Îndepărtarea de creaționism, adevărata cauză a necredinței, ”sămânța” idolatriei și cauza pedepsei

26 Mai 2018

…cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este…
Evrei 11:6

Eu socotesc că un om care nu crede în creația în 6 zile, într-un pământ de 6000 de ani și în cronologia biblică este un necredincios.
Nu contează cât de bisericos este un om sau ce alte semne de religiozitate manifestă.
Credința începe cu creația, așa cum începe și Biblia.
Când cineva nu crede cele 6 zile, nu crede pedeapsa potopului, nu crede chemarea lui Avraam, de unde va începe acela să creadă?
De la care carte, de la care capitol?
De la ”domnu’ Isus”?
Dar creația a fost făcută de Domnul Isus și pentru El, profeții l-au simbolizat pe Isus în faptele lor și scrierile lor, iar cei credincioși din vechime au avut în ei Duhul lui Isus, de la Abel până la Ioan Botezătorul.
Credința înseamnă a cunoaște, a te gândi și ”a te încrede” în ce a zis Dumnezeu.
Tot ce ”a zis” Dumnezeu este scris în Biblie.

De la Adam până la potop a avut loc a rapidă îndepărtare de porunca lui Dumnezeu și Dumnezeu a pedepsit omenirea prin potop.
De la potop până la nimicirea Sodomei a avut loc o altă îndepărtare, pedepsită și asta.
De la nimicirea Sodomei până la urgiile Egiptului iarăși oamenii gradual, progresiv s-au îndepărtat de dreptate, nu s-au temut de Dumnezeu și au fost pedepsiți în grade diferite: faraon, egiptenii, etc.
De la ieșirea din Egipt până la cucerirea țării Canaan intervine idolatria ca și cauză majoră a pedepsei.
Să urmărim firul judecății divine.

Citește restul acestei intrări »

Reclame

Oameni care nu pot crede (despre cursa de a da și de a primi slavă de la oameni)

24 Mai 2018

Cum puteţi crede voi, cari umblaţi după slava, pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine dela singurul Dumnezeu?” Ioan 5:44

A spus-o Cel care a zis despre sine: ”Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.” v 41
Ce ne învață Domnul Isus aici?
Multe, să le luăm pe rând.

1. În primul rând faptul că oamenii au fiecare o ”slavă”, o ”glorie” o evaluare, un nivel la care sunt priviți, o scară a ”cinstei”.
scara
Pe această scară există un fel de consens social ca unii să fie priviți mai sus sau mai jos de ceilalți, sau să se privească ei mai sus sau mai jos.
Fără să ne dăm seama, este un fel de standard care îl aplicăm conștienți sau nu.
Dumnezeu numește acest standard ”a căuta la fața omului” și în cartea Lui, Dumnezeu înfierează pe judecătorii care judecă privind ”la fața omului” adică la slava omului.
De obicei tinerețea, frumusețea, vitejia sau înțelepciunea dau slavă, dar cel mai adesea bogăția sau însemnele bogăției. Citește restul acestei intrări »


Semnele vremurilor, 20 mai 2018, actualizare Aurel Gheorghe

22 Mai 2018

Despre salariații religioși, 20 mai 2018

20 Mai 2018

audio 32 minute

Mai jos este un rezumat în 3 minute pentru cei ce nu au 32 de minute să asculte înregistrarea audio.
Text Judecători 17 și 18.

Scena 1, cap 17:1-6

Mica, bărbat din seminția lui Efraim, un om între două vârste, cu copii mari și mamă încă în viață, fură de la mama lui 1100 de arginți:
Mama blestemă.
Înfricoșat probabil, Mica restituie furtul.
Mama, în loc să-l mustre pe Mica, îl binecuvântă.
Mai mult, mama donează o parte din sumă ”pentru Domnul”, adică face un idol.
Mica are o ”biserică” și pe unul din fiii lui sfințit ca preot:
Deci Mica e un om religios, dedicat și implicat în religia făcută după capul lui, având de model religiile popoarelor idolatre care-i înconjurau. Cap 2:12 ” Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor cari-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor, şi au mâniat pe Domnul.”
Citește restul acestei intrări »


Înregistrare din adunare 29 aprilie 2018, ”Nu cumva doar cred că cred?”

19 Mai 2018

O schimbare de direcție a acestui blog

17 Mai 2018

Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.” Iuda 3

Cei care urmăriți acest blog de la început, sau cel puțin din ultimii 3-4 ani, ați observat că am schimbat de câteva ori ”direcția” mesajelor (postărilor).
1.-o perioadă am fost cam calvinist (nu era principala trăsătură, dar spre asta înclinam). Acum socotesc calvinismul o boală, cum e o hernie de exemplu (am avut), trăiești cu ea, rar  se moare (dar se poate întâmpla) și scapi prin operație. M-am ”vindecat” și de hernie și de calvinism.
2. -o altă perioadă am promovat cazul Bodnariu, cu analize detaliate și exemple, cu descrieri de situații, ipoteze și dezvăluiri din culisele unei afaceri ale cărei consecințe nu le sesizezi până nu te dai de ele.
3.-o lungă perioadă de timp am publicat Istoria fraților hutteriți
4. -am avut și o perioadă când am promovat bisericile de casă, pe la începuturile blogului, lucru pe care îl fac în continuare (și practic) dar nu cu prioritate pe blog.
5. -în ultimul timp, așa cum ați observat, promovez profețiile, semnele sfârșitului, apropierea ”mântuirii” noastre, a următoarei intervenții a Creatorului în creația SA, intervenție puternic semnalizată prin scrieri profetice atât de evidente, încât sunt ușor de observat pentru cei ce dau chiar doar cât de cât atenție Bibliei.
6. -tot timpul am fost anticlerical, mai evident sau mai puțin evident.

Schimbarea de direcție de acum înseamnă că în următoarele postări, așa ca și apostolul Iuda, ”mă văd silit” să scriu nu despre mântuire, ci despre credință.
Citește restul acestei intrări »


Răsplata

11 Mai 2018

Meditez de câteva zile la versetele acestea:

Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.“ Geneza 15:1

Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc…” 1 Corinteni 9:18

Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.„ Luca 14:13-14

” Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!” Luca 6:24

Suntem obișnuiți să răsplătim și mai ales să ne răsplătim, dacă ne e foame să mâncăm, dacă suntem obosiți, să ne odihnim, dacă suntem nedreptățiți, să ne pretindem dreptatea, dacă facem un bine, să fim lăudați, etc.

Trăim într-o lume comercială, o lume  a obiectelor, a ”lucrurilor”, o lume în care fiecare lucru este prețuit cam egal cu valoarea muncii depuse ca să fie produs. Când vindem, căutăm să primim un preț cât mai bun, când cumpărăm, să dăm o sumă cât mai mică.
Răsplata, ideea de compensare, de echilibrare domină gândirea omului într-un mod care PARE JUST.

Câteva gânduri despre răsplată.

1. Ideea nu e rea, e bună, Dumnezeu este drept, este just și acest principiu vine din cuget.
Iar cugetul este format de legea lui Dumnezeu care locuiește și este activă în fiecare om. Oamenii doresc să fie drepți sau nu doresc, în funcție de cât de sensibilă le este conștiința sau cât le este de împietrită.

2. Pentru creștin, ideea de răsplată are de-a face cu slujirea lui Dumnezeu. Ca și pentru Avraam, pentru noi, toți fiii credinței, Dumnezeu ne este scut și răsplată. Credem în el, răspundem chemării Lui de a-I sluji, facem lucrul Lui convinși fiind că ”osteneala noastră în Domnul nu este zadarnică”.

Citește restul acestei intrări »


%d blogeri au apreciat asta: