„Îi voi urmări cu sabie, cu foamete și cu epidemie….”, evreii și epidemia de coronavirus în lumina profețiilor biblice

„Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, ” Ieremia 29:18
„…este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.” Daniel 9:26
Evreii ultraortodocși din America țin cu strășnicie la tradițiile lor, la datina bătrânilor lor și sunt cu totul împotriva emigrării în Israel. Ei consideră statul Israel o aventură a unor exaltați,  ei socotesc că un evreu adevărat trebuie să-l aștepte pe „Mesia”, acela va înființa adevăratul stat Israel. Dumnezeu totuși, paralel cu gândirea lor stricată, a înființat statul Israel, conform profețiilor din Ezechiel 37, a făcut să fie cucerit Ierusalimul de către evrei, conform profețiilor din Daniel 8 și aduce pe evrei înapoi PRIN URGII, conform profețiilor din Ezechiel 20. Evreii din America nu vor să plece în Israel, cum n-au vrut nici din Egipt, acum 3000 de ani, sunt extrem de încăpățânați în antisionismul lor.
Aceasta este mirarea și miracolul, că în această încăpățânare, Dumnezeu îi scoate în MOD FORȚAT. Așa văd eu această epidemie de coronavirus, acum la 4 aprilie 2020, când întreaga lume stă la izolare. Să înțelegem bine profețiile Bibliei! Parcurgeți vă rog împreună cu mine acest raționament.

Frângeau pâinea acasă

„Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.” Faptele Apostolilor 2:46
Este un citat din faptele apostolilor, o imagine a primilor creștini din Ierusalim, citat care arată că deși adunarea din Ierusalim avea strângeri la templu unde probabil vorbeau despre Isus altor iudei, că este Unsul, că este cel așteptat, ei făceau acasă ceea ce Isus le poruncise: frângerea pâinii.

Nu putem înțelege altfel, la templu erau toți împreună, dar acasă erau pe familii, sau cel mult pe câteva familii. Câți oameni încap într-o casă normală? Puțini.
Nu la templu făceau frângerea pâinii, ci acasă.
Scriu acest lucru în plină epidemie de coronavirus, este ordonanță militară de a rămâne închiși în case pentru a limita răspândirea virusului.

Coronavirus. Explicații profetice, 22 martie 2020

Coronavirus, explicații profetice, duminică 22 martie 2020
De ce au venit aceste lucruri?   min 1:10
Ar trebui să fim în duhul profeților     min 1:27
Evreii sunt martorii lui Dumnezeu, ne uităm la ei  min 2:20
Evreii trăiesc acum al doilea exod   min 3:48
Există un paralelism între primul exod din Egipt și exodul de acum       min 4:03
Acum trăim o vreme în care evreii sunt fugăriți din Europa       min 5:16
Cele 10 urgii ale Egiptului     min 6:00
Îngerul Domnului este reprezentat printr-o epidemie      min 9:30
Dumnezeu îi scoate pe evrei din diaspora prin urgii   min 10:31
Sionismul   min 11:42
Dumnezeu își varsă urgia peste locurile unde sunt evrei
ca să îi facă să plece spre Israel   min 12:10
Trei feluri de urgii: sabie, foamete și epidemii   min 13:20
Cum îi va scoate Dumnezeu pe evrei din America?
…nu cumva prin epidemii? ultima urgie    min 14:25
3 categorii de oameni în lume: evreii, Adunarea și popoarele  min 16:30
Ce e de făcut? „Pocăiește-te dar…”  min 17:30
Trebuie să vestim tuturor că Dumnezeu
adună pe Israel înapoi   min 19:28
Să priviți profețiile cu toată seriozitatea   min 20:55
Nu știu cum va infuența această epidemie Aliyah,
dar va continua  min 23:00
Noi suntem cele dintâi roade, nu evreii    min 24:20

Epidemia de coronavirus în lumina profețiilor biblice

     Încă o urgie pentru ca Dumnezeu să-i scoată afară pe evrei dintre toate popoarele și să-i ducă în țara lui Israel. Cel puțin un motiv, dar nu numai, vom vedea mai jos.
 ” Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari v-am risipit, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.” Ezechiel 20:34
Coronavirusul este doar una din urgiile acestui sfârșit de perioadă.
Am scris despre urgii încă din 2017 și am arătat că trebuie să înțelegem istoria lumii, prezentul care ne afectează și viitorul în care ne desenăm visele, în cadrul profetic, așa cum este prevăzut de Cel ce ne-a creat.
De data aceasta, spre deosebire de comunism, epidemia ar părea că este o urgie globală.
Și totuși în Biblie scrie altfel, „pe alocuri”, chiar dacă lumea se teme de globalizarea absolută a virusului. Cadrul profetic în care înțelegem istoria lumii ne dă speranțe: „pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete și epidemii„. Pe alocuri, așa permite Dumnezeu să fie, pe alocuri, de aceea eu cred că și această epidemie va avea mai mult caracter zonal.
La ora la care scriu această postare, azi 18 martie 2020 harta europeană a epidemiei arată așa:

Cum va influența această epidemie istoria lumii, în lumina profețiilor biblice?

Întreaga istorie a lumii a fost și este o împlinire a profețiilor, inclusiv ceea ce auzim acum la știri. (5 ianuarie, prima postare din 2020)

Acest lucru ne obligă moral, ne forțează conștiința să credem.
Analizând temeinic profețiile biblice, ajungi la o concluzie fermă: istoria de 6000 de ani a lumii în care trăim a fost programată de Dumnezeu. 
După cum un puzzle completează un tablou piesă cu piesă, tot așa eveniment cu eveniment clarifică an după an tabloul profetic, îl „umplu”.
De câțiva ani arăt pe acest blog și adun date care dovedesc fără posibilitate de contrazicere, cum profețiile scrise dinainte au fost urmate de evenimente care le-au împlinit.
Profețiile au devansat evenimentele.
Aceste date, exactitatea lor, detaliile și specificul lor te duc cu gândul la profețiile care le-au prevăzut, întrebi ca Moise: de ce nu se mistuie rugul?
Nu se mai termină?
Ce e infinit? Ce e infinitul?
Timpul, spațiul, Dumnezeu….
Iar dacă întrebi asta în Israel pe oricine: arab sau evreu deopotrivă, îți vor spune că ura arabilor pe evrei și pe Israel, și ura asta e infinită. 
Nimeni nu-i vede rezolvarea.
E un rug care nu se mistuie, o sursă de întrebare: DE CE?
(Dar pentru noi este o stare de lucruri extrem de amănunțit profețită, fără nici un dubiu.)
Să ne lăsăm și noi oile socrilor noștri ca Moise și să mergem să cercetăm: „de ce?”.
De ce a profețit Dumnezeu dinainte de a se întâmpla ceva, unele evenimente cu săptămâni, altele cu ani, altele cu secole și altele cu milenii înainte?
Pentru că cunoașterea istoriei, a cronologiei corecte, a trecutului adevărat este o poruncă dată fiecărui om:

2300 de seri și dimineți, anul 1967: împlinirea unei profeții Biblice

333+1967=2300
În 333 î.H. Alexandru cel mare l-a bătut pe Darius persanul, începe numărătoarea celor 2300 de ani, conform Daniel 8.
Ce s-a întâmplat când au expirat cei 2300 de ani?
Evreii au cucerit Ierusalimul în războiul de șase zile.
Profețiile sunt clare, vreți să le vedeți?
Citiți întreaga explicație de mai jos!
”Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.” Domnul Isus
”Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaş şi oştirea?“ Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi…” profetul Daniel

Text de citit: Daniel 8

”1. În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.
2. Cînd am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai.
3. Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că într-un rîu stătea un berbece, şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.
4. Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.
5. Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus, şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.
6. A venit până la berbecele care avea coarne, şi pe care-l văzusem stând în rîu, şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbece, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ, şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbece din mâna lui.
8. Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar când a fost puternic de tot i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor.
9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.
10. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat în picioare.
11. S-a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată, şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt.
12. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ, şi a izbutit în ce a început.
13. Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaş şi oştirea?“
14. Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!“
15. Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui om.
16. Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile, tâlcuieşte-i vedenia aceasta.“
17. El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat, şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!“
18. Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins, şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam.
19. Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului.
20. Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii Mezilor şi Perşilor.
21. Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintâi împărat.
22. Cele patru coarne cari au crescut în locul acestui corn frânt, sunt patru împărăţii, care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.
23. La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.
24. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.
25. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni cari trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.
26. Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi îndepărtate.“
27. Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.”

(Completare, 20 sept 2016: Vă rog să urmăriți comentariile, adaog periodic noi resurse pe subiect, mai mult în engleză! Mulțumesc.)

2300 de seri și dimineți sau conform acestei scheme: 2300 de sărbători de paște:
Pentru comoditate traduc aici:

Două coșuri cu smochine

„Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi fierari.  Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau.”
Ieremia 24:1-2

O pildă plină de semnificații, un exemplu al felului de judecată al lui Dumnezeu, un exemplu despre felul cum Dumnezeu face deosebire chiar în intensitatea, felul și durata pedepsei copiilor săi și un exemplu pentru noi peste veacuri, în timp.
Mai ales acum, în plină epidemie de coronavirus, o urgie asemănătoare războaielor mondiale, cu deosebirea că acum nu se bat popor cu popor, ci întreaga lume se bate cu un virus nevăzut, un război care a prins nepregătită întreaga lume, pe bogați și săraci deopotrivă, pe înțelepți și pe oameni simpli, pe savanți și pe cerșetori la fel, în această perioadă trebuie să înțelegem felul cum un tată se poartă cu copiii răzvrătiți. Cum vrea să-i despartă de păcat, să-i scape, cum îi iubește, dar este și drept și atunci pedepsește pe unul ca să-l trezească pe celălalt. E greu să fi tată corect, când ai mai mulți copii, să fi echitabil.
Dumnezeu, este scris în Biblie, are două feluri de copii: „copiii trupești” (evreii) și „copiii făgăduinței” (Adunarea). Copiii trupești, evreii sunt lecții pentru noi, pentru cei ce credem dintre neamuri, pentru copiii făgăduinței. Ce li s-a întâmplat lor este manualul nostru, lecțiile, pildele, modelele, nu avem decât de privit, de înțeles, de aplicat și de urmat.

Pretutindeni

„Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!” Isaia 32:20
A fost a treia duminică cu bisericile și adunările închise, cu izolare la domiciliu din cauză de coronavirus.
E o stare de paralizie, senzația de închisoare socială, numită în Biblie: strâmtorare.
Traficul de internet a crescut ca și numărul de infectați cu corona, exponențial.
Oamenii se întâlnesc online, își trimit mesaje, se văd pe WhatsApp, comunică.
Semănarea Cuvântului lui Dumnezeu care a fost timp de secole blocată între ziduri, acum de o vreme este peste tot, este online, pretutindeni.
Acum, pentru o vreme, între ziduri nu se mai poate.
Boul, care este în Biblie un simbol al celor ce vestesc Cuvântul lui Dumnezeu și măgarul, un simbol al celor ce lucrează cu mâinile, al activității economice, sunt acum într-o anumită măsură legați la grajd. Aparent.

Dar oare atunci când nu era voie să vestești Cuvântul decât între zidurile bisericilor cum era?
În era internetului, a comunicării, a acestei Agore globale, în care în 3 secunde mesajul tău ajunge în Australia sau în California, această posibilitate este un binecuvântat privilegiu.
Dragii mei, mai ales cei mai tineri de 40 de ani, poate nu știți cum a fost.
În 1989 aveam 22 de ani și voiam să spun lumii Cuvântul care mi-a dat mie binecuvântare și mângâiere. Nu se auzea decât glasul „tovarășului”, numai pozele lor și numai discursuri comuniste searbede și formale, nimic nu era adevărat în propaganda lor și nimeni n-o credea. Nici ei.
Nu era drept.

Cina Domnului în familie? Se poate…

„Totuşi ai în Sardes câteva nume…” Apocalipsa 3:4
După duminica de ieri când subiectul cinei Domnului s-a propagat pe internet cu viteza interesului (mic) pe subiect, am reținut din fericire 4 atitudini biblice, din partea a 4 pastori care au ținut cât de cât mai mult la fidelitatea față de Cuvânt, decât la ce-o zice unul-altul.

1. Surpriza din California:

îmi place să presupun că din moment ce a pus pe blog „maxima zilei” e și de acord cu ea. Unii vor zice că e normal, fiind ginere de moisist. Moisescu avea un ghimpe pe  bisericism.

„Mă înfurie faptul că peste tot unde te duci să te interesezi despre religii dai numai peste evrei, Fecioara Maria evreică, Iisus Hristos din mamă evreică, apostolii lui Hristos evrei.” Întrebare foarte bună pe Facebook.

Am primit o întrebare astăzi pe Facebook:
„Mă înfurie faptul că peste tot unde te duci să te interesezi despre religii dai numai peste evrei, Fecioara Maria evreică, Iisus Hristos din mamă evreică, apostolii lui Hristos evrei. Nu înțeleg de ce a fost preferat acest popor de cult mozaic ,iar România numită de unii grădină Sfintei Marii. Mă poate lămuri cineva ? Dar nu cu povesti de grădiniță ci cu lucruri logice. Mă pronunț astfel fiindcă am luat legătura cu diverși teologi, dar niciunul n-a reușit să elucideze logic problema. Toți cu tot felul de povestioare dogmatice care pentru mine n-au nicio relevanță.„Stimate domn S.

O să încerc eu să vă explic logic de ce „peste tot unde te duci să te interesezi despre religii dai numai despre evrei”.

Aș vrea să fac două mențiuni înainte de a vă da răspunsul meu destul de laborios, dar care cred că va mulțumi nevoia dvs. de înțelegere.

1. Eu sunt român din Ardeal, născut la Huedin, în zonă mixtă, români amestecați cu maghiari, satul meu a fost greco-catolic (acum ortodox mixat cu baptiști, iehoviști), alte sate din jur ortodoxe. Am fost crescut destul de român, am un preot ortodox rudă apropiată și în tinerețe am avut puternice sentimente naționaliste. Așa că în răspunsul meu nu va fi părtinire etnică. Nu sunt evreu deloc.

2. Întrebarea mi-am pus-o și eu. Am fost crecut în școli comuniste și echitabil în lumea asta mi s-ar fi părut să fie ca ponderea oamenilor deștepți de exemplu să nu țină cont de nație, să avem și noi românii laurații noștri Nobel, de exemplu. Am rămas cu întrebarea în aer până n-am găsit răspunsul ascuns bine în Biblie, adică în gândirea și Planul lui Dumnezeu.

Răspunsul:

A. Nedumerirea dumneavoastră are o rădăcină, nu este o întrebare care a crescut din aer, ca un fulg sau ca o pleavă. Întrebarea dumneavoastră este o ramură dintr-un pom, a crescut dintr-o rădăcină de înțelegere, așa că dacă vrei să vezi răspunsul, trebuie să cunoști nu doar ramura, ci și butucul, adică cauza care a dus la această nedumerire, neînțelegere.

B. Haideți să încep cu o glumă care circulă în aceste zile pe net.

Că știți că nu numai Biblia e plină de evrei, ci și conducerea României: dl Maior, dl. Helvig, dl Isărescu, oameni care își fac bine treaba la locul lor, a fost dl Roman, dl Brucan și încă o mare mulțime. Dr Felix, dr Elias, etc

Gluma: „Se zice că în această criză a coronavirusului, ca să nu se supere poporul român, domnii Johanis, Arafat, Orban și Helvig, au cooptat în celula de criză un român, îi zic Streinu’.”

Sper că nu v-am supărat.

Mergem mai departe.

„Cine oprește grâul”, despre facerea de provizii pe timp de criză

„Cine opreşte grâul este blestemat de popor,
dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea.” Proverbe 11:26
Când vine criza, cei bogați apucă să cumpere cât mai sunt alimente (simbolic numite în Biblie, grâu) ieftine, ca apoi când sunt mai scumpe, să le vândă.
Textul din Proverbe 11 se referă la această stare, când sunt vești de război, de epidemii, de recolte rele, când cei ce aveau bani cumpărau ieftin și apoi stocau.
Opreau grâul.
Iar când lumea era flămândă de tot, le dădeau puțin grâu pentru toate bunurile lor, ca Iosif în Egipt. E o formă de înrobire prin înfometare.
Am fost întrebat dacă e bine să facem provizii.

„…și din țara de la asfințitul soarelui.” Un semn care stă gata să împlinească: ieșirea evreilor din America.

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara de la răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui.” Zaharia 8:7
Poate unii din cei câteva sute de oameni ce urmăriți acest blog vă amintiți că de mai bine de șase ani mă tot întreb, fără răspuns: „Cum îi va scoate Dumnezeu pe evrei afară din America?”
Am avut și o postare cu acest titlu chiar în noiembrie anul trecut, 2019:

Iată că întrezărim continuarea aproape imposibil de imaginat cu puțin timp în urmă a împlinirii unei profeții clare: plecarea evreilor din America.