Învățătura care duce la evlavie

12 ianuarie 2016

După ce am scris despre ”Însemnătatea Cuvântului evlavie” și despre ”Taina evlaviei”, voi scrie azi despre cum se ajunge la evlavie.

”Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavieeste plin de mândrie şi nu ştie nimic…” 1 Timotei 6:3-4

După ce am scris despre înțelesul cuvântului evlavie și apoi despre Taina Evlaviei, a venit timpul de cea mai grea parte a acestui subiect: învățătura care duce la evlavie.

Să recapitulăm: evlavie înseamnă angajament, dedicare, implicare, deci  voi scrie azi despre învățătura care duce la dedicare, la implicare, la angajament. Cum și prin ce mijloace ajunge un om să fie angajat cu toată inima la o voie care nu îi este proprie, la interesul altuia? Voi descrie învățătura care îl duce pe un om în starea de angajat la un proiect străin intereselor lui proprii și deasemenea va fi nevoie să scriu despre învățăturile care-l îndepărtează pe om de evlavie (de angajament) și despre formele de evlavie (de angajament), dar aceste două subiecte probabil în alte două postări, cu voia lui Dumnezeu. Astăzi rămânem la ”învățătura care duce la angajament”.

Vedem această învățătură descrisă și practicată în epistolele lui Pavel, în viața lui. Timotei a urmat îndeaproape această învățătură de la Pavel și a devenit un ucenic ”evlavios” adică deplin angajat în Casa lui Dumnezeu, știind cum să se poarte ca furnica în mușuroi, fără căpetenie, fără supraveghetor și fără stăpân.

Învățătura care duce la evlavie produce în om schimbarea voinței, voia proprie devine subordonată, și altă voie devine dominantă. Să avem în vedere cele 3 evlavii (angajamente) principale despre care scrie Biblia:
-angajamentul (evlavia) față de Dumnezeu
-angajamentul (evlavia) față de familie
-angajamentu (evlavia) față de munca de unde câștigi bani (șefi sau clienți)
Ultimele sunt pilde pentru prima, dar necesare împreună. Angajamentul față de Dumnezeu e ca sămânța din fruct, nu poate exista decât în pulpa fructului: evlavia față de familie și față de muncă. Nimeni nu va putea pretinde că este evlavios față de Dumnezeu, dar dacă nu arată evlavie (angajament) față de familie și lucrul lui n-a ajuns la această Taină Mare: Evlavia. N-a învățat deajuns, acest drum vreau să-l arăt prin această postare, cum să ajungă cineva la evlavie, adică cum să devină angajat în toate cele 3 domenii (față de Dumnezeu, față de familie și față de oameni).

Am arătat în ”Taina evlaviei”, că secretul angajamentului Domnului Isus a fost Planul Tatălui de răscumpărare, plan pe care El L-a știut, a știut că ”de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu se duce” și a fost dedicat acestui plan (a fost evlavios), deci și pentru noi, cunoașterea Planului va fi secretul angajamentului (Taina Evlaviei). Iar pentru că Planul se poate învăța, chiar dacă este complicat, învățarea Planului lui Dumnezeu este de fapt ”Învățătura care duce la evlavie”.

Voia lui Dumnezeu derivă din planul lui Dumnezeu: ” ….a binevoit să ne descopere taina voiii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi..:” Efeseni 1:9  Taina evlaviei (a angajamentului) este ”taina Voii Sale”, Voie care nu se schimbă în timp, ci este supusă unui Plan: Planul Său, numit chiar așa: Planul lui Dumnezeu. La Efes, apostolul Pavel a avut nevoie de cel puțin doi ani, zi de zi (după 3 luni de învățătură în sinagogă) ca să învețe pe oameni Planul lui Dumnezeu. Eu cred că această învățare a Planului duce la evlavie, produce oameni angajați, implicați, activi, oameni care ”știu rândul” în Casa lui Dumnezeu fără să le spună nimeni, ca furnica.

Planul lui Dumnezeu are de-a face cu cel ce-l predică și cu cei ce-l ascultă. Cu toții pot fi vinovați sau nevinovați, sau numai unii, vezi Ezechiel 3 de la 18 la 21. Acesta este cel mai puternic imbold: vinovăția tăcerii și salvarea prin mărturisire. Dacă nu anunți, ești vinovat, muriți cu toții, dacă anunți și ești ascultat, scăpați cu toții, dacă nu ascultă, scapi numai tu. Ce-l face pe om să-și asume această responsabilitate? Cunoașterea detaliată și clară a Planului. Iar pentru că Planul se poate învăța, învățarea planului duce pe ascultători la evlavie.
” De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu…:” Fapte 20:26-27
A vestit cu lacrimi, de la om la om, fiecăruia:”aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi”. Dedicarea produce dedicare, lacrimile stârnesc lacrimi. Planul lui Dumnezeu are în el ”mânia viitoare”, o dezlănțuire a pedepsei lui Dumnezeu, mânie de care oamenii trebuie să fie informați și de care pot scăpa prin pocăință.

Dacă ești mamă sau tată și vrei să obții de exemplu un angajament al copiilor tăi pentru învățătură, prezintă-le în momentele de ascultare avantajele învățăturii, roadele ei și calea pentru dobândirea ei, fii tu deasemenea un exemplu de om care învață și aplică cu sârg ce a învățat și vei vedea crescând în copii angajamentul față de proces, față de plan. Voia lor se va schimba și vor fi transformați prin înnoirea minții, din niște oameni inerți la învățare în persoane puternic angajate în învățare.

Dacă ești angajator și vrei să ai angajați dedicați, prezintă-le cu claritate planul, asigură-te că l-au asimilat (dă teste clare, dese și obiective), repartizează planul pe calendar (împarte-l în timp) și împarte recompensele strict în funcție de rezultatele aduse conform planului. Dacă vei fi tu însuți insistent în administrarea acestui plan,  vei obține un interes major crescând. Dar trebui ca și tu să fii la fel de angajat ca ei, după cum spune poetul:
Tu care ceri poporului putere
de jertfă pentru minunatul Țel,
tu ce-ai jertfit? ce drept și ce plăcere,
să poți fi-un far și pildă pentru el?

O, nu uita că vorba ta-i scânteia,
dar fapta ta e focul uriaș!
– doar pilda ta-i va ridica pe-aceia
ce vrei să-i vezi mai fericiți urmași!

Doar pilda ta, de muncă și-nfrânare
și de credința-n scopul cel slăvit,
dă gândului vorbit și scris valoare
și rod măreț în cei ce l-au primit!” TD, sursa
        Dacă însă în timp ce ceri angajaților tăi dedicare, tu însuți te arăți indolent și nepăsător, vei transmite aceasta și celor ce te urmăresc de aproape și ei vor deveni ca tine, doar vor arăta o formă de angajament (evlavie), tot mai prost mascată. Învățarea prin exemplu personal a Planului presupune evlavia (angajamentul) față de Plan a celui ce învață. Ne-a lăsat Dumnezeu să ne ducem viața printre copii neascultători în familii și angajați ”neangajați” în firme ca să ne poată învăța Taina Voii sale în Adunare, unde vedem atâta mimare și formă de evlavie, atâta nepăsare și abandon a Planului, atâta mistificare și urmărire de câștig încât aproape că ne întrebăm ce se va alege de Plan!

Învățarea în Adunare a Planului lui Dumnezeu duce la cunoașterea Voii lui Dumnezeu, ”cea bună, plăcută și desăvârșită”. Un om va fi atât de ”evlavios”(angajat) față de Plan,  cât de mult cunoaște și și-a însușit din Plan. Fără Plan, entuziasmul cuiva nu se va numi ”evlavie”, ci râvnă fără pricepere.

Plan înseamnă în primul rând timp, împărțirea timpului, resurse, cauze și efecte.
Planul lui Dumnezeu e global, cuprinde creația, istoria lumii, promisiunile Vechiului Testament, istoriile purtătoare de învățăminte ale cortului, trista istorie a decăderii și a căii lui Ieroboam, înrobirea și cele două pedepse ale evreilor, taina împietririi evreilor, Taina lui Dumnezeu (Hristos), răscumpărarea(ispășirea păcatelor), taina lui Hristos (Adunarea), taina împietririi evreilor, taina revenirii lor în țară, răpirea, moștenirea, realtoirea evreilor și curgerea mai departe a veșniciei. (Neglijarea oricărui amănunt dintre aceste detalii va duce la zidire strâmbă a casei, la lucru rău.)

Cel puțin ce a fost și ce este trebuie să știm bine. Cu date și detalii.
Cine are un plan, așteaptă ceva.
Conduita ne este dată de plan, de ce așteptăm.
”De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace” (2Petru 3:14)”

Angajamentul vine din cunoașterea planului din așteptarea lucrurilor ce vor urma. Învățarea Planului lui Dumnezeu este învățătura care duce la evlavie.

Cum se administrează planurile? Prin sfat, printr-o adunare care să chibzuiască.

Planurile nu izbutesc când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici.” Prov 15:12
Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuință.-….cu cel ce nu-și poate ține gura să nu te amesteci.” Prov 20:18-19

Noi de aceea ne adunăm, ca să ne sfătuim împreună, să ne învățăm după Plan.


”Înainte de a merge la locul de execuție, multe fete tinere se îmbrăcau cu cele mai frumoase rochii ale lor și își puneau podoabe ca și cum aceea ar fi fost o zi de sărbătoare,…” Cronica fraților hutteriți (66) Tabelul martirilor.

18 mai 2016

În continuare, dragi frați, străduiți-vă pentru tot ceea ce este onorabil și cu reputație bună, tot ceea ce Dumnezeu prețuiește în voi. Dați-i dragostei locul principal printre voi, astfel să fie rodnică fiecare întâlnire a unuia cu altul. Faceți tot ceea vă stă în puteri pentru a avea o conștiință fără de vină în ziua când Domnul se va pogorî din ceruri. Fie ca Dumnezeul tuturor harurilor, care are putere să vă mențină neclintiți și să vă facă fără de vină, care vă poate face bogați din abundență în lucrarea lui Hristos – fie ca el să vă îngrijească ca o plantă de-a sa, înspre mărirea sa veșnică.

Amin.

Cât despre noi, dragi frați, încă îl așteptăm cu răbdare pe Domnul și ceea ce dorește el să facă cu noi. Lucrările pe care le săvârșește pentru credincioși sunt minunate. El este furios pe ei pentru o secundă, iar apoi se împacă cu ei și le arată bunătatea lui iubitoare. El spune mării vijelioase, ”Potolește-te,” iar mândrele sale valuri se supun. Întunericului temniței îi spune, ”Dați-mi pe fii și fiicele mele ale luminii.” Domnul ne-a dat în mâna tiranilor pentru ca ei să facă cu noi ceea ce doresc toanele lor, pentru a ne descoperi ce se află în inimile noastre și dacă îl iubim sau nu pe Dumnezeu. Ne-au luat și ne-au aruncat într-o gaură întunecată, unde ne-au ținut în lipsuri mari, suferind de foame și de sete. Dar Domnul îi supraveghea și ne-a arătat cu claritate în acest chip că oamenii nu trăiesc doar cu pâine lumească, ci după fiecare cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu. Pe vremea Domnului el a spus, ”Este suficient. Slăbește legăturile grele ale copiilor mei.” Imediat ce a vorbit, s-a făcut. Citește în continuare »


Castelul Falkenstein, deportarea spre galere, evadarea, 1539-1540, Cronica fraților hutteriți (65)

17 mai 2016

Continui aici publicarea pentru prima dată în română a Cronicii fraților hutteriți. Ne apropiem de un sfert deja tradus.
cronica
Despre hutteriți se știu multe lucruri, au o istorie fascinantă, plină de învățăminte.
Legat de episodul de astăzi (pe care l-am notat cu 65. e o numerotare arbitrară) despre acest episod este un mic film făcut de urmașii hutteriților chiare acolo unde s-a întâmplat.

Citește în continuare »


Omul care m-a vândut

14 mai 2016

Nu scriu această postare ca să mă răzbun, deși el asta credea când i-am sugerat printr-un prieten că aș putea să-l confrunt public. A făcut urât, mi-a zis că mă dă în judecată, că a înregistrat convorbirea. Fusese un test, l-a căzut.
Nu scriu această postare nici ca să mă justific, nu sunt mai bun ca el, deși oricum aș întoarce-o, cine citește asta crede, că mă dau mare călcând pe ”slăbiciunile” semenului meu.
Nu scriu ca să conving pe cineva, oricum majoritatea celor care dau de acest titlu vor trece fără să citească, puțini vor citi începutul, cei mai mulți vor închide și nu vor ajunge nici până aici cu cititul.
Eu scriu pentru tine, cel care ai ajuns la acest paragraf 4.
E o filă de istorie, istorie trăită: decimarea comunităților prin ruperea de relații. Ca unelte de lucru s-au folosit oameni înfiltrați.
Pe omul care m-a vândut îl cheamă Cornel.
Era prin 1986, la întoarcerea mea din armată. Grupul de tineri cu care umblam prin țară era destul de eterogen. Venea cine voia, cine avea ”râvnă”, nu era refuzat nimeni.
misiune
Cornel era predicatorul de serviciu. Nu că era un bun predicator, dar era înalt, prezentabil și reușea să vorbească plângând, asta impresiona. Deși, am observat, folosea aceleași fraze, același tipic, de fiecare dată crescendo, până la un moment în care asistența era ”pătrunsă” de emoția transmisă. Citește în continuare »


Israel: 68 de ani (de ziua Israelului)

14 mai 2016

”Și le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.” Luca 21

1280px-PikiWiki_Israel_4207_landscape_in_Ramat_Hagolan
(fermă în Înălțimile Golan)

”La 14 mai 1948, cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic, Agenția Evreiască a proclamat independența, numind noul stat Israel.[81] În ziua următoare, armatele a cinci state arabe: Egipt, Transiordania, Siria, Liban și Irak – au atacat Israelul, lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar sub comandă egipteană; Yemenul cel îndepărtat a declarat și el război dar nu a întreprins acțiuni militare.[82] După un an de lupte, un acord de încetarea focului a fost semnat și s-au stabilit o linie de armistițiu, frontiere temporare, cunoscute sub numele de Linia verde.[83] Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele deCisiordania și Ierusalimul de Est, iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza. Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700.000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit în timpul conflictului din teritoriile pe care s-a alcătuit Statul Israel .[84] Citește în continuare »


O ”mântuire” diluată, invazia lumii în biserică

7 mai 2016

Mama mea a murit de la o infecție primită în spital în anul 2014.
A supraviețuit la două operații și mergea spre vindecare, infecția însă a ucis-o în câteva săptămâni.
Acum înțeleg, degeaba spălau  femeile de serviciu toaletele, degeaba dezinfectau, pentru că soluția dezinfectantă folosită era apă chioară, apă etichetată.

Dacă ce se spune acum la știri e adevărat, atunci dimensiunea acestei tragedii e colosală.
Să nu verifice nimeni concentrațiile unor dezinfectanți?
Păi, nu e totuna dacă concentrația în substanță activă a unei soluții este 10% sau 1%, cum la fel nu e totuna dacă ai 10o lei sau 10 de lei în buzunar.
Vorbesc acum ca chimist cu 12 ani de școală de chimie: concentrația stabilită a unui medicament/dezinfectant/etc e acel nivel de la care acțiunea devine semnificativă. Sub acel nivel e apă chioară. Peste acel nivel nu e rentabil, sau e periculos, sau cresc efectele adverse, etc.

Cam la fel e și cu evanghelia, cu mesajul, cu mântuirea vestită de unul și de altul.
Se diluează până acțiunea lor devine nesemnificativă.
Se diluează până nu mai omoară nimic.
Învățătura creaționistă e diluată cu evoluționism.
Harul e diluat cu lege.
Cunoașterea Scripturii e diluată cu o pretinsă revelație înlocuitoare.
Faptele credinței sunt diluate cu acțiuni religioase fără lepădare de sine.
Pocăința este diluată cu experienționalism, cu mitul transformării instante, fără învățătură.
Mesajele sunt golite de concentrație biblică și completate cu povești, istorii și relatări de experiențe fără tâlc și fără învățătură.
Programele religioase sunt diluate cu muzică până acolo încât absolut nimeni nu se mai gândește la cuvintele care se cântă.
Viața de credință, de rugăciune și de mărturisire este diluată cu îngrijorările vieții de zi cu zi și cu lupta pentru existență.
Trăim diluați, vorba lui Tozer: (Spre sfârşitul slujirii lui, A.W.Tozer a făcut observaţia că războiul e pierdut, referindu-se la invazia atroce a lumii în biserică. El a obiectat împotriva creştinismului anemic.”În multe biserici”, s-a plâns Tozer, „creştinismul a fost diluat până când soluţia a devenit aşa de slabă, încât, dacă ar fi otravă, nu ar face rău la nimeni, iar dacă ar fi medicament, nu ar vindeca pe nimeni!„)
Ca dezinfectanții!


Impresii sau dovezi

7 mai 2016

Impresiile
Impresiile sunt păreri formate pe fugă, la prima privire, opinii cu provire la ceva sau cineva ce nu sunt bazate pe mărturii clare și indubitabile.
”Am impresia că..:” spunem des când ni se pare ceva.
fatamorgana6
O impresie nu este o dovadă.
Avem de exemplu impresia că un om tăcut și care nu zâmbește este ursuz și rău. Dacă tace și privește pierdut impresia rămâne. Dar ia discută cu el, poate vei afla că tocmai i-a murit cineva drag sau are o boală, nu e ursuz, e trist, nu e rău, e îndurerat. Impresia s-a spulberat.
Dacă impresia falsă rămâne, ai pierdut mult. Pierzi o legătură bună sau păstrezi o legătură toxică, arunci pruncul și păstrezi apa.
Impresiile nu au voie să stea în creier, alungă-le, păstrează…

….dovezile.
Dovezile sunt convingeri ferme despre ceva sau cineva. Pune la test vorba, fapta sau persoana ce te-a impresionat. Convinge-te că impresia ta nu e amăgire, caută dovezi.
Dacă ți-ai format impresii deja și dovezile le răstoarnă, nu regreta.
Fii gata să schimbi oricând impresiile pe dovezi.

”….dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul.” Fapte 18:5

Pavel nu doar îi impresiona pe iudei, ci le dovedea.

Ca să poți dovedi cuiva ceva, trebuie ca acela să fie obișnuit să caute dovezi, să nu se mulțumească cu impresii. Un cuget care caută neprihănire (justiție) va căuta argumente. Cu cât mai multe întrebări vor apărea, cu atât va căuta mai bine răspunsurile. Cine e mulțumit cu impresii e superficial, stă rău cu cugetul, nu caută justiția (neprihănirea) lui Dumnezeu, e candidat sigur la confuzie și înșelăciune.
Să nu fi tu de acela.
Nu te opri la o vorbă, așteaptă două-trei.
Nu asculta o bârfă, e o impresie, caută două-trei mărturii, sunr dovezi..

 

 


Trăind sub iadul Barnevernet, blog norvegian

5 mai 2016

E un blog anonim, ca al meu.
E aici: http://livetunderbarnevernetshelvette.blogg.no/ traduceți cu Google Translate

E un blog al unei mame, o mamă a două fetițe, o mamă care a rămas fără ele după răpirea lor de către statul norvegian.
Tot prin 2015.
Poveste tipică: Barnevernet lucrează pe bani, banii provin dintr-un fond de investiții, fondul are un plan, planul se realizează prin punctaje, punctajele se fac dacă sunt ”cazuri”, (citește răpiri de copii). După ce se termină copiii din familii cu părinți drogați, nebuni, alcoolici și violenți, planul tot nu e indeplinit (crește an după an ca la comuniști, proporțional cu foamea de bani a bancherilor) și atunci Barnevernet răpește copii din familii normale, producând traume pe care încearcă să le mascheze cu ”Norvegia a ajuns foarte departe” în domeniul protecției copiilor, pe cele mai înalte culmi, culmi pe care noi aborigenii din națiunile inferioare nu le putem înțelege, că n-avem destui bani pentru aceasta probabil. Sunt îngâmfați și încrezuți ca Hitler și Stalin înainte de căderea lor.

Citate: ”Din străinătate se văd mult mai multe din ororile la care guvernul nostru nu s-a deranjat să se uite.” sursa: ”Mă simt rușinată!”
”Adesea am auzit că ar trebui să fim mândri de țara noastră, să arătăm mândrie când vedem steagul care ne reprezintă. Dar când mă uit la un film cu demonstrația din întreaga lume din 16 aprilie, eu nu pot spune că mă simt mândră văzând steagul nostru flendurit în jurul afișelor. Simt dezgust, dezgust și rușine că una din cele mai bune țări este văzută cu acești ochi. Și am o înțelegere teribilă de ce. Mulțumită Barnevernet sunt rușinată să văd steagul norvegian purtat pe străzi în mai multe țări. Este rușinos că Norvegia poate lăsa lucrurile să meargă atât de departe. ……Noi ca indivizi trebuie să ne ridicăm să salvăm pe cei mai apropiați ai noștri de Barnevrenet, pe copiii noștri. Mândria pe care am simțit-o cândva este destul de departe acum. Guvernul Norvegiei trebuie să se rușineze deasemenea. Pur și simplu a fost atât de jenant.”

O mamă care nu-și dă numele de frică, cele două fetițe (nici pozele nu le-a dat) i-au fost luate de Barnevernet.

Când scrii din iad ești anonim, oricum puțini te cred.


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 148 de alți urmăritori