Gândurile, mâinile, drumurile şi timpurile noastre sunt conduse de autorităţi nevăzute, aflate în lumea spirituală, în spatele şi înaintea intenţiilor noastre, nerostite şi nemărturisite. Autorităţi pot fi, de ex.: frica, dragostea, pacea, foamea, boala, nebunia, dreptatea, păcatul, harul, un om, un obicei, Duhul lui Hristos, dragostea de sine, etc.
Lupta între carne şi Duh, între Păcat şi har se dă la nivel spiritual.
„Siretenia în uneltirea ratacirii” este o tactică complexă a celui rău, administrată prin miile de slujitori ai lui. De partea Mielului înjunghiat stau doar două mijloace simple: „ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin Cuvântul Mărturisirii lor.” , „Toata puterea mi-a fost dată în Cer şi pe pamant” spune Domnul şi „suntem trimişi ca împuterniciţi ai lui Dumnezeu” spun apostolii.
De unde venea împuternicirea lor, spune Pavel: „dupa Harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat eu spun fiecăruia dintre voi”. Deci, autoritatea în Adunare şi în slujbă derivă din Harul primit. Nu numai la apostoli, şi la noi e valabil: ”fiecare să slujească altora după harul pe care l-a primit.” Harul nu l-am primit prin ritualuri, ci prin credinţă, „cu măsura credintei”. Deci împuternicirea noastră, a apostolilor, a Domnului, este dată de sus, direct, fără ritualuri şi fără succesiuni transmisibile. Domnul Isus „nu are o preoţie care să poată fi transmisă de la unul la altul, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi.”
Din trăirea Lui ne tragem şi noi viaţa, din mijlocirea Lui iertarea, mila, Harul.
Această mijlocire El o are datorită împuternicirii căpătate de la Dumnezeu, transmisă prin Duhul Său, prin Har, prin Credinţă fiecărui Mădular, de la El, Capul. E necesar să înţelegem bine-bine acest aspect, fără de care poarta duşmanilor rămâne deschisă, oricât de bine ar fi apărată altă parte a cetăţii.
Învăţătura harului gratuit, evanghelia Harului, trebuie să stea la temelia gândirii noastre.
Materialul nostru de construcţie duhovnicească este Harul lui Dumnezeu.
Primirea acestui har însoţită de recunoaşterea lui de către ceilalţi fraţi şi confirmarea în slujire este împuternicirea fiecăruia dintre noi. Harul nu se referă doar la acel tip de slujire publică a cuvântului, obişnuită nouă, ci la fiecare mădular al Trupului şi la „orice fel de har”, pentru că Hristos nu are în Trupul său mădulare paralizate sau moarte. Pe cele moarte le taie. Rodirea este înmulţirea harului prin practicarea Lui, prin punerea Lui în negoţ. Harul este înmulţit prin turnarea lui în vase goale, în ceilalţi fraţi care nu au primit harul specific ţie, cum tu nu ai primit harul căpătat de ei, nu-l poţi primi direct de la Dumnezeu, decât prin ei. E felul de a lucra a lui Dumnezeu pentru a ne face una, să slujim unii altora, să dăm fiecare ce am primit de la Domnul şi să primim de la fiecare, ce avem nevoie din ce a primit el de la Domnul, din Harul lui specific. E scris de zeci de ori în NT: „unii pe altii”.
Cine conduce aceste lucruri, cine le programează?
Sunt puteri nemaipomenite, haruri veșnice, zidiri glorioase, construcții duhovnicești, sgârâie-nori spirituali, case spirituale! Case? adevărate blocuri…sau bloguri, plase de relații duhovnicești atât de mult ușurate în întinderea lor de ȚCel pentru care sunt toate” și prin acest ”țunami” al Cuvântului, care este netul.
Cine conduce? Capul conduce.
Capul trupului, Împuternicitul Șef prin împuterniciții robi, Cel Nevăzut prin cei văzuți, împuterniciți și ei cu haruri, debordând de cuvinte, îmbrăcați cu binefaceri, împodobiți cu credință, înarmați cu dreptate, încinși cu adevăr, încălțați cu pasiunea evangheliei. Dar toate aceste lucruri le face unul și Același duh care dă fiecăruia în parte cum voiește.
Mie, acest Împuternicit îmi amintește de un alt fel de împuterniciți, ai împărăției de jos, ai duhurilor răutății, care, cocoțați fără drept în locurile cerești, în mod nevăzut au lucrat prin cei văzuți. Nu Har, ci fărădelege, nu libertate, ci robie. Au stins Duhul, fierbințeala Lui, dogoarea harului cu grindina impunerilor diabolice. N-au predicat niciodată, nu i-a văzut nimeni decât rar, dar cuvântul lor era puternic, era ascultat, erau înfricoșători. Împuterniciții de jos s-au impus.
”Lupul le răpește și le împrăștie”.
Vinovat nu este doar lupul, ci și ”cel platit”, cel care a crezut că poate vinde evlavia, că ”darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta pe bani”, cel care nu poate vorbi pe bani despre un har gratuit, n-are cum, e o contradicție.
E o diferență între împuternicit și plătit.
Harul l-am primit pe gratis și-l dăm pe gratis.
Aș vrea să vedem prezența Domnului în Adunarea Lui cel puțin așa cum era de prezent în mod invizibil securistul-împuternicit pe vremea comuniștilor. Nu era acolo fizic, dar toți se temeau de el, nu-l vedea nimeni, dar nu i se ieșea din ordine.
Domnul este Cel Mai Împuternicit să-și conducă Adunarea, pentru ca a câștigat-o prin Sângele Lui. Noi suntem împuterniciți doar în măsura în care am căpătat har în vederea slujirii, zidirii altora pentru zidirea Trupului. Alte feluri de împuterniciri nu se trag din El. ”Ce este de făcut atunci fraților, când vă adunați laolaltă, fiecrae dintre voi are ….toate să se facă ”spre zidire.” I Cor 14:26
Concluzie: pentru cei chemați prin Har să fie parte a Gloriosului Trup al lui Hristos, este vitală rămânerea în Viță, slujirea sub autoritate, frica de Împuternicit, urmărea călăuzirilor lui, ascultarea zilnică de Împuternicit și rapoarte zilnice. Fiecare să slujească altora după Harul care l-a primit. Acest har împuternicește.
Fără Har, Trupul moare. Iluzia că ”tot Trupul este un singur madular” este sinucigașă.”dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul?”. Personal sunt calvinist în învățătură, dar cu privire la adunare, nu sunt calvinist. Modelul istoric calvin, al bisericii mono-păstor, cu oameni cu pretenția că au în ei toate darurile și pot vorbi despre orice, nu este biblic. Este o relicvă istorică moartă și bună de înlocuit.
”M-am făcut oare dușmanul cuiva pentru că am spus adevărul?”
-repostare de pe vechiul blog, 15 noiembrie 2007
Trimite acest articol la prietenii tăi:
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Vestea Bună 
