intri, ca și pantofii pe calapoade, deci sunt multe feluri de „creștinism”.

Ca și pantoful pe calapod, de la o vreme te obișnuiești cu cel până acolo încât, dacă ai crescut într-un fel de exemplu, nu mai poți altfel.
Unii mai schimbă calapoadele, mai ales dacă-s strâmte.

Două modele de creștinism

Acum vreau să-ți pun înaintea ochilor minții doar două calapoade, două modele de creștinism, să te provoc să te întrebi căruia dintre modele te simți atașat și dacă e bine sau nu: creștinismul biblic și creștinismul bisericesc.

„Iarăș boala spaniolă.” Articol din 1927 despre gripa spaniolă.

Articol din ziarul „Unirea poporului” anul IX, nr 3, Blaj, 16 ianuarie 1927, pagina 5
După cum vedeți, istoria se repetă, numai că uităm repede.

„Ne aducem aminte cât de repede s-au umplut cimitirile în toamna şi iarna anului 1918. Murea lumea atunci de o boală destul de ușoară la vedere, dar vicleană şi nemiloasă ca ciuma. I s-a zis: boala sau gripa spaniolă, fiindcă se ivise mai întâi în ţara Spaniei. lar de acolo s-a lăţit peste toată Europa şi a prăpădit mai mulţi oameni decât războiul cel mare. De vre-o două-trei săptămâni această boală ticăloasă iar şi-a ridicat capul chiar în Spania şi-n Franţa de miazăzi, şi a plecat la drum cu o stafie înspăimântătoare. Celea mai multe înbolnăviri s-au întâmplat în ţinutul oraşelor Lyon, Montpelier şi Marsilia unde au murit de ea mulţi oameni.

Din ce țări și regiuni trebuie să mai plece evreii spre Israel?

Pentru că de mai bine de 120 de ani Dumnezeu însuși îi aduce înapoi pe evrei după cum e profețit:
”Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare şi în ochii Mei? zice Domnul oştirilor.“
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara dela răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui.
Îi voi aduce înapoi, şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate.” Zaharia 8: 6-8
Dumnezeu îi aduce înapoi în țara pe care a dat-o acum 3000 de ani strămoșului lor Avram.
Cu Avram au legătură nu doar evreii, urmașii lui fizici, ci și noi, cei care credem, oameni dintre celelalte popoare.
„Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă” Galateni 3:7 și
„…ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.” 3:9
Avram este în mod simbolic „butucul, trunchiul” în care am fost altoiți noi, adică mai bine zis promisiunile făcute lui Avraam sunt butucul, promisiuni de care beneficiem și noi, ceilalți, oamenii din popoarele care nu suntem evrei în mod fizic: „ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului” Romani 11:17
Și totuși Dumnezeu are în continuare un plan paralel cu evreii, plan bine deslușit în Noul Testament. Dar să vedem mai întâi unde mai sunt evrei în lume?
Care este Planul lui Dumnezeu cu evreii acum, în acest an, 2020?
În afară de Israel, locul unde deja au ajuns jumătate din evreii lumii, mai sunt câteva zone cu mulți evrei: statele Unite și vestul Europei. În alte zone sunt un număr mai mic de evrei. Conform profețiilor biblice, în acești ani, pe care îi trăim noi, Dumnezeu îi scoate afară pe evrei din toate aceste țări în mod forțat, pentru că ei nu vor să plece. Am arătat în alte postări că Dumnezeu tulbură țările și regiunile unde sunt vrei, ca să-i facă să plece.
Am arătat detaliat și vă rog să citiți pentru că e foarte interesant, cum Dumnezeu a folosit comunismul ca să-i scoată pe evrei afară din estul Europei timp de 50 de ani.

Am arătat cum acest proces are loc treptat, evreii ies „unul câte unul” conform altei profeții biblice.
Am arătat, (și acest lucru este pe de o parte tulburător, pe de alta îmbucurător) că evreii sunt scoși de Dumnezeu afară din regiunile și țările lor, prin urgii.
Am arătat recent într-un mesaj audio, cum aceste urgii sunt în mod istoric (cronologic) și geografic, în ordinea următoare: sabia (holocaustul), foametea (lipsurile matriale) și ciuma (epidemiile).
Se pare că am intrat în acest 2020 al treilea val de urgii, în epidemie, însă felul cum Dumnezeu va folosi această epidemie ca să-i scoată pe evrei și să-i determine să facă Aliyah, nu îmi este deocamdată clar. Așa cum comunismul a fost o urgie care a ținut mult, aproape 50 de ani, timp în care evreii au plecat pe rând, e posibil ca și această epidemie să dureze, ca ei să poată pleca tot „unul câte unul”. Ca unul care de ani mulți urmăresc evenimentele istorice corelate cu profețiile biblice, nu pot să socotesc întâmplătoare următoarele similitudini. De exemplu:
În New York e cea mai mare concentrare de evrei în afară de Israel, aproape 2 milioane…

….dar e și un focar de coronavirus acum.

La fel alte locuri cu evrei sunt amenințate sau deja afectate de focare de epidemie.
Socotesc că aceste lucruri se încadrează cronologic profețiilor biblice: „Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă(epidemie).” Ieremia 29:18
În ce fel pot să aibă aceste evenimente legătură cu noi, cu adunarea, cu poporul cel strâns dintre celelalte popoare?
În cel puțin două feluri:
1. Mediul, cadrul, rama, ne afectează. Este vorba de urgii: războiul mondial, holocaustul, comunismul, stalinismul, cortina de fier, ne-au afectat pe toți, am suferit această urgie. La fel virusul ucigaș acum.  Ca creștini, am fost avertizați de Domnul Isus că în zilele din urmă ce fel de vremuri vor fi și oamenii cum vor fi. DAr avem și promisiunea că vom fi scăpați și îndemnul să nu ne îngrijorăm.
2. Migrația dirijată a evreilor ne avertizează. Tot Domnul Isus a menționat, atunci când a fost întrebat în mod expres, care va fi semnul sfârșitului acestei perioade, cu răspunsul: „de la smochin învățați pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.„.
Smochinul este un simbol profetic al poporului Israel.  Când statul și poporul Israel „înfrunzesc”, „vara este aproape, secerișul”, culesul, recolta, adică în înțeles simbolic judecata, răsplătirea și pedeapsa.
În marea lui dragoste, Dumnezeu nu ne-a lăsat fără semne ca să recunoaștem aceste timpuri, numai că semnele le văd cei ce au credință, cum bănuiesc că ai și dumneata, răbdătorul meu cititor, că altfel nu ai fi citit până la…
sfârșit.
Spune și la alții! Este un mesaj pe care noi cei dintre neamuri trebuie să-l vestim tuturor:
„Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” Ieremia 31:10

Du-te înapoi la pagina principală.

Coronavirus. Explicații profetice, 22 martie 2020

Coronavirus, explicații profetice, duminică 22 martie 2020
De ce au venit aceste lucruri?   min 1:10
Ar trebui să fim în duhul profeților     min 1:27
Evreii sunt martorii lui Dumnezeu, ne uităm la ei  min 2:20
Evreii trăiesc acum al doilea exod   min 3:48
Există un paralelism între primul exod din Egipt și exodul de acum       min 4:03
Acum trăim o vreme în care evreii sunt fugăriți din Europa       min 5:16
Cele 10 urgii ale Egiptului     min 6:00
Îngerul Domnului este reprezentat printr-o epidemie      min 9:30
Dumnezeu îi scoate pe evrei din diaspora prin urgii   min 10:31
Sionismul   min 11:42
Dumnezeu își varsă urgia peste locurile unde sunt evrei
ca să îi facă să plece spre Israel   min 12:10
Trei feluri de urgii: sabie, foamete și epidemii   min 13:20
Cum îi va scoate Dumnezeu pe evrei din America?
…nu cumva prin epidemii? ultima urgie    min 14:25
3 categorii de oameni în lume: evreii, Adunarea și popoarele  min 16:30
Ce e de făcut? „Pocăiește-te dar…”  min 17:30
Trebuie să vestim tuturor că Dumnezeu
adună pe Israel înapoi   min 19:28
Să priviți profețiile cu toată seriozitatea   min 20:55
Nu știu cum va infuența această epidemie Aliyah,
dar va continua  min 23:00
Noi suntem cele dintâi roade, nu evreii    min 24:20

Du-te anapoi la pagina principală.

Creștinul prin urgii

„…Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.” 2 Petru 2: 9
     În ultimul an am scris pe blog și am vorbit în adunare despre urgii, pentru că am înțeles din profeți că trăim vremuri asemănătoare celor dinaintea exodului evreilor din Egipt, când și atunci au fost urgii.
Un alt motiv pentru care am vorbit despre urgii în ultimul an este că am înțeles bine că toate întâmplările evreilor din Vechiul Testament sunt lecții pentru noi, iar pentru că în multe situații oamenii lui Dumnezeu din vechime au trecut prin urgii împreună cu cei păcătoși sau vinovați, trebuie să luăm din exemplele lor pentru a învăța lecțiile noastre, ale celor ce trecem acum prin urgii.
Vom recapitula câteva urgii din Vechiul Tesatemnt și vom urmări felul în care Dumnezeu i-a scăpat pe ai săi din ele:
1. Potopul și Noe. Potopul a fost dat de Dumnezeu ca pedeapsă pentru o lume de nelegiuiți, a scăpat doar familia lui Noe pentru că Noe l-a crezut pe Dumnezeu, a vestit justiția Lui și a ascultat de El, construind arca. A scăpat nu doar Noe, ci și familia lui.
„…dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi.” 2 Petru 2:5
2. Nimicirea Sodomei și Lot.  Sodoma a fost nimicită datorită păcatelor îngâmfării, nepăsării și nedreptății. „Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit. Ele s-au semeţit, şi au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, când am văzut lucrul acesta.” Ezechiel 16:49-50 Lot a scăpat nu numai el, ci și familia lui, chiar dacă imediat după salvare, soția lui, prin neascultare, a pierit.

Omul și cetatea

Creștinismul nostru este la fel cu Hristosul pe care-L așteptăm sau în care credem…sau nu.
Și pentru că în lume sunt „mulți anti-Hriști”, anti-Unși, atunci sunt multe feluri de anti-creștinism în lume.
Dar să pornim de la Biblie:
„Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor.” Luca 21:37
De ce nu era găzduit de cineva?
De ce nu-l chema nimeni în gazdă?
Mi-L imaginez pe Domnul Isus la înserare cum încheia învățătura, apoi se strecura prin mulțimea ocupată, cobora din Ierusalim spre pârâul Chedron, apoi urca pe Muntele Măslinilor, de unde zgomotele orașului se auzeau înfundat.

(imagine luată de mine în aprilie 2017 din locul turistic Grădina Ghetsimani, cu vedere spre Ierusalim, locul e cam la 4-500 de metri de actualul zid al orașului.)
Pleca ca un învins, nu convinsese pe nimeni, nu-l trăgea nimeni de haină: „haide găzduiește la mine”. Vulpile aveau vizuini, Domnul Isus petrecea noaptea în grădină, și e răcoare la Ierusalim noaptea.

Epidemia de coronavirus în lumina profețiilor biblice

     Încă o urgie pentru ca Dumnezeu să-i scoată afară pe evrei dintre toate popoarele și să-i ducă în țara lui Israel. Cel puțin un motiv, dar nu numai, vom vedea mai jos.
 ” Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari v-am risipit, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.” Ezechiel 20:34
Coronavirusul este doar una din urgiile acestui sfârșit de perioadă.
Am scris despre urgii încă din 2017 și am arătat că trebuie să înțelegem istoria lumii, prezentul care ne afectează și viitorul în care ne desenăm visele, în cadrul profetic, așa cum este prevăzut de Cel ce ne-a creat.
De data aceasta, spre deosebire de comunism, epidemia ar părea că este o urgie globală.
Și totuși în Biblie scrie altfel, „pe alocuri”, chiar dacă lumea se teme de globalizarea absolută a virusului. Cadrul profetic în care înțelegem istoria lumii ne dă speranțe: „pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete și epidemii„. Pe alocuri, așa permite Dumnezeu să fie, pe alocuri, de aceea eu cred că și această epidemie va avea mai mult caracter zonal.
La ora la care scriu această postare, azi 18 martie 2020 harta europeană a epidemiei arată așa:

Cum va influența această epidemie istoria lumii, în lumina profețiilor biblice?

În primul rând, să descuiem acest secret cu una din cheile cunoașterii Cuvântului lui Dumnezeu: cu aceea că tot ce s-a întâmplat în vechime este spre învățătura noastră și cu corolarul ei, că tot ce se întâmplă acum are o lecție în Vechiul Testament, numai cu această cheie veche, dar funcțională, înțelegem acest sumbru prezent.
     Trăim o vreme exact asemănătoare cu a exodului evreilor din Egipt. „ De aceea iată vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!’  Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipisem!’ Şi vor locui în ţara lor.” Ieremia 23:7-8
     Acum e această vreme, aceste zile, care au început deja de pe la sfârșitul secolului 19. În această vreme Dumnezeu îi scoate pe evrei afară din țările lor, pentru că ei nu vor să plece singuri. Îi duce în Israel. Acesta e cadrul profetic și cronologic al acestor momente.
     Exodul din Egipt a fost precedat de urgii. Prin urgii, Dumnezeu a făcut Egiptul un loc urâcios, un loc de unde evreii au vrut să plece în masă acum 3000 de ani.
Tot la fel astăzi exodul evreilor este însoțit de urgii. Dumnezeu face treptat, pe rând, locurile unde sunt evrei, locuri urâcioase, locuri de unde trebuie fugit. Îi fugărește.
Vă voi scoate, vă voi aduce, sunt o mulțime de profeții care arată forțarea pe care Dumnezeu le-o aplică, ca să-i împingă la emigrare. Teologic, evreii religioși cred că nu ar trebui să plece până vine Mesia (ei nu cred în Isus că este Mesia).
Să ne amintim de comunism, o altă urgie. O treime din lume a devenit un loc al aplicării unor aberații ideologice, un loc de unde evreii au fugit în masă, din România au fugit 99% în anii comunismului. A fost doar o urgie dintre mai multe.
Au mai fost pogromurile.
A mai fost holocaustul.
     Mai este emigrația necontrolată care a transformat eleganta Anglie în Britanistan și alte țări europene stau la rând la islamizare, ca victimele în fața călăului…
Chiar islamul, această cruntă pervertire a ideii de religie și de Dumnezeu este o urgie sub care suferă real un sfert din omenire. Acele femei și acei bărbați, majoritatea din ei urăsc islamul, mai ales iranienii.
Războiul din Ucraina, manifestațiile din Franța, toate sunt urgii prin care evreii sunt scoși de acolo și forțați să plece în Israel. Unul câte unul, pe rând, așa scrie. Oare la cine le-a venit rândul? La cei rămași.
Mai sunt urgii, ale minții: socialismul renăscut, încălzismul global, Barnevernetul, pe ici pe colo.
Adăugați incendiile de păduri, erupțiile vulcanice și cutremurele și recunoașteți:  Bun Venit în Apocalipsa.
Darwin n-a scris despre așa ceva, el vedea totul ca evoluție. În spectrul darwinist ar trebui să lăsăm selecția naturală să-și facă treaba. N-am fi nebuni? Cred că nimeni nu mai e darwinist acum.
Iar pentru că atât de multe detalii biblice profetice îndeplinite exact, nu ne dau altă posibilitate de înțelegere, cuminte este să „ne supunem orice gând rob ascultării de Hristos” și să căutăm să pătrundem gândurile Lui din Cuvântul Lui, din Biblie.
Am scris de mai demult și de câteva ori că nu știu cum îi va scoate Dumnezeu afară pe evrei din America. Acum parcă încep să întrevăd. La o epidemie de un astfel de grad nu m-am gândit nici în cele mai negre prezumții. Izolare socială, distanțare socială? Cine s-ar fi gândit la așa ceva anul trecut? Și totuși lumea poate să funcționeze și fără mulțimi. Dar fără o aplecare serioasă asupra profețiilor ne pierdem mințile. Nicăieri nu spune Biblia să strângem mulțimi la un loc, dar „să ne adâncim privirile în legea desăvâșită„, „să luăm ca pildă de suferință și de răbdare pe profeți„, „să luăm aminte la cuvântul prorociei, ca la o luminiță într-un loc întunecos„, scrie.
Iar locul nu mai este așa de întunecos, „se apropie ziua„, istoria e tot mai clară, totul converge spre finalul așteptat cu fior de cei ce cred și cu nepăsare de cei ce nu cred.
Aici este rolul nostru: să avertizăm, să atenționăm, cum făcea Noe înainte de potop, Lot în Sodoma, Iona la Ninive, Ieremia la Ierusalim, Ilie la Samaria. Trăim ultimele zile înaintea unui mare moment al istoriei: învierea primilor morți (cei ce au crezut pe Unsul (Hristos)), răpirea celor vii care cred, recunoașterea de către evrei a lui Isus Unsul (Hristos, Cel Investit) ca fiind Cel despre care a scris Moise că va veni, și celelate evenimente despre care Biblia dă atâtea detalii.
Epidemia de coronavirus nu este singurul semn, am scris mai sus, „epidemia” de comunism, un virus al minții a fost, nazismul a fost, toate sunt trimise să-i scoate pe cei nepăsători din starea de nepăsare, să-i facă să-și pună întrebări, acest chibrit care dă foc inimii.
Această epidemie și mai ales măsurile ferme și categorice luate de oamenii de stat în tragismul și înțelepciunea lor, au rolul să-l scoată din indiferență pe cel mai indiferent om. Indiferența poate fi tentantă, dar când dușmanul nevăzut îți dă peste cap tot rostul vieții, începi să întrebi.
Ce avem de făcut ca creștini în această epidemie? Să ajutăm, să protejăm pe alții și să ne protejăm, să ne supunem măsurilor generale, să încurajăm, să slujim, să informăm, să nu dezinformăm. Verificați de 3 ori sursa unei știri înainte de a o distribui. Puteți face rău distribuind minciuni.
Acum este momentul să aplicăm ca creștini: „dacă te silește (în original, te rechiziționează, te forțează) cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două!” (Matei 5:41) (Vezi cazul lui Simon din Cirena care a fost „rechiziționat” la întâmplare venind de la câmp și a fost pus să care crucea lui Isus.) Probabil vor fi situații când la locul tău de muncă sau în anumite cazuri ți se va cere ajutorul. Du-te a doua milă. Acum e timpul pentru a doua milă.
Acum e timpul ca în măsura în care suntem întrebați, să explicăm, să arătăm, să clarificăm ce se vede și aude la știri în lumina profețiilor biblice. Să fim în stare să-i facem pe toți să vadă că Creația așteaptă un Salvator, că păcatul ține pe om legat în sclavagismul minții, ar trebui s-o facem cu lacrimi pentru fiecare din cei ce întreabă. Am la ciorne o postare, probabil va urma (Omul și cetatea) despre obiceiul Domnului Isus de a învăța pe oameni ziua și de a se ruga noaptea. Să facem și noi așa. Agonia cea bună a credinței este să-l vezi pe cel pierdut, să plângi pentru el noaptea și să-l înveți ziua. Vei avea parte de asistența îngerilor cu siguranță, ei sunt galeria acestei lupte.
Lucrul lui Hristos, lucrul Unsului este să faci ce a poruncit Unsul la plecare, „învățați-i„! Dacă faci asta, la premiere ți se va spune: „bine slugă bună!„

Înregistrare adunare 15 martie 2020

Înregistrare adunare 1 martie 2020

Viața lui Nicolae Moldoveanu

Sunt înregistrări prelucrate după emisiunea Arhiva Suferinței de la Vocea Evangheliei.
1. Copilăria

2. Primii pași în muzică
3. Tinerețea
4. Primele urmăriri
5. În închisoare
6. Viața în închisoare
7. Procesul
8. Sentința 
9. Delta Dunării, Traian Dorz
10. Întâlnirea cu Vasile V. Moisescu, Eliberarea
11. După eliberarea
12. Ani grei
13. Richard și Sabina Wurmbrand
14. Despre Costache Ioanid
15. Iosif Trifa, Oastea Domnului
16. Oastea Domnului, Tudor Popescu
17. Amintiri despre Horia Azimioară, C. Caraman
18. Despre Cântările Harului
19. Despre muzică
20. Interviu Elena Moldoveanu
21. Interviu Daniela Moldoveanu
22. Interviu Cristina Moldoveanu, îndemnuri
23. Arheologie spirituală: Comori dezgropate
24. Încheiere

S-au închis bisericile? Nu e nici o problemă. Adunați-vă în grupuri mici pe la case! Sau chiar doar familia voastră.

Mâine e duminică 15 martie 2020.
Datorită măsurilor împotriva răspândirii coronavirusului, întrunirile cu mai mult de 50 de oameni nu mai sunt permise.
Nu e nici o problemă. Sau mai bine zis, n-ar trebui să fie pentru creștinii adevărați.
Conform Bibliei, nu avem nevoie de 50 de tovarăși ca să ne închinăm lui Dumnezeu, nici măcar de 5.
Numărul este mai mic: doi sau trei.
Poate fi doar familia ta pentru început. În casa ta.

Nu pentru că e virus, ci pentru că așa e biblic.
De 12 ani de când scriu pe acest blog și de 31 de ani de când mi-a citit securitatea scrisorile

eu arăt acest lucru.
I-am scris atunci soției, în 1989 iulie și securiștii au scris conștiincios ca să nu uit (ei sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru binele nostru), era vremea când vedeam diferențele dintre ce scrie în Biblie și ce se face în „biserici”:

O fărămițare în unitate…un comentariu

Am primit dimineață un link la un articol scris de un pastor tânăr, român american, despre „mitul bisericilor de casă”. La acest articol, acolo unde a fost publicat, a apărut un foarte bun comentariu, pe care mi-am permis să-l reproduc aici.

Textul comentariului:

„Daca biserica locala era una, cum de gasim ca fiind normal doua biserici penticostale si una baptista pe aceeasi strada? Sau doua baptiste la capacitate 30-50% la 10-15 minute de mers pe jos?
Ce dovedeste asta? Ca regula bisericii locale asa cum este descrisa nu se respecta.

Colecta, in argumentatie se spune ca era dedicata orfanilor, vaduvelor etc, adica cei in nevoie. Cat din colecta bisericii moderne, procentual, merge spre astfel de nevoi?
Si aici principiul a fost pervertit.

Nu se vorbeste despre iesirea slujitorilor la pensie. Adica la 65 ani, slujitorul devine pensionar, dupa care incepe „evanghelizarea”. Unde? Unde merg toti ceilalti frati batrani si de acum neputinciosi, peste mari si tari unde sunt „omeniti”. Adica ai biserici nepastorite, zone intregi neevanghelizate, dar noi „intarim” pe fratii, care ne „intaresc” in urma predicarii evangheliei.

Se mai mentioneaza de largirea incaperilor, ca sa incapa vreo 70 de oameni. Orice om serios si onest realizeaza ca atunci cand treci de 100 de oameni nu mai vorbim de o pastorire de calitate si nici relatiile fratesti nu prea mai sunt. Este si o problema fireasca, cine dintre noi daca ar avea peste 100 de frati trupesti ar mai avea o relatie buna si de calitate cu acestia.

În mâinile Domnului. (despre epidemii – îngerul Domnului…de citit când stai acasă)

„Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel şi a stârnit pe David împotriva lor…..Oh, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!” ¹⁵ Domnul a trimis ciuma în Israel de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Şi, din Dan până la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor. ¹⁶ Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela şi a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ţi mâna acum.” 2 Samuel 24
    „În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni…” 2 Împărați 19:35 (citiți tot capitolul)
Postarea asta nu am compus-o acum, cu ocazia coronavirusului, o am în cap de mai demult, de ani, dar n-am scris-o că…nu i-a venit vremea. Acum i-a venit.
Necazurile prin care au trecut evreii de pe vremea Vechiului Testament sunt lecții pentru noi, peste „cei care au venit sfârșiturile vremurilor”. Ei au pățit ca noi să învățăm. Să înțelegem, să ne putem feri, să evităm catastrofa.
Sunt două istorii în Vechiul Testament, două descrieri ale unor epidemii explozive, una în care în doar 3 zile au murit 70.000 de oameni și alta în care într-o singură noapte au murit 185.000 de oameni. În amândouă, Duhul Sfânt, cel care a condus pana profeților care au scris, ne-a explicat că în spatele epidemiei era îngerul Domnului. 
Am mai vorbit despre îngeri, cu multe exemple și acum mai repet unele lucruri.
Au fost foarte multe situații în care Dumnezeu a intervenit prin îngeri în istoria copiilor Lui.
Să amintesc mai întâi de cea de-a doua întâmplare, din citatele biblice de mai sus (și despre asta am mai vorbit. )
1.  Izbăvirea Ierusalimului pe vremea lui Ezechia s-a făcut printr-un înger, înger care a acționat printr-o epidemie fulgerătoare: într-o singură noapte au murit 185.000 de oameni. 185.000 de dușmani care au zădărnicit mândria discursului lui Rabșache.
E felul în care lucrează Dumnezeu deseori. Ca să smerească mândria omului. Ca să-l oprească, ca să îl facă să se gândească la cele de sus, la cele veșnice. Cum am scris într-o poezie pe care am compus-o așteptând într-o vamă, deși atunci nu era carantină:

Înregistrare adunare 23 februarie 2020

Ciume (epidemii) și lazarete, despre coronavirus

„Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume,…” Luca 21:11
Eram în Creta în 2008 cu soția și fetele, când am luat într-o seară un vaporaș să vedem fundul mării în portul Chania. Grecul care conducea ne-a dus până lângă o insulă despre care ne-a spus că se numește Lazaretta.

Am făcut imediat conexiunea cu satul Lazaret din trecătoarea Turnul Roșu și m-am prins. Insula era carantina Cretei. M-au năpădit amintirile sutelor de cărți și articole istorice în care am citit despre carantinele din evul mediu și mă gândeam: „ce vremuri!”, să stai cu săptămânile să aștepți să se vadă că nu ești ciumat. Mă gândeam și de atunci încoace la epidemii, la „ciume”, despre care îmi ziceam că astăzi nu mai sunt, că medicina a evoluat, bla, bla. Ce groaznic ar fi să călătorim cu pauze de carantine la fiecare graniță.
Cuvântul carantină vine de la franțuzescul quarante-patruzeci, numărul de zile pe care trebuia să le petreacă un călător în Lazaret înainte de a păși în următoarea țară. Durau mult călătoriile atunci. Lângă fiecare trecere de frontieră era un punct de carantină. Un Lazaret.
Cuvântul Lazaret vine de la Lazăr din Biblie, bolnavul adus să cerșească, dar afară, la poartă. În unele zone și timpuri termenul de lazaret s-a extins și s-a numit așa și clădirea spitalului. Erau lazarete mai ales în porturi.
Ca să ne dăm seama cum era viața pe vremea ciumei, vom cita dintr-o carte: „Orașe vechi, orașe noi în spațiul românesc„. E vorba despre Moldova prin anii 1800.
În prima fază era negarea, ascunderea și încercarea autorităților de a evita panica:
„Atât autorităţile moldovene, cât şi cele ruseşti în vremea când acestea au administrat acest spaţiu, refuzau să accepte prezenţa ciumei şi insistau în a vorbi mai curând de o „boală epidemică”, recurgând chiar la ameninţarea că cei ce ar fi răspândit zvonuri despre epidemie urmau a fi aduşi în faţa tribunalelor militare.„

Idealul sionist: un „vuiet” profețit

     „Am prorocit cum mi se poruncise. Şi, pe când proroceam, s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!  M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra, dar nu era încă duh în ele.” Ezechiel 37:7-8
„…ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?” Romani 11:15
Cronologic, noi oamenii anului 2020 suntem undeva între aceste două versete. La editura Hasefer, cu ale cărei cărți mă întâlnesc la fiecare Târg de carte din Cluj, am cumpărat acum câțiva ani cartea :
Ce de ziare scriau prin anii interbelici despre înființarea unui „cămin evreiesc” în Palestina! Articole peste articole, oameni dedicați ideii, freamăt, „vuiet”.
N-am citit cartea decât pe sărite.
Destul ca să-mi dau seama că înainte de a fi un fapt, statul Israel a fost o idee, un ideal, un vis.
Destul ca să-mi dau seama că a această frământare a unor visători a fost profețită de proroci, de apostoli.
Vorbind despre întoarcerea neamului lui, apostolul Pavel scria: „Ce va fi primirea lor din nou?„
Acum, da sunt respinși, sunt împietriți, sunt morți.
Dar în moartea lor, la un moment dat această „vale plină de oase„, (Ezechiel 37:1) din pustiul popoarelor, oase despre care se întrebau mulți, ca profetul: „…vor putea oare oasele acestea să învieze?„, aceste oase se apropie unele de altele.
Înainte de apropiere s-a auzit un vuiet.
Acest vuiet a fost idelul sionist, proclamațiile și chemările, reînvierea limbii și aprinderea ideii.
Articole în ziare, ziare întregi cu acest subiect, cărți, congrese, conferințe, tabere de antrenament, școli de agricultură pentru a se pregăti de viața în kibutz, partide ale „oaselor uscate”, așa cum îi vede profetul peste milenii pe urmașii neamului său.
Și așa cum îi vede Tatăl pe fiii cei neascultători.
Vuietul s-a stins, acum trăim altă vreme: „iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele”, trăim vremea mișcării și apropierii oaselor unele de altele. Se apropie singure, a fost un teritoriu mai întâi, apoi un stat, o națiune, un ideal, și acum un formidabil angajament național ce caracterizează această „mișcare” și „apropiere”.
Ce va urma?
Au scris profeții, apostolii, ne arată istoria: după acest vuiet care a cuprins pământul, după această mișcare, urmează „învierea din morți„, numită „primirea lor din nou„.
Dar atunci va trebui să fie completat numărul deplin al neamurilor.
Cât de mare este acest număr, nu știm.
Dar atunci Adunarea va fi plecată.
Dar atunci morții în Hristos vor fi înviați.
Va fi prima înviere, a primelor roade.
Dragul meu, dacă ai avut răbdarea să-mi urmărești argumentația mea până aici, cu siguranță ești interesat de subiect. Ești preocupat de sufletul tău, de siguranța ta, de asigurarea ta eternă. Te sfătuiesc să te apropii de Dumnezeu prin credința în Cuvântul Său etern. Nu te sfătuiesc să cauți vreun preot, pastor, biserică-instituție. Puține „biserici” au scăpat neindustrializate. Citește Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, fă din Dumnezeu singura ta fericire!
Crede prorocii și evangheliile și apostolii. Vestește altora ceea ce crezi.
Meditează toată ziua la Cuvântul etern.
Nu te lăsa împotmolit într-o ofertă de creștinism lipsit de angajament, molatec și leneș, nu fi un creștin greoi la pricepere. Fii treaz și alert!
Dacă dorești ca Stăpânul Isus Unsul, atunci când va fi răsplătirea să-ți spună: „bine slugă bună”, fii slugă bună acum.

Du-te înapoi la pagina principală!

Cluj, 1580. „…bântuie erezia…anabaptiștilor.” (…nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni…)

Continui să-mi înțeleg mai bine orașul meu. 
La Cluj, în 1580 găseai „mulți bărbați și femei de 20 și 30 de ani care nu au fost încă botezați.”

Citeam zilele trecute prin cartea „Călători străini despre țările române” vol 2, la pagina 488 despre anabaptiștii din Cluj la 1580. Este acolo unul din numeroasele rapoarte scrise de primii iezuiți sosiți în Transilvania. Ordinul catolic iezuit se înființase cu doar 40 de ani înainte de către Ignaziu de Loyola, cu scopul de a aduce înapoi sub catolicism popoarele de alte religii, în special „ereticii” reformați și ortodocșii.
La 1580, iezuiții sosiseră în Cluj de un an, stăpâneau actuala biserică Calvaria, unde era de fapt mănăstire și tot teritoriul din jur le aparținea. Încercau în acei ani să pune din nou bazele catolicismului în mijlocul unei țări aproape deloc catolice și în acest scop trimiteau rapoarte detaliate la Roma. Au fost expulzați apoi din Transilvania în 1603 și au revenit cu armata austriacă la 1699. Iar expulzați de comuniști în 1948, au revenit în 1990. Acum sunt. Rapoartele lor dau o imagine (desigur părtinitoare) a acelor vremi. Dar trebuie crezuți, atunci când îi vorbesc de rău pe dușmani.
Clujul la 1580 era cel mai mare oraș din Transilvania, comparat cu „capitala” Alba Iulia, era mult mai mare. Orașul, deși fusese majoritar săsesc, era în acei ani în plin proces de maghiarizare. Pe lângă mixul de etnii, era și un mix de religii, catolicii erau acceptați, românii, majoritari și atunci la sate, chiar în jurul Clujului, erau ortodocși iar maghiarii și sașii erau fiecare ce voia, unii luterani, alții calvini și așa cum arată textul raportului, mulți anabaptiști. De unde venea această ciudată libertate religioasă într-un veac în care în toată Europa duduiau rugurile cu eretici?

Înregistrare adunare 9 februarie 2020

Carismatizarea creștinismului evanghelic („Industria” vrăjitoriei, 2)

Vrăjitoria este o industrie religioasă veche, exploatează o ispită a firii omenești: ispita de a crede că cineva (un om, o creatură), sau ceva (un obiect) este divin, are puteri magice și poate intermedia mântuirea. Vrăjitorii vor specula orice slăbiciune de pe „piață” și vor încerca să transforme orice prilej într-o afacere, să facă bani din el. Voi lua ca și caz particular „convertirea” lui Simon din Samaria, care nu a fost convertire deloc, ci o dorință a unui șarlatan de a specula o ocazie și de a transforma „noua religie” în profit.
Să urmărim evenimentele:
Istoria lui Simon înainte de venirea lui Filip:
„În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.  Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare-aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare”.  Îl ascultau cu luare-aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.” FA 8:9-11 Vedem deci un lider religios de necontestat în cetatea lui, cu siguranță avea un câștig însemnat din ceea ce vorbea și făcea.
„Convertirea” lui Simon vrăjitorul:
„Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.  Chiar Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.” FA 8:12-13 Din ceea ce scrie aici am putea înțelege că Simon „a crezut”, că a devenit credincios. Nici vorbă, el urmărea să „fure secretul”, credința lui era o credință că acolo se ascunde un truc pe care dacă-l obține, își va putea continua viața lui de persoană influentă. S-a lipit de Filip, toată ziua era cu el și-l privea cu uimire.
Prima dată Simon s-a dat de gol când a oferit bani . „Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt”.” FA 8:18-19

Nu l-a interesat pe Simon că acest semn al vorbirii în limbi împlinea o profeție, nu s-a stresat că el nu a primit semnul, el era stresat de altceva: „cum se face”? Cât ar costa să prindă „șmecheria”?

Ispitele

„Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus i-a zis: „Drept ai judecat”. Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: ‘Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin’.” Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!” ” Luca 7:41-48

Ispitele sunt o măsură a dragostei de Dumnezeu.
Priviți imaginea de mai sus: niciunul din noi nu mănâncă greutatea de pe talerul din stânga al cântarului, tuturor ne plac bunătățile cântărite de pe cel din dreapta.
Dar bunătățile se măsoară cu ceva, iar în lucrurile nevăzute, ale sufletului, atâta iubești cât lași pentru cât iubești.
Ispitele nu vin de la Dumnezeu („Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu …. nu ispiteşte pe nimeni.” Iacov 1:13 ), de la Dumnezeu vin roadele bune, de pe celălalt taler. Ispitele vin de la cel rău, ca să le învingem, aceste atacuri nu le putem împiedica, vor veni periodic. Leul va da târcoale continuu.

Carismatizarea creștinismului evanghelic (Introducere, 1)

„Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze….” 2 Tesaloniceni 2:7
Carismatizarea evanghelicilor este un proces particular care face parte dintr-un proces general, mult mai larg și bine profețit în Scripturi, numit „apostazie”, proces care a început imediat după plecarea apostolilor.
Este vorba de un proces treptat, iar pentru că este numită taină (taina fărădelegii), este un proces secret („vor strecura pe furiș„).
Dar tot taină este și Adunarea, („lumea nu ne cunoaște”) așa că ce încerc să descriu eu aici este destul de greu: o taină care se luptă cu altă taină, dar nu e imposibil.
Pentru că „după faptele lor îi veți cunoaște„, pornim analiza noastră de la faptul ușor de observat că practica „închinării” în bisericile evanghelice s-a transformat în ultimele decenii spre direcția unui singur tipar, spre un fel unic de liturghie comună, de un tip nou, pe care o numim aici în analiza noastră „serviciul carismatic”.
Serviciul divin carismatic are următoarele elemente distinctive:
-pastor conducător
-trupă de laudă și închinare (cu instrumente tot mai „sălbatice”)
-timp de laudă și închinare
-rugăciune în comun
-o predică „motivațională”
Vom face o incursiune istorică a degradării mărturiei creștine, începând cu epistolele lui Pavel, cu Apocalipsa lui Ioan, cu tiparul vechi-testamental al degradării, cu primele secole creștine, vom continua cu reforma, cu mișcarea anabaptistă, mișcarea pietistă, mișcarea fraților, mișcarea baptistă și mișcarea penticostală.
Voi arăta originile idolatre, vrăjitorești, mistice, izabelice ale practicilor precarismatice istorice, punând în paralel ce e sănătos în mărturia istorică creștină cu ce e bolnav, așa ca în Apocalipsa: „ai lucrul acesta bun”/”ce am împotriva ta” dar extrapolat peste secole.
Voi arăta încercările de vindecare de-a lungul istoriei, în mai multe generații, încercări unele reușite, altele eșuate. Practica legării rănii în chip ușuratic.
Carismatizarea ca și caz particular de lumificare o voi prezenta sub cele două aspecte ale ei:
-noile biserici carismatice
-vechile biserici carsimatizate, adică biserici care au preluat practici carismatice ca să nu-și piardă „enoriașii”.
Voi arăta leacul dat de Domnul pentru această boală: „pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi”.
Trebuie să menționez că Domnul Isus în cartea Apocalipsa nu tratează Adunările cu verdicte: bun/rău, și doar în caz extrem cu sentințe ireparabile. Erau procese în derulare: pocăința, apropierea de Dumnezeu la unii, apostazia, îndepărtarea, împietrirea la alții.
Cam așa voi încerca și eu să fac această analiză, încercând să fac conștienți pe cât mai mulți de această boală, atât pe cei cu totul cufundați în ea, cât și pe cei cu semne slabe de boală.
Dacă va îngădui Domnul.

Când ești creștin…este periculos în Norvegia. Barnevernet din nou.

Republica Socialistă Norvegia a sfeclit-o iar, a răpit 3 copii dintr-o familie mixtă: mamă ucraineană, tată norvegian, bineînțeles pentru motive inventate, ceva legat de un telefon. Doar că mama era americancă defapt.

Se pare că la mijloc este tot persecuție religioasă.
Citez din articol:
„Îmi pare foarte rău că am venit aici. Când ești creștin nu îți dorești să ajungi într-o țară socialistă cu copiii tăi… Este periculos aici în Norvegia.„
„Vreau să le cer responsabililor americani să examineze această situație. Vreau să-i avertizez pe toți cei care vor să călătorească în țările scandinave să fie atenți să nu cadă în capcană. Pentru că este o capcană. Și este aproape imposibil să scapi din ea.” declară mama Natalia Shutakova
Prostiile norvegienilor seamănă tot mai mult cu cele ale lui Putin sau ale lui Ceaușescu. Au trecut de o anumită limită.
Ceaușescu și-a semnat izolarea internațională și chiar sfârșitul, atunci când a lăsat o instituție fără creier să-și facă de cap.  Tot așa a greșit și Putin. Așa greșesc și norvegienii.