O novo kontrakto, Noul Testament în țigănește

24 Martie 2014

Dați click pe text.

nttigioan1

Noul Testament în limba țigănească


Protejat: Înregistrare adunare 9 martie 2014

24 Martie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Citește zilnic Biblia!

23 Martie 2014

QR code pentru stimularea citirii Bibliei online. Printează și dă mai departe, sau pune la tine pe site, blog, etc.

qrcodebibliaro


Protejat: Înregistrare adunare 2 martie 2014

23 Martie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Experiența nu poate fi contestată. Oare?

23 Martie 2014

Am ascultat un vorbitor astă-seară pe net:”Experiența cu Dumnezeu nu poate fi contestată de nimeni, unii ne pot încuia cu întrebări din Biblie, dar nu pot nega experiența noastră!”

În etaloanele lui Dumnezeu există principiul dublei mărturii, mărturia unuia singur nu e valabilă. Cât privește experiența personală a cuiva, ea nu poate fi crezută pentru că nimeni nu poate intra în sufletul cuiva,  ca să fie doi. Chiar mărturia  noastră înșine  a fiecăruia, nu e ceva cu care să ieșim înainte, e singură și rămâne așa.

Atunci, putem să mai avem pretenția să fim crezuți sau putem să credem pe cineva numai pentru că el pretinde că ”trăiește” ceva sau că a experimentat ceva? Are credibilitate cineva care pretinde, are rost să pretindem că trăim ”experiențe”? Nu prea. E cam degeaba.

Testul e clar: ”orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori!”

Mai este un test: ”culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” Care sunt în acest caz cei doi martori?

Odată, sunt strugurii vechi sau smochinele vechi, de la care ai învățat ce gust și aromă au fiecare sunt primii martori, apoi strugurii care trebuie să dovedească că tufele dinaintea ta nu-s cucută sau lemnul câinelui sunt a doua mărturie făcută atunci când rupi ciorchinele de pe ramură. Pretenția oricărui boschet că el e portocal sună încurajator, dar dacă nu rupi cu mâna ta portocala de acolo, nu pune eticheta.

”După roadele lor îi veți cunoaște!”

Vorba lui Mihai Wurmbrand: ”protejați-vă copiii!” Dacă pentru noi, mai treacă meargă că în tinerețe am robit unor organizații religioase sau unor lideri înșelători, dar să gândim că aceste înșelătorii ne vor prinde copiii în cursa lor e dureros. De aceea e cu atât mai acută nevoia în educație la un moment dat, de a expune pe față adevărata natură a tuturor felurilor de escrocherii: economice, politice sau religioase.

Pretenția ”tu nu poți nega experiența mea!” poate fi ușor dezumflată cu cererea justă a cuvântului lui Dumnezeu de a aștepta coacerea celui de-al doilea martor: roada. Până atunci poți!


Convertirea lui Goldstein, întâlnirea cu Moldoveanu la Gherla

20 Martie 2014

Nu l-am cunoscut pe Goldstein. Prima dată am citit despre el în cartea lui Croitoru: Răscumpărarea Memoriei. Un evreu creștin care a ajutat pe români. Iată aici citatul din carte:

”MEIR GOLDSTEIN din SUA

Un personaj extrem de interesant şi activ in anii ’70 a fost Goldstein Meir, un susţinător devotat al imigraţiei româneşti.

Goldstein era un „tip fantastic”, după cum îl descria unul dintre informatorii Securităţii plasaţi în preajma sa. Cunoscând multe limbi străine şi avănd relaţii foarte ample in lumea creştină, acesta a căutat să ajute spiritual şi material credincioşii din România.

În timpul unei vizite în România, a apelat la un prieten pentru a-1 transporta cu maşina. Împreună au comis imprudenţa de a accepta să ia cu ei in maşină pe un informator, care a motivat că „avea şi el drum spre Cluj”. Goldstein, insoţit de cetăţeanul american Richard Ruff, de penticostalul Gafencu Gheorghe şi de sursa „SANDU”, au plecat din Suceava in mai multe localităţi din ţară (Câmpia Turzii, Cluj, Sibiu) pentru a distribui Biblii şi ajutoare multor familii din ţară, materiale pe care le-au introdus în ţară după ce au dat câteva „atenţii” unor grăniceri. Informatorul „SANDU” a umplut unsprezece pagine cu note foarte detaliate despre familiile vizitate şi despre conversaţiile purtate în maşina sa.

Ancheta derulată in 1970 in Suceava a dus la descoperirea unei reţele de  transport a bibliilor in URSS, prin operatorii de la CFR. În timpul derulării anchetei, Securitatea a descoperit-o la un control de rutină şi pe o cetăţeanlă sovietică, Antoneta Mihailovna, in timp ce căuta să scoată din ţară 72 de biblii în limba rusă. Cercetările coroborate cu ancheta lui Goldstein au dus către Jemnea Ileana din Buzău, iar de acolo la grupul care era anchetat de Securitate in Suceava în legătură cu Goldstein. Unul câte unul, cei anchetaţi au deconspirat natura activităţii lor şi informaţiile deţinute, astfel că patru penticostali din Suceava au fost „luaţi in lucru” de Securitate: Gheorghe Gafencu, Petru Sava, Haralambie Herghelegiu şi Gheorghe Ungureanu, iar Paul Plăcintă a fost amendat cu 5.000 de lei pentru găzduirea străinului. Aceştia se declaraseră nemulţumiţi de conducerea Cultului care nu „permite credincioşilor intensificarea activităţii” şi căutau pe orice căi răspândirea bibliilor.

Sunt descoperite astfel biblii şi alte materiale creştine, dar şi adresele credincioşilor din Cernăuţi cărora le erau destinate. Două documente, vizate chiar de către Consiliul Securităţii Statului, menţionează că bibliile erau pregătite pentru a ajunge la Cernăuţi, în R.S.S.Moldovenească (sic!).

Goldstein i-a ajutat pe mulţi români să emigreze în SUA în anii ’80. Conştient că emigranţii aveau nevoie de păstori, in 1980 i-a scris lui Trandafir Şandru, cerându-i ajutor în a găsi păstori doritori de a emigra în SUA. Goldstein se oferea să susţină aceste demersuri şi sugera un protocol, conform căruia orice persoană recomandată de Şandru să aibă susţinerea lui Goldstein. Şandru nu a privit bine acest demers şi a discutat cu Ray Hughes, căruia i-a spus că nu agreează activitatea lui Goldstein. Ray Hughes i-a comunicat lui Şandru că Goldstein avea susţinerea Guvernului american şi ajuta mai ales emigranţii din Vietnam să ajungă în SUA.144

Goldstein a fost chemat la Securitate in iulie 1979 şi a fost avertizat cu privire la activitatea sa, ocazie cu care acpsta, desigur, „s-a angajat că va respecta legile R. S. Romania

141 ACNSAS, D 12390/vol. 6, f. 233. 142 ACNSAS, D 12390/vol. 6, f. 231 143

Meir Goldstein, cunoscut şi sub numele de J. D. Golden, a fost un evreu de origine română, penticostal din New York, foarte influent in Church of God. Născut in Odobesti, jud. Vrancea, in anul 1913, acesta a servit in cel de-al Doilea Război Mondial in armata engleză, ca ofiţer de marină. Revenit in ţară după război, a fost arestat şi condamnat la 12 ani de inchisoare, dar a fost graţiat la marea amnistiere din 1964. Imediat după eliberare a emigrat in Israel, apoi in SUA, de unde a revenit de mai multe ori in anii ’70 pentru a ajuta comunitatea penticostală din România.

Goldstein a fost închis și el în anii dinainte de 1964. La Gherla s-a împrietenit cu Nicolae Moldoveanu de la care a auzit prima dată Vestea Bună. Mai jos aveți fragmentul din mărturia Lui N Moldoveanu înregistrată la Arhiva Suferinței, pentru RVE, fragment în care vorbește despre întâlnirea și discuțiile cu Goldstein.

<p><a href=”http://vimeo.com/89654247″>Goldstein1</a&gt; from <a href=”http://vimeo.com/user17150789″>evanghelist</a&gt; on <a href=”https://vimeo.com”>Vimeo</a&gt;.</p>


Moaște.maps și ”apere-se Baal!”

17 Martie 2014

Suntem anunțați de presă că patriarhia va emite certificate de autenticitate pentru moaște ca să nu se mai întâmple cum s-a întâmplat: ”…la manastirea Celic Dere din judetul Tulcea. Acolo, pelerinii s-au rugat ani buni la niste oase de porci si oi, pana in momentul in care Arhiepiscopia a expertizat piesele, a observat ca sint false si a decis sa le retraga. In prezent, manastirea figureaza in catalog drept lacas fara moaste.” sursa

Deci vom avea ”catalog de moaște autentice”, deocamdată pe hârtie, probabil în curând pe Google Maps. Nu degrabă va fi, dar nu se știe când va fi religia pe net. E mai greu de dat și primit bani fără întâlnire directă, aici am în vedere orice formă de religie.

Privind oferta religioasă strict din acest unghi al atingerii de ceva, noi creștinii biblici(de orice nuanță) avem avantajul că mai mult sau mai puțin nu avem nevoie de obiecte pentru a face slujbe duhovnicești. Nu ne-a lăsat Domnul porunci să-i zidim catedrale de mântuit, ci a pus în noi Cuvântul acestei împăcări, noi suntem Catedrala Mânturii Neamului, cei ce  purtăm mesajul împăcării Neamului cu tatăl Neamului și al tuturor Neamurilor. N-avem porunci să zidim temple, să cioplim amvoane, să zidim ceva, (nici măcar trei colibi) de fapt apropierea de Dumnezeu exclude orice ”munte care se poate atinge” orice ”a face” și pune preț pe a crede TOT ce a scris Dumnezeu și mai demult și mai încoace.

Subiectul e sensibil mai ales din prisma celor ce și-au făcut din evlavie un izvor de câștig. Nu de dragul vindecărilor de boli se fac pelerinaje la moaște, ci din mamonicul gând al colectării obolului celui neștiutor, păstrat în această neștiință cu bună ”știință” de către cei ce le jinduiesc doar buzunarul, ca romii pe-al turiștilor din Paris sau Londra.

Cât privește alergarea Cuvântului, gratuitatea Lui, internetul e pentru Vestea Bună o Victorie Glorioasă dar și  o ironie asupra celor ce puneau cenzuri și închideau tipografii sau îți deschideau dosare de urmărire pentru patru pagini multiplicate. Tot la fel e și Gloria Veștii Bune asupra acestor negustorii.

Lucrurile sunt vrednice nu de ironia celor ce le văd lăuntrul, ci de plânsul lor, de pocăința celui ce înțelege în fața împietririi celui ce le face. Avem nevoie de simțire ca apostolul care plângea el de păcatul celor ce-i învăța, se pocăia el în timp ce ei se îngâmfau.

Mai este aspectul legal, ”lasă-l pe fiecare să-și facă religia, nu-l ofensa”. Cu tot respectul, dacă prețul plătit pentru rostirea adevărului este catalogarea lui ca ofensă, atunci merită plătit. L-a plătit Ioan Botezătorul, l-a plătit Domnul Isus, l-au plătit apostolii, l-au plătit cei ce ”i-au ofensat” pe străbunicii noștri și le-au vestit Vestea Bună ca noi să nu ne mai țuguim buzele spre o sticlă, ci să ne ciulim urechile spre un Cuvânt.

Poate mâine-mi închide blogul, pentru ofensă, sau mă închide pe mine. Ce contează! Până atunci nu tac, și nici după aceea. Îmi amintesc de fratele Boiko, deținut de multe ori în URSS. ”Pentru mine  e același lucru dacă propovăduiesc la Odessa sau la Vladivostok, eu totuna propovăduiesc!” le-a răspuns anchetatorilor care-i ofereau scurtarea termenelor (și plecarea acasă) în schimbul colaborării. Așa că ”apere-se Baal!” ar trebui spus oricărei acuzații. Cine-a citit Biblia știe ce înseamnă, cine n-a citit-o, nu-i folosește să știe doar asta, trebuie să înceapă cu altceva din Biblie.

Cu pocăința!