”…nu mi-aș fi imaginat că apropiații mei, cei care mâncau adesea alături de mine la aceeași masă, erau plătiți ca parte a unui plan….”, scrisoarea lui Mihai W.

26 ianuarie 2014

Scrisoarea lui Mihai Wurmbrand

Din multe alte mii de documente ale securității, am aflat că zeci, dacă nu sute de ofițeri și informatori din afara României au fost folosiți pentru a implementa diferite aspecte ale acestor planuri de omorâre a familiei Wurmbrand până în anul 1978. Nenumărate activități ale familiei noastre, călătorii pe 4 continente, au fost raportate în detaliu, locația unde ne aflăm, chiar hainele pe care le purtam, cele mai bune metode de a fi identificați, toate contactele în detaliu și au fost obținute dovezi fotografiate într-un număr impresionant. Securitatea românească a încercat să identifice în detalii și să obțină accesul asupra oricărei persoane, din întreaga lume, care avea legătură cu familia Wurmbrand.

Există documente care arată că politicieni, oameni din presă, lideri de biserici români și străini, au fost plătiți în mod intenționat de securitatea românească cu scopul de a implementa planurile de distrugere a familiei Wurmbrand. De exemplu, erau sfătuiți să arate preocupare, susținere și prietenie față de mesajul misionar al Wurmbrand-zilor, chiar să scrie articole în favoarea lui Wurmbrand, pentru a ne câștiga încrederea de-a lungul timpului. Apoi, securitatea îi atrăgea pe apropiații sau cunoscuții familiei Wurmbrand din diferitele țări vizitate, să își părăsească casele în scopul unor invitațiivizite, astfel încât Securitatea să poată planta dispozitive de ascultare sau să le percheziționeze casele.

Un aspect accentuat la nivel intern printre ofițerii Serviciului Extern de Informații (SEI) al guvernului comunist român a fost cel privitor la bugetul fără plafon alocat distrugerii familiei Wurmbrand. Planurile nu erau făcute de amatori, erau extrem de detaliate, insiduoase și puse în aplicare în așa fel încât noi, deși ne numeam experți în ceea ce privește comunismul și metodele comuniste, nu am fi suspectat vreodată ceva. Sute de păstori, da, de pe cele 4 continente vizitate de noi, care acceptau ca Richard Wurmbrand, soția lui și eu să vorbim în bisericile lor, lideri de biserici din toate denominațiile, episcopi, organizatori de congrese mondiale, politicienii care ne întâlneau, au devenit dosare deschise de urmărire ale securității române. Aceste dosare permiteau poliției comuniste să le afle interesele, slăbiciunile, cum puteau fi abordați din punct de vedere ideologic și cum puteau fi făcuți prieteni pentru a ajuta planurilor lor ucigașe.

Există nenumărate note informative date de creștini, unelte conștiincioase, informatori ai securității române. Deși poate suna strigător la cer, există documente chiar în ce îl privește pe Billy Graham, arătându-l prins în această plasă comunistă nefastă. Se arată cum ar putea fi folosit ca prieten apropiat al președintelui Nixon pentru a-l influența pe președintele Statelor Unite, contra lui Wurmbrand! Familia noastră era urmărită atât în România, bineînțeles, dar și aici, în Vest, 24 de ore, șapte zile din șapte, de șapte persoane diferite, în același timp. Deci, dacă am fi fost atenți, am fi observat persoane diferite plimbându-se sau conducând prin fața casei noastre.

Există documente ce conțin semnătura dictatorului comunist din România, Nicolae Ceaușescu, și a șefului securității aprobând aceste planuri. Aceste planuri au fost discutate în detaliu de așa-zisul Consiliu pentru Securitatea Statului și au fost semnate, cel puțin în parte, de cel mai cunoscut ofițer care a dezertat vreodată securitatea comunistă din oricare țară comunistă, generalul Ion Mihai Pacepa. Bineînțeles, aceasta înainte de a fugi din România.

Nu pot sublinia îndeajuns cât de atotcuprinzătoare a fost „mâna” comuniștilor în viețile tuturor celor care aveau tangențe cu familia Wurmbrand nu doar în România, ci și în alte țări comuniste, dar și aici, în Vest. Ar dura luni întregi de studiu al acestor documente și reproducerea a mii de pagini pentru a documenta acest efort enorm al comuniștilor de a-l ataca într-un fel sau altul pe Richard Wurmbrand, familia lui și mesajul său mondial de
demascare a persecuției comuniste asupra creștinilor.

Când Richard Wurmbrand a venit în Vest și a explicat faptul că într-o țară de 20 de milioane, cel puțin un milion treceau prin închisorile comuniste, mulți lideri ai bisericilor
din Vest l-au învinovățit de „exagerare.” După căderea comunismului în România, cifrele
oficiale publicate arătau că 10% din populație fusese închisă, adică mai bine de 2 milioane. Rugăciunea mea e ca niciunul dintre cititorii acestui document, pentru binele și siguranța lor, nu vor considera nici pe departe, ceea ce scriu aici, ca fiind exagerat.

Din moment ce am fost de ambele părți ale ecuației, mai întâi ca unul dintre fondatorii, acum 45 de ani, organizației misionare cunoscută atunci sub numele de Misiunea Crestină către Lumea Comunistă, care se opunea și facea cunoscute atrocitățile comunismului, și acum fiind capabil să obțin aceste informații în mii de pagini despre cum adversarii comuniști se luptau cu noi, chiar încercând să ne omoare, aș dori să vă împărtășesc lecțiile pe care le-am învățat, gândindu-mă că unele dintre ele pot fi de un real beneficiu spiritual oricui le va citi fie personal, fie celor dragi.

Nu l-aș învinovăți pe cititorul acestui material dacă s-ar întreba cum de nu am fost omorâți deacum în urma efortului gigantic din partea comuniștilor români? Primul și singurul răspuns este „PRIN HARUL LUI DUMNEZEU!” Comunișii au încercat, cu siguranță.

Întâmplarea face ca persoana cu gradul cel mai înalt din cadrul securității comuniste românești, generalul Pacepa, să dezerteze în Statele Unite în 1978. Ceaușescu, dictatorul
comunist a încercat să-i reducă la tăcere pe mulți dintre oponenții săi, omorându-i. A încercat să-l folosească pe faimosul terorist internațional Ilich Sanchez, poreclit „Carlos, Șacalul.” Se știe că Ceaușescu l-a cazat și susținut financiar în România. Dezertarea Generalului Pacepa din 1978 a avut loc, după cum el însuși explică, atunci când a fost trimis să îl asasineze pe directorul Radio-ului Europa Libera, secțiunea română. În același timp, Ceaușescu a trimis un ucigaș în Franța pentru a executa un alt dizident și acest ofițer „ucigaș” a trădat trecând de partea serviciilor secrete franceze. Serviciile secrete franceze au înscenat asasinarea dizidentului țintă în mod public, în timp ce serviciile secrete comuniste din România funcționau în continuare, neavând nici o idee despre faptele reale, crezând că asasinarea chiar avusese loc. Francezii au urmărit toată comunicarea radio și poștală a serviciilor secrete române, dovedind că episodul fusese inițiat de comuniștii români. Președintele Franței chiar a călătorit în România și i-a explicat dictatorului comunist Ceaușescu faptul că toate împrumuturile, afacerile românești internaționale, propriile capricii și chiar propria viață îi vor fi sfârșite dacă astfel de comportament nu va înceta imediat. Toate acestea sunt realități documentate. Ceaușescu și-a destrămat „serviciul comunist de ucigași.” Familia Wurmbrand a supraviețuit și mie îmi pare rău că părinții mei nu mai sunt în viață astăzi, când toate aceste informații secrete mi-au fost făcute accesibile și eu sunt cel care trebuie să scriu lecțiile învățate.

  • Familia mea a început o lucrare misionară, numită pe atunci Misiunea Crestină către Lumea Comunistă, cu mari dureri, prin credință, de urgență, comparabilă cu situația unei persoane care se îneacă și se agață de un pai sau cu o persoană rănită care cerșește pentru o aspirină. Am fost răscumpărați din România comunistă pentru 10.000 de dolari și scopul nostru imediat a fost să apelăm la creștinii din Vest pentru a-i ajuta pe frații lor creștini persecutați de comunism. Lucrarea creștină autentică rezultă în miracole adevărate și trebuie păstrată așa. Moise a fost trimis de Dumnezeu în Egipt pentru a-l convinge pe Faraon având doar un toiag. În cele din urmă, Moise a realizat că obținuse de la Dumnezeu cu mult mai mult decât un toiag și anume 10 urgii miraculoase.
  • Atunci când te lupți cu un adversar care controlează o țară sau chiar mai multe țări, lupta e inegală, deoarece cei implicați în luptă de partea bună sunt poate unul sau foarte puțini, pe când resursele umane de cealaltă parte sunt nenumărate! Nimeni să nu se amăgească cu „mantra” sau „exemplul” lui David în lupta cu Goliat. Imaginați-vă o luptă între David și sute de Goliați.
  • Cel ce luptă de partea bună nu realizează natura personală a luptei. Ne imaginăm că luptăm pentru eliberarea celorlalți, pentru principii bune, pentru credința adevărată, fiind, în general, oarecum naivi cu privire la conceptele pentru care merită să lupți si modul de luptă. Adversarul malefic luptă, nu pentru o ideologie, ci pentru propria supraviețuire, pentru poziția ocupată, salarii, folosind mijloace pe care eroii, în naivitatea lor, nici nu și le pot imagina! Da, acești ofițeri comuniști luptau pentru slujbele lor.
  • Știam că cei din regimul comunist își doreau familia Wurmbrand să moară. Chiar atunci când cei de la FBI au venit să mă alerteze personal cu privire la faptul că un glonț îmi fusese pus deoparte, am luat doar măsuri de siguranță generală, dar nu mi-aș fi imaginat că apropiații mei, cei care mâncau adesea alături de mine la aceeași masă, erau plătiți ca parte a unui plan pentru ca glonțul comunist să ajungă și să mă omoare. Nu poți fi niciodată prea naiv în privința existenței unuia sau mai multor Iuda.

Nu este de ajuns să ai dorința și chiar cunoștințele necesare pentru a fi angajat în lupta de ajutorare a victimelor unui persecutor, fără a lua în serios faptul că propria-ți viață este în pericol. Familia ta se află în pericol și trebuie să conștientizezi acest lucru.

În ceea ce îi privește pe copii, gândiți-vă la istorioara biblică a lui Avraam și Isaac. Nu e doar o simplă povestire. Nu degeaba a fost Avraam numit un bărbat al credinței. Ești gata să îți sacrifici proprii copii pentru ceea ce crezi? Îți este clar ce înseamnă pierderile colaterale și ești tu gata să îți asumi responsabilitatea pentru acestea? La vremea când comuniștii unelteau aceste planuri ucigașe în ceea ce mă privea, fiica mea avea doar 2 anișori. M-am gândit vreodată la asta? Nu, deloc.

Îmi cer iertare, pe această cale, chiar dacă e prea târziu, chiar dacă nu mai pot schimba nimic din ceea ce a fost, tuturor celor pe care eu și părinții mei i-am întâlnit și care au fost atinși sau prinși în planurile diabolice ale comuniștilor. Numele lor este documentat în sute de pagini, fiind prea mulți pentru a fi numiți. Biblia descrie leproși care trebuiau să strige „persoană leproasă” înainte ca cineva să se poată apropia de ei. Ar fi trebuit să îi fi alertat și eu pe toți prietenii și cunoscuții mei despre preocupările mele și pericolele la care îi expuneam. Dacă sunteți implicați într-o luptă asemănătoare, vă îndemn să faceți acest lucru. Nu condamn pe nimeni care, fără explicații, a refuzat să aibă legături cu noi. În aceste documente am citit cum nenumărate persoane au fost contactate de comuniști pentru a lucra împotriva noastră și care au preferat să ia o distanță tăcută, decât să ne comunice cum au fost contactați. Misiunea folosea mulți creștini doritori din afara sau din interiorul țărilor comuniste să transporte sau să ajute la transportul ilegal de Biblii. Fără să ne gândim, mulți creștini din România și-au folosit copiii și astfel i-au expus, fără să își dea seama, unor pericole de neimaginat.

Vor urma și alte gânduri pentru cei care au dorința și mijloacele de a lupta cu dușmanii creștinismului! Atunci când ești gata să faci un sacrificiu, este bine sâ gândești bine lucrurile în ceea ce privește scopul pe care dorești să îl atingi și măsura suferinței pe care tu și ceilalți sunteți gata să o îndurați. Odată ce ești rănit, e prea târziu pentru regrete, mai ales când și tu și ceilalți sunt răniți fără nici o avertizare sau bănuială.

Așa cum și tatăl meu, de multe ori, a accentuat, capul șarpelui trebuie strivit și nicidecum șarpele să fie doar gîdilat pe burtă. Creștinii trebuie să atace capul răului. Dragostea de bani e rădăcina tuturor relelor. Motivul pentru care comuniștii doreau și depuneau efort pentru a ne vedea omorâți a fost descris de unul dintre ambasadorii comuniști români într-o discuție privată, „din cauza lui Wurmbrand, România a pierdut timp de 8 ani consecutiv, statutul de națiune privilegiată în relația cu Statele Unite.”

În timp ce multe lucrări luptă împotriva multor rele prin programe de ajutorare, nenumărate bănci și oameni de afaceri susțin răul în aceleași domenii prin interesele lor financiare și afaceri așa cum se întâmplă în China comunistă, în Vietnam, țările musulmane, etc. Cum poate un creștin de bună credință munci și lua salariu din industria petrolieră din țările musulmane unde frați creștini de-ai lui sunt mutilați și chiar omorâți pentru credința lor? Cum pot creștinii să pretindă că îi ajută pe creștinii persecutați din China când tot ei sunt cei care încurajează comerțul cu China comunistă?

Întregul raționament ce stă la baza misiunilor creștine precum și metodele și scopurile trebuie revizuite. De asemenea, trebuie reviziute și intențiile bune ale donatorilor care ar trebui să pună la îndoială nu numai onestitatea bisericilor lor, acceptând, de exemplu, rele precum homosexualitatea, dar și afacerile cu dușmanii.

Moise a intrat în Egipt, o țară din care a fugit, pentru a ajunge direct la Faraon, cu scopul de a-i cere lucrul suprem, eliberarea poporului său, într-un mod necompromițător. Dar, în timpul comunismului, prea mulți lideri religioși din Occident din diverse denominații, au venit în România pentru turism, distracție, încercând să-i momească pe liderii comuniști cu afacerile personale, etc. așa cum este descris în multe dintre aceste documente.

Creștinii din Occident nu sunt doar inconștienți de necazul fraților lor din țările comuniste și musulmane, nu doar că „au adormit la volan,” ci mai rău, ei chiar dorm în același pat cu dușmanul! Fie ca acest articol să îi trezească și să lupte împotriva celui mai fioros dușman, diavolul în toate formele lui!

Mi-aș dori să pot publica acest articol ca postscriptum în, de acum faimoasa carte a tatălui meu, Torturat pentru Hristos, manuscris pe care, după ce am ieșit din România comunistă, l-am bătut eu personal de 4 ori la o mașină mecanică de scris, înainte să apară cartea în engleză și apoi să fie tradusă și răspândită în 85 de limbi. Am deasemeni o
satisfacție, aflînd din aceste documente ale Securitații, cum această carte a fost tradusă din germana in limba romană, in mod special de către Securitate și circulată ca un examplar strict secret, sa fie citită de către ofițerii de securitate.

„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8) Vă rog, dragi frați creștini, să nu vă subestimați niciodată dușmanul!

Mihai Wurmbrand

(această postare a mai fost pe acest blog sub formă de comentariu la o altă postare prescurtată pe aceeași temă)


Învață de la ape….versuri: Traian Dorz, Costache Ioanid ,Nicolae Moldoveanu, muzica și interpretarea: Nicolae Moldoveanu

9 mai 2011

AUDIO: 

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!


Prețul terenului agricol conform Bibliei: 2,67 Euro/mp

30 august 2015

”Daca cineva inchina Domnului un ogor din mosia lui, prețuirea ta să fie dupa câtimea de sămânță pe care o dă, și anume cincizeci de sicli din argint pentru un omer de sămânță de orz.” Levitic 27:16

Mi-a plăcut matematica de mic, îmi place și acum.
(În clasele V-VIII făceam probleme din Gheba, toți profesorii ne spuneau că dacă termini Gheba intri la liceu. L-am terminat cu plăcere, dar n-am știut că Gheba era un om care trăia atunci. Iată istoria lui aici. Citez:” În 1975 i s-a interzis să-și mai publice culegerile, din cauză că devenise prea celebru în propria-i țară, lucru care i-a deranjat pe șefii partidului comunist.” De aia erau culegerile așa ferfeniță în 1980, nu se mai tipăreau.)
Îmi plac automatizările și mă fascinează logica. Logica e ca istoria, n-o poate schimba nimeni, sau ca astronomia, sau meteorologia, constați, dar nu poți schimba nimic. Cerurile domnesc.

terenuri

Deci s-o luăm logic: un omer este 2,4 litri.

Cât poți semăna cu 2,4 litri de sămânță de orz?
L-am întrebat pe prietenul meu ”plugarul”: ”consumul de sămânță” optim la orz este de 180 de kilograme la hectar.

Mai avem nevoie de greutatea hectolitrică: câte grame este litrul de orz? 620 de grame.

Siclul este 11 grame de argint.

Pretul argintului este de 0,4 Euro/gram.

Avem toate datele, putem calcula.

Câte kilograme de sămânță de orz sunt într-un omer: 2,4 litri x 0,620 kilograme/litru=1,48.

Cât pământ poți semăna cu un omer? Dacă se cer 180 de kg pt 10000 de mp, atunci sunt 10000/180=55,55 mp/kg. Deci cele 1,48 kg vor fi suficiente pentru 55,55 mp/kg x 1,48 kg/omer=82,21 mp/omer.

Deci prețul terenului este de 50 de sicli/82,21 mp.

Să convertim în mărimi actuale: 50 sicli x 11 grame argint=550 grame argint x 0,4 Euro/gram=220 Euro

Să socotești 220 de Euro la 82,21 mp înseamnă un preț/mp: 220/82.21= 2,67 Euro/mp

Deci cam 26.700 Euro/hectar, un preț care se încadrează perfect în tabloul actual de prețuri al terenurilor agricole din Europa.
pretterenuri

Cât de exact este Tatăl. Omerul este măsura mărturiei din chivot: un omer cu mană. De la omerul de mană și apoi de la omerul de sămânță de orz pleacă socotelile și evaluările. Orzul este simbolul celor dintâi roade, noi suntem cele dintâi roade ale făpturilor Lui. Sămânța de orz este cuvântul Evangheliei. Există un raport destul de precis între mărimea câmpului de lucru și capacitatea de mărturie, nu te poți întinde mai mult, are fiecare din noi o putere dată. S-o folosim fiecare.

”Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor, pe cari le-a însemnat Dumnezeu cîmpului nostru ca să ajungem pînă la voi.
Nu ne întindem prea mult, ca şi cînd n-am fi ajuns pînă la voi, căci, în adevăr, pînă la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.
Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi cîmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.” 2 Corinteni 10:13-15


Un butoi cu apă pentru o felie de pâine

29 august 2015

Atâta binecuvântare dă Dumnezeu.
Atâta apă plouă Dumnezeu pentru o felie de pâine.
butoifeliepaine

Am discutat azi cu un om din branșa agricultorilor.
Un hectar de pământ dă cam 5000 de kg de grâu, un metru pătrat dă cam 500 de grame de grâu.
Pe un metru pătrat cad pe an între 600 și 800 de litri de apă.
Deci pentru un kg de grâu trebuie 2 metri pătrați de pământ pe care cad pe an aproximativ 1500 de litri de apă.
Vă dați seama câtă risipă face Dumnezeu, pentru un kg de grâu cheltuie 1500 de litri de apă!
Dar să mergem mai departe.
Dintr-un kg de grâu ies cam 500 de grame de făină din care se pot face cam 700 de grame de pâine.
Dacă socotim că o felie bună de pâine are 100 de grame, cam acolo suntem: un butoi de apă de 200 de litri pentru o felie de pâine de 100 de grame.
I-ai mulțumit azi lui pentru pâine?
Nu cumva să nu te gândești atunci când mănânci la faptul că cerurile domnesc.


Ca pe sirieni din Chir

28 august 2015

Amos 9:7 ”…N-am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului, ca şi pe filisteni din Caftor şi pe sirieni din Chir?”  se întreba profetul, de fapt e glasul Domnului. El provoacă migrațiile.

Am citit dimineață pe telefon acest text, căutarea pe aplicație dă 70 de rezultate pentru cuvântul ”sirieni” în Biblie.

Sirienii nu este sigur că sunt urmașii celor din Biblie, genetic vorbind, dar geografic sunt, și chiar și numele îi face să poarte încărcătura istorică a sirienilor din vechime. Cei trimiși adesea să poarte pedepsele lui Dumnezeu.

Caftor este insula Creta, iar Chir (Cyrus in greaca veche) e râul Kura din Georgia de astăzi.

Despre ieșirea lui Israel din Egipt știm multe, despre ieșirea filistenilor din Creta știm destule, dar despre ieșirea sirienilor din Chir nu știm mai nimic. Decât atâta doar că sunt migratori. De fapt migratoare au fost toate popoarele, arca a poposit pe Ararat și de acolo bunicii noștrii au tot migrat în toate direcțiile.

Azi am călătorit de la aeroport din Viena spre casă. Undeva la puțin după intrarea pe autostradă am văzut pe sensul celălalt o coadă lungă: ”Ștau” cum zic nemții. Tot veneam și coada nu se mai termina. Probabil 20-30 de km. Oamenii ieșiseră din mașini, stăteau pe iarbă, pe jos. Așa ceva chiar n-am văzut de când umblu prin vest.

Apoi la Nickelsdorf, la granița cu Ungaria, pe dreapta i-am văzut, pe sirieni. De fapt doi păreau sirieni, unul părea asiatic și mai era unul în spatele lor, mai departe. Pe jos, pe marginea autostrăzii, cu fața întinsă spre Viena, pășeau grăbit plini de speranță, erau în Austria deja. Ieșeau din parcarea de TIR-uri. N-am făcut poză, mergea GPS-ul pe telefon și n-am oprit. În jur nici țipenie pe grăniceri, nici austrieci, nici maghiari: Schengen.

Poza de mai jos este la granița dintre Grecia și Macedonia. E ca un exod.

sirieni2

Mi-am amintit de cumnatul meu care a ajuns așa în SUA acum mai bine de 20 de ani, de prietenii mei din generația mea pentru care doar ideea de a fi în Austria atunci era diferența dintre rai și iad. Meditam la acestea venind spre casă. Și la soarta acestui popor, al sirienilor. Am întâlnit sirieni creștini: ortodocșii, ca ortodocșii noștri, pocăiții, mai pocăiți ca ai noștri. Trăim o nouă migrație, valuri, valuri se revarsă cu zecile de mii, trași parcă de magnet. Sau trimiși.

Nu-mi iese din minte ce am scris la paragraful 4 de aici, nu demult: ”voi trimite niște vânători”. Pentru că la intrarea în Europa, ei toți zic că fug de statul musulman, par victime, nu teroriști. Dar nu le scrie pe frunte ce gândesc în cap.

Acuma seara am ajuns acasă și am deschis computerul, la știri. Am aflat ce a fost cu coada aceea uriașă. Alți imigranți, de data aceasta morți închiși într-un camion, în jur de 50, o grozăvie.

Crezi tu în prooroci împărate Agripa? Crezi tu în prooroci, împărate cititorule? Că dacă ai ajuns cu cititul până aici, de bună seamă suntem de acord că trăim vremurile promise. De fapt trăim încheierea unui eon. Unul dim multe. Istoria nu se va termina, se va schimba doar starea de lucruri.

E necesar să cunoștem din Scripturi aceste schimbări, ca să nu ne ia prin surprindere. Mai ales că semnele promise sunt evidente.


Măgarul sălbatic, măgarul domestic(legat) și măgarul eliberat (9) Despre învățătură

24 august 2015

”Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!” Isaia 32:20

De fapt Scriptura ne prezintă 3 feluri de măgari, cum am scris în titlu: sălbatic, domestic și eliberat.

Omul se naște ”ca mânzul unui măgar sălbatic”(Iov 11:12), apoi este domesticit prin instrucție (de obicei plină de frâie și zăbale, de limitări) și apoi eliberat prin Har.

Instrucția, educația poate fi de două feluri: o educație rea, haotică, plină de frâie și de opreliști fără explicații (în așa fel că celor ”educați” li se face lehamite de orice feluri de ”învățături”) sau o ”frică și învățătură a Domnului”, un alt fel de legare, nu cu frâie și zăbale ci o legare a ”măgarului de Viță”.

Că toată truda omului pe pământ este asemănată cu alergătura unui măgar sălbatic vedem și din Iov 24:5, când vorbește despre cei pribegi: ” Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană şi în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.”

Despre catârul fără pricepere, strunit de împrejurări scrie la Psalmul 32:9: ”Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere,pe cari-i strunești cu un frîu și o zăbală cu cari-i legi, ca să nu se apropien de tine”

Despre măgarul domestic, dar robit, care se supune birului scrie în Geneza la profeția despre Zabulon: ”Isahar este un măgar osos, Care se culcă în grajduri. Vede că locul unde se odihneşte este plăcut Şi că ţinutul lui este măreţ; Îşi pleacă umărul sub povară Şi se supune birului.” Geneza 49:14

Despre măgarul odihnit, legat de viță scrie la Geneza în profeția despre Iuda: ”El isi leaga magarul de viță si, de cel mai bun butuc de viță, mânzul măgăriței lui;”

Despre măgarul sălbatic lăsat slobod îl întreabă Dumnezeu pe Iov: ”cine a lăsat slobod măgarul sălbatic?”

Chiar așa! Cine l-a lăsat?

primii măgari au fost domestici. Doi măgari au fost în corabia lui Noe, din ei au ieșit toți măgarii din lume. Cine i-a lăsat liberi pe unii din ei, să se sălbăticească? Bună întrebare!

Dar iată una mai bună: cine a lăsat pe om să se sălbăticească, să nu mai asculte de Stăpânul său? Să fie ca un măgar sălbatic! Desigur, unii din măgarii lui Noe au fugit și s-au sălbăticit. Tot așa unii din urmașii lui Noe, și-au pierdut orice pic de simțire.

Mai scrie despre un fel de măgari în Biblie: măgarul domestic trimis la semănat: ”Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Despre măgari scrie? Nicidecum.

Apostolii scriu că boii îi reprezintă pe cei ce lucrează din greu cu Cuvântul lui Dumnzeu.
Măgarii?….măgarii sunt cei ce duc poverile, reprezintă faptele noastre în care investim resurse pământești: bani, mijloace, timp, etc.: ”tot ce faceți cu Cuvântul sau cu fapta”. ”Mă voi cheltui bucuros” scrie Pavel și e vorba sigur despre bani și muncă.

Concluzie: a lăsa slobod pretutindeni boul și măgarul înseamnă a vesti ”în orice loc” Cuvântul lui Dumnezeu (oricărui cuget) și a purta ”în orice loc mireasma cunoștinței Lui” Mireasmă (untdelemn) care, conform legii lui Moise (reprezintă înțelepciunea) nu se putea răspândi de pe trupul preotului, ci numai de pe părul sau de pe hainele lui. Haine care reprezintă faptele. Este vreunul înțelept: să-și arate faptele, nu vorbele.

Deci măgarul eliberat reprezintă slujirea cu bunurile, cu câștigul. Ca și noi, eliberați dar slujind apoi de bună voie ca robi, tot așa sunt și bunurile noastre, nu ca fiind în ele însele jertfe mrejei sau tămâie năvodului, nu fiind obsedați de câștig, ci ”cei ce se folosesc de lumea aceasta ca și cum nu s-ar folosi de ea”. Un măgar slobozit, neîmpovărat să fie slujba, meseria sau afacerea din care îmi câștig pâinea.

Slăvit să fie Domnul!


Parolat: Un om avea doi feciori (vorbire la o înmormântare)

24 august 2015

Acest conținut este protejat prin parolă. Pentru a-l vizualiza vă rugăm să introduceți parola mai jos:


Cu o falcă de măgar (8) Despre prilejuri și împrejurări, folosul măgarului mort

17 august 2015

”Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări.” Eclesiastul 9:11

” El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mîna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.Şi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi; Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni“. După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mînă. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).” Jud 15:15

Samson a luat o falcă de măgar, a luat ce a găsit. Nu a zis că nu e bună. Nu era sabie, nu era nici măcar toiag, nu era nici măcar falcă de cal, sau de vacă, era de măgar. Probabil un măgar sfâșiat de fiare.

Să învățăm și noi să ne folosim de împrejurări. Nici o împrejurare nu este întâmplătoare. Dumnezeu le împletește în nemărginita lui înțelepciune. Noi nu vedem urzeala, vedem doar covorul înflorat, cum spunea fratele Moisescu:

”Atâtea legi, nespus de felurite,
Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări;
Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite
Şi doar pe noi cu veşnice schimbări”

Din aceste întâmplări, împrejurări ce ne vin cadou odată cu cadoul fiecărei zile în care deschidem ochii, noi avem să ne servim cu acele oportunități la care poate nu ne-am gândit. Ca Samson, nici noi nu ne-am așteptat nici la dușmani, nici la opoziție, dar … întotdeauna este o ”falcă de măgar” la îndemână când acestea se ivesc.
Să fim înțelepți s-o luăm.
Să fim harnici să luptăm cu ea.
Să fim realiști și s-o aruncăm, să nu facem idol din ea.

Locul luptei s-a numit ”aruncarea Fălcii”, nu ”găsirea Fălcii”.
Că ”mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui”.

Acesta este sfârșitul măgarului, Folosul lui. Frigerea vânatului sau umplutul sacului.
Pilde….
Leneșul nu-și frige vânatul”, adică vânează, dar nu folosește.
”Câștigă un venit dar îl pune într-o pungă spartă” adică nu numai să câștigăm, ci să și folosim ce agonisim, pentru nevoile noastre sau ale altora.

La ce e bun un măgar mort? Are o falcă ca un topor. Câteodată împrejurările neprevăzute ne sunt mai favorabile decât planurile adânc ticluite. Să le folosim.

Slăvit să fie Domnul!


Believe in ecumenism?

17 august 2015

S-a petrecut la mine în oraș, sunt dator să scriu.

La început o trupă de tineri în față la Stanca (maternitatea) cu mesaje antiavort. O față cunoscută printre ei: cel cu ”calviniști din toate țările uniți-vă”. Asta a fost ”Believe in Life”.
Apoi o știre intens mediatizată că niște fete au ”furat” un generator electric și l-au plimbat prin centrul Clujului. Prea era trasă de păr. De fapt o reclamă ascunsă la ”Believe in Green”.
Apoi ”Believe in Unity”, acea citez: ”…construcţie volumetrică sub forma unei cruci, cu o bază de 9 x 9 metri, cu înălţimea de 6 metri.” unde ”Fiecare participant a pictat una din cele aproximativ 6.000 de piese ale unui mozaic”

Mi s-a părut evident că este o croială catolică toată tărășenia, dar am lăsat să treacă să văd dacă se trezește cineva.

S-a trezit unul…și a scris. Mult mai elaborat ca mine. Îl crede cineva?
Că eu am mai scris pe ici pe colo. (Dar mă mângâie și mă încurajează Isaia: ”cine a crezut?”. Noi nu vorbim sau tăcem în funcție de câți vor crede ci la porunca lui Dumnezeu.)

Dar ce să-i faci!
Oamenii nu numai în Dumnezeu nu cred, nu cred nici în diavol…și nu mai cred în servicii secrete.
Cel despre care vorbim se numește organizația iezuită aflată în orașul nostru sub nume total lipsite de agresivitate, ca blana oii pe părul lupului.

S-au mai opus câțiva din câte am auzit: două-trei creiere mai limpezi, culmea de la o biserică ”organizatoare”.
Acum, opozanților li se pregătește eșafodul.

Degeaba, oamenii sunt buimaci, buimăciți de alți oameni care învață ce nu trebuie să învețe pentru un câștig mârșav. Căci câștigul este mobilul întregilor mobilizări de mase la ”believe”, la Iași, la Boca, la Nicula, la Untold și la toate pelerinajele la idoli morți sau idoli umblători.

Am scris.


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 120 de alți urmăritori