Cronologia asiriană

26 Noiembrie 2016

Există în lume mai multe sisteme de măsurat timpul, de numărat anii.
Toate au ca diviziune anul, Dumnezeu a lăsat așa prin anotimpuri.
În scopul acesta a lăsat Dumnezeu anotimpurile și mișcarea astrelor, a ”luminătorilor”:pentru ca astfel oamenii să poată măsura timpul.
Dumnezeu știa că va fi nevoie de această măsurare mai târziu.
Astăzi vreau să descriu sistemul cronologic asirian și vă rog să aveți în vedere această imagine când citiți:
cronologia-asiriana
Imaginea de mai sus, aflată în Muzeum Pergamon din Berlin este o reconstituire a ”calendarului” din orașul Assur, reconstituire realizată de Walter Andrae, arhitect german care a condus campania de săpături din Mesopotamia.

Cunoștințele lui Andrae de arhitectură l-au ajutat să reconstituie planurile vechilor cetăți de imediat după potop, chiar dacă aceste cetăți au fost apoi una după alta nimicite, conform Planului lui Dumnezeu și exact așa cum găsim scris în Scriptură.
(Pentru că, DA, toate descoperirile arheologice doar confirmă Scriptura, nu trebuie să ne temem de ”împotrivirile arheologiei” pentru că arheologia este cea mai bună prietenă a Bibliei dintre toate științele.
S-a scris recent că s-a descoperit un oraș egiptean de 7000 de ani.
N-are cum, e o exagerare, e o minciună, potopul a avut loc la 2350 de ani înainte de Domnul Isus, istoria lumii e foarte scurtă și acest lucru este confirmat de Biblie.)

Cum măsurau timpul oamenii de după potop?
În ani.
E normal, dar de unde începeau numărarea anilor?
Imediat după potop, de la potop.
La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.” Geneza 11:10
Apoi, anii erau numărați după anul nașterii primului născut succesiv:
La vârsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.” Geneza 11:12
După Babel, când oamenii s-au împărțit în națiuni (etnii) și au avut împărați, anii se numărau după anul de începere a domniei fiecărui împărat:
”în anul întâi al lui Darius…” etc.
Și tot așa.
În acest mod a fost înregistrată în piatră și cronologia asiriană.
Când s-au adunat un șir lung de împărați pe care nu i-au mai putut ține minte, au cioplit pentru fiecare împărat o piatră cu numele împăratului și câți ani a domnit.
La Assur s-a descoperit un lung șir de pietre reprezentând fiecare piatră un împărat. Vedeți reconstituirea în poza de mai sus. Pe fiecare piatră s-a păstrat o mică inscripție: câți ani a domnit.
Cam așa arăta una din pietre expusă la muzeul Pergamon din Berlin:
piatra
(Furia distrugătorilor de mai târziu n-a lăsat aproape nicio piatră întreagă.)
Copii după liste de împărați s-au descoperit în Asiria, deasemenea șirul de pietre cronologice de la Assur.
Prin însumarea cifrelor de pe fiecare piatră se afla data exactă a fiecarui eveniment istoric.
salmanasar
Grație acestor liste și acestor pietre, evenimentele istoriei antice pot fi datate cu o precizie de câțiva ani.
(E umilitor pentru așa-zisa știință evoluționistă să se dea pe față de cât de exacți și de inteligenți au fost oamenii așa-zis ”primitivi”.)
Iată pietrele-calendar în poziția în care au fost descoperite:
pietre
Calendarul începe cam cu anul 1900 ÎH deci pe la 2100 de la creație.
Să ne uităm pe cronogramă:
begypt
Undeva trebuie să se facă transferul de la cronologia biblică, semitică, după întâii născuți la cronologia după regi.
Potopul a fost la 2350 de ani înainte de Domnul Isus, iar despre regi putem vorbi doar după Babel și după moartea generațiilor imediat de după potop,  adică după vremea lui Avram (și în Biblie pe vremea lui Avram apar primii împărați). Deci cam la 2100 de ani de la creație, la 1900 de ani înainte de Domnul Isus a pornit și cronologia asiriană. (Asirienii nu mai puteau folosi cronologia semitică pentru că se despărțiseră în etnii după limbă, la Babel. Deci aveau nevoie de o altă cronologie.)
descriere
Aceste coincidențe de fapt sunt dovezi ale autenticității exacte a Bibliei în chestiunea potopului și implicit a creației.
De ce înșir toate aceste date?
Pentru că noi ca creștini avem milioane de dovezi pentru autenticitatea Bibliei, pe când evoluționiștii nu au niciuna pentru minciuna lor. 
Arheologia susține Biblia.
Asiria, Assurul, (orașul dezgropat de Walter Andrae) își expun vestigiile în muzeele lumii.
Acești primi oameni au fost nepoții și strănepoții lui Noe din Biblie, cel ce a vorbit cu Dumnezeu, au fost strămoșii noștri. Ei au rămas în istorie cu nume, cu orașe, cu clădiri, cu temple, cu calendare, din ei ne tragem, nu din maimuțe.
Nu poți trage o linie între Biblie și arheologie, nu poți găsi în arheologie ceva ce ar contrazice Biblia, (un oraș vechi de 7000 de ani de exemplu).
Egiptul există în Biblie, Asiria există în Biblie (ca nuiaua și toiagul lui Dumnezeu), Babilonul există în Biblie (ca ciocanul lui Dumnezeu), apoi ca și cap de aur, Medo-Persia există, Grecia (țapul de la apus) și Roma, toate sunt în Biblie cu mii de detalii.
Toate aceste mii de detalii sunt justificate arheologic și nici o mărturie arheologică nu le combate.
Trăim vremea când muzeele sunt deschise și bisericile închise, vremea când pietrele vorbesc și oamenii tac, vremea când arheologii cred în creație și popii în evoluție.
Trăim vremea când un geolog se întoarce la Dumnezeu privind pietre și 80% din pastori nu cred ferm în creaționismul biblic.
De aia trebuie să ne amintim de vremurile de demult.
A fost o bucurie pentru mine să văd cum cronologia asiriană prezentată în muzee coincide cu cea din Biblie.
Și v-am împărtășit și vouă bucuria.
Mulțumesc de lectura lungă!


”Ar fi trebuit să fie un stâlp în casa Domnului.” Cazul Georg Riedel. Cronica fraților hutteriți (221)

20 Februarie 2017

Pe 1 aprilie, Domnul Dumnezeu a luat o greutate mare de pe poporul său prin moartea lui Georg Riedel. Dar este un lucru îngrozitor când Dumnezeu îngăduie ca un bărbat – care pentru o perioadă de timp a vestit Cuvântul adevărului altora și ar fi trebuit să fie un stâlp în casa Domnului – să se abată atât de tare încât să devină o povară de nesuportat. Aici se află o relatare pe scurt a ceea ce s-a întâmplat.

Georg Riedel a fost bătrân la Klein Niemtschitz [lângă Prahlitz] și ar fi trebuit să se îngrijească de sarcinile sale din slujba Cuvântului lui Dumnezeu. În schimb, în ciuda multor avertismente serioase venite de la frați mai bătrâni, s-a implicat în malefica și seducătoarea artă a alchimiei și se îngrijea prea puțin de comunitatea sa. De aceea, în 1610, i-au fost luate responsabilitățile de către fratele Klaus Braidl cu consimțământul tuturor bătrânilor și a fost plasat sub fratele Konrad Glasser la Kostel. Citește în continuare »


Anul 1616.”Fratele Jäckel fusese foarte curajos în închisoare.” Cronica fraților hutteriți. (220)

19 Februarie 2017

1616

Pe 13 ianuarie, 1616, fratele Karl Goller, un slujitor pentru treburi de zi cu zi care fusese prim-tâmplar în comunitatea-biserică, a adormit în Domnul la Schakwitz.

Pe 26 ianuarie la șase seara neglijența unui birjar la Kobelitz a provocat un incendiu în curtea nobilului lipită de comunitatea noastră. Au ars câteva dintre clădirile noastre unde dogarii, zidarii, tâmplarii și cămărarii trăiau, provocând comunității pagube în valoare de câteva sute de taleri.

Cinci zile mai târziu, la nouă seara pe 29 ianuarie, comunitatea noastră din Alexowitz de asemenea a suferit pagube mari prin piromanie. Hambarul nostru și împreună cu el douăzeci și patru de obroace de grâne de calitate superioară și aproape toate paiele și mâncarea pentru animalele din șeptel. Citește în continuare »


Anul 1615. ”Pentru el, frații nu erau nimic altceva decât hoți și potlogari.” Cronica fraților hutteriți (219)

18 Februarie 2017

1615

Pe 27 februarie în anul 1615, fratele Mihai Ritter, un slujitor pentru treburi de zi cu zi, a adormit în Domnul la Pribitz.

Pe 3 aprilie la Nikolsburg, fratele Daniel Hellrigel, un frate bătrân care fusese slujitor al Cuvântului pentru treizeci de ani a adormit în Domnul cu o inimă împăcată.

Pe 13 august, fratele Stoffel Schenck din Rehag în Elveția, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Frischau cu o inimă împăcată la vârsta de șaptezeci de ani. Un ex-slujitor în biserica Frăției Elvețiene, el cu alți câțiva au trebuit să îi părăsească din cauza numeroaselor abuzuri din rândurile lor și apoi a fost un slujitor al Evangheliei printre noi pentru douăzeci și patru de ani.

Pe 4 octombrie, fratele Leonard Baume, un slujitor al treburilor de zi cu zi, a adormit în Domnul la Tschermakowitz.

În 1615, oamenii noștri din comunitatea de la Watzenowitz au fost oprimați foarte tare de către stăpânul proprietății domnul Albrecht Wenzel Eusebius von Wallenstein1 din Milotitz, suferind de cruzime extremă pricinuită de domn și oficialii săi. Mulți dintre caii lor au fost ruinați prin prea multă clacă, iar unii chiar au și murit, astfel că frații au fost obligați să își lase unele din câmpuri necultivate. Și mai mult, an după an muncitorilor nu li se plăteau lefurile lor câștigate cu greu și nici chitanțele artizanilor nu erau acoperite, deși de mult trecuse termenul stabilit pentru plata lor și domnul cu administratorul său promiseseră în mod repetat că vor plăti. Pe vremea aceasta, datoriile deja ajunseseră la o sumă considerabilă. Citește în continuare »


Un popor risipit

17 Februarie 2017

”În toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniştit. Estera 3:8

În toate ținuturile?
Erau 127 de ținuturi.

Evreii erau peste tot, risipiți.

Parcă tot așa sunt și acum creștinii: în toate ținuturile, risipiți, cu legi deosebite, …până aici a spus drept, mai departe sunt calomniile lui Haman.
Dar concluzia sugerată de Haman: ”Nu este în folosul împăratului să-l lase liniştit.a fost însușită imediat de împărat și de mulți alți împărați de la el încoace.

Mi-am pus de multe ori întrebarea: de ce a trebuit securitatea (mai veche sau mai nouă) să dezvolte un uriaș aparat ascuns de represiune, pe cât de uriaș, pe atât de secret?
Pentru căpitanul Hancu, pentru locotenentul Matei eu eram omul din dosar, obiectul muncii lui, jobul lui, șoricelul lui dacă vreți, adunau cu grebla de informatori totul despre mine. Și nu doar despre mine, despre zeci de mii de creștini din țara asta.
Și ei erau câteva sute care doar de pocăiți se ocupau. Citește în continuare »


El nu dorea să ne asculte explicația noastră cum că era împotriva conștiințelor noastre să lucrăm pentru episcopie.” Cronica fraților hutteriți (218)

17 Februarie 2017

Pe 12 iulie la Kürchen pe Eck în Württemberg, fratele Ulrih Marggraf, un viticultor, a fost capturat din pricina credinței sale. A fost băgat în închisoare de către fiii de Pilat și dușmanii adevărului. Au încercat prin multe căi diferite să îl facă să șovăiască în speranța și siguranța lui în Hristos, dar el a oferit o mărturie de neclintit în credința sa în concordanță cu adevărul și nu s-a lăsat abătut de de la adevărul pe care Dumnezeu i l-a arătat. După patru săptămâni în închisoare a fost eliberat, întorcându-se împăcat în totalitate la biserica Domnului. Lăudat să fie Dumnezeu!

Pe 10 iulie, în joia de după ziua sf. Chilian, Dieta de la Olmütz ne-a impus din nou impozite împovărâtoare: optzeci de guldeni de la fiecare comunitate în afară de o taxă pe fiecare butoi de bere și cei douăzeci de guldeni pe care îi plătisem stăpânilor proprietăților de ceva ani. Ca în anii anteriori, animale din șteptel, vin, grâne și alte lucruri ne-au fost confiscate în locul plății. Citește în continuare »


Cronica fraților hutteriți, partea tradusă până acum, într-un singur document.

16 Februarie 2017

Descărcați de aici.


Turnul Wellenberg unde frații erau întemnițați a fost lovit de trăsnet. Cronica fraților hutteriți. (217)

15 Februarie 2017

        În ultima zi din luna iulie, o furtună violentă și îngrozitoare a izbucnit deasupra Zurich-ului. Turnul Wellenberg unde frații erau întemnițați a fost lovit de trăsnet în trei locuri diferite. Catedrala și Spitalkirche din Zurich au fost de asemenea lovite.

wellenberg

      Acest eveniment a umplut oamenii cu o frică mare. Credeau că furtuna reprezenta o pedeapsă pentru păcatele lor și pentru că au lăsat oameni nevinovați să fie ținuți în închisoare, deoarece frații întemnițați în Wellenberg nu pățiseră nimic. Unii i-au încurajat pe frați spunându-le că aceste întâmplări ar duce la eliberarea lor.

      Mulți alții, totuși, în special clica de popi calvini (înainte de a ști că marea catedrală și Spitalkirche fuseseră și ele lovite) au lansat cea mai rea interpretare posibilă la aceasta, spunând că în furtună Dumnezeu și-a arătat nemulțumirea față de sectă – era clar că o pedepsea, din moment ce autoritățile nu doreau să facă acest lucru. Citește în continuare »