Mișcarea așezărilor, o „mișcare” profețită

„Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple.  Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi şi veţi fi lucraţi şi semănaţi. Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi!” Ezechiel 36:8-10

Când Henry Schliemann a descoperit Troa, el nu a plecat pe teren căutând dealuri și ruine, întâmplător, nu, el a analizat texte scrise vechi (Homer și alții) și din descrieri de bătălii, drumuri, cetăți, izvoare, distanțe, timpi parcurși, a redus până la identificare zona presupusă a vechii Troe, iar când a dat cu sapa, a găsit ruinele așteptate, spre uimirea  totală a săpătorilor.
La ce vă gândiți când auziți la știri termenul „așezările (ilegale) evreiești din Cisiordania„?
Ați putea crede că au scris profeții Bibliei despre ele, că sunt programate în Planul lui Dumnezeu, că acele „așezări” sunt parte din semnele care ne marchează istoria, precum semnele de circulație șoselele, că acele așezări sunt împlinirea unor vechi profeții în Planul Celui ce aduce toate la existență la vremea lor?
Sau, cumva credeți că aceste așezări sunt „principalul obstacol din calea păcii” dintre evrei și arabi, din calea păcii în orientul Mijlociu, din calea păcii în lume, un punct de vedere adoptat de foarte mulți politicieni, organizații, președinți, guverne, etc.
„Am văzut din cărți” scrie profetul Daniel (9:2) cât timp trebuia să treacă peste dărâmăturile Ierusalimului până la rezidire. Și atâta a fost.
A citit din cărți Schlieman și a dedus unde se afla Troa, a săpat și acolo a fost.
Noi citim cărți? Ce citim din cărți? Ce pricepem din cărți? Putem vedea din profeți viitorul? Categoric, da.
Pricepem noi oare că „munții lui Israel” pomeniți de profeți sunt mult-pomenita Cisiordanie, mult-pomenită la știri? Că acolo este și că acum este?
Textul „….locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor„ din Ezechiel 38:8 se referă la vremea sfârșitului, vreme profețită și de Daniel, și de Domnul Isus. Vremea aceea este acum.
Același text precizează o locație: „munții lui Israel„, o locație mult mai precisă ca țara lui Israel, „munții lui israel” se referă la Cisiordania (sau Westbank, sau termenul biblic: Samaria și Iudeea).

Textul mai descrie „locuințele lor„, este vorba de așezările evreiești care au luat avânt imediat după 1967, după războiul de 6 zile și textul mai descrie faptul că „Locuitorii…vor fi strânși dintre mai multe popoare” acolo. Este descris absolut exact ce se întâmplă acum acolo, în acele „așezări” numite inclusiv de ONU, „ilegale” și „principalul obstacol în calea păcii„.
Cum să fie Planul lui Dumnezeu principalul obstacol în calea păcii?
Pornind de la acest text, urmând pilda lui Daniel și a lui Schlieman, văzând din cărți ce trebuia să fie, am pornit și eu să cercetez ce este. Mi-am dat seama tot din carte că această colonizare este ca un vânt, ca o mișcare, ca un vuiet: „Am prorocit cum mi se poruncise. Şi, pe când proroceam, s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!” Ezechiel 37:7
Vuietul a fost curentul Sionist din secolul 19, mișcarea este acum: Aliyah și Mișcarea așezărilor.
Informații despre Mișcarea așezărilor am descoperit acum pe net, după ce mi-am dat seama din profeții că așa ceva ar trebui să existe: vuiet și mișcare….și apropiere, exact ce a scris Ezechiel. Urmăriți vă rog împreună cu mine.
Despre VUIET, adică despre Mișcarea sionistă scrie cu detalii wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sionism chiar în limba română.
Despre MIȘCARE, adică despre Mișcarea așezărilor scrie tot wikipedia, mai mult în engleză: https://en.wikipedia.org/wiki/Settlement_movement_(Israel) Un rezumat: mișcarea așezărilor a avut mai mult forme: kibbutzim, moshavim, moshavim shitufiim, și community settlements și următoarele etape:
i) Gush Emunim (1974-1985)
ii) Yesha Council (1980 – prezent)
iii) Hilltop Youth (2005 – prezent)
Detalii despe aceste etape cei ce aveți timp (și engleză la purtător) găsiți aici: http://www.polis.leeds.ac.uk/assets/files/students/student-journal/sum-13/130930-sum13-neidle.pdf
Noi suntem acum în a 3-a etapă a mișcării așezărilor, profețită de Ezechiel: Hilltop Youth (am vorbit duminică seara la Aleșd pe subiect), „Tineretul din Vârful Dealului”. E vorba de grupuri de tineri anarhici, care ocupă fără aprobarea statului vârfuri de dealuri și de munți din Cisiordania, …sau Samaria, ….sau Țara lui Efraim, ….sau Muntele lui Efraim sau ce denumire ne evocă cele mai frumoase vise.
Pentru că drumurile minților oamenilor sunt croite de vise.
Mintea noastră poate visa în cele 4 domenii: politic, economic, religios sau biblic (profetic). Putem fi furați de vise, târâți de vise.
Visăm noi la „lumea viitoare despre care vorbim„? Sau suntem blocați la „împărăția aici și acum” și vorbim despre ea? Nu cumva Isus-ul din capul nostru e ucenic de-al vreunui pui de Lenin?
Cine ne formează visele, ne conduce tot trupul, ne domină.
Visele ne pot avea o formă politică, să ne dorim o justețe dată de vreun mesia politic, vom căuta un mesia politic, ne vom enerva că nu apare sau vom idolatriza vreo tentativă.
Visele ne pot avea o formă economică, să ne dorim o situație financiară anumită și să visăm drumul spre ea, sau pe ea. Să visăm un sistem economic salvator, să-l urmărim și să ne fie Mesia al nostru.
Visele ne mai pot avea o formă religioasă, să devenim activiști ai unui bisericism înghețat în acum și aici, o biserică care nu pleacă. O biserică care rămâne.
Și visele noastre mai pot avea o formă profetică, forma reală a istoriei ce va fi, aceste vise doar se vor întâlni cu viitorul, aceste vise se vor îndeplini la trezire, doar pentru aceste vise și acești visători învierea nu va fi o surpriză. Atât despre vise.
Dar ce visează tineretul de pe vârful dealului?
Urmăresc ei vreun ideal politic? Nu prea, nu sunt afiliați niciunui partid și sunt persecutați de poliția israeliană.
Urmăresc ei vreun ideal economic? Nicidecum. Trăiesc în condiții de tabără, în barăci și corturi, fără utilități, ei doar „ocupă vârful dealului”.
Urmăresc ei vreun ideal religios? Foarte puțin. Nu sunt religioși, așa cum am arătat că evreii religioși în majoritate nu sunt de acord cu statul Israel.
Nu, tineretul de pe vârful dealului este parte a mișcării profețite de Ezechiel, se întâmplă pentru că Dumnezeu a scris acum 2500 de ani prin smeriții și neînsemnații Săi profeți că se va întâmpla.
Acesta este unul din filme:

Cam idilic, dar urmăriți vă rog și filmul de mai jos:

Alex Ostrovsky (Extended), settler agitator from Peter Cohn on Vimeo.

Cu ce idee rămâi după ce vezi filmul?
Cam confuz, nu?
Nu există rezolvare, tensiunile rămân.
Chiar vor crește, conform profețiilor, nu dorințelor noastre.
Orice Mesia, de orice soi, și cel politic, și cel economic, și cel religios îți vor promite „pace și liniște”.
Mesia adevărat, cel disprețuit, necitit și necitat, nici El, nici profeții Săi, ne-a scris despre o „prăpădenie neașteptată”, care va răsturna visele false.
Tensiunile vor fi tot mai mari, vor crește accelerat, atât tensiunile politice, cât și cele economice, cât și cele religioase.
Vrei o lume fără tensiuni?
Vrei un suflet fără tensiuni?
Nu se poate, trăim în valea umbrei morții, este tensiune în lume, este tensiune în suflet.
O tensiune care trebuie să fie este tensiunea conștiinței, a vinovăției și a curăției, a pocăinței.
Doar cei ce se pocăiesc scapă de tensiunile viselor false și capătă pacea care întrece orice pricepere, prin toate necazurile.
Tu cauți să scapi din mânia care va veni, aștepți lumea viitoare, vorbești despre ea?
Te bucuri de semnele care îi vestesc apropierea?
Iubești venirea Domnului?
Puneți aceste întrebări și caută să fi găsit într-o stare după voia lui Dumnezeu!

Două trompete de argint

Înregistrare din adunare, Cluj, 16 iunie 2019, dimineața.

Când nu te urăște lumea

Înregistrare din adunare 9 iunie 2019.

Cum predica Domnul Isus? (în pilde și deslușit)

„V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.” Ioan 16:25

Înregistrare din adunare, 2 iunie 2019.

Vremea sfârșitului

Înregistrare din adunare 26 iunie 2019

Cel mai mare protest antisovietic organizat la Moscova, 1966

Descrierea o face Vasile Ernu în cartea lui Sectanții la paginile 177-179, din care voi cita:

„De exemplu, cînd vorbim despre protestele din anii ’60, ni se dă mereu exemplul celui din Moscova din ’68, cînd a avut loc „Primăvara de la Praga“. Atunci, în Piaţa Roşie au ieşit, spre ruşinea intelighenţiei sovietice liberale foarte active la acea vreme, doar cîţiva oameni. Îi numărai pe degete.

Care a fost însă, cu adevărat, cel mai mare protest organizat în anii ’60 în Moscova? Este vorba despre un eveniment organizat de sectanţi. Pe 16 mai 1966, un grup de aproximativ 500 de delegaţi ai comunităţilor sectanţilor din 130 de oraşe de pe întregul teritoriu al Uniunii Sovietice a ajuns la Moscova. Iniţial se adunaseră în jur de 1.300, dar mare parte din ei au fost arestaţi pe drum. Veniseră cu mormane de acte, hârtii, fotografii, documente –care atestau că ei şi comunităţile lor sînt persecutaţi. Trimiseseră în prealabil o scrisoare adresată prim-secretarului CC al PCUS, Leonid Ilici Brejnev, în care cereau o audienţă. Veniseră la Moscova pentru o întrevedere cu Brejnev în cadrul căreia să-i înmâneze dovezile persecuţiei în masă.

La 9 dimineaţă, cînd toţi birocraţii mergeau spre birourile lor, cei 500 de delegaţi îi aşteptau cu dosarele în mînă în faţa Comitetului Central. Li s-a spus că nu pot fi primiţi pe loc. Ei au răspuns că vor aştepta. Au stat o zi pe scările Comitetului Central. Au stat şi noaptea următoare. În URSS, aşa ceva nu se mai văzuse, nu se mai auzise şi nici nu se imaginase vreodată.

În ziua următoare, la ora 13, în faţa sectanţilor şi-au făcut apariţia generalul Semiceastnâi, şeful KGB-ului, şi generalul Kazlov, ministrul Ordinii Publice. I-au întrebat ce doresc. Li s-a răspuns că vor o întrevedere cu tovarăşul Brejnev.

-Tovarăşul Brejnev este în vizită de lucru în regiunea Primorsk.

Sectanţii au răspuns ferm:

-Vom aştepta până se va întoarce.

-Nu vă vom permite să faceţi ăsta! a strigăt Semiceastnîi. E suficient să trimit peste voi muncitorii de la uzina metalurgică şi vă fac praf!!! Dacă va fi nevoie, vom folosi şi tancurile, să fie clar!!! a tunat generalul KGB, ca să fie auzit de toată lumea.

–Vom lua o decizie acum, democratic. Dacă fraţii noştri vor să se întoarcă acasă, noi vom respecta dorinţa lor. Dacă vor să rămînă sau chiar să moară e tot decizia lor, a spus unul dintre lideri. „Fraţi şi surori! Plecăm de aici sau murim?„! a întrebat liderul mulţimea delegaţilor.

–MUURIIM!!! au răspuns cei prezenţi la unison.

Kazlov i-a somat pe protestatari să se împrăştie în zece minute. Nimeni nu s-a mişcat din loc şi un cor puternic de 500 de voci a început să cînte un imn religios în faţa temutului Comitet Central, avându-i în faţa lor, ca pe nişte dirijori, pe capii celor mai temute servicii de represiune din lume. 500 de oameni au îngenuncheat, refuzând să plece. Ce s-a întîmplat apoi e deja o altă poveste. Au urmat sute de arestări şi intrarea comunităţii într-o formă de ilegalitate şi mai radicală. Bunul meu profesor de muzică avea însă perfectă dreptate: zidurile înalte de la Ierihon se pot dărîma uneori uşor cu un singur strigăt sau cu un simplu imn.”

Confirmări și amănunte de la pagina 9 din cartea de aici: http://www.tertullian.org/rpearse/keston/Bourdeaux_Faith_on_Trial_in_Russia_1971.pdf

Vina părinților Bodnariu: adunarea din casa lor

„De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu angajament în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” 2 Tiomotei 3:12
Angajamentul este un standard, o măsură, un cântar, îl ai sau nu, iar dacă-l ai îl poți avea în diferite grade.  Mai poate să existe și angajament fals, formal.
Textul de mai sus ne spune că doar cei angajați vor suferi prigoană, ceilalți nu.
Deci e posibil ca într-o adunare unii să fie prigoniți, alții nu, într-o denominație, unii, cei angajați față de Hristos să fie prigoniți, ceilalți care poartă doar eticheta, nu.
Lucrurile sunt și mai greu de deslușit când prigoana se face pe ascuns, metodă patentată de comuniști și perfecționată de post-comuniști.
Vorbind despre conspirativitatea persecuției, la români (și la ruși) este o normă, niciodată pe față, ar fi o mare greșeală, din două motive:
1. Noi suntem o țară democratică, nu persecutăm pe nimeni.
2. A spus-o tovarășul Stalin: „Istoria a dovedit că persecuțiile doar întăresc „prejudecățile religioase” (crează martiri), mult mai eficiente sunt dezbinările și demoralizările”, persecuția internă adică, prin informatori și agenți, fără nici o urmă de sânge.
Despre aceste lucruri am scris pe acest blog cu ani înainte de cazul Bodnariu.
Imaginați-vă că acum cineva ar fi arestat pe față pentru credința lui în Hristos (încercați să vă imaginați).
Așa-i că orice cuget creștin s-ar alia cu acela, ar crea un nor de simpatie în jurul lui și povara aceluia ar fi mult mai ușoară?
Nu se face așa, cine este prigonit astăzi, este ajutat să greșească mai întâi, un pic, atât cât să poată fi arătat cu degetul, apoi „frații” veghetori îi vor scoate ochii cu „pata” lui, îl vor demoraliza, izola, îi vor alunga prietenii și-i vor paraliza astfel lucrul. De 50 de ani văd această metodă aplicată eficient.
Mă gândeam anii trecuți, ce greșeală ar trebui să facă persecutorii ca să li se trădeze munca?
(Slavă Domnului, față de noi (de mine și soția mea) au făcut greșeli, noi ne-am dat seama și am putut construi un zid de apărare.)
Cunoșteam Scandinavia bine de tot dinainte de cazul Bodnariu, cunoșteam creștini din Scandinavia. La unul din ei, un carismatic simpatic, am dormit într-o noapte prin anii 2010 (avea pensiune) și omul ne-a povestit toată seara plin de durere cum „Barnevernetul” lor i-a interzis să-i mai vadă copiii, el era evanghelic, soția nu. Și cum soția s-a mutat la Esbjerg (în vest) iar el stătea lângă Odense (est). „Ei ne urăsc!” mi-a spus-o plin de suferință, mărturisesc că nu l-am crezut. Drăguța Danemarcă să persecute? Omul părea mai degrabă că-și pierduse mințile, am uitat de om. Mi-am amintit când cu cazul Bodnariu.
Ceva bănuiam eu, poate de aceea am scris cu năduf.
Norvegienii au făcut o greșeală mare, pe care românii n-ar face-o niciodată: au persecutat pe față. Greșeala trebuia exploatată,….și am scris.
Acum citesc în carte despre caz și mi se confirmă ce bănuiam: „….de câtva timp înainte de răpirea copiilor, Marius ținea întruniri religioase la el în casă, unde invita și veneau rudenii, vecini și alți creștini evanghelici din comunele învecinate.” pag 78 „Înfrângerea lui Goliat”, Petre Costea.
Pentru norvegieni era ceva nemaiauzit, „…li se părea straniu ca un grup de oameni să se întâlnească la cineva acasă pentru închinare religioasă„. (idem)
Aflăm tot din carte că înainte de răpirea copiilor, Barnevernetul i-a interogat intensiv pe aceștia la școală, fără ca copiii să spună nimic acasă (probabil au fost amenințați).
Citim: „…pe 8 octombrie 2015 Bernevernetul….începe să interogheze…fetele, la școală, în absența părinților. O parte din discuții se focalizează asupra vieții de familie, cine locuiește în casă, cine vizitează familia, care e atmosfera din familie. Pe parcursul interogațiilor(!) se discută și faptul că familia lor este „foarte creștină”, în special bunica, că au o credință puternică și cred că Dumnezeu pedepsește răul. Fetele au dezvăluit de asemenea că toate mătușile și unchii familiei extinse împărtășeau aceeași perspectivă.” (pag 18)
     Dragii mei, să nu ne înșelăm, evanghelia nu s-a schimbat, nici promisiunile, nici avertismentele, „TOȚI cei ce voiesc să trăiască cu angajament în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” toți, nu doar unii.
Peste tot. nu doar pe alocuri.