Separare sau asimilare!

„In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine si eu fata de lume” Gal 6:14

Separarea, alegerea, sfintirea, rascumpararea sunt gandul si lucrarea Duhului Sfant realizate in noi prin lucrarea crucii. Partasia suferintelor Lui, suferinte datorate tocmai acestei separari ne face sa-L cunoastem mai bine, sa-I patrundem caracterul si sa dorim sa fim mai separati impreuna cu El. Separare de ce? De duhul lumii, de gandirea lumii, de felul desert de vietuire, de lucrurile voite si gandite de carne(firea pacatoasa). Aceasta separare este o lucrare continua si progresiva a mintii noastre, o innoire a mintii prin metanoia(razgandire). (Apropo, metanoia se traduce mai bine prin „razgandire”, „razganditi-va si intoarceti-va la Dumnezeu….”.) „Duhul ne vrea cu gelozie pentru sine”, „noi n-am primit duhul lumii” sunt vorbe vii care ne indeamna sa supunem gandurile noastre ascultarii de Hristos. El merge afara din tabara, merg si eu, El este batjocorit, sunt si eu, „unde merge-i voi urma Lui, eu merg cu El oriunde-ar merge.”

O cale nespus mai buna!

Demult, demult, pe cand nici Google nu era, nici Gutemberg nu se nascuse, nici Galilei nu descoperise forma pamantului, Duhul lui Dumnezeu a coborat prin limbi de foc peste oameni.
Si a dat daruri, daruri pentru madularele mai putin frumoase.
Si trupul a crescut intr-o zi cat altul in sapte, a crescut in toate spre Cel care este Capul, i-au crescut madulare frumoase care nu mai aveau nevoie sa fie impodobite. Roadele cresteau singure, nu ca darurile pomului de craciun agatate de ramurile in ofilire.
Zmeul cel rau a provocat  trupul in ritm de manele:”in sabii sa ne taiem, in roade frumoase si dorite sa ne intrecem, in ratinguri sa ne comparam, toata lumea ti-o voi da, ai asigurate locurile dintai in topuri, comentariile numeroase in piete…lupta”.
Trupul i-a zis zmeului:”sa-mi las eu rodul meu cel minunat …sa ma framant pentru copaci?”
Si privindu-si mladitele si ramurile pline de roade tot mai grele, s-a tot gandit ca de ce ceilalti copaci stau la umbra spinului? Poate si unii pomi? De ce nu vad ca este o cale nespus mai buna?
Un alt fel de Betanie?
Ca Altul este sotul?

Un alt fel de Betanie!

O Betanie care n-a murit, nu moare si nu va muri. Portile(planurile, judecatile, conspiratiile) locuintei mortilor n-o pot birui.
E starea de har in care am intrat, locurile ceresti in Hristos, inchinarea in Duh si-n adevar, Ierusalimul lui Dumnezeu. Intrati cu bucurie in Betania de Duh, nu de slova, de har, nu de truda, de bucurie, nu de obida!

AUDIO: 

Betanie scumpă, Altar fericit,

aprins de văpaia iubirii,

|: în flacăra-Ţi sfântă, pe veci s-au topit

făptura cu Domnul măririi! 😐

 

Ce taină măreaţă, ce har luminos,

în casa cea dulce s-arată,

|: căci mirul iubirii, divin şi frumos,

îşi varsă mireasma-i curată! 😐

 

Acolo odihna şi pacea trăiesc

în sfântă şi dulce-armonie,

|: lumina Cuvântului viu şi ceresc,

e taina ce dă bucurie! 😐

 

Acolo-Adevăru-şi găseşte deplin,

cămin cu adâncă primire,

|: căci numai acolo nu este străin.

– El pururi trăieşte-n iubire! 😐

 

Betanie scumpă, Altar fericit,

primeşte-mă astăzi în tine,

|: ca-n tine să ard şi să fiu mistuit,

în focul iubirii divine! 😐

 

Dragii moshului

Pe vremea mea….iata cum erau discutiile pe forumuri.
🙂
Se salutau fratii cu „pace fratilor” la inceputul postarilor. Se folosea „te rog”, „permiteti-mi”, iarta-ma”.
Se tineau de subiect.
Nu se „injurau”.
Asta pe vechiul forum de la Baptistnet.ro(acum inchis)  unde traiam intr-o pace incomparabila cu rebeliunile de azi de pe bloguri.
Caius Obeada, mama lui: sora Viorica, Ana Oara, Manuela(sora ei) fiicele fratelui Aurel Popescu,  Doru Motz, fiul fratelui Simion Motz(inchis pentru credinta intre 1959-1964), Lucian Cristescu sau aici. Inafara de cei identificabili, au mai fost multi anonimi. Unul am fost si am ramas si eu pentru multi. Puteam sta luni de zile pe un subiect, pana se cocea. Si erau subiecte serioase, verificati!

Faptele unor alti apostoli !

”Ci voi veți primi o putere(autoritate) când va veni Departamentul Cultelor peste voi și-mi veți fi agenți și informatori în Bucuresti, în Romania, în America și până la marginile pământului.”
(O parafrazare pe care am simțit-o ani la rand, dar n-am vrut pe deplin s-o cred  adevarată pana n-am citit cartea Pasi.) Atentie: 652 de pagini!

Motto:
„Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos.”  II Cor 11:13
„Ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi…” Apoc 2:2

O mostra, o gasiti la pag 627-628, (sa nu ma judecati aspru, eram in clasa 11-a, la varsta viselor, acest „informator” predica in biserica arhiplina, imi amintesc de parca a fost ieri; mi-a ramas in memorie o fraza din predica lui:”daca nu avem Duhul lui Dumnezeu in noi suntem un spectacol ridicol in fatsa lumii”. Am plans atunci!) Imi vine sa plang si acum, n-am avut darul deosebirii Duhurilor. Cititi:

Mene, mene, tekel, upharsin…cine a distrus Babilonul?

In nici un caz Evreii robi.
Ce lectie ne invata Dumnezeu aici! Unii din robi au avut Ierusalimul in inima si „au plecat din Babilon”, s-au intors in Ierusalim.
Sa fie nu numai Ierusalimul in inima, ci si ei in Ierusalim.
Indemn pentru noi sa nu fie numai Hristos in inima ci si noi IN HRISTOS.  „Sa fiu gasit in El.”
Concluzii:
Babilonul nu se vindeca. Ier 51:9
Impotriva Babilonului nu se lupta. Isaia 54: 16
Babilonul se paraseste.  Ier 51:9, Isaia 52:11
Nu evreii au distrus Babilonul, nici n-au luptat cu el.
Am primit asa o liniste in urma cu o saptamana, sa nu mai scriu nimic despre colaborare, vanzare, robie. E dureroasa orbirea celor inselati, vanduti si legati, poate mai dureroasa decat ciuda ca ai fost tu insuti asa. Ca si cum copilul ti-ar fi furat de corturari si dupa ani ar fugi de tine. Acuma seara am primit raspunsul linistii mele.
Mi-a secat gatul de sete, nu am baut apa pana n-am citit aproape tot, cititi si voi, sunt 600 de pagini: http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2009/09/07/cartea-pasi©/

„Adu-ti aminte”…despre slujba Duhului de aducere aminte.

“adu-ti aminte de unde ai cazut”
“adu-ti aminte de lanturile mele”
“El(Duhul) va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”
Slujba Duhului e SA NE ADUCA AMINTE…”de cei in lanturi ca si cum am fi si noi legati”, atat de vie sa ne fie aceasta aducere aminte, ca si cum noi insine am fi cei legati.
Noi il prigonim pe Hristos din frati cand ii prigonim pe frati, Il prigonim pe Hristos din noi atunci cand il supunem la medii ostile care-i impiedica cresterea. Domnul a fost intotdeauna cu cei smeriti, nebagati in seama si prigoniti, cu cei care au fugit de slava pe care si-o dau unii altora, cu cei care se feresc de scaunele inalte, de marirea numelui lor si de slava desarta. Domnul nu este in cei cu titluri de dr., dr., cu cei cu volume omagiale si cu cei din catedrale maiestuoase. Taria Gloriei Lui nu sta in aceste gunoaie, ci in cei despre care scrie:”Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi. …” I Petru 4:14 Cei care s-au ferit “inteligent” de aceasta cale

„Parca despici cu ghilotina….”

Asa mi s-a spus de  catre cineva, ca sunt prea dur, ca folosesc cuvintele ca o sentinta, ca si cum ar cadea o ghilotina. Era o discutie cu cineva care a citit cu grija ce am scris pe ici pe colo pe net.
Ii raspund aici in cateva versuri:

Îmi ascut Cuvântul cum se-ascute-o spadă
și-l păstrez în teaca dragostei ascuns
gata pentru luptă, nu pentru paradă
gata să despice, gata de străpuns.

Imi păzesc Cuvantul: înnoite gânduri,
arsenalul minții ordonat mi-l țin,
rafturi de cuvinte,  de idei in rânduri,
gata de alarma luptelor ce vin.

Curățesc tot  lutul vorbelor deșarte
șlefuiesc rugina felului viclean
scutur tot limbajul meu de fapte moarte
să rămana limba Noului Canaan.

De-orișicare data când lovesc văzduhul
cu-ascuțișul spadei sa despart deplin
în acel ce-asculta , sufletul si duhul
paiele si graul, mierea de venin.

Limpezesc cuvântul, cum îmi spăl paharul
mai intâi lăuntrul să-l păstrez curat,
gata sa primească, nou si proaspăt Harul
spre a fi spre alții iarăși revărsat!

Copac sau pom? Pilda lui Iotam.

 

(După Judecatori cap. 9)

„Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. Voi să nu fiţi aşa…” Luca 22:25-26a
„Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Christos, şi voi toţi sunteţi fraţi.”

Copacii din pădure s-au pornit
odată să-și aleag-un împărat.
Măslinul fu întâiul ce-a primit
propunerea „distinsului” lor sfat:

„-Împărățește peste noi măsline
fii rege peste-ai munților copaci,
vom fi supușii tăi la rău și bine
si ce vei vrea, putea-vei să ne faci!”

„-Să-mi las eu untdelemnul meu și rodul
vestit pe-ntregul cercului pământ,
ce-mbucură și satură norodul?…..
….nu merg pentru copaci să mă frământ?”

„Smochinului i-a spus apoi pădurea:
-„smochine, vino rege sa îmi fii,
să stai tot singuratic e aiurea,
mai bine e-ntre arbori, ca-n pustii.”

„-Să-mi las eu rodul meu, a mea dulceață
și câmpul cu cicoare și cu maci?
Nu sunt nebun, nu am decât o viață,
nu merg să mă frământ pentru copaci!”

Spre viță s-a-ndreptat apoi soborul:
„-Hai viță Tu și fii-ne împărat!”
Supus îți va fi ție-ntreg poporul
pădurilor cu arbori de tăiat.”

„-Să-mi las eu mustul meu? Să-mi las ciorchinii
ce-mi cresc  fără să sap și să alerg,
din mângâierea humei și-a luminii…?
….să mă frământ pentru copaci? nu merg!”

Doar spinul arogant și plin de sine
țepos, înfumurat și vorbăreț
a zis:”-Un împarat să fiu, prea bine,
dar numai dacă cedrul cel semeț

și toți ceilalți copaci, să vin-or vrea
să stea la adăpost la umbra mea!
De nu, un foc să ias-acum din spin
pădurea să o mistuie deplin!”

–––––––––––––––––––

Tâlc:
Eu înțeleg din pilda lui Iotam
ca nu-s copac, ci pom,
sau doar un ram
părtaș făcut grăsimii din măslin
și nu mai sunt condus de-un „rege-spin”.

Ca pom cu rod, eu am un Grădinar,
ca viță, un Viticultor ceresc,
doar arborii pădurii fără Har
la umbra spinilor se-adăpostesc.

De-aceea nu mă-ngrijorez deloc
că n-am un împărat de mărăcini,
din „spinii-regi”, nu iese decât foc,
eu am un „Rege-Domn” peste grădini.

(din cuvântul de duminică din adunare)