Limba lui Dumnezeu

9 August 2014

„Pentru ce nu înțelegeți vorbirea mea?” (Ioan 8:43) i-a întrebat Domnul Isus pe farisei? Vorbea El altă limbă?

Nu și da.

Nu, pentru că folosea termeni obișnuiți: ușă, pâine, miel, sămânță, bani, robi, regi, etc.

Da, pentru că există o vorbire a Duhului, o limbă a Bibliei, un limbaj (ca să fim actuali) format din cuvinte comune, dar cu un cu totul alt înțeles.

Această limbă a lui Dumnezeu nu mai era înțeleasă de farisei și de cărturari și mai târziu de evreii care deveniseră „greoi la auzit”(Evrei 5:11, GBV).

Cum înțelegem această limbă, cum o învățăm, de la cine?

Dacă e limba lui Dumnezeu, vorbirea Lui, normal că de la Dumnezeu.

Orice om poate să învețe limba lui Dumnezeu?

Cum? Citește restul acestei intrări »


Necazul cu domnii de Branc. Cronica fraților hutteriți. (297)

28 Mai 2017

      Tot în același an o treabă urâtă a fost pornită la Sabatisch de către domnul Franz Nagy-Michaly,1 unul dintre domnii de Branc. El a trebuit să vină pe 18 decembrie anul trecut și să le ceară fraților să îl traverseze munții până la Ziffer2 cu șase cai. Nu puteam să o facem, deoarece nu am dorit să stabilim un precedent – el nu era singurul domn de Branc. Existau și alții (și vor fi și mai mulți pe viitor) care vor dori să ne ceară câte ceva, în contradicție cu contractul și privilegiile oferite nouă de către predecesorii lor. Aceasta l-a înfuriat și împreună cu câțiva din husarii lui, ajutați de pădurari, au încercat să ne ia caii din grajd cu forța și i-a lovit pe câțiva frați care erau în curte. La aceasta, ai noștri au venit în fugă din toate părțile cu îmblăcie, furci, bâte, săpăligi pentru a-i opri, dar oamenii noștri nu i-au atacat. Domnul împreună cu husarii lui au fugit de au mâncat pământul. În continuare și-a trimis administratorul său principal de la Rabenska cu câțiva husari să ne ia porcii de pe câmp. Turmele noastre de porci au fugit acasă guițând. Câțiva frați au venit, cu vecini și câțiva dintre slujitorii domnului Ludwig Niáry și au recuperat porcii. Hoții au fugit, răniți și sângerând. Aceasta l-a înfuriat pe domnul Franz Nagy-Michaly și mai tare și a jurat să se răzbune. Dragul frate Heinrich Hartmann a trimis o relatare scrisă a întregii chestiuni tuturor domnilor de Branc. La aceasta, domnii din ambele familii Niáry și Tardy ne-au asigurat din nou, spunându-ne să nu ne fie frică, nu am făcut nimic rău în a ne proteja proprietatea în fața unei asemenea nedreptăți și violențe. Dar curând după, unii dintre domni susțineau exact contrariul. Citește restul acestei intrări »


1633. Greșeala lui Isaak Baumann de la Vințu de Jos. Cronica fraților hutteriți. (296)

27 Mai 2017

1633

     Împrejurul Paștelui din 1633, o chestiune tristă pentru biserică a luat ființă la Vințu de Jos în Transilvania, sub principele Gheorghe Rákóczi.1 Aceasta s-a petrecut prin bătrânul lor Isaak Baumann, care, scriind despre Vințu de Jos unui prieten din Croația, a scris ceva împotriva autorităților. Cum scrisoarea a fost expediată printr-un judecător, care nu a trimis-o imediat, ci a ținut-o o perioadă, a fost găsită de unul dintre slujitorii principelui. A deschis-o și a adus-o la curte. Aceasta a reprezentat un șoc și o lovitură grea pentru biserica de la Vințu de Jos. Nu doar că a provocat pierderi serioase, ci a pus în pericol și viețile surorilor și fraților. Chestiunea a fost rezolvată imediat, totuși. Baumann a fost exclus pentru neglijența sa, dar s-a căit și a găsit calea cea bună din nou. A adormit în Domnul cam un an mai târziu.

Citește restul acestei intrări »


1632. Cronica fraților hutteriți. (295)

26 Mai 2017

1632

    La Sabatisch pe 5 martie 1632, fratele Iosif Würz, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul cu o inimă împăcată.

      Tot în aceeași noapte pe 5 martie, când toată lumea dormea bine, o gloată de ostași maghiari și croați de abia recrutați ne-au jefuit comunitatea noastră de la Protzka, furând o cantitate însemnată de lână, îmbrăcăminte și alte lucruri. Când acest fapt a fost raportat bătrânului domn Imre Czobor, el și-a adunat husarii, nobilii și unii din slujitorii săi și i-a trimis după tâlhari. Când aceștia au fost prinși, au luat înapoi majoritatea prăzii și a înapoiat o parte din ea fraților. Husarii și nobilii nu și-au uitat propriile interese, ci și-au oprit o bună parte din pradă pentru efortul depus. Astfel că frații de la Protzka au suferit o pierdere însemnată. Poate fi apreciat faptul că, totuși, domnul a fost devotat fraților, și-a luat partea și i-a alungat pe jefuitori. Citește restul acestei intrări »


1631. Moartea lui Valentin Winter. Cronica fraților hutteriți. (294)

25 Mai 2017

1631

      Pe 16 martie 1631, doi frați – Georg Gaul și Hans Albrecht – au fost investiți la Sabatisch în slujba Evangheliei de către bătrâni prin așezarea mâinilor.

     În aceeași zi trei frați au fost aleși în slujba Evangheliei pentru o perioadă de testare: Balzer Rost, un cizmar din Meissen (Saxonia); Andreas Hiller, un croitor din Elveția; David Lachner, un arămar din Moravia.

     Cinci frați au fost aleși și numiți în slujba pentru treburi de zi cu zi: Hans Kern; Hans Gebhart; Hans Pheler; Felix Schweitzer, un morar-șef și Dietrich Weinitz, un comerciant.

      La Sabatisch pe 29 noiembrie dimineața, dragul frate Valentin Winter, un credincios slujitor al Cuvântului și prim-bătrân al bisericii a adormit în Domnul cu o inimă împăcată la vârsta de cinzeci și doi de ani.1 El le-a spus bătrânilor care l-au vizitat pe parcursul desfășurării bolii sale despre conștiința sa curată și le-a mulțumit în mod repetat pentru toată dragostea pe care a primit-o de la biserică. I-a rugat să transmită rămasul lui bun întregii biserici și să le ofere salutul de pace al Domnului. El a fost un slujitor al Evangheliei pentru aproape douăzeci și unu de ani și pentru zece ani i s-a încredințat supravegherea și conducerea bisericii. Citește restul acestei intrări »


1630. Cronica fraților hutteriți. (293)

24 Mai 2017

1630

     Pe 15 aprilie 1630, aproape toți frații și surorile de la Sabatisch se adunaseră în alte locuri pentru Cina Domnului, când cam pe la miezul nopții o rupere bruscă de nori a provocat o inundație grozavă la Sabatisch. La comunitatea noastră acolo atelierele frânghierului, legătorului și pălărierului – majoritatea clădiri noi – s-au înmuiat atât de tare că s-au prăbușit. Alte clădiri au fost tare avariate și zidurile au fost compromise de către apă.

     Paguba a costat biserica sute de guldeni. Oamenii care rămăseseră acasă fuseseră îngroziți. Un frate bătrân a fost zdrobit sub dărâmăturile unei clădiri și a fost ucis. Imaginați-vă cu cât mai mulți oameni și-ar fi pierdut viețile dacă inundația s-ar fi petrecut noaptea, din moment ce ar fi fost foarte greu să scapi la timp de o asemenea ploaie torențială. Multe bunuri casnice au fost luate de apă și nu au mai fost găsite. Fie ca preamărețul Dumnezeu să ne protejeze în viitor de asemenea nenorociri. Citește restul acestei intrări »


Pierzând conștiința de pelerini

23 Mai 2017

”Avraam și Isaac erau pelerini și trăiau în corturi, singura bucată de pământ pe care o stăpâneau în Canaan era un loc de înmormântare.
pelerini
Iacov ar fi trebuit să meargă pe urmele lor, dar în Geneza 33:17….
Iacov a plecat mai departe la Sucot. Şi-a zidit o casă, şi a făcut colibi pentru turme.
….și 19 îl vedem construind o casă și cumpărând un teren.
Ce deosebire între el și strămoșii săi!
Și totuși înțelegem foarte bine că nu-i deloc ușor și nici plăcut să fii mereu un pelerin. ……
Citește restul acestei intrări »


1629. Când rugăciunea e de fapt chiul. Cronica fraților hutteriți. (292)

23 Mai 2017

1629

    În timpul primei săptămâni a noului an 1629, o problemă neobișnuită s-a ivit la Velké Leváre, ceva de genul acesta ne mai întâmplându-se până atunci. A început cu zece omeni, majoritatea bărbați și curând s-a răspândit și în alte locuri. În consecință, bătrânii au trebuit să se ocupe de ea imediat.

     Ca să scurtăm totul, acest grup s-a separat de alți frați și surori și au adoptat un mod ciudat de a se ruga. Alegeau ore neobișnuite ziua ca să se întâlnească pentru rugăciune în colțuri sau în secret în păduri, indiferent dacă munca lor le permitea asta sau nu. Nu lăsau ca nimic să îi oprească, ci insistau că îi datorau supunere și slujire lui Dumnezeu mai degrabă decât oamenilor. Trei morari la Marchegg aveau aceeași părere și deseori urmau această practică ciudată în loc să își vadă de treabă în moară într-un mod responsabil așa cum ar fi trebuit să se facă. Când au fost mustrați, au răspuns că trebuiau să își țină slujba lor de închinare. Li s-a spus că exista vremea pentru rugăciune și vremea pentru muncă și funcționarea adecvată a morii, și în afară de aceasta, nu era necesar ca toți trei să meargă și să se roage împreună. Dar ei nu păreau doritori să își abandoneze obiceiul. Acest chiul și separare a lor de colegii lor de servici a provocat divizare și ceartă, nu doar la Marchegg, și de asemenea și printre cei care lucrau la Velké Leváre, unii dintre aceștia având idei asemănătoare.

Citește restul acestei intrări »