”Îi voi aduce înapoi!” Astăzi: Roman Abramovici

”Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare şi în ochii Mei? zice Domnul oştirilor.“
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara dela răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui.
Îi voi aduce înapoi, şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate.” Zaharia 8: 6-8
Am arătat deslușit pe acest blog profețiile despre urgiile care îi fac pe evrei să plece în Israel.
Nu m-am gândit că otrăvirea lui Skripal ar putea fi și asta o urgie care să împingă pe vreun evreu să plece.
Dar poate de acum înainte ar trebui să mă gândesc.

Pe scurt: cu o avere de 12,5 miliarde de dolari, Roman Abramovici a intrat sub incidența unei directive a guvernului englez care cerea verificarea averilor celor veniți din Rusia.
În aceste condiții, viza lui Abramovici nu a mai fost extinsă și acesta a emigrat în Israel, a făcut Aliyah.
La aterizarea pe Ben Gurion, Abramovici a beneficiat de legea reîntoarcerii și a primit buletin  (ID card) ce îi va permite să obțină curând cetățenia.
Va fi scutit 10 ani de impozit pe venit.
Va fi cel mai bogat cetățean al Israelului și probabil un exemplu pentru mulți evrei bogați din UK și USA.
Se împlinește Biblia. Dacă în secolul XX  plecau în Israel  săracii și dezmoșteniții Europei de Est, acum sunt alte urgii pentru alți evrei din alte părți.

Îndepărtarea de creaționism, adevărata cauză a necredinței, ”sămânța” idolatriei și cauza pedepsei

”…cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este…”
Evrei 11:6

Eu socotesc că un om care nu crede în creația în 6 zile, într-un pământ de 6000 de ani și în cronologia biblică este un necredincios.
Nu contează cât de bisericos este un om sau ce alte semne de religiozitate manifestă.
Credința începe cu creația, așa cum începe și Biblia.
Când cineva nu crede cele 6 zile, nu crede pedeapsa potopului, nu crede chemarea lui Avraam, de unde va începe acela să creadă?
De la care carte, de la care capitol?
De la ”domnu’ Isus”?
Dar creația a fost făcută de Domnul Isus și pentru El, profeții l-au simbolizat pe Isus în faptele lor și scrierile lor, iar cei credincioși din vechime au avut în ei Duhul lui Isus, de la Abel până la Ioan Botezătorul.
Credința înseamnă a cunoaște, a te gândi și ”a te încrede” în ce a zis Dumnezeu.
Tot ce ”a zis” Dumnezeu este scris în Biblie.

De la Adam până la potop a avut loc a rapidă îndepărtare de porunca lui Dumnezeu și Dumnezeu a pedepsit omenirea prin potop.
De la potop până la nimicirea Sodomei a avut loc o altă îndepărtare, pedepsită și asta.
De la nimicirea Sodomei până la urgiile Egiptului iarăși oamenii gradual, progresiv s-au îndepărtat de dreptate, nu s-au temut de Dumnezeu și au fost pedepsiți în grade diferite: faraon, egiptenii, etc.
De la ieșirea din Egipt până la cucerirea țării Canaan intervine idolatria ca și cauză majoră a pedepsei.
Să urmărim firul judecății divine.

Oameni care nu pot crede (despre cursa de a da și de a primi slavă de la oameni)

”Cum puteţi crede voi, cari umblaţi după slava, pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine dela singurul Dumnezeu?” Ioan 5:44

A spus-o Cel care a zis despre sine: ”Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.” v 41
Ce ne învață Domnul Isus aici?
Multe, să le luăm pe rând.

1. În primul rând faptul că oamenii au fiecare o ”slavă”, o ”glorie” o evaluare, un nivel la care sunt priviți, o scară a ”cinstei”.

Pe această scară există un fel de consens social ca unii să fie priviți mai sus sau mai jos de ceilalți, sau să se privească ei mai sus sau mai jos.
Fără să ne dăm seama, este un fel de standard care îl aplicăm conștienți sau nu.
Dumnezeu numește acest standard ”a căuta la fața omului” și în cartea Lui, Dumnezeu înfierează pe judecătorii care judecă privind ”la fața omului” adică la slava omului.
De obicei tinerețea, frumusețea, vitejia sau înțelepciunea dau slavă, dar cel mai adesea bogăția sau însemnele bogăției.

Despre salariații religioși, 20 mai 2018

audio 32 minute

Mai jos este un rezumat în 3 minute pentru cei ce nu au 32 de minute să asculte înregistrarea audio.
Text Judecători 17 și 18.

Scena 1, cap 17:1-6

Mica, bărbat din seminția lui Efraim, un om între două vârste, cu copii mari și mamă încă în viață, fură de la mama lui 1100 de arginți:
Mama blestemă.
Înfricoșat probabil, Mica restituie furtul.
Mama, în loc să-l mustre pe Mica, îl binecuvântă.
Mai mult, mama donează o parte din sumă ”pentru Domnul”, adică face un idol.
Mica are o ”biserică” și pe unul din fiii lui sfințit ca preot:
Deci Mica e un om religios, dedicat și implicat în religia făcută după capul lui, având de model religiile popoarelor idolatre care-i înconjurau. Cap 2:12 ” Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor cari-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor, şi au mâniat pe Domnul.”

Înregistrare din adunare 29 aprilie 2018, ”Nu cumva doar cred că cred?”

O schimbare de direcție a acestui blog

”Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.” Iuda 3

Cei care urmăriți acest blog de la început, sau cel puțin din ultimii 3-4 ani, ați observat că am schimbat de câteva ori ”direcția” mesajelor (postărilor).
1.-o perioadă am fost cam calvinist (nu era principala trăsătură, dar spre asta înclinam). Acum socotesc calvinismul o boală, cum e o hernie de exemplu (am avut), trăiești cu ea, rar  se moare (dar se poate întâmpla) și scapi prin operație. M-am ”vindecat” și de hernie și de calvinism.
2. -o altă perioadă am promovat cazul Bodnariu, cu analize detaliate și exemple, cu descrieri de situații, ipoteze și dezvăluiri din culisele unei afaceri ale cărei consecințe nu le sesizezi până nu te dai de ele.
3.-o lungă perioadă de timp am publicat Istoria fraților hutteriți
4. -am avut și o perioadă când am promovat bisericile de casă, pe la începuturile blogului, lucru pe care îl fac în continuare (și practic) dar nu cu prioritate pe blog.
5. -în ultimul timp, așa cum ați observat, promovez profețiile, semnele sfârșitului, apropierea ”mântuirii” noastre, a următoarei intervenții a Creatorului în creația SA, intervenție puternic semnalizată prin scrieri profetice atât de evidente, încât sunt ușor de observat pentru cei ce dau chiar doar cât de cât atenție Bibliei.
6. -tot timpul am fost anticlerical, mai evident sau mai puțin evident.

Schimbarea de direcție de acum înseamnă că în următoarele postări, așa ca și apostolul Iuda, ”mă văd silit” să scriu nu despre mântuire, ci despre credință.

Răsplata

Meditez de câteva zile la versetele acestea:

”Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.“ Geneza 15:1

”Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc…” 1 Corinteni 9:18

”Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.„ Luca 14:13-14

” Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!” Luca 6:24

Suntem obișnuiți să răsplătim și mai ales să ne răsplătim, dacă ne e foame să mâncăm, dacă suntem obosiți, să ne odihnim, dacă suntem nedreptățiți, să ne pretindem dreptatea, dacă facem un bine, să fim lăudați, etc.

Trăim într-o lume comercială, o lume  a obiectelor, a ”lucrurilor”, o lume în care fiecare lucru este prețuit cam egal cu valoarea muncii depuse ca să fie produs. Când vindem, căutăm să primim un preț cât mai bun, când cumpărăm, să dăm o sumă cât mai mică.
Răsplata, ideea de compensare, de echilibrare domină gândirea omului într-un mod care PARE JUST.

Câteva gânduri despre răsplată.

1. Ideea nu e rea, e bună, Dumnezeu este drept, este just și acest principiu vine din cuget.
Iar cugetul este format de legea lui Dumnezeu care locuiește și este activă în fiecare om. Oamenii doresc să fie drepți sau nu doresc, în funcție de cât de sensibilă le este conștiința sau cât le este de împietrită.

2. Pentru creștin, ideea de răsplată are de-a face cu slujirea lui Dumnezeu. Ca și pentru Avraam, pentru noi, toți fiii credinței, Dumnezeu ne este scut și răsplată. Credem în el, răspundem chemării Lui de a-I sluji, facem lucrul Lui convinși fiind că ”osteneala noastră în Domnul nu este zadarnică”.

Între smochin și potir

”Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.” Luca 21
”Dela smochin învăţaţi pilda lui: Cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.” Matei 24
” Deaceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă: Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: «Iată că îţi iau din mînă potirul ameţelii, potirul mîniei Mele, că să nu mai bei din el! Şi îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, cari îţi ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!“ Îţi făceai atunci spinarea ca un pămînt, şi ca o uliţă pentru trecători.” Isaia 51:21-23

De când am devenit creaționist strict, cred și Biblia într-un mod mult mai pragmatic ca înainte.
Adică socotesc Biblia ca fiind cartea mea adevărată de istorie atunci când mă gândesc la trecut.
Cred de exemplu ferm că pământul are 6000 de ani, că acum 4350 de ani a fost potopul.
Cred că acum cam 4000 de ani a fost chemarea lui Avraam, promisiunile și primele profeții.
Pe măsura scrierii Bibliei, a completării revelației, detaliile viitorului au descrieri profetice tot mai clare în Biblie, descrieri care ajută pe cei familiarizați cu Cuvântul lui Dumnezeu să identifice evenimentele pe care le trăiesc și practic să știe ce urmează, să știe în mare măsură viitorul.
Dumnezeu a lăsat în Biblie anumite semne și ne-a și scris să privim la ele așteptându-le împlinirea.
Această ”privire” la semnele profețite ne dă liniște, mai ales că împrejurările profețite numai liniște nu sugerează.
Unul din semnele la care este scris ca să privim este smochinul.
Mișcarea sionistă, de reîntoarcere a tuturor evreilor în patria strămoșilor lor, reînființarea statului Israel în 1948, cucerirea Ierusalimului în 1967, progresul economic formidabil al Israelului, rezolvarea crizei apei, urgiile și nenorocirile care au lovit și lovesc țările unde au fost sau sunt evrei (ca să-i facă să plece) sunt toate etape ale acestui proces numit în Biblie frăgezirea și înfrunzirea smochinului.

”Duhul vă va învăța ”toate lucrurile””. Un text răstălmăcit.

Am mai scris despre texte răstălmăcite, revin acum.
Citez de pe blogul unui cunoscut și agresiv bloger român, postare recentă:
”Cand Domnul ne spune ca Duhul ne va invata toate lucrurile asta implica toate lucrurile. Adica va invata pe parinti cum sa isi creasca copii, va invata pe parinti cum sa exceleze la servici, va invata pe elevi si studenti cum sa asimileze materiale de studiu, va invata pe credinciosi cum sa navigheze pe social media fara sa devina dependenti si fara sa se murdareasca, va invata pe pastori sa predice expozitiv si in context, va invata biserica sa ii placa adevarul si sa se fereasca de secte si erezii. Esti invatat de Duhul in toate lucrurile?” sursa.
Nu îmi place să prind câini de urechi, adică să mă bag în chestiuni care nu mă privesc, dar citatul de mai sus e o mostră perfectă din felul cum credeam și eu până acum câțiva ani.
Pentru că m-am vindecat, încerc să-i ajut și pe alții să se vindece.
Confuzia minții este de fapt întuneric, mai rău, e orbire, iar singurul leac pentru orbirea minții este deschiderea ochilor minții.
S-o luăm agale pe acest delicat subiect. Desigur, doar cei bolnavi vor citi rețeta mea, pe ceilalți îi rog să rămână la Biblie, dacă nu se simt bolnavi de febra asta teologică.

Deci,
cum gândește omul meu și cum gândeam eu înainte, să numerotăm afirmațiile :
1.-duhul învață pe părinți cum să-și crească copiii.
2.-duhul învață pe părinți cum să exceleze la servici
3.-duhul învață pe elevi si studenti cum sa asimileze materiale de studiu
4.-duhul invata pe credinciosi cum sa navigheze pe social media fara sa devina dependenti si fara sa se murdareasca
5.-duhul va invata pe pastori sa predice expozitiv si in context
6.-și tot acest duh multifuncțional va invata biserica sa ii placa adevarul si sa se fereasca de secte si erezii

Le luăm pe rând, voi comenta cu verde:

1. Zice Pavel lui Tit așa despre femeile bătrâne: ”Spune că femeile în vîrstă …..să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii.”
Păi de ce să nu le învețe duhul pe cele tinere, ce, pe acelea nu le călăuzește acest duh în tot adevărul? Pe alții la fel, de ce să-i învețe femeile bătrâne? Lasă să-i învețe duhul.

2. Cum să excelezi la serviciu zice că tot duhul te învață. Dar scrise sunt la Scriptură multe învățături pentru cei ce sunt sub jugul robiei. Ce rol au aceste învățături? Unii vor zice că și Scriptura și duhul împreună învață. Eu aș întreba: cât? Procentual, ordin de mărime. Că dacă lăsăm la alegerea omului, omul va pune 99% pe duhul și 1% pe el. Omul cu ”duhul” scapă astfel de o mare responsabilitate (de a fi învățat și de a învăța) și dacă nimeni nu-l mustră, e ok.

3. Ca la 2.

Înainte de a trece la punctele 4,5 și 6 să explic cum văd acum problema.
Odată înțelegerea textelor:
”Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care -L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu. Ioan 14:26

Cercul pătrat

Mihai Gheorghiu: ”Din păcate ne aflăm într-o epocă în care ignoranța face casă foarte bună cu manipularea.”
”veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Ioan 8:32

Urmăresc de la distanță dezbaterea legată de definirea căsătoriei în Constituție.
Cu ceva vreme în urmă am găsit un interviu excepțional pe temă, interviu care cred eu merită promovat, pus în lumină, cum se zice.

Dar de ce?
Pentru că orice manifestare a moralei și virtuții are în spate o logică și o motivație care provin din Creație, din Cosmos(ordine), din rânduiala divină, dacă vreți.
Și invers, orice debandadă socială sau individuală își are izvorul în păcat, în confuzie în lipsa de logică a poftei și în egoismul prost.

Într-un veac și într-o lume atât de confuzate de îndepărtarea de ordinea lui Dumnezeu, aproape că orice promovare a cestei ordini este ca o zi însorită după săptămâni de ploi. Așa am citit interviul lui Mihai Gheorghiu de aici.

Câteva citate:

”Problema este că unii au acest comportament că una spun și alta fac. Nimeni nu și-a asumat pe față, la modul deschis, o atitudine împotriva acestei inițiative, dar au înțeles să practice amânarea procedurală la modul cel mai șmecheresc posibil astfel încât să nu poată fi acuzați că s-ar opune. Dar ei practică amânarea. ”

”Președintele a omorât doi iepuri dintr-odată în momentul în care a ieșit în 2016 și ne-a catalogat ca fiind fundamentaliști religioși. În primul rând a făcut o catalogare clinică, psihiatrică. Fundamentalismul este o boală. În al doilea rând a făcut o catalogare sociologică și juridică totodată, acuzându-ne de radicalism. A încercat să sugereze că am fi și periculoși pentru ordinea de stat.”

Atunci când se va întoarce Israel

”Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plînge cum plînge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plînge amarnic, cum plînge cineva pe un întîi născut.” Zaharia 12:10

Azi a fost 1 Mai … muncitoresc.
Zi liberă.
Cum s-o petrecem?
A trecut durerea mea de picioare (mi s-a tras de la o pereche de adidași primiți cadou de la cineva care nu știa exact ce număr port, acuma, de două zile port binecuvântatele sandale), a trecut și gripa soției, am pus și gumele de vară pe mașină.
Hai să mergem la frații de la Bistrița.
N-am fost din 4 ianuarie, știu exact data pentru că la întoarcere am neglijat să pun Waze-ul și la Bunești am încasat 450 amendă și 3 puncte valabile până fix în 4 iulie.
Am plecat cu soția și după aeroport am ratat ieșirea spre centură, așa că am intrat spre centură prin Sânicoara, tot după Waze. Ne-a dat pe un drum pe lângă Someș și am ieșit exact la casa lui Traian Dorz.

(poza e iarna, acum e verde tot)
Ne-am amintit amândoi de gazda soției de acum 30 de ani, de sora Veronica, cum ne povestea că în anii 1957-1958 când Traian Dorz locuia în Sânicoara, mergeau împreună la lucru Sub Coastă și Dorz i-a învățat o cântare: Atunci când se va întoarce Israel.
Ne-a învățat și pe noi sora Veronica cântarea asta și o știm și acum.
(Am căutat-o repede pe net, nu este, în caietele fratelui Niculiță nu este. Dar ce cântare adevărată!)
Probabil va fi nevoie să v-o învățăm noi.
Este în schimb pe un site dar doar textul.
Mergând spre Dej am meditat la prietenia dintre Wurmbrand și Dorz, cum Dorz îi tipărea lui Wurmbrand broșuri pentru evrei.

Cum se zăpăcește o adunare?

”…și lupul le răpește și le împrăștie…” Ioan 10:12

Am citit aici o cântare de jale, asemănătoare cu, dar mult mai dureroasă decât cea scrisă de mine acum câțiva ani.
O soră sinceră și bine intenționată care face parte dintr–o adunare ca toate adunările: o adunare înfiltrată din deceniile comuniste cu agenți ai securității, descrie procesul de degradare spirituală al adunării așa cum îl vede ea, din interior, fără să bănuiască ”lucrătura”. Frații nu mai sunt frați, sunt lideri, turma este ca o firmă, conducerea este o devălmășie întreținută pentru a se asigura că expresia ”un singur duh” nu poate avea nici cea mai palidă întruchipare.
Dacă vreunul din răbdătorii mei cititori va regăsi în rândurile de mai jos o asemănare cu adunarea lui, să n-o socotească întâmplătoare, s-a lucrat cu același tipar, a ieșit același produs: adunări dezbinate, cu partide șușotitoare, cu creștini sinceri dar bârfiți și cu lichele lăudate.
Că vrăjmașul a semănat acum 30 de ani o neghină care acum este puternică și strepezește dinții este singura concluzie a acestui teatru la care privesc iată de 50 de ani, dar îl înțeleg numai de 10.
Am început să înțeleg mai bine după ce mi-am scos dosarul de la CNSAS, unde am găsit filele una după alta date cu negru și apoi cu grijă renumerotate. Nici o notă informativă, nici un informator.
De ce oare?
Viața mea, pe care mi-o cunosc foarte bine coincide perfect cu Planul de măsuri de control al meu, al familiei mele și al apropiaților mei, plan scris de ofițerul coordonator atunci în 14 iulie 1989 la securitatea din Cluj. Dar în dosarul pe care l-am scos de la CNSAS în anul 2011 nu se regăsesc deloc acele evenimente.
De ce oare?