Scrisoarea lui Andreas Ehrenpreis către biserica din Vințu de Jos (4). Cronica fraților hutteriți (308)

Apostolul Domnului cu siguranță că dorește să sfătuiască asemenea inimi slăbite și obosite când predică, „Întăriți-vă, dar, mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; croiți cărări drepte cu picioarele voastre,” pentru ca nimeni din rândurile noastre să nu fie lăsat în urmă și să eșueze în a afla odihna veșnică, ci să ajungă la țelul stabilit cu bucurie și să fie în pace unul cu celelalt. În plus, îndemnăm toți credincioșii cărora Dumnezeu le-a dat copii, dacă îi iubesc cu adevărat și le pasă de binele și curăția lor, să îi crească în frică de Dumnezeu. Aceștia trebuie să se împotrivească răului din ei în timp ce sunt tineri și să îi împiedice să facă ce vor ei, să nu îi lase să crească înrăiți prin neglijarea disciplinei și pedepsei. Mai încolo va fi prea târziu pentru a corecta răul și e posibil ca ei să îndure multe mustrări și disciplinări care nu vor mai avea niciun fel de efect. Nu este îndeajuns ca tatăl și mama să aibă grijă de copii lor la modul fizic, hrănindu-i și îmbrăcându-i. Ei trebuie să se îngrijească și de disciplina copiilor, acest lucru fiind la fel de necesar pentru ei ca și pâinea zilnică; pentru că adevărata cale a dragostei este să îi conduci la beatitudine și viață veșnică și să îi protejezi de pedeapsa și pierzania veșnică.

Înregistrare adunare 7 mai 2017

Scrisoarea lui Andreas Ehrenpreis către biserica din Vințu de Jos (3). Cronica fraților hutteriți (307)

      Mulți dintre voi știți cum era viața noastră în Moravia, cu munca asiduă, din greu. Căruțașii clar că lucrau de dimineața până seara și multă muncă se presta pe câmp și în podgorie fără ca cineva să primească vreun ban. Foarte mult depindea de credincioșia acelora care conduceau treaba și de comenzile date de ei. Ne încredem că toți credincioșii sunt doritori să fie îndrumați în slujba lor pentru biserică, fără să se plângă sau să opună rezistență.

     Lansăm un apel înaintea tuturor, fiecărui frate și soră numită să îndeplinească o sarcină în biserică să își dea toată silința pentru cinstea Domnului și binele general al bisericii, făcând toate eforturile să păstreze o bună rânduială creștină și să își îndeplinească sarcinile ce i-au fost atribuite în mod responsabil. Ar trebui să fie credincioși în viața și comportamentul lor și în conducerea și distribuirea muncii în general. Ei ar trebui să fie întotdeauna gata să slujească biserica și pe cei credincioși, în special pe cei bătrâni și pe nevoiași. Gândiți-vă cât de aproape este vremea când fiecare va fi întrebat: oferă o relatare a slujirii tale – cât de credincios, de încredere și prudent ai fost în îndeplinirea slujbei tale.

Scrisoarea lui Andreas Ehrenpreis către biserica din Vințu de Jos (2). Cronica fraților hutteriți (306)

      În același mod ar trebui să existe o moderație potrivită și rânduială în folosirea alimentelor. Să nu se uite că atunci când muncim în exterior trebuie să muncim din greu, dar aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne dedăm la consum exagerat de mâncare și băutură, ceea ce se întâmplă, după cum am mai auzit. Din moment ce suntem frați și un popor, ar fi bine să facem lucrurile în același mod. Printre evrei, care cântăreau cu omerul, cel care strângea mult nu avea nimic în plus și cel care aduna puțin nu ducea lipsă; astfel că și noi nu ar trebui să neglijăm să dăm altora într-o manieră disciplinată. Dacă uităm acest lucru, gânduri rele și nemulțumire se poate stârni și acestea pot provoca mâhnire și pagubă în biserică. Până la urmă, știm că vara cu recolta ei ne furnizează de ceea ce avem nevoie iarna și dacă mâncăm totul vara, trebuie să flămânzim iarna.

      În același fel, dacă dragii noștri strămoși nu se gândiseră la aceasta și nu ar fi adunat provizii consistente, biserica cel mai probabil că ar fi murit de foame în vremuri de război sau prigonire. Mulți dintre noi știm că în ciuda marii chibzuieli și în ciuda a ceea ce comunitatea pusese deoparte, au existat vremuri cu multe neajunsuri și foamete grea. Prin urmare, este bine să ne amintim de strămoșii noștri, să luăm aminte la roadele vieților lor și să le urmăm credința.

Scrisoarea lui Andreas Ehrenpreis către biserica din Vințu de Jos (1). Cronica fraților hutteriți (305)

Bisericii lui Dumnezeu din Vințu de Jos

      Pentru frații și surorile noastre preaiubite, membre ca și noi și prieteni în Isus Hristos Domnul nostru, vă dorim har, pace și milă de la Dumnezeu, Tatăl Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, și binecuvântarea lui să se pogoare asupra voastră acum și în veșnicie.

         Dragi frați iubiți, nu vom neglija redactarea unei scrisori din inimă și frățească după ce dragii noștri frați și ai voștri s-au întors la noi sub protecția lui Dumnezeu. Spre bucuria noastră am auzit de la ei că mulțumită Domnului lucrurile vă merg destul de bine vouă. Inimile noastre se bucură referitor la aceasta și îi oferim laudă și mulțumiri preamărețului Dumnezeu. Sperăm să primim și alte mesaje de liniștire ca acesta de la voi în curând.

Înregistrare adunare 30 aprilie 2017

Anii 1641-1642. Cronica fraților hutteriți (304)

1641¹

Pe 13 aprilie 1641, fratele Iacob Mathrones, un slujitor al Evangheliei, a adormit în Domnul la Farkeschin.

Pe 8 mai, trei frați au fost aleși pentru slujba Evangheliei și numiți la Sabatisch pentru o perioadă de testare. Aceștia erau Hans Friedrich Küntsche, un producător de cuțite din Württemberg; Hans Blesing, un învățător din Elveția; și Iosif Forher, un postăvar. Iosif Forher, totuși, a fost eliberat din slujbă la cererea sa din pricina vederii lui slabe.