Din Ierusalimul sufletului meu…

Ieremia 42

Marea parte a poporului Sfant fusese dusa in robie, in Babilon, au fost lasati in tara cei mai saraci, lucratorii in vie si plugarii. Au avut un mare belsug de vin si de fructe de vara. Si totusi au cautat sa fuga in Egipt. Nu au vrut un Ierusalim ruinat. Nu l-au bagat in seama. Ca si astazi, Hristosul batjocorit este considerat „batut de Dumnezeu”, e mai cautata religia hiper-organizata(Babilonul) sau cea carnala(Egiptul). Ce mult seamana situatia de atunci cu cea de astazi.

Din Ierusalimul sufletului meu
strămutat în taina locului ceresc,(1)
sfaturi şi îndemnuri îmi aud mereu
cum Cetatea Păcii să mi-o părăsesc.(2)

Spre Sionul trist şi greu batjocorit
edomiţii-şi varsă ura prin blesteme:
„radeţi-l cu totul” strigă ei cumplit,(3)
Domnul îi şopteşte însă:”Nu te teme”.(4)

Din Ierusalimul frânt şi-mprăştiat
în zadar îţi pare a-nălţa vre-o rugă,
robi legaţi spre Babel, şiruri au plecat,
spre Egipt se-ndeamnă cei ramaşi să fugă.

Să ramână singur locul cel sfinţit
şi să nu se-aleagă mai nimic din el,
scrum de porţi ‘negreşte zidul prăbuşit,
„lasă-ne te rog cu Sfântul lui Israel”.(5)

Ca şi mine astăzi şi tu frate eşti
cetăţean în Noul, prigonit Sion,(6)
prins între Egiptul poftelor fireşti
şi al închinării false Babilon.

Ramânând în Duhul, stăruind în Har,(7)
fă-ţi Ierusalimul culmea bucuriei,(8)
fără ziduri, templu, jertfă şi altar,
fără fraţii duşi în Babelul robiei.

Nici în Babilonul închinării seci
şi nici în Egiptul poftelor nu merge,
stai în Locul Sfânt, de-acolo să nu pleci,
numai în Sion El  lacrimile-ţi şterge.(9)

Ce-i Ierusalimul azi?
E-un legământ,(10)
nu ca legământul arătat de-Agar.(11)
Naşte libertăţii fii-şi prin Cuvânt,(12)
e-un oraş de Duh, de Dragoste, de Har.

În Ierusalimul Domnului Isus,
în Împarăţia-i nouă de Iubire,
prin credinţă  fost-ai ridicat si dus(13)
să aduci spre slava Harului rodire.(14)

Tresăltaţi în chiot dragi dărâmături,(15)
greu zdrobite pietre(16), necioplit altar(17)
înţeleg din tâlcul Sfintelor Scripturi
că în voi sunt puse bogăţii de Har.(18)

…şi rămân în pace in Sionul meu,
râdă toţi de zidul prăbuşit grămadă,(19)
ochi deschişi prin Duhul cer lui Dumnezeu,
Noul Lui Sion, ca tot mai clar să-l vadă.

(1)”El ne-a inviat impreuna, si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus, ca sa arate in veacurile viitoare nemarginitele bogatie a harului”
(2)”Au pornit si s-au oprit la marele han al lui Chimham, langa Betleem, ca sa plece apoi in Egipt,..”
(3)7″Adu-Ti aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, in ziua nenorocirii Ierusalimului,ziceau:Radeti-l, radeti-l din temelii!” Psalmul 137:7
(4)” Fiica Sionului, nelegiuirea iti este ispasita:El nu te va mai trimete in robie” Plang 4:22
(5)”Abateti-va din drum,dati-va in laturi de pe carare, lasati-ne in pace cu Sfantul lui Israel…” Isaia 30:11
(6)  „Ci v-ati apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc” Evrei 12:22
(7)”Cu toate acestea, mulţi Iudei şi oameni dintre Neamuri au crezut, iar Pavel „i-a îndemnat să stăruiască în harul lui Dumnezeu“ FA 13:43
(8) „Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi facedin Ierusalim culmea bucuriei mele! ” Psalmul 136:6
(9) „Dupa cum mama isi mangaie pe fiul ei si Eu va voi mangaia pe voi, si voi veti fi mangaiati in Ierusalim” Isaia 66:13
(11)”Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înţeles: acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar,”  Galateni 4:11
(10,12)” dar Ierusalimul cel de sus este slobod, și el este mama noastră.” Galateni 4:26
(13)”Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har, in care suntem;” Romani 5:2
(14)”spre lauda slavei harului Său, pe care ni l -a dat în Prea Iubitul Lui” Ef 1:6
„Daca aduceti multa roada, prin aceasta Tatal Meu va fi proslavit..” Ioan 15:8
(15)”Izbucniti cu toate in strigate de bucurie, daramaturi ale Ierusalimului! ” Isaia 52:9
(16)”Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea;” Matei 21:44
(17)”Daca-Mi vei ridica un altar de piatra, sa nu-l zidesti din pietre cioplite; caci cum iti vei pune dalta in piatra, o vei pangari” Exod 20:25
(18)”care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti” Efeseni 1:18
(19)” zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărâma zidul lor din piatră.” Neemia 4:3

„Ierusalimul sa fie in inimile voastre”
„acestea sunt doua legaminte, unul naste pentru robie si este Agar …corespunde Ierusalimului de acum care este  in robie….dar Ierusalimul de sus este liber…”

TVA-ul sau zeciuiala? O discutie cu un frate.

Completare 14 mai 2012.
Port o discuție pe mail cu un frate despre subiectul de mai sus și am adus această postare veche pe prima pagină. Citez dim mailul lui: ”Am invatat din timpul scolii ca cel care incearca sa fie cinstit o sa piarda tot timpul: am vazut asta in liceu, am vazut asta la facultate si am vazut asta cand nu am vrut sa dau spaga la serviciul […]. Am invatat ca pe pamant nu vei castiga incercand sa lupti dupa regulile lui Dumnezeu, adica fiind cinstit si respectand regulile.

Postarea veche din 20 mai 2009:
Discutam daunazi cu un frate bun si destept, despre cat de aspri suntem in a judeca pacate vizibile, gen fumat si betie, iar pentru unii mai stramti in principii, cat de riguros urmaresc purtarea baticelor sau nepurtarea cravatelor (sau a parului pe cap, sau….) si cat de neglijenti suntem in a condamna pacate la fel de grave, dar „netraditionale”. I-am spus ca acum la 20 de ani de la revolutie au aparut pacate noi, unul dintre ele fiind neplata taxelor la stat. Vreti sa cititi ce am vorbit?

Tantarul si camila.
         Conversatia a alunecat spre o dezvinovatire a celor care „au dreptul” sa calce stramb, conform scripturii, carora chiar si legile omenesti le acorda concesii. Le-am numit tantari:
Exemple de tantari:
1. Un strain venit in tara ta care lucreaza pe apucate sa aiba ce sa manance.
2.Un student care lucreaza cateva zile vara sa-si faca ceva bani.
3. Un specialist care e angajat 3-4 zile pe segmentul lui sa rezolve o problema.
4. Romanii nostri scapati dupa revolutie si pripasindu-se prin toata lumea, carpind foamea.
Amandoi judecatorii acestor situatii, in conversatia noastra, am consimtit ca aceste situatii sunt tantari si asupra lor se aplica legea: „NU-I STRACURATI„, legea strainului, orfanului si vaduvei din Vechiul Testament, carora trebuia sa le lasi coltul ogorului nesecerat, maslinul si via neculese a doua oara, si snopul cazut din caruta neridicat.

Dar…lucrurile s-au schimbat. Micul comerciant de taraba care abia isi ducea zilele, a devenit in multe cazuri patron cu zeci de angajati, sau antreprenor de constructii, sau investitor de ceva gen. Nu se mai pune problema „a muri de foame”. Tantarul nu mai e tantar, a devenit camila. Iar camila nu se inghite.
       Recunosc ca m-am incalzit de indignare la aceste cuvinte, am „fiert” putin, dar prietenul meu mi-a dat dreptate. Va spun (ca poate nu citeste), acest frate e unul care ma mustra cel mai des. …..de fapt, toti ma mustra, altfel mi-ar fi greu sa-i iubesc. Dar acum m-a aprobat.

Consimtiseram deci, in discutia noastra, ca dupa ce ai trecut de faza: strain, orfan, vaduva sau „persecuatt de socialism”, in cazul nostru, ca crestini trebuie sa nu ignoram Romani 13. Eu citez des si zic asa:

CUI DATORATI TVA-UL, DATI-I TVA-UL.
      Stiu cum se plateste tva-ul, o fac aproape in fiecare luna, in 25. O fac potrivit constiintei, pentru slujitorii lui Dumnezeu.
Eu nu stiu sigur cati din slujitorii carui cult sunt ai lui Dumnezeu, ca nu scrie de astea in Biblie, dar despre stapinirile statului scrie clar ca sunt slujitorii Lui.
Eu sunt fiul Lui.
Nu va cinsti fiul lui Dumnezeu pe slujitorii lui Dumnezeu?
Ii va permite Tatal sa manifeste o astfel de aroganta?

In acest punct fratele m-a oprit. Poate ca se gandea la cineva?
„-Dar daca dau pentru Domnul acestia?” mi-a zis. „Zeciuiala? la saraci? la biserica?”

Am fiert si mai tare: „-Cuuum? Sa furi de la stat ca sa dai la Domnul? Pai Domnul a scris Romani 13. Niciodata astfel de oameni sa nu se astepte la binecuvantare de la Dumnezeu.”

A fi lumini in lume inseamna a avea si Bilanturi Contabile stralucitoare. Smerite probabil, dar sclipitor de curate. Inseamna sa privesti „concurentul” cum face profituri uriase si tu sa-ti platesti smerit taxele. Sa tresalti de bucurie cand vezi clientul plecand din firma ta si cumparand de la „concurenta” pentru ca ii vinde fara tva. Sa vezi un hot si sa NU te unesti cu el. Sa taci si sa nu spui la nimeni, sa zambesti concurentului cand il vezi si sa-l ajuti cand are nevoie. Sa rada de tine si tu sa plangi de el….asteptand ziua cand vei plange  …CU el.
O veste buna, ceva despre „concurenta”, ….am descoperit recent: NU EXISTA.
Evanghelia dupa Philip Kotler e falsa. Marketingul e contrazis de Cuvantul lui Dumnezeu: „Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi bogatia nici cei invatati bunavointa, ci toate atarna de vreme si de imprejurari „. Eclesiastul 9:11   Dumnezeu „a impartit pamantul fiilor oamenilor”, ne-a dat la fiecare ce-i „al lui”, pe bucatica noastra putem sa traim platindu-ne taxele. Amin. Cum altfel ne-am ruga pentru guvern seara iar dimineata l-am insela neplatindu-i impozitele si taxele?
Cam asta am discutat cu fratele meu….
Am mai vorbit ceva despre autoritati, despre  dispretuirea stapanirilor, sa dai impozite la biserica, sa te supui unui cler neranduit de Domnul si sa nu-ti platesti impozitele slujitorilor statului pe care Domnul i-a randuit.
V-am spus.

Istoria unui rob al lui Cristos la 10 luni-o evaluare

        Se implinesc 10 luni de cand am pus pe net „Istoria unui rob al lui Hristos”, viata fratelui Mia Iovin. Nu am crezut atunci, dar aceasta carte a fost zile intregi cel mai solicitat material de pe acest blog. Acum la 10 luni, iata ca are cu mult mai multe accesari decat postarea de pe locul 2: Istoria fratilor Hutteriti. Cartea este o incununare a vietii acestui frate-martir la varsta celor tari: 85 de ani. Dumnezeu sa-l binecuvinteze.

Iata preferintele accesatorilor:
Titlu                                                                        Vizualizări
Istoria unui rob al lui Hristos (Viata fratelui Mia Iovin) 712
Fratii hutteriti (300 de pagini) 268
Citește în continuare →

Intre Egipt si Babilon

La Isaia 30 si la Ieremia 40-44 scrie despre intoarcerea in Egipt a celor lasati nestramutati in Babilon.

Cam asta e si pozitia spirituala a noastra, acelor care credem si asupra carora a venit sfarsitul veacului: scosi din Egipt si scapati si de Babilon, ramasi intr-un Ierusalim in ruine.

Egiptul reprezinta starea fireasca dinaintea nasterii din nou.

Babilonul reprezinta inselaciunea caii religioase pline de fast, organizare si sarbatori, tot o stare fireasca.

Ierusalimul reprezinta legamantul cel Nou, cel mai bun, prin care ne apropiem de Dumnezeu, locul cel Sfant, locul ceresc in care am fost stramutati, un loc in care au fost lasati cei mai saraci si cei neimportanti, „Dar Nebuzaradan, capetenia strajerilor, a lasat în tara lui Iuda pe unii din cei mai saraci din popor, pe ceice n-aveau nimic; si le-a dat atunci vii si ogoare”(Ier 39:10)… „De pilda, fratilor, uitati-va la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales..” (I Cor 1:26).         Ierusalimul nu oferea organizarea si siguranta Egiptului sau Babilonului, devenise un loc respingator, cum sa crezi ca Dumnezeul Atotputernic, creatorul universului Si-a legat numele de acel loc, de niste pietre daramate, de niste ruine?

Tot la fel si astazi exista un Egipt spiritual, din care am iesit si un Babilon spiritual in care n-am fost dusi sau din care unii dintre noi am scapat. Ierusalimul spiritual este intre ele. Citește în continuare →

Fara viziune…vom incepe sa umblam in cercuri (T.Austin-Sparks)

Viziunea spirituala

Primul lucru de care erau preocupati profetii, si care isi are implinirea intr-un mod launtric in madularele lui Cristos din aceasta dispensatiune, este viziunea spirituala. Totul din planul lui Dumnezeu, atat pentru implinirea lui, cat si pentru ajungerea noastra la el, depinde in primul rand de acest lucru, si anume de faptul ca Duhul Sfant a devenit, pentru noi, Duhul revelatiei si ne-a facut sa vedem, la scara mare, ce anume doreste Dumnezeu. Detaliile sunt date pe masura ce inaintam pe cale.

a) Facultatea vazului

Viziunea spirituala are doua laturi. Inainte de toate, este vorba de facultatea vazului. Profetii au avut multe de spus legat de acest lucru. Stiti ca, din cauza unei anumite prejudecati din partea copiilor lui Israel, care ii impiedica sa vada ceea ce Dumnezeu voia ca ei sa vada (intrucat ei aveau propriile viziuni si idei, nu erau gata pentru ceea ce voia Dumnezeu), a venit asupra lor a judecata dubla, si Domnul le-a inchis ochii. Lui Isaia i s-a dat un cuvant in acest sens la adresa poporului: „Du-te si spune poporului acestuia: Intruna veti auzi, dar nu veti intelege; si intruna veti vedea, dar nu veti cunoaste. Impietreste inima acestui popor si fa-1 tare de urechi si astupa-i ochii” (Isaia 6:9,10). Aceea era o judecata, si inca una ingrozitoare: era anihilata insasi facultatea vazului spiritual, cu consecinte teribile. Caci, asa cum am vazut, consecinta finala a fost ca au pierdut tot ceea ce Dumnezeu intentionase cu privire la ei, si acela nu era un lucru mic. Li s-a luat si a fost dat unui alt popor – unui popor ceresc. Nimicirea facultatii vazului spiritual este o judecata ingrozitoare. Si daca este asa, trebuie sa privim ca pe un mare lucru dorinta, harul si bunatatea Domnului ca poporul Lui sa alba o astfel de viziune, o astfel de vedere. Citește în continuare →

Iarasi despre vanzarea de frati

Iov 17:5  „Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.”

Recitesc Iov. 
M-am blocat la 17:5.
Am inteles plata vanzatorilor si am inteles situatia de azi. De aceea nu este viziune, e o pedeapsa a Domnului pentru tradarea „parintilor” lor spirituali. Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii. „Parintii” au vandut pe frati sa fie pradati si copiilor lor li se topesc ochii spirituali. Nu mai vad copiii acestia, sau vad lumeste, judeca fireste, carnal si numesc asta vedere.
       Am scris despre lipsa viziunii.
       Atunci n-am stiut de ce nu mai este viziune?  Mi-a raspuns Iov. Ca plata a vanzarii.
       Te prinde tremurul la cuvantul lui Dumnezeu, tatal duhurilor. v4: „le-ai incuiat inima in fata priceperii. De aceea nici nu-i vei lasa sa biruie.”
       Am meditat la lucrarile vandutilor si vanzatorilor, a pradatilor si a pradatorilor, a celor chinuiti si a celor ce i-au dat sa-i chinuiasca.
       A trebuit sa-i explic unei surori straine ce au insemnat inchisorile si persecutia comunista, lupta ideologica, cum ziceau ei. Mi-am reamintit astfel ceea ce scriu aici. 
       Au fost vanzatorii, in general clerici, cu toate mijloacele la dispozitie si au fost vandutii, majoritatea „oameni simpli”, inchisi si lasati fara hartie, fara creion, fara Biblie, fara haine, fara mancare, fara caldura, fara informatii, fara familie, fara renume(fusese distrus prin calomnie), fara nimic. Doar duhurile din ei, ca Iov. Si Domnul din ei.
       Ce au facut prigonitii? Au scris si au memorat poezii si cantari. Iar aceste poezii si cantari au zidit pe altii mai mult decat miile de temple cu care s-au justificat prigonitorii.
       Am tras o concluzie: decat sa construiesti temple, mai bine vegheaza la curatia templului trupului tau, decat sa torni beton mai bine lasa sa toarne Dumnezeu in tine Duh, decat sa faci o biserica de pamant mai bine scrie o poezie de cuvinte.
      Infinit mai bine.
      Da timp Cuvantului sa-ti umple launtrul si nu te amagi cu bisericism.

Biciul limbii

Iov 5:21 „El te va scapa de moarte in timp de foamete, si de loviturile sabiei in vreme de razboi, vei fi la adăpost de biciul limbii.”
Psalmul 31:20 b, „….îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.”

Calomnia este vazuta aici de catre Elifaz in rand cu foametea, sabia, dezastrul si fiarele salbatice.
Al treilea pericol, dupa foamete si razboi este calomnia (clevetirea) si sora ei conspiratia (uneltirea).

„Tu ii ascunzi la adapostul fetei tale de uneltirile omului…” Ps. 31:20 a

Calomnia este o forma de prigoana, la fel de rea ca foametea si razboiul. Sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi, de exemplu,victima in gura presei, te macina ca moara. Citește în continuare →