O novo kontrakto, Noul Testament în țigănește

24 martie 2014

Dați click pe text.

nttigioan1

Noul Testament în limba țigănească


Protejat: Înregistrare adunare 9 martie 2014

24 martie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:


Citește zilnic Biblia!

23 martie 2014

QR code pentru stimularea citirii Bibliei online. Printează și dă mai departe, sau pune la tine pe site, blog, etc.

qrcodebibliaro


Protejat: Înregistrare adunare 2 martie 2014

23 martie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:


Experiența nu poate fi contestată. Oare?

23 martie 2014

Am ascultat un vorbitor astă-seară pe net:”Experiența cu Dumnezeu nu poate fi contestată de nimeni, unii ne pot încuia cu întrebări din Biblie, dar nu pot nega experiența noastră!”

În etaloanele lui Dumnezeu există principiul dublei mărturii, mărturia unuia singur nu e valabilă. Cât privește experiența personală a cuiva, ea nu poate fi crezută pentru că nimeni nu poate intra în sufletul cuiva,  ca să fie doi. Chiar mărturia  noastră înșine  a fiecăruia, nu e ceva cu care să ieșim înainte, e singură și rămâne așa.

Atunci, putem să mai avem pretenția să fim crezuți sau putem să credem pe cineva numai pentru că el pretinde că ”trăiește” ceva sau că a experimentat ceva? Are credibilitate cineva care pretinde, are rost să pretindem că trăim ”experiențe”? Nu prea. E cam degeaba.

Testul e clar: ”orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori!”

Mai este un test: ”culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” Care sunt în acest caz cei doi martori?

Odată, sunt strugurii vechi sau smochinele vechi, de la care ai învățat ce gust și aromă au fiecare sunt primii martori, apoi strugurii care trebuie să dovedească că tufele dinaintea ta nu-s cucută sau lemnul câinelui sunt a doua mărturie făcută atunci când rupi ciorchinele de pe ramură. Pretenția oricărui boschet că el e portocal sună încurajator, dar dacă nu rupi cu mâna ta portocala de acolo, nu pune eticheta.

”După roadele lor îi veți cunoaște!”

Vorba lui Mihai Wurmbrand: ”protejați-vă copiii!” Dacă pentru noi, mai treacă meargă că în tinerețe am robit unor organizații religioase sau unor lideri înșelători, dar să gândim că aceste înșelătorii ne vor prinde copiii în cursa lor e dureros. De aceea e cu atât mai acută nevoia în educație la un moment dat, de a expune pe față adevărata natură a tuturor felurilor de escrocherii: economice, politice sau religioase.

Pretenția ”tu nu poți nega experiența mea!” poate fi ușor dezumflată cu cererea justă a cuvântului lui Dumnezeu de a aștepta coacerea celui de-al doilea martor: roada. Până atunci poți!


Convertirea lui Goldstein, întâlnirea cu Moldoveanu la Gherla

20 martie 2014

Nu l-am cunoscut pe Goldstein. Prima dată am citit despre el în cartea lui Croitoru: Răscumpărarea Memoriei. Un evreu creștin care a ajutat pe români. Iată aici citatul din carte:

”MEIR GOLDSTEIN din SUA

Un personaj extrem de interesant şi activ in anii ’70 a fost Goldstein Meir, un susţinător devotat al imigraţiei româneşti.

Goldstein era un „tip fantastic”, după cum îl descria unul dintre informatorii Securităţii plasaţi în preajma sa. Cunoscând multe limbi străine şi avănd relaţii foarte ample in lumea creştină, acesta a căutat să ajute spiritual şi material credincioşii din România.

În timpul unei vizite în România, a apelat la un prieten pentru a-1 transporta cu maşina. Împreună au comis imprudenţa de a accepta să ia cu ei in maşină pe un informator, care a motivat că „avea şi el drum spre Cluj”. Goldstein, insoţit de cetăţeanul american Richard Ruff, de penticostalul Gafencu Gheorghe şi de sursa „SANDU”, au plecat din Suceava in mai multe localităţi din ţară (Câmpia Turzii, Cluj, Sibiu) pentru a distribui Biblii şi ajutoare multor familii din ţară, materiale pe care le-au introdus în ţară după ce au dat câteva „atenţii” unor grăniceri. Informatorul „SANDU” a umplut unsprezece pagine cu note foarte detaliate despre familiile vizitate şi despre conversaţiile purtate în maşina sa.

Ancheta derulată in 1970 in Suceava a dus la descoperirea unei reţele de  transport a bibliilor in URSS, prin operatorii de la CFR. În timpul derulării anchetei, Securitatea a descoperit-o la un control de rutină şi pe o cetăţeanlă sovietică, Antoneta Mihailovna, in timp ce căuta să scoată din ţară 72 de biblii în limba rusă. Cercetările coroborate cu ancheta lui Goldstein au dus către Jemnea Ileana din Buzău, iar de acolo la grupul care era anchetat de Securitate in Suceava în legătură cu Goldstein. Unul câte unul, cei anchetaţi au deconspirat natura activităţii lor şi informaţiile deţinute, astfel că patru penticostali din Suceava au fost „luaţi in lucru” de Securitate: Gheorghe Gafencu, Petru Sava, Haralambie Herghelegiu şi Gheorghe Ungureanu, iar Paul Plăcintă a fost amendat cu 5.000 de lei pentru găzduirea străinului. Aceştia se declaraseră nemulţumiţi de conducerea Cultului care nu „permite credincioşilor intensificarea activităţii” şi căutau pe orice căi răspândirea bibliilor.

Sunt descoperite astfel biblii şi alte materiale creştine, dar şi adresele credincioşilor din Cernăuţi cărora le erau destinate. Două documente, vizate chiar de către Consiliul Securităţii Statului, menţionează că bibliile erau pregătite pentru a ajunge la Cernăuţi, în R.S.S.Moldovenească (sic!).

Goldstein i-a ajutat pe mulţi români să emigreze în SUA în anii ’80. Conştient că emigranţii aveau nevoie de păstori, in 1980 i-a scris lui Trandafir Şandru, cerându-i ajutor în a găsi păstori doritori de a emigra în SUA. Goldstein se oferea să susţină aceste demersuri şi sugera un protocol, conform căruia orice persoană recomandată de Şandru să aibă susţinerea lui Goldstein. Şandru nu a privit bine acest demers şi a discutat cu Ray Hughes, căruia i-a spus că nu agreează activitatea lui Goldstein. Ray Hughes i-a comunicat lui Şandru că Goldstein avea susţinerea Guvernului american şi ajuta mai ales emigranţii din Vietnam să ajungă în SUA.144

Goldstein a fost chemat la Securitate in iulie 1979 şi a fost avertizat cu privire la activitatea sa, ocazie cu care acpsta, desigur, „s-a angajat că va respecta legile R. S. Romania

141 ACNSAS, D 12390/vol. 6, f. 233. 142 ACNSAS, D 12390/vol. 6, f. 231 143

Meir Goldstein, cunoscut şi sub numele de J. D. Golden, a fost un evreu de origine română, penticostal din New York, foarte influent in Church of God. Născut in Odobesti, jud. Vrancea, in anul 1913, acesta a servit in cel de-al Doilea Război Mondial in armata engleză, ca ofiţer de marină. Revenit in ţară după război, a fost arestat şi condamnat la 12 ani de inchisoare, dar a fost graţiat la marea amnistiere din 1964. Imediat după eliberare a emigrat in Israel, apoi in SUA, de unde a revenit de mai multe ori in anii ’70 pentru a ajuta comunitatea penticostală din România.

Goldstein a fost închis și el în anii dinainte de 1964. La Gherla s-a împrietenit cu Nicolae Moldoveanu de la care a auzit prima dată Vestea Bună. Mai jos aveți fragmentul din mărturia Lui N Moldoveanu înregistrată la Arhiva Suferinței, pentru RVE, fragment în care vorbește despre întâlnirea și discuțiile cu Goldstein.

<p><a href=”http://vimeo.com/89654247″>Goldstein1</a&gt; from <a href=”http://vimeo.com/user17150789″>evanghelist</a&gt; on <a href=”https://vimeo.com”>Vimeo</a&gt;.</p>


Moaște.maps și ”apere-se Baal!”

17 martie 2014

Suntem anunțați de presă că patriarhia va emite certificate de autenticitate pentru moaște ca să nu se mai întâmple cum s-a întâmplat: ”…la manastirea Celic Dere din judetul Tulcea. Acolo, pelerinii s-au rugat ani buni la niste oase de porci si oi, pana in momentul in care Arhiepiscopia a expertizat piesele, a observat ca sint false si a decis sa le retraga. In prezent, manastirea figureaza in catalog drept lacas fara moaste.” sursa

Deci vom avea ”catalog de moaște autentice”, deocamdată pe hârtie, probabil în curând pe Google Maps. Nu degrabă va fi, dar nu se știe când va fi religia pe net. E mai greu de dat și primit bani fără întâlnire directă, aici am în vedere orice formă de religie.

Privind oferta religioasă strict din acest unghi al atingerii de ceva, noi creștinii biblici(de orice nuanță) avem avantajul că mai mult sau mai puțin nu avem nevoie de obiecte pentru a face slujbe duhovnicești. Nu ne-a lăsat Domnul porunci să-i zidim catedrale de mântuit, ci a pus în noi Cuvântul acestei împăcări, noi suntem Catedrala Mânturii Neamului, cei ce  purtăm mesajul împăcării Neamului cu tatăl Neamului și al tuturor Neamurilor. N-avem porunci să zidim temple, să cioplim amvoane, să zidim ceva, (nici măcar trei colibi) de fapt apropierea de Dumnezeu exclude orice ”munte care se poate atinge” orice ”a face” și pune preț pe a crede TOT ce a scris Dumnezeu și mai demult și mai încoace.

Subiectul e sensibil mai ales din prisma celor ce și-au făcut din evlavie un izvor de câștig. Nu de dragul vindecărilor de boli se fac pelerinaje la moaște, ci din mamonicul gând al colectării obolului celui neștiutor, păstrat în această neștiință cu bună ”știință” de către cei ce le jinduiesc doar buzunarul, ca romii pe-al turiștilor din Paris sau Londra.

Cât privește alergarea Cuvântului, gratuitatea Lui, internetul e pentru Vestea Bună o Victorie Glorioasă dar și  o ironie asupra celor ce puneau cenzuri și închideau tipografii sau îți deschideau dosare de urmărire pentru patru pagini multiplicate. Tot la fel e și Gloria Veștii Bune asupra acestor negustorii.

Lucrurile sunt vrednice nu de ironia celor ce le văd lăuntrul, ci de plânsul lor, de pocăința celui ce înțelege în fața împietririi celui ce le face. Avem nevoie de simțire ca apostolul care plângea el de păcatul celor ce-i învăța, se pocăia el în timp ce ei se îngâmfau.

Mai este aspectul legal, ”lasă-l pe fiecare să-și facă religia, nu-l ofensa”. Cu tot respectul, dacă prețul plătit pentru rostirea adevărului este catalogarea lui ca ofensă, atunci merită plătit. L-a plătit Ioan Botezătorul, l-a plătit Domnul Isus, l-au plătit apostolii, l-au plătit cei ce ”i-au ofensat” pe străbunicii noștri și le-au vestit Vestea Bună ca noi să nu ne mai țuguim buzele spre o sticlă, ci să ne ciulim urechile spre un Cuvânt.

Poate mâine-mi închide blogul, pentru ofensă, sau mă închide pe mine. Ce contează! Până atunci nu tac, și nici după aceea. Îmi amintesc de fratele Boiko, deținut de multe ori în URSS. ”Pentru mine  e același lucru dacă propovăduiesc la Odessa sau la Vladivostok, eu totuna propovăduiesc!” le-a răspuns anchetatorilor care-i ofereau scurtarea termenelor (și plecarea acasă) în schimbul colaborării. Așa că ”apere-se Baal!” ar trebui spus oricărei acuzații. Cine-a citit Biblia știe ce înseamnă, cine n-a citit-o, nu-i folosește să știe doar asta, trebuie să înceapă cu altceva din Biblie.

Cu pocăința!


Apendicele, o rămășiță a evoluției sau un organ la locul și timpul său?

17 martie 2014

Am fost operat de apendicită în seara de crăciun a anului 1997 sau 98. Eram singur acasă și soția mă instruise prin telefon cum să-mi pun diagnosticul: culcat pe spate cu genunchii îndoiți, să apăs cu mâna la jumătatea distanței dintre buric și coapsă și să las brusc, dacă doare e apendicită(manevra Blumberg). Durea, tare. Asta era în 23 dec. Am mers la lac, am spart cu toporul un lighean de gheață și mi-am pus comprese cu gheață în prosop. Uitasem că nu trebuie să le țin cu orele, le-am ținut. După 2-3 ore puteam fi operat pe viu,  nu mai simțeam nici durere, nici nimic, eram inert…tot abdomenul înghețat. Am sunat, nu făcusem bine. Am ținut prea mult. A doua zi am mers la chirurg, nu mă durea, dar analizele au ieșit prost. Îmi era prieten, ”hai să te operez!” zice. Mă operase înainte de hernie, eram pe mâini bune. M-a operat și m-am trezit la terapie intensivă, seara târziu. Pe-afară se auzeau colinzi. În jur, trei persoane cu cancer. O doamnă care stătea cu cuscrul ei (era asistentă medicală) s-a apropiat de mine și din când în când îmi umezea buzele cu un prosop ud. Era o senzație ca din cer. Își cunoștea meseria. A venit soția cu un tren de noapte, a venit chirurgul în vizită: ”era să mori” zice. ”…câte prostii ai vorbit sub anestezie! Ai avut apendicele microperforat, ți-am pus tub!” Îmi aminteam vag cum a început operația și nu eram adormit, durea, vorbeam, îi spuneam că ”nu mi-e frică de moarte”, dar nu eram sigur dacă baticul albastru al asistentei ”nu era al unui înger?”. Am întrebat tare. ”Mai fă-i una!” l-am auzit pe chirurg și probabil doza mărită de anestezic m-a dormit, să tac.

M-am tot gândit pe urmă la apendice, o fi chiar atât de inutil cum zic evoluționiștii, păi n-ar trebui să fim atunci plini de organe reziduale ale evoluției pe noi? Credința în fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu m-a vindecat și de evoluționism și am devenit dușman al tuturor minciunilor lui. Am găsit recent subiectul apendicelui discutat pe forumuri, citez:

”Apendicele a fost multa vreme considerat drept organ vestigial sau inutil, a carui activitate a incetat undeva de-a lungul evolutiei, nimeni nu stie exact cand. Mai mult decat atat, desi nu ne foloseste la nimic, apendicele ne poate totusi pune viata in pericol atunci cand se inflameaza. Lucrurile nu stau insa chiar asa. Haide sa vedem impreuna!

Apendicele este un saculet subtire aflat in prelungirea tubului intestinal, in partea de jos a cecului, intre intestinul subtire si cel gros. Mai precis, micutul organ este localizat in dreapta, in partea inferioara a abdomenului.

Aparent, acesta nu indeplineste nici un rol in functionarea organismului. Fiecare dintre noi cunoastem cel putin o persoana care si l-a extirpat. Iar statisticile arata ca 2 persoane din 20 a trecut prin operatia de apendicita. L-au scos, au scapat de el. Studii recente dezvaluie insa faptul ca apendicele este ceva mai mult decat un organ care „ne incurca”.

La 11 saptamani de la conceptie, apendicele incepe sa produca celule endocrine pentru fetus. Aceste celule secreta hormoni, amine si peptide care il ajuta pe viitorul bebe sa se dezvolte normal.

Dupa nastere, apendicele actioneaza ca organ limfoid (produce globule albe si un tip de anticorpi numiti imunoglobulina A), luptand impotriva bolilor.

O alta dintre sarcinile apendicelui se pare ca este aceea de a gazdui bacteriile prietenoase care stau aici pana cand va fi nevoie sa repopuleze intestinele, dupa un puseu de diaree spre exemplu.”

sursa

”Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.” Eclesiastul 3:14

 

 


Pocăința, secretul și (re)începutul oricărei binecuvântări”

16 martie 2014

Atât Ioan Botezătorul, cât și Domnul Isus, cât și Apostolul Petru la Rusalii și-au început mesajul cu un singur îndemn: POCĂIȚI-VĂ!

1.Ținta. Dacă înțelegem Calea Domnului ca fiind drumul spiritual pe care fiecare om îl are de parcurs în apropierea de Dumnezeu atunci vedem că ȚINTA  acestui drum este acel loc simbolizat de Sfânta Sfintelor, locul chivotului. Care este tâlcul Sfintei Sfintelor? Sfânta sfintelor sau locul Preasfânt din vechiul Cort al Întâlnirii semnifică Cerul, Chivotul și Capacul Lui reprezintă Scaunul Îndurării, Locul din cer unde ”Domnul isus stă la dreapta Tatălui și mijlocește pentru noi”. Ca să ne facă să înțelegem aceste Adevăruri și Realități prin credință, Tatăl a conceput niște imagini și le-a lăsat să se desfășoare istoric pentru învățătura noastră. Aceste imagini sunt: cortul întâlnirii, jertfele, preoții, altarele, sângele stropirii, mielul, fiecare cu încărcătura lor de simboluri absolut necesare înțelegerii căii mântuirii.

2.Începutul. Calea apropierii fiecărui om de Dumnezeu începe cu pocăința, nu cu altceva. Pocăința este simbolizată în umbrele jertfelor de jertfele pentru vină, când animalul era adus, sângele era vărsat la picioarele altarului și pe Altarul de Aramă jertfa păcătosului se contopea (devenea una) cu cenușa și focul jertfei de ispășire, foc arzând fără întrerupere.
Astfel înțelegem: ”am fost făcuți una cu EL printr-o moarte asemănătoare cu a Lui”, deci și noi murim nu numai El. Cum murim? Prin pocăință, prin mărturisirea păcatelor înaintea lui Dumnezeu. Ne vărsăm sufletul înaintea Lui, fără această lucrare nu există binecuvântare și nici început al căii.

3. Reînceputul. Dacă cineva a căzut pe cale, de unde trebuie să reînceapă? Tot de la pocăință, tot de la mărturisirea păcatelor. ”Adu-ți aminte de unde ai căzut și pocăiește-te”, ”dacă cineva a păcătuit avem la Tatăl un mijlocitor…” Pocăința și întristarea care duce la ea sunt neapărat necesare la conștientizarea oricărei căderi.

4.Înșelarea. Falsul remediu oferit de falși învățători este că secretul ”vieții de birunță” ar sta în oareșcari puteri care trebuie acumulate peste aceea ce omul are deja. Pretenția nevoii de noi puteri este o minciună. Faptul că omul are putere sufletească proprie, că este tare și mare, că eul lui este nerăstignit este un OBSTACOL pentru a primi har. Un om plin de sine orice ar cere nu va primi, el este PLIN. Omul trebuie să se lepede de sine ca să poată fi umplut. Viața sinelui e cel mai mare obstacol al primirii Harului din Sfânta Sfintelor.

5.Remediul. Pocăința, cenușăreasa teologiei, simplitatea mărturisirii păcatelor înaintea Tatălui este cheia și secretul oricărui început și reînceput al căii apropierii de Dumnezeu cu încredere. Calea lui Dumnezeu începe cu pocăința și se termină în fața Tronului de Har din Sfânta Sfintelor unde suntem invitați să intrăm ca să aflăm îndurare și să primim Har în ziua cea rea. Ziua cea rea? Este în fiecare zi, ”căci zilele sunt rele”!

Mărit să fie Domnul!


Protejat: Înregistrare adunare 23 februarie 2014

12 martie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:


Am fost anunțați de Serviciul ”T”

10 martie 2014

În filmul despre viața fratelui Niculiță apare un pasaj care-ți dă fiori când îl înțelegi: la minutul 53.09 camera de filmat trece în fugă parcă peste două documente care spun multe. Iată-l pe unul:

raport

E vorba de o filă din dosarul fratelui Niculiță.

S-o redăm și apoi s-o ”traducem”:

”Raport

La data de mai sus în jurul orelor 12.15 am fost anunțați de serv ”T” că la ”POCĂITUL” se află un individ care are manifestări dușmănoase și înregistrează casete cu cântările obiectivului.
Realizând un moment operativ cu serviciul ”F”,am reușit, în Gara CFR Sibiu, cu ajutorul Miliției TF, să identificăm acoperit pe vizitator.
    Acesta este COLFESCU PETRE  născut în luna mai 1931 în Crevenicu, jud Teleorman, om al muncii la Direcția Sanitară a Regionalei CFR București, domiciliat în București, str Gorjului nr 1C, sector V.
După ce vom primi și nota ”T” se va face raport la direcția I, Serv IV…”

Explicații:
-serviciul ”T” era serviciul Tehnică Operativă, ce se ocupa de ascultarea convorbirilor telefonice și de interceptări (ambientale cum le zice azi), adică mai pe scurt, în casa fratelui Niculiță erau microfoane ascultate non-stop.
-servicul ”F” era Seviciul ”Filaj”, adică cei ce se ocupau de urmăriri
Explicațiile acestor abrevieri sunt pe site la CNSAS: http://www.cnsas.ro/documente/arhiva/Dictionar%20termeni.pdf

Ce s-a întâmplat de fapt la 20 aprilie 1985 în Sibiu pe strada Cristianului 30?

La fratele Niculiță a venit un frate de la București. Discuțiile din casă erau ascultate de securitate. Se înregistrau casete cu cântări, o activitate obișnuită în casa Moldoveanu. La un moment dat fratele de la București ”are manifestări dușmănoase”. Nu știm la ce se referă acest termen. Am putea bănui că a trecut granița spre politic, deși mă îndoiesc că a avut în fratele Niculiță un partener de dialog pe subiect. Poate mai degrabă a spus câte ceva care i-a făcut pe securiști să vrea să știe cine e omul.
Cum au aflat? Au activat imediat serviciul ”F”, Filaj, adică l-au urmărit pe om de pe strada Cristian până la gară, nu-l puteau opri pe drum. La gară l-au ”identificat acoperit” adică probabil au făcut un control de rutină de către miliția CF, deși doar acela era cel urmărit.
Au scris imediat o ”notă de filare și identificare”:

notafilare

Urma să se primească și nota ”T” adică conținutul convorbirilor dușmănoase ca să se atașeze la încă un dosar.

Ce concluzii să tragi de aici? În înregistrările la Arhiva Suferinței, fratele Moldoveanu afirmă că urmărirea continuă de după închisoare a fost mai rea decât închisoarea, era de fapt tot un fel de închisoare, de alt fel.
Că au avut microfoane în casă, mulți habar n-au avut, probabil nici nu credeau că se poate, dar dacă au fost, au fost și ca să se împlinească Psalmul 23: „Tu îmi întinzi o masă în fața potrivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn(mă parfumezi) și paharul meu este plin” În înțeles duhovnicesc e imaginea unui om care stă și mănâncă la o masă plină,în haine curate, cu capul parfumat, este imaginea unui biruitor. Că această stare la masă (”voi cina cu El”) se petrece ”în fața potrivnicilor” este cu atât mai glorios pentru Cel care ne-a trimis să-i vestim Vestea Bună, ne-a lăsat să o facem în mijlocul multor împotriviri.
Așa e slava Lui…și a nostră, de a-I fi părtași.

Ai fi tentat să gândești că  fratele Colfescu a fost urmărit datorită vizitei la fratele Niculiță, că dacă-și vedea de treabă nu i se deschidea DUI (cum probabil i s-a deschis) și poate că n-ar fi fost rău ca fratele Niculiță să-l avertizeze pe om de ce vorbește că el e urmărit. Nu e așa. Nici fratele Niculiță nu era urmărit pentru că el era Niculiță, erau urmăriți ”din pricina ” Domnului Isus și Niculiță, și Colfescu, și fiecare. Așa că Cel ce ne-a chemat ne-a avertizat: ”din pricina Mea” și e destul.

E valabil până la răpire!


Interesul pentru istorie

9 martie 2014

Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.” Deuteronom 32:7

Interesul pentru trecut e o poruncă.
Cine nu cunoaște istoria îi va repeta greșelile.

Istoria e o sursa de înțelepciune.
Biblia este cartea de istorie perfectă, redă imparțial și exact evenimentele trecutului cu toate amănuntele necesare pentru deslușirea viitorului. Dumnezeu a ascuns în istoria scrisă în cartea Lui un tâlc al evenimentelor, tâlc dat pentru învățătura noastră.

Să tratăm istoria cu toată seriozitatea, să stăruim în educația copiilor asupra istoriei. În general o atitudine flecară poate apărea: ”ce mă interesează PE MINE  de ce-a fost acum mii de ani?” Chiar așa, pe mine, pe eul meu ce-l interesează, când tubul digestiv digeră la fel și dacă știi și dacă nu știi istorie? (De fapt tubul digeră și dacă nu te gândești la el.)

Dragostea de istorie trebuie sădită în copii  de mici, de la început prin povești scurte, întâmplări, tâlcuri, atât cât pot pricepe și atunci, mai ales atunci când ei întreabă.

Dezinteresul pentru istorie denotă o dragoste de sine, de prezent, de acum, boală sigură.

 

 


În lupta cea bună a credinței…film de Lucia Hossu Longin despre viața lui Nicolae Moldoveanu

7 martie 2014

 

 


Boii mănâncă iarbă…și câteodată grâu

5 martie 2014

”Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi ii are in vedere Dumnezeu aici? Sau vorbește El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară trebuie să are cu nădejde, și cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.” 1 Corinteni 9:9-10

Care era imaginea?

treierat

Treieratul, adică desprinderea boabelor din spic se făcea în vechime prin trecerea de mai multe ori a boilor peste snopii de grâu secerat.
Dorința boilor de a mânca grâu a făcut că obiceiul normal în vechime era ca la gura lor să se lege o botniță să nu poată mânca grâu.

botnitabou

Dumnezeu, prevăzând că în viitorul văzut atunci, Vestea Buna va fi vestită și mulți se vor bucura de părtășia ei, a lăsat aceste imagini și a dat porunca, (poruncă ce se înțelege spiritual) ce are referire directă la părtășia evangheliei.: ”…cine primește învățătura să facă parte din bunurile lui și celui ce-l învață!” Galateni 6:6

Orice drept are o măsură, prin necunoașterea măsurii dreptului, poți să nu te folosești deplin de un drept, dar poți și abuza de un drept.

Să ne uităm la imagine(pildă) și la aplicarea ei în viața apostolului Pavel(cel ce a tâlcuit-o).

1.Pilda:

Boul.

Boul mănânca în mod normal iarbă. Ps 116:20 ” si au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mananca iarba.” La treierat trebuia lăsat fără botniță: ” Să nu legi gura boului, cînd treieră grîul.” Deuteronom 25:4

2.Explicarea ei.

Boii îi simbolizează pe Apostoli și pe toți cei implicați în vestirea Veștii Bune de atunci încoace.
Iarba care este hrana uzuală a boilor simbolizează felul normal de a-și câștiga painea orice om: prin muncă.
Treieratul, ca și semănatul și mai ales seceratul reprezintă vestirea Veștii Bune.
Graul, delicatesa reprezintă dreptul de a folosi ”bunurile vremelnice” ATÂT TIMP CÂT DUREAZĂ TREIERATUL, dreptul de  a nu lucra cu mâinile o perioadă.

3.Tâlcul

Apostolul Pavel deslușește prin exemplul propriu această pildă. El își câștiga pâinea cu lucrul mâinilor lui, făcea corturi, fiind pildă prin aceasta. A trăi fără muncă era considerat ”trai în neorânduială”.
”Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorînduială între voi. N-am mâncat de pomană pânea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.  Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat.  Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.“ 2 tes

La nevoie, se dedica cu totul propovăduirii și atunci era susținut ori de cei ce ascultau ori de alții care erau ”părtași ai Veștii Bune.”

”A venit la ei. Şi, fiindcă avea acelaş meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.  Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci.  Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii,..” Fapte 18:28

Deci ne rămân și pilda și explicația și tâlcul, ca trei martori ce ne deslușesc voia lui Dumnezeu.

Nu există ”BOI CARE MĂNÂNCĂ DOAR GRÂU”, SĂ NE FIE CLAR! Boii mănăncă în mod normal iarbă. Tot așa nu există oameni care toată viața în mod continuu sunt susținuți de alții ca și cum ar avea o meserie din predicat. Despre astfel de pretenții scrie la 2 Petru 2. Înaintea lui Dumnezeu pretenția ca cineva să primească salariu pentru câteva ore de predică este o mișelie.

” În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înşelătoare, să aibă un cîştig dela voi. Dar osînda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.” 2 Petru 2:3

Iar de  industria care s-a dezvoltat din această mișelie desigur că tu, vrednicul meu cititor nu ești străin, că altfel n-ai fi ajuns cu cititul până la…

Sfârșit


Comuniunea năzuințelor Lui

5 martie 2014

„… ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi comuniunea suferinţelor Lui, fiind făcut asemenea cu moartea Lui,…” Filipeni 3:10

Termenul suferință din acest verset exprimă mai degrabă ideea de interes, de năzuință, de plan, se referă la comuniunea de gânduri, ca cea dintre tată și fiu, dintre stăpân și un rob credincios, dintre angajator și un angajat fidel. Când cineva este atras să lucreze împreună cu altul la un plan, dacă necunoscătorul va fi pus de cunoscător sa facă una-alta orbește, fără să știe de ce, va manifesta puțin entuziasm. Dacă însă novicele va căuta să înțeleagă scopul, logica, mijloacele, toate aceste amanunte, atunci  râvna lui va fi mai mare, implicarea mai intensă și rezultatul va fi mai sigur.

Termenul grecesc suferință din acest verset este pathema, care se trage din pásxō = capacitatea de a simți emoții puternice. De aici vin cuvintele românești patimă și patos. În românește sensul lui pathema s-a transmis destul de exact, patimă nu înseamna numai suferință fizica, ci mai degrabă emoție, obsesie, dependență chiar(patima alcoolului).

Cam așa este și cu „patimile lui Cristos”: El are un plan, o dorință obsesivă, plânge pentru Ierusalim, pentru noi, ne dorește cu gelozie, este extrem de emoționat cu privire la noi, iar noi deseori habar n-avem de aceste pasiuni ale Lui, nu cunoaștem părtășia patimilor Lui, suntem indiferenți. Pavel era conștient de ce nu știa. De obicei nimeni nu știe ce(și cât) nu știe și toți oamenii se pierd și se îngâmfă în ceea ce știu (Iuda 10). Pavel știa că trebuie să cunoască mai mult din Planul și Voia Domnului Isus și își făcuse din această cunoaștere scop continuu.

Să iau pilda unui angajat la o fabrică sau la oaste:

El poate să fie fidel(corect, cinstit) sau hoț, mincinos.
Poate să fie competent în meseria lui sau un nepriceput.
Desigur că orice angajator dorește angajați fideli și competenți. (Patronul de la mobila Elvila a spus acum câțiva ani când și-a restrâns afacerile, că motivul pasului înapoi este că nu are oameni buni: „cine-i competent nu-i fidel și cine-i fidel nu-i competent”.)
Dar noi cum suntem față de Cel ce ne-a chemat în via Sa?
Să vina ceasul al 12-lea să ne primim dinarul?
Cum suntem față de cel ce ne-a înrolat la oaste, luptăm cu gândul la soldă și cât putem ne mai încurcăm și cu treburile vieții?
Să fim competenți(să ne cunoaștem bine treaba) și să fim să fideli nu e destul? Nu.

Dar mai ce?

Trebuie să iubim, să ardă în noi aceleași năzuinți (patimi) ca în El. Aceste patimi trebuie cunoscute, trebuie învățate teoretic și practic. „Sa cresteti in Harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos”. El are planuri bine ascunse în Cuvântul Lui. Dacă-L iubim, dorim să cunoaștem tot mai mult, „pe deplin” aceste planuri, mai ales în ce privește partea noastră de lucru. Partea noastră este egală cu câtă înțelepciune am primit. În ceea ce am înțeles, cu înțelepciunea care am primit-o trebuie sa lucrăm, unde nu ne pricepem cerem ajutorul (ne rugam). Nu avem voie sa ne rugăm să „facă Domnul” treburile pentru care am primit și poruncă, și timp, și înțelepciune să le facem noi(de exemplu VESTIREA VEȘTII BUNE sau milostenia).

Dacă vedem că n-avem destulă înțelepciune pentru ceva, să cerem și vom primi.

Versetul „să-L cunosc pe El…și comuniunea năzuințelor Lui” seamănă cu ceva de genul: „să cunosc ceea ce știu că nu știu destul”.

Când iubești pe cineva care suferă, suferi și tu, ți se rupe sufletul. „A simți cu altul” înseamnă tocmai a avea comuniunea cu el, să-l cunoști bine, să-i cunoști dorințele, durerile, lipsurile,  te încarci cu durerile lui, plângi cu El, nu mai poți trăi indiferent, flecar. Trăim aceste stări și relații în carne ca să pricepem că sunt o pildă pentru cât privește legătura cu Dumnezeu.

Astfel înțelegem ce înseamnă ”purtăm întotdeauna în noi omorârea lui Isus”. Dacă Dumnezeu a pus în noi Cuvântul acestei împăcări, acest Cuvânt este o dorință care arde, meditând la El te aprinzi cu aceeași ”patimă” a Lui, cu Planul Lui.

Marit sa fie Domnul!


Noul Testament, traducerea Agape

3 martie 2014

cuvantulviu

Dati click pe imagine pentru text in pdf.

O noua si inedita traducere a Noului Testament, realizata de neobositul editor de la Agape.

„Iesus” in loc de „Isus” este deja ceva obisnuit in cartile Agape, noul cuvant „dreptitudine” va face probabil valuri, dar celui care poate trece peste aceste cateva „ciudatenii”, cred ca-i va fi de folos sa citeasca.
(pdf publicat cu permisiune)

Editia tiparita se poate cumpara prin comanda online de la Editura Agape, costa 7 lei.

Prezentarea pe site-ul editurii:

„Prezenta traducere s-a facut dupa manuscrisul grec standard actual(Nestle-Aland, Novum Testamentum Graece, editat de Barbara Aland, Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M.Martini, Bruce Metzger, editia a 27-a, 1993, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart), bazat pe manuscrisele cele mai bune si mai timpurii. In paranteze drepte se afla adaugiri existente in manuscrise mai tarzii si prezente in manuscrisul Noului Testament numit Textus Receptus.”


De ce sunt așa de multe secte?

1 martie 2014

Și firme sunt multe. E concurență.
O poveste.
Anul trecut am mers cu un frate din Olanda să-și cumpere o vioara de la Reghin. Pe drum a făcut poze la absolut fiecare căruță pe lângă care am trecut. L-am întrebat: „Tu ce crezi ca am fotografiat eu în Olanda?”
L-am lăsat să ghicească. …morile de vant? …canalele?
N-a ghicit.
Olanda a fost prima țară din vest în care am pus piciorul jos in 1994. Plecasem cu TIR-ul și primul magazin vestic vizitat era în satul de destinație. M-a mirat de ce sunt așa de multe feluri de unt și de margarină acolo! Noi văzusem la noi „Unt de masă” și margarina „Unirea” parcă, bine-ar fi fost să fie! La ei era o diversitate pe care n-am înțeles-o. Și mi-am făcut o poză în magazinul cu multe feluri de-un fel (o am și azi poza) și i-am spus fratelui olandez ce-am fotografiat eu în Olanda.

De ce sunt profeți falși, învățători falși, fals creștinism, partide religioase?

În Deuteronom 13, scrie Moise de ce vor fi prooroci mincinoși, nu zice că nu vor fi, vor fi dar: ” ….să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.”(v3) Proorocul fals trebuia pedepsit pentru că „a vorbit de răsvrătire împotriva Domnului” si „a voit să te abată dela calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli.

Acele întamplări din vremea legii erau date „ca să ne slujească drept pilde” sa ne fie avertizări, învățături. Tâlcul lor este deslușit în Noul Testament:”…au fost şi falşi profeţi în popor, după cum şi între voi vor fi falşi învăţători,…” Acest după cum  arată analogia: imaginea și obiectul, pilda și tâlcul, învățătura și folosul. Au fost ca să înțelegeți că „vor fi”.

De ce sunt mulți? Și firme sunt multe, e rentabil. (Ca și felurile de brânză de la magazin.) Au făcut din evlavie un izvor de câștig. Scrie clar de ce: „…prin lăcomie, cu cuvinte bine întocmite (Sau „false“), vor căuta câştig de la voi;”

Au urmași mulți: „….mulţi vor urma căile lor desfrânate (Unele ms. „distrugătoare“), prin care calea adevărului va fi hulită.”

Răspuns: ca să ne pună la încercare dragostea: „vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.”
Când lucram în chimie îmi amintesc că fiecare inginer și operator aveam în buzunar un pH-box(se pare că și acum cele mai bune le face firma Merck), o hârtie colorată pe care o atingeam de mostre și aflam aciditatea sau bazicitatea unei soluții. Aveam din belșug astfel de teste, nu ne puteam face lucrul fără ele, trebuia să știm în orice moment dacă mai trebuie adăugat sau nu reactiv.

Tot așa este o mulțime mare de învățători mincinoși. Virtutea cea mai mare: DRAGOSTEA trebuiește testată cu mijloace întotdeauna la îndemână, din belșug, trebuie să fie mulți.

Învățătorii mincinoși sunt lăsați ca test al DRAGOSTEI, să nu părăsim Calea pocăinței, calea lepădării de sine, calea jertfei, a Cuvântului, a crucii, a apropierii de Dumnezeu cu încredere, calea din Locul Sfânt, de la altarul de aramă la altarul de aur. Cu Harul(abilitatea, capacitatea, însuflețirea, înțelepciunea)  care-l primim acolo(în Locul Preasfânt) să slujim altora!

Nu e numai concurență între secte, e și pizmă. Îmi spunea un frate dintr-un sat cu 99% pameni de religie străbună:”Aici la noi dac-ar veni să-și facă biserică alții, nu contează cine, eu știu pe mulți care ar pleca numai să-i facă în ciudă lui popa…” Dar ar trebui să aibă biserică, templu, (sa hrănească mândria omenească).

….după Cuvântul de duminica trecută din Adunare

 


Cine este aproapele meu?

1 martie 2014

Acesta este un test de aflat daca cineva a citit bine Biblia?

Duce cu gandul la Pilda Samariteanului.

Cine a fost aproapele celui cazut intre talhari?

Samariteanul.

Si eu cine sunt?

Cel aproape mort, cazutul.

Pe cine sa iubesc?

Pe samaritean.

Intrebarea era: „Şi cine este aproapele meu?“

Raspunsul este si azi: „Celce şi-a făcut milă cu el“ deci Samariteanul, pe el sa-l iubesc.

Talmacire duhovniceasca.

Samariteanul care si-a facut mila de noi, Cel „Dispretuit si parasit de oameni” (samaritenii erau dispretuiti) este Domnul Isus. Sa-l recunoastem si sa-L iubim, apoi sa facem ca El.

 

 

 

(imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, scriu in safe mode, laptopul meu are 6 ani si e bolnav probabil).

 


Care este scopul omului pe pământ?

1 martie 2014

Intrebarea mi s-a pus la telefon fara alta introducere.

Am raspuns ca la scoala (redau aici aproximativ):

Scopul omului pe pamant este sa traiasca spre lauda slavei harului lui Cristos. Sa se pocaiasca, (sa se nege pe sine), sa creada in Cristos, sa devina o noua Creatie si sa aduca jertfe duhovnicesti placute lui Dumnezeu, adica „rodul buzelor care marturisesc Numele Lui!” Sa caute sa se nege pe sine in fiecare zi (sa-si duca crucea) si asa sa-I urmeze gandurile, faptele si Voia Celui „pentru care sunt toate lucrurile create!”

(imi cer scuze pentru scriere fara diacritice, laptopul mau este bolnav si…nu mai stie romaneste(in safe mode nu merg diacriticele)).


Cum să-ți cumperi filtru de cafea?…un dialog

1 martie 2014

L-am intrebat pe un frate tanar  „cum mai stai cu credinta?”

Mi-a raspuns apasat si convins ca el „se increde in Domnul in orice situatie.”

-Un exemplu? i-am cerut.

-De exemplu, am fost sa-mi cumpar filtru de cafea. Avusesem doua si se  stricasera repede. Am zis cu sotia: hai sa ne rugam, acuma sa nu mai gresim. Am mers la supermarket, ne-am uitat la mai multe, am luat unul in mana si am zis o rugaciune in gand: „Doamne fa sa fie bun!” L-am platit si l-am dus acasa si e bun.

L-am privit cu drag si i-am zis:”eu n-as fi facut asa!”

-Dar cum?

-M-as fi dus la net, as fi citit forumuri de discutii despre acele aparate si din marturiile altora mi-as fi format o parere. Apoi as fi cumparat.

M-a privit tacut, asa ca am continuat: -Domnul a spus „orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori”. Putea sa spuna „pe rugaciune”.

Am ma discutat cu cineva despre rugaciuni care n-avem voie sa le facem:

-De exemplu?

-„Doamne fa sa fie mantuita toata lumea!”…dar noi am uitat ca El ne-a spus noua sa vestim tuturor Cuvantul Sau, iar noi in loc sa facem ce spune El, Ii cerem Lui sa faca treaba noastra sau Il rugam aiureli.


%d blogeri au apreciat: