Pescari și vânători

20 Ianuarie 2015

1.Țin aceste gânduri în minte de 3-4 zile.
Să le scriu, să nu le scriu?

Sunt înțelegeri ale profețiilor cu referire la zilele noastre, subiect grabnic de combătut, mai ales de  către cei ce au alte planuri, nu așteptarea  revenirii Domnului.

2.Eu cred că noi trăim în acești ani vremurile despre care a scris Ieremia în cap 16: 14-15-16
De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!» Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miază-noapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.
Reîntoarcerea evreilor în țara lor a fost profețită și noi trăim această realitate, nemaivăzută de aproape 2000 de ani.

3.Cum face Dumnezeu această strângere, această întoarcere, pentru că nu toți evreii vor să plece.
Am scris mai demult de ce înțeleg eu că a adus Dumnezeu comunismul peste Estul Europei: ca poporul Său pământesc să se întoarcă acasă, în Israel. Am început să înțeleg și de ce este război în sudul Ucrainei, am scris de ce. Nu am înțeles atunci cum îi va scoate Dumnezeu pe evrei din vestul Europei, unde se simt atât de bine. Acum înțeleg, e evident, am găsit și cel puțin un text în Scriptură care explică cum.

4. Ieremia 16:16 „Iată, trimet o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; şi după aceea, voi trimete o mulţime de vînători, şi-i vor vîna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stîncilor.” Înainte de a-mi spune opinia (să nu săriți cu bâta, e o opinie, o observație) vă spun că ieri am văzut o știre din Antwerp(Belgia) unde cartierul evreiesc a ajuns să fie păzit de armată. Un lucru lăudabil, iată guvernele care până mai ieri(secolele trecute) erau uneltele antisemitismului, acum încearcă din răsputeri să-i păzească pe evrei de ura dușmanilor lor. Dar vor reuși? Sau cu ce costuri?

5. Mi-am amintit de vorbele sorei Rivka, cu care am călătorit câteva zile prin țară: ”…Nicăieri nu sunt evreii mai apărați decât în țara lor, în afara Israelului ei sunt în pericol!” Atunci când împotriva evreilor erau organizate pogromuri, adesea conduse de guvernele țărilor lor, ei fugeau în altă țară. Dar astăzi parcă vedem exact imaginea din Ieremia 16:16, evreii sunt urmăriți peste tot în lume, ei sunt astfel forțați să plece în Israel.

6.Să fie clar, prin acest site nu fac politică, nu militez la nimic, nu îndemn la nici o acțiune. Pur și simplu observ o coincidență între textul scris, evenimentele văzute și timpul de acum. Și mai îmi amintesc ceva, Domnul Isus a zis: ”Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.“ Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Cînd înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, cînd veţi vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

7.Eu cred că smochinul care a înfrunzit este statul Israel, ceilalți copaci sunt celelalte națiuni. Nu aș putea spune exact la ce se referă cuvântul pescari. Dar dacă ai avut răbdare să citești atent până aici, ori ești total de acord, ori absolut împotrivă, așa că interesul tău va rămâne și să citești câteva presupuneri.

8.1.Pescarii pot fi apostolii evreilor(Petru și ceilalți), numiți de Domnul ”pescari de oameni” iar pescuitul se referă la vestirea evangheliei ”prima dată” printre ei în secolul întâi.
8.2. Pescarii pot fi primii sioniști, cei care au înființat kibutzurile în secolul XX și au tot chemat pe alți evrei să se așeze acolo.
8.3. Pescarii pot fi națiunile care i-au ajutat pe evrei după al doilea război să ajungă în Israel. Atunci principalul mijloc de transport internațional era vaporul(unealtă și a pescarilor), chiar multe transporturi de evrei s-au făcut cu vase de pescuit transformate.
vapor

9. Cine sunt vânătorii? Musulmanii jihadiști oare din acest secol? Toți antisemiții lumii de 3000 de ani încoace? Greu de precizat deși ceva-ceva ne face să vedem mai clar: versetul 18
De aceea le voi răsplăti mai întîi îndoit nelegiuirea şi păcatul lor, pentrucă Mi-au spurcat ţara,…” Îndoit înseamnă de două ori.

10. Odată a fost nimicit Ierusalimul și Israelul de Babilonieni și au fost duși în robia babiloniană, 70 de ani.
A doua oară a fost nimicit Ierusalimul de Romani în anul 70 și ”a fost călcat în picioare de neamuri”…”până se vor împlini vremurile neamurilor”. Adică din faptul că Israelul este la loc în țara lui, vedem că aceste vremuri (sau număr al neamurilor) s-au împlinit chiar începând cu 1948.

11. Deci s-a împlinit îndoit acest ”mai întâi”: răsplătirea nelegiuirii(cele două împrăștieri) și apoi aducerea înapoi în țara lor, care o trăim acum, de la 1948 încoace. Să recunoaștem aceste timpuri. Cine au fost pescarii nu e foarte important, nu ne prea privește direct. Cine sunt vânătorii? Hmmm., parcă vedem cine sunt….dar nici acesta nu ne privește. Ce e important?

12. ”Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Luca 21:28
Să ne rugăm și pentru evrei. După răpire, ”tot Israelul va fi mântuit” pentru că ”vor vedea pe Cel ce l-au străpuns”. Este însă inevitabil ca până atunci să se împlinească promisiunea Celui ce îi va ”aduce înapoi în țara lor”. De bună voie, pescuiți sau vânați, ei se vor întoarce. Iar noi, să ne uităm în sus. Răpirea noastră (cel dintâi rod, numărul deplin al neamurilor, pâinea de orz) va fi înainte de mântuirea lor.


”…câteva surori s-au ascuns după roțile morii, în apă pentru a-și păstra cinstea intactă.” Cronica fraților hutteriți. (247)

24 Martie 2017

Între timp, armata împărătească avansa din ce în ce mai adânc în Moravia. Pe 14 decembrie, valonii au întreprins un raid asupra Teikowitzului pentru prima oară, jefuind și arzând o parte din comunitate. Ei au rănit câțiva frați, au necinstit unele dintre surori și au răpit o copilă de doisprezece ani, fiica lui Beniamin Rieker care până în ziua de azi nu s-a întors la noi. El atât de tare a plâns-o că a murit de inimă rea.

Întâmplările îngrozitoare de la Teikowitz au reprezentat un șoc teribil pentru noi, oferind o mostră pentru relelor care vor urma. Și totuși încă speram (în timp ce comunitățile din sus,1 se pregăteau de fugă cât de temeinic puteau) că lucrurile se vor îmbunătăți cât de curând vor sosi generalii, pentru că oamenii spuneau că împăratul luase Moravia sub protecția sa și că haiducii care se purtaseră cu atâta atrocitate acționau din proprie voință. Citește în continuare »


”…poporul, care din pricina credinței lui era urât mai mult decât celelalte.” Cronica fraților hutteriți. (246)

23 Martie 2017

Pe parcursul verii, cele două mari armate ale lui Ferdinand al II-lea și Frederick al V-lea tăbărâseră una în fața celeilalte în Austria fără ca vreo mișcare decisivă să se petreacă. În timpul acestei perioade s-au petrecut raidurile în Moravia menționate mai sus. Toamna, ducele Bavariei a intrat în posesiunea Austriei superioare și electorul Saxoniei a invadat marcgrafatul Lusatiei. Apoi ducele Bavariei și generalul împărătesc contele Buquoy a mărșăluit asupra Boemiei.1 Deși dușmanii lor îi urmăriseră îndeaproape, trupele împărătești capturau un oraș sau sat după altul, până când cele două forțe armate au ajuns la Praga și au purces la bătălia de la Muntele Alb de pe 8 noiembrie. Oastea lui Frederick a fost înfrântă în mod rușinos și toți soldații săi au fost puși pe fugă. Frederick, soția sa și curtenii împreună cu mulți domni importanți și ofițeri au trebuit să plece din Boemia, din moment ce orașul Praga l-a trădat. Drept rezultat al bătăliei, împăratul a adus aproape întregul regat al Boemiei la supunere în decurs de câteva zile. Astfel că în frigul iernii, un nou pericol, un mare necaz plana deasupra comunității-biserici, iar un val chema un altul. Citește în continuare »


Înregistrare adunare 12 martie 2017

22 Martie 2017

”Cu imensă bucurie și mulțumire i-am primit pe toți aceia care fuseseră eliberați.” Cronica fraților hutteriți. (245)

22 Martie 2017

Restul muschetarilor polonezi au ajuns în orașul Laa de pe râul Thaua (Austria inferioară) cu douăzeci și unu de surori pe care le-au prins și fratele Hans Iacob Wolf, care fusese bătut cu cruzime și avea răni severe la cap. Căpitanul polonez care îl luase prizonier pe Hans Iacob a trebuit să stea câteva ore până la gât în apa din mlaștină. Când a ajuns în oraș înspre seară cu mult după ceilalți, ud și pedestru, el se afla într-o stare de mare furie și a trimis după fratele Hans Iacob, care a cerut să fie cu oamenii noștri în moară. În aceeași noapte căpitanul l-a torturat în mod îngrozitor cu menghina de cap1 pentru a-l convinge să spună unde erau banii, ceea ce a refuzat să facă în mod absolut. Apoi căpitanul a cerut o răscumpărare de o mie de taleri împărătești pentru Hans Iacob. Cetățenii din Laa s-au oferit să plătească această sumă în numele lui Hans Iacob (deși fără consimțământul său complet) și devreme în următoarea dimineață au împrumutat banii de la comandantul german din oraș și i i-au dat căpitanului polonez. Însă, Hans Iacob dorea ca banii să fie folosiți pentru a elibera două surori pe care căpitanul polonez intenționa să le ia cu el. Ticălosul polonez s-a înfuriat. A aruncat banii cât colo și când a părăsit orașul, i-a luat cu el și pe Hans Iacob, care era foarte slăbit de la tortură și de la rănile sale de la cap și pe o foarte frumoasă soră pe nume Suzana, fiica lui Hans Ausgeber (pivnicerul) care fusese omorât. I-a luat cu el pe cal în tabăra poloneză de la Krems. Citește în continuare »


Înregistrare adunare 26 februarie 2017

21 Martie 2017

”Dumnezeu consideră că este just și corect să pedepsească prin durere pe aceia care îndurerează poporul său.” Cronica fraților hutteriți. (244)

21 Martie 2017

După ce l-au rănit grav pe Hans Iacob Wolf deoarece era slujitorul principal, l-au dus ca și prizonier împreună cu șaizeci de persoane, majoritatea surori. De asemenea, ei au luat multe prăzi și toți caii, vacile, boii îngrășați și cei pentru munci plus multe provizii. Pe scurt, felul în care i-au tratat pe tineri și bătrâni, pe invalizi și bolnavi, femeile gravide și mame cu nou născuți a fost atât de sinistru, diavolesc și inuman că asemenea barbarie nu s-a mai petrecut înainte pe pământurile noastre. Chiar și turcii și tătarii, care nu se pretind creștini, ar fi fost de părere că s-a întrecut măsura. Ți se rupea inima, mai mult decât natura omenească ar fi putut îndura ca o soție să își vadă soțul fiind doborât la pământ și ucis înaintea ochilor ei, ca un soț să își vadă iubita sa soție necinstită, ca mamelor să li se smulgă copiii din brațe și să fie aruncați cât colo și ca oamenii să își vadă rudele duse. Toate felurile de sodomii strigătoare la cer au fost făcute. Este imposibil să le transpui pe toate în cuvinte – chiar și o piatră (ca să nu pomenim de o inimă omenească) ar fi fost mișcată de compasiune. O, plânsetul, suferința și îngrozitoarele chinuri pe care Domnul Dumnezeu le-a îngăduit să se pogoare asupra poporului său! Și alții din Moravia, din înalta societate sau din cei de jos au îndurat aceleași lucruri. Citește în continuare »


Înregistrare adunare 19 februarie 2017

20 Martie 2017