Pe Dumnezeu nu-L cumperi și nu-L vinzi (cântare: C. Ioanid/N. Moldoveanu)

11 noiembrie 2019

Text: Ioanid, Melodie: Moldoveanu
iertarea.jpeg
Cântările Harului, vol 7, nr 351

Audio 

Citește restul acestei intrări »


Cântările Betaniei, culegere de V.V.Moisescu 1938, pdf

10 februarie 2019

Aici

Pentru Ruben și pentru alții care le-au cerut de-a lungul timpului.


”Și-atunci când ai să-nfometezi, n-ai să-ți vinzi cerul pe-o mâncare.” Cântarea ”Fii credincios”. Cântă fratele Niculiță.

4 decembrie 2017

AUDIO: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/index.php/nicolae-moldoveanu/cantari-duhovnicesti/cantarile-harului-5-iphone/2999-fii-credincios 

WhatsApp Image 2017-12-04 at 23.36.13

Fii credincios, suflete-al meu,
cum ţi s-a spus, până la moarte.
Că-n toate, Însuşi Dumnezeu
purta-ţi va grijă-n orice parte !

Mergi până poţi, cu drag la toţi,
ori pot, ori nu pot. să te cheme
şi-atunci când nici tu n-ai să poţi,
te vor căuta ei ! Nu te teme !

Dă, până ai, din vremea ta.
sau pâinea ta cu bucurie,
şi-atunci când tu nu vei avea,
o mie au să-ţi dea şi ţie.

Strângi cât mai mult Cuvântul sfânt,
cu grijă-n inimă şi-n minte,
căci vor veni iar vremuri când
să fie-o secetă fierbinte.

Învaţă să te înfrânezi
cât încă ai,  fii cu răbdare
şi-atunci, când ai să-nfometezi,
n-ai să ţi vinzi cerul pe-o mâncare.

Învaţă suflete al meu,
în chinuri să-ţi găseşti plăcere,
căci mai de preţ e Dumnezeu,
ca tot ce pentru El s-ar cere.

Cântările harului, caietul 5


”Lume…banii tăi nefericesc.” Cântare: Tot ce-mi făgăduiești tu lume, deșertăciune e și vis”, cântă fratele Niculiță

3 decembrie 2017

Audio: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/index.php/nicolae-moldoveanu/cantari-duhovnicesti/cantarile-harului-6-iphone/3628-047-tot-ce-mi-fagaduiesti

tot
Citește restul acestei intrări »


Bunătatea Ta-i eternă (cântare)

30 august 2017

Dumnezeu, prin creație își arată bunătatea în fiecare zi față de toți oamenii, și față de cei ascultători de El, și față de cei neascultători.
Hrana, clima, trupul de care ne bucurăm, oamenii din jur, pacea din țară, dar mai ales bucuria copilăriei fiecăruia sunt dovezi ale bunătății divine.
roade
Apoi la maturitate începe omul să simtă dovezile asprimii lui Dumnezeu.
Fiecare om, pe măsură ce dă de bunătate sau de asprime are datoria să le recunoască, să le compare.
”Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.” Romani 11:22
Dar aici intervin  la mulți oameni frustrările și necredința, mai ales la dovezile asprimii.
De aceea trebuie omul, ca înainte de a da de asprimea maturității și bătrâneții, să dea răspunsul drept și cumpătat al oricărui cuget care a văzut în mod copleșitor bunătatea lui Dumnezeu: pocăința și credința. Pentru aceasta este necesară învățătura, încă de foarte mic, de prunc, să știe să mulțumească omul, ca apoi la maturitate, când lupta cugetului este tot mai grea, să se pocăiască conform Scripturilor.
”Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” Romani 2:4
Această bunătate cere ca drept răspuns pocăința.
”Bunătatea Ta mă-ndeamnă grabnic să mă pocăiesc…”
După pocăință, chiar dacă vedem mai departe dovezile asprimii divine(boala, slăbiciunea, bătrânețea, moartea), nu deznădăjduim pentru că credința în înviere e mai puternică decât dezamăgirea dovezilor asprimii.
Analizarea bunătății și a asprimii lui Dumnezeu e necesară, scrie clar: uită-te!
Lupta cugetului, frământarea, răscolirea, întristarea care duce la pocăință vine și dintr-o analiză de sine, analiză al cărei rezultat va fi trist pentru fiecare: la dovezile bunătății am răspuns adesea cu dispreț și ignorare, ca niște copii rebeli față de un tată încontinuu darnic.
Dar până când oare?
Putem face această analizare privind creația, privind trupul nostru, dar cel mai bine privind istoria oamenilor din Vechiul Testament, ei au trăit pentru a ne fi profesori nouă. În textul din Romani (asprime față de cei ce au căzut) e vorba de cei din  Vechiul Testament care au fost pedepsiți, și cum și sunt încă astăzi urmașii lor, toți evreii sunt împietriți încă.

Citește restul acestei intrări »

Sărmani alergători spre moarte

13 ianuarie 2017

O cântare manifest, absolut anti-materialistă și prin aceasta anticomunistă, anti-atee.

A fost interzisă de comuniști, acolo unde s-a putut.

Eram prin 1985 sau 1986 în adunarea din Carol Davila și am văzut cântarea în cartea lor de cântări (Cultul Creștin după Evanghelie, ramura II, atunci, Biserica Evanghelică Română, acum). Un prieten, cel care m-a dus acolo mi-a spus: ”….cântarea asta nu mai putem s-o cântăm, nu ne dă voie Departamentul Cultelor.” M-am mirat tare, la noi în Ardeal astfel de pretenții n-am auzit, sau n-am știut eu.

cimitir2
(În imagine, cel mai mare cimitir din Europa: Chișinău, 2 milioane de mp)

Este o cântare care învață, o cântare care transmite o atitudine, o cântare care formează o viziune. Ce nevoie avem să verificăm mesajul transmis de cântări, predicile se uită, cântările nu.


Citește restul acestei intrări »


Un stâlp în templul tău cel viu

10 ianuarie 2017

O cântare-angajament, o cântare care-ți formează viziunea.
O știu de mic și-mi dau seama acum cât am fost de binecuvântat de învățăturile pe care cântările bune mi le-au transmis.
stalp
Odată că aceste cântări conțin text biblic sau se bazează pe text biblic.
Apoi, ideile rimate și cântate exprimă Planul lui Dumnezeu.
Asumarea ideilor cântate vine de la sine și tot de la sine îți asumi și viziunea transmisă.
”…să pot pe umeri ca să țiu, poverile divine”, de exemplu, exprimă ideea participării la evanghelie a fiecăruia în mod personal.
O cântare care lasă mintea cu rod, învață, zidește, îndeamnă, mobilizează.

Citește restul acestei intrări »


La ce-ți folosește spada când ești paznic adormit? O cântare-răspuns.

8 ianuarie 2017

O cântare provocatoare, o cântare care m-a învățat.
Am învățat-o de mic și mi-a stat toată viața ca un avertisment împotriva leneviei și a nepăsării.
roybet_ferdinand-sleeping_watchman-om723300-10263_20120330_a160_3230
În călătoria de două săptămâni prin  Statele Unite m-am întâlnit cu mulți frați și cunoscuți.
Printre ei, cu un ”coleg de blog” care printre alte discuții la un ceai, într-un Starbucks, mi-a pus o întrebare, dar așa cu năduf, cu curiozitate: ”Vreau să te întreb ceva: de ce scrii, ce urmărești?” Citește restul acestei intrări »


Dacă-i cea din urmă dată?

6 ianuarie 2017

Unul din motivele lipsei de cunoștință și al minții fără rod este lipsa de învățătură.
Unul din principalele mijloace de învățătură este cântarea, spune Cuvântul Domnului: ”învățați-vă…cu psalmi, cu cântări..:”
Sau: ”cântați psalmi pentru învățătură!”
Din păcate astăzi s-au răspândit cel mai mult un singur fel de cântări, cele experienționaliste, cântări care descriu cât e de bine să fi creștin, cât ești de fericit dacă ești creștin sau dacă ”îl ai pe Isus” sau dacă-L simți pe Isus, o chestiune dubioasă.
Cântări care să învețe sunt tot mai puține.
Lipsa de angajament a majorității creștinilor se datorează lipsei învățăturii care duce la angajament, învățătură în care cântarea trebuie să joace un mare rol.
Cântări care să învețe Planul lui Dumnezeu, de asta avem nevoie și astfel de cântări aș vrea să promovez.

Astăzi, cântarea Dacă-i cea din urmă dată….


Citește restul acestei intrări »


”Când beznă e-n juru-ți”, cântare compusă în închisoare, dedicație pentru Marius și Ruth Bodnariu

6 decembrie 2015

Cântările Harului 1 (Cântări din temniță), nr 75

bezna

Mai multe cântări compuse în închisoare aici:

http://tezaur-oasteadomnului.ro/index.php/nicolae-moldoveanu/cantari-duhovnicesti/cantarile-harului-1

Textele aici: https://cantarileharului.wordpress.com/cantarile-harului-caietul-1-cantari-din-temnita/

Citește restul acestei intrări »


Să nu te plângi când pari că singur ai mai rămas luptând (o cântare)

18 noiembrie 2015

De ce nu i-a cunoscut Ilie pe cei 7000?
De ce l-a lăsat Dumnezeu să nu-i cunoască? Ca să fie o pildă pentru noi. Pentru că știa că mai târziu va turna din cer următoarele cuvinte: ”Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, cari au vorbit în Numele Domnului.” Iacov 5:10 iar cuvintele dinainte, din Vechiul Testament”….tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.”

Fără Vechiul Testament, fără Scripturile mai dinainte, nu avem nici răbdare, nici mângâiere, n-avem cum căpăta. Unii vor zice că ei capătă răbdare așa prin insuflare, ”prin Duhu’” dar priviți în Scripturile scrise de Duhul că trebuie citite Scripturile ca să creștem în răbdare și să fim mângâiați. Numai așa se poate.

sanuteplangi

Să nu te plângi când pari că singur ai mai rămas luptând, din toţi,
tu nu-i vezi, dar în lupta sfântă ai mii şi zeci de mii de soţi. (bis)

Tu nu-i cunoşti, că numai Domnul cunoaşte-n orice loc pe-ai Lui,
dar c-ai rămas în luptă singur tu niciodată să nu spui! (bis)

Căci Marele Hristos nu-Şi lasă nici lupta, nici Cuvântul Său,
nenumărată-i Oastea care învinge zilnic pe cel rău. (bis)

Noi nu vedem decât în faţă, puţin şi-ngust din sfântul ţel,
întreaga-ntindere a luptei şi câţi luptăm o ştie El. (bis)

Să nu te plângi când crezi că singur ai mai rămas luptând, din toţi;
dac-ai vedea, ai şti că-n luptă ai mii şi zeci de mii de soţi. (bis)

Ci-ncrede-te-n Hristos şi luptă nebiruit şi credincios
şi lasă toate celelalte deplin în grija lui Hristos! (bis)


Te va osândi pe tine (o cântare), despre judecată

18 noiembrie 2015

”În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi:…” Romani 1:20

image

image(1)

Te va osandi pe tine
Daca nu vii la Hristos,
Si ce-ti pare-acum prieten,
Si ce-ti pare dusmanos,
Te va osandi pe tine
Daca nu vii la Hristos.
Te va osandi Cuvantul auzit indelungat,
Si pe care, necrezandu-l,
L-ai respins si L-ai negat.
Te va osandi rabdarea
Celor care te-au iubit,
Bunatatea celor care,
Te-au crezut si i-ai mintit.
Te va osandi durerea
Celor ce i-ai dus la rau,
Nevinovatia celor
Carora le-ai dat sfat rau.

Te va osandi chiar boala
Ce-ti vorbea cand ai zacut,
Caci si ea, ca sanatatea,
Ti-au vorbit si n-ai crezut.
Te va osandi pamantul
Ce l-ai stors si te-a hranit,
Vantul ce ti-a dat racoarea,
Soarele ce te-a-ncalzit
Te va osandi pe tine,
Tot ce-i sus si tot ce-i jos,
Dac-auzi si vezi, si totusi,
Nu vii astazi la Hristos.

Pe câmpie dacă treci (o cântare), despre mulțumire

18 noiembrie 2015

”… fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.” Romani 1:21
campcuflori

Ascultați, dați click pe săgeată:

 

pecampie
Pe campie dacã treci,
mii de flori zambesc usor,
parc-ar spune-n graiul lor:
„Cãtre bunul Creator
slavã înãlțãm în veci!”

Iar cand pãsãri auzim
în pãduri, pe culmi bãtrane,
ele parcã vor sã-ngîne:
„Tu ne-ai întocmit, Stãpane.
Noi, cântând, îți mulțumim!”

Dar tu, rege pãmantesc,
tu, fãpturã minunatã,
omule, ridici vreodatã
ochii spre cerescul Tatã
sã spui: „Doamne, multumesc!”?


Firul de iarbă

17 noiembrie 2015

Praful nu poate să stea pe iarbă, iarba rezistă la uragane, la îngheț și la secete lungi. 20% din suprafața pământului este acoperită cu iarbă.
Călcat în picoare, zdobit, turtit, rupt, renaște iar.

”orice făptură este ca iarba”, ”se arată verdeața nouă

Ăsta este rostul nostru, să fim fir …dar cred că nu de iarbă, eu cred că de orz.
iarba

Dați click să ascultați cântarea cântată de autor:

 

iafirul

 


Caietul 5

21 iunie 2014

Cei de la tezaur continuă publicarea Cântărilor Harului.

Au ajuns la Caietul 5.

De ce ”Caietul…n”?

Fratele Niculiță după întoarcerea din închisoare și-a trecut ”pe curat” cântările compuse în închisoare (pe care le-a scos afară ”în memorie”) într-un caiet A5 cum era atunci de 200 de foi(400 pagini).

A continuat tot așa până la 18 caiete.

Aveți aici selecțiuni din Caietul 5: http://tezaur-oasteadomnului.ro/index.php/nicolae-moldoveanu/cantari-duhovnicesti/cantarile-harului-5 


Cine-mi va da lacrimi de zdrobire?, (adaptare din limba rusă)

19 iunie 2014

Cine-mi va da lacrimi de zdrobire
ca să-mi plâng păcatul necurmat,
cine-mi va aduce liniștire
cugetului meu cel zbuciumat?

Curgă-mi lacrimi cum i-au curs lui David
”…-oare aur n-ai sau n-ai argint?”
”-Nu, eu plâng și sunt la față palid
că mă părăsește Duhul Sfânt.” (Psalmul 51:11)

Plângi o suflet, cum plângea Maria,
prăbușită-n plâns prelung și trist,
i-a intrat în suflet bucuria,
când spăla picioarele lui Crist.

Cine-mi va da plâns de remușcare
lacrimi ca lui Petru altădat’?
ce-și plângea-n suspine-a lui trădare,
când cocoșul iarăși a cântat.

Doamne, aprinde-a rugăciunii-mi pară!
să mă rog cu dragoste și jar!
să nu plâng odat’  la ușă-afară
plâns târziu și lacrimi în zadar!

sursa(una din ele): aici

AUDIO(melodia începe de la secunda 18):

Partitura aici.

 

 

 

 


Tezaur

16 iunie 2014

Așa cum a vrut fratele Niculiță:

”Cum pâinea se dăruie-ntruna la toţi flămânziţii din gloată,
cum ea nu-şi aşteaptă cununa şi nici pentru jertfa-i răsplată,
aşa să mă dărui, Isuse, ca pâine – pe căile-Ţi drepte –
şi plată, pe jertfele-aduse, ”făptura-mi nicicând să n-aştepte.

AUDIO:

Cei de la tezaur-oasteadomnului.ro continuă să publice la ei pe site acest adevărat tezaur de cântări în interpretarea fratelui Niculiță ]n format mp3, ușor de descărcat.

Au ajuns la caietul 4 din Cântările Harului. Sunt sute de cântări, cele mai ziditoare.

tezaur


Cântarea ”Să ne grăbim prieteni…!” în interpretarea fratelui Niculiță

28 mai 2014

AUDIO: 

sanegrabim

 

SĂ NE GRĂBIM, PRIETENI!

Să ne grăbim, prieteni, e vremea spre apus,
Cu candelele-aprinse fecioarele s-au dus!
Îşi pregătesc talanţii cei care-au ostenit,
E clipa socotirii Stăpânului sosit.

Încinşi stau gata robii şi-aşteaptă doar un semn
Să iasă să deschidă la cel dintâi îndemn,
Grăbesc vierii lucrul culesului rămas,
Afară robii taie viţelul cel mai gras.

Şi-ascut secerătorii uneltele de zor,
Ispravnicii cei harnici şi-ncheie munca lor.
Stau mesele-ncărcate, trimişii sunt plecaţi,
Grăbiţi să strâng-acasă pe ultimii chemaţi.

Minuni strălucitoare, veşmintele de in
În haine albe-aşteaptă pe cei ce vin şi vin.
Străjerii toţi stau gata cu trâmbiţele-n sus,
Să ne grăbim, prieteni, fecioarele s-au dus!


Cântările Harului, caietul 1, Nicolae Moldoveanu, (Cântări din temniță)-AUDIO

12 mai 2014

Cei de la Oastea Domnului din Sibiu au făcut o treabă bună, au pus pe net o mulțime de cântări ale fratelui Niculiță în interpretarea lui..
E de apreciat neutralitatea actului, Moldoveanu nefiind decât crescut în ”răsadnița” învățăturilor OD, doar laptele l-a supt în creșa OD, maturizarea i s-a făcut după ce a fost transplantat în Grădina mișcării frățești lipsită de etichetă confesională. Oricum mulțumim pentru efort.

Pentru partitură și text accesați: http://cantarileharului.wordpress.com/cantarile-harului-caietul-1-cantari-din-temnita/

Pentru audio: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/index.php/nicolae-moldoveanu/cantari-duhovnicesti/cantarile-harului-1 

cantarileharuluiaudio


Odă iubirii…V.V.Moisescu

17 ianuarie 2014

dscn0011


Tu știi o Doamne (adaptare din limba rusă a cântării Ты знаешь, Боже!)

4 ianuarie 2014

Această cântare este primul meu folos al învățării limbii ruse.
Eram în clasa 6-a sau a 7-a(anii 1979-1980). Ceaușescu ordonase să se introducă în toate școlile două limbi străine. Bun ordin!

Noi făceam franceza, ne-au băgat rusa.

Când a venit un frate din Arad (Pruteanu) pe la noi, eu știam deja literele rusești.
L-am rugat să ne cânte pe rusește, a cântat această cântare, am scris-o cu traducere liberă făcută de el, am pe undeva caietul.
Acest Pruteanu era refugiat din Basarabia, din Vulcănești și ne-a povestit niște orori din vremea foametei din 1946, că ni se ridica părul pe cap.

Mi-am amintit azi cântarea și am căutat pe net. Am găsit:
Ты знаешь, Боже, мое желанье, Мои молитвы слышишь Ты,
Тебе известно мое страданье, Мои стремленья и мечты.

2. Ты знаешь, Боже, что не ищу я Богатств и почестей земных; 
Моим всем сердцем Тебя люблю я, Хочу с Тобой быть каждый миг.
3. Скорблю я часто, душа томится, Не вижу радости бытья. 
Я одинокий, как в клетке птица, И умолкает песнь моя.
4. Никто не знает, не спросит даже Куда и что меня влечет, 
И кто утешит, кто путь укажет, Когда на сердце тяжкий гнет?
5. Мне мир чужим стал, и я – для мира. О Боже, дай мне Твой покой! 
Устал бороться, слабеют силы, А путь далекий предо мной. (RU)

Video:

 

Traducere(adaptare):

Tu știi o Doamne a mea dorință si rugăciunea mi-o auzi,
(:Ți-s cunoscute a mele doruri, că am de lacrimi ochii uzi.:)

Tu știi o Doamne că eu nu caut, averi și slavă pe pământ,
(:Să te-nsoțesc vreau în orice clipă, căci te iubesc cu tot ce sunt.:)

Suspin adesea, îmi plânge duhul, nu văd a vieții bucurii,
(:Trist ca o mierlă in colivie, printre suspine-ți cânt, Tu știi!:)

Nimeni nu știe, nici nu mă-ntreabă, ce e cu mine de-s zdrobit,
(:Nici nu m-ajută, nici nu mi-arată cărarea când sunt rătăcit.:)

Străin sunt lumii și lumea mie. O Doamne dă-mi Tu pacea Ta
(:Să lupt slăbit-am, puterea-mi piere și-i lungă calea-n fața mea.:)

Cântarea e foarte cunoscută în spațiul ex-sovietic, e foarte posibil să fi fost compusă în lagărele de concentrare. Poate în română ar fi la fel de cunoscută cântarea ”Vreau lângă Dumnezeu!” Traducerea păstrează cam 90% din ideile textului original și cât am putut de mult din atmosferă. Varianta ucrainiană(eu m-am inspirat din ambele) este mai jos:

Ти знаєш, Боже, моє бажання,
Молитву чуєш Ти мою.
Ти знаєш серця мого страждання,
Коли я гіркі сльози ллю.

Ти знаєш, Боже, що я бажаю
Не слави, скарбів на землі.
Я щирим серцем Тебе кохаю
В мої весняні юні дні.

Сумує серце моє порою,
В устах моїх немає слів.
І я самотній скорблю душею,
Змовкає мій весняний спів.

Ніхто не знає, усім байдуже,
Куди душею лину я.
І хто спитає, і хто потішить,
Коли сумна душа моя.

Цей світ чужий вже мені зробився,
О, Боже, Ти зі мною будь.
Бо слабнуть сили, і я втомився,
А ще далека моя путь.  (UA)


Cântări reîntemnițate și eliberate: Cântările Harului volumul 1, cântări din temniță.

7 august 2013

Volumul 1 din Cântările Harului de Nicolae Moldoveanu conține cântări compuse în temniță între 1959-1964.
E vorba de 361 de cântări compuse fără hârtie și creion, doar cu suportul memoriei.
Acest volum de cântări a fost tipărit într-un număr limitat de exemplare, tiraj epuizat demult.
Ar fi de dorit ca aceste cântări să nu rămână roabe unor mijloace limitate de distribuire, așa cum este o carte, în acest binecuvântat an 2013 de la întruparea Celui pentru care au fost compuse, ar fi de dorit să fie publicate gratis pe internet.
Consider că atât timp cât nu se găsește o soluție pentru distribuirea pe scară largă a acestor cântări, nici chiar pentru distribuirea cu mijloacele bunicilor (la hârtie și carte mă refer), a face publice textele și melodiile acestor cântări este o eliberare a lor din temnițele de carton și celulele de hârtie.
Fratele Ioanid își socotea cântările porumbițe pe care le lăsa să zboare pentru a mângâia hulubărește pe cei la care ajung.
Acest lucru îl fac și eu acum aici: public adresa de blog pe care de câteva luni am pus integral Cântările Harului volumul 1.
Cântările Harului, volumul 1
Dacă cineva se va simți deranjat de ceea ce fac eu aici să protesteze la autorități, începând de la Cele mai înalte.
Promit că atunci când voi vedea aceste cântări publicate integral în orice alt loc pe net, eu mă voi retrage bucuros.


Dacă tu mă cercetezi acum…o cântare la cerere

7 august 2013

Dragă P. împlinesc cu întârziere cererea ta, ai aici versurile și melodia cântării cerute:

dacatumacercetezi

Sursa: Cântările harului, caietul 10, editura Comorile Harului, Deva


Un porumbel venit din paradis

10 iunie 2013

porumbeialbi

 

Am mai scris că pentru Costache Ioanid poeziile care le primea de la Dumnezeu le considera haruri care treceau pe la el și erau date mai departe către…”dar nu știm pentru cine-a fost trimis”!?
Porumbelul venit din paradis, porumbițele albe erau pentru Ioanid cântecul nou, pasărea pribeagă, firul de ape-n spume ce ”aduce de departe un suspin”, aduce dorul înalt ce ”plânge pentru lume”, și ”lacrimile Lui prin cântec vin”, adică prin poezie vin lacrimile Domnului Isus.
”Numai noi tâlharii-L mângâiarăm” …și poate tu ești ultimul tâlhar.
Așa să înțelegem harul, ca ceva ce nu vine de la noi și nu rămâne la noi. Harul ne este dat să-L dăm, suntem mădulare unii altora, nici unul din noi nu trăiește pentru sine și nu moare pentru sine, ci pentru trup.
Nu putem da ce n-am primit, de aceea Tatăl ne trece prin necazuri, prin defăimări, prin izolare pentru a fi în stare să mângâiem pe cei ce trec prin aceste stări.

Un cântec nou, de fiecare dată este o mângâiere, o înfiorare nouă a Harului venit din paradis ce se strânge înmulțit de mai mulți în comorile caselor noastre tot din paradis.

Cu aceste gânduri să cântăm cântarea de mai jos.

uncantec

Pentru liniștea lui Virgulă-vodă de Bihor, fotografia cu porumbei este făcută săptămâna trecută, la absolvirea clasei a XII a fiicei noastre mai mare de către surioara ei. Surpriza cu porumbeii le-au făcut-o colegii de-a XI-a.


Ce bucurie aduc necazurile…o cântare la cerere

18 noiembrie 2012

Am primit pe messenger:

”Dragi frati tare mult as dori sa am versurile cantarii Cred si stiu Isuse Doamne ,am gasit in Index ca ar fi cantarea 38 din CH
Va multumesc in Numele Domnului Isus”
Daniel P(…)

Pentru ca am banuit ca e un frate pe care nu l-am vazut de mult i-am scris:

Buna Daniel (sau R…)
O sa va trimit versurile cântării, dar să știți că ați nimerit la cunoscuți.
(…)
Dacă desigur voi sunteți cei din A(…), adresa de email e aceeași.”

Mi-a scris:
”Ma gandeam ca sunteti voi dar nu am indraznit sa va spun pe nume, Domnul sa va binecuvinteze, Isus Hristos e aproape, ferice de cei ce-L asteapta,

Noi suntem bine in Domnul macar ca avem necazuri in lume , ce bucurie aduc necazurile, ne fac sa ne ridicam privirea la El,
Domnul sa fie cu voi,
Am vrut sa cant cantarea aceasta in adunare azi adica peste vreo ora , am incercat sa o scriu din memorie dar am anumite lipsuri ,daca nu se poate sigur altadata ca doar necazurile nu s-or sfarsi azi.……”
Dragă Daniel
Mă bucur că vă pot fi de folos de la celălalt capăt al pământului, vă trimit cântarea cu toată dragostea noastră.

De n-ai fi-adus ca jertfă, o cântare

23 aprilie 2012

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/denaifiadus.pdf

Cântările Harului 10/15


Cu Duhul în credință te-adorăm, cântare, înregistrare din adunare

23 aprilie 2012

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/cuduhul.pdf


Adunare 1 aprilie, (agapă), cântări

1 aprilie 2012

Când ajungi să-ți fi tu însuți o povară
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/cansajungisatifituinsuti.pdf

Cânt de dragul tău Isuse
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/cantdedragultauisuse.pdf

Dacă rugăciunea-mi spusă
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/dacarugaciuneamispusa.pdf

Eu sunt Domnul sunt Mântuitorul tău
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/eusuntdomnulisaia43.pdf

Isus izvor de mângâiere
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/isusizvordemangaiere.pdf

Mai dulce-i bucuria noastră
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/maidulceibucurianoastra.pdf

O, noi ne-am bizuit pe Domnul
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/onoineambizuitpedomnul.pdf

Trupul Tău Isuse
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/trupultauisuse.pdf

Toate cărările tale, cântare din închisoare, Cântările Harului, caietul 1, nr 17
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/toatecararile.pdf

Cânta-voi Domnului mărire
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/cantavoidomnului.pdf

Lăudați-L pe Domnul!
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/04/laudatilpedomnul.pdf


Pot să treacă mulți pe-alături (cântare)

5 martie 2012

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/03/potsatreacamulti.pdf
Cântările Harului, Nicolae Moldoveanu, caietul 3


Cu Dumnezeu în fiecare zi (o cântare)

2 martie 2012

Nu numai de sărbători, nu numai duminica, nu numai la ”biserică”.

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/03/cudumnezeu.pdf
înregistrare din adunare, 26 feb 2012.
Cântările Harului 6/93


Mai ferice-i să stai cu-Adevărul, (cântare din închisoare)

28 februarie 2012

Dacă vrei să vestești Adevărul tu de cruce să fii pregătit, căci Golgota te-așteaptă în lume, de vestești Adevărul slăvit. Mai ferice-i să stai cu-Adevărul în prigoane, în chin și-n dureri, decât viața de slavă-n minciună pe un drum presărat cu plăceri. Cântările Harului, vol. I (cântări din închisoare) nr. 159 Nicolae Moldoveanu

AUDIO:


Înșelător ai fost numit, o cântare la cerere

5 februarie 2012

Mă bucur că iată crește numărul cântărilor care le pun pe site la cerere. ”Dragă Sorin se pare că tu trăiești din plin această cântare, vezi numai să n-o cânți în Babilon. Cântările Sionului se cântă în Sion. Tot acolo sunt omorâți și profeții. Babilonul nu se vindecă, trebuie părăsit, chiar dacă pe drum vei întâlni înșelați ce părăsesc Ierusalimul ”

„Înşelător” ai fost numit,
Isuse, Domnul meu,
cum aş putea să fiu privit
mai altfel, astăzi, eu?

Ref
Acelaşi drum, acelaşi fel .
şi mie-mi este dat,
căci sunt al Tău,
acelaşi Ţel, Isus, am de urmat!

Să ceară ajutorul Tău,
vrăjmaşii nu veneau.,
Oricât i-ar fi zdrobit cel rău,
pe rău îl alegeau.

„Ieşit din minţi”, Ţi-au zis ades,
preoţi şi cărturari!
Te-au alungat – n-au înţeles;
Te-au pus între tâlhari.

Aceeaşi soartă-mpărtăşesc
ca Tine-acum, Isus,
dar orice-ar fi, vreau să plinesc
Cuvântul cum l-ai spus!

„Eretic” pentru lume sunt,
şi Ţie-aşa Ţi-au zis;
dar Tu ai arătat ne-nfrânt
Cuvântul cum e scris.

Isuse scump, dă-mi Tu puteri
să-Ţi semăn tot mai mult
să n-am nici plus, dar nici scăderi
Cuvântul când Ţi-ascult!” Cântările Harului 12, nr 42
o interpretare aici: http://www.lilianabalcan.ro/index.php?option=com_muscol&view=song&id=25&Itemid=59


Psalmul 137, Pe malurile râurilor triste

29 ianuarie 2012

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/01/cantarepsalmul137.pdf


”Nu fi un steag ce doar arată numai vântul”…cântare de Ioan Marini

19 ianuarie 2012


Nu jos, ci Sus să-mi țin privirea

15 ianuarie 2012

Mesaj pe messenger:

Buna ziua Dane Domnul Isus sa va binecuvinteze daniel:‎ doresc cuvintele cantarii Nu jos ci sus , am intrat pe vestea buna si se pare ca acolo ai numai indexul fara continutul cantarii , poti sa ma sfatuiesti? daniel:‎ am fost la niste prieteni ieri si ei av vreo 5 volume de ale lui Moldoveanu dar nu am gasit-o daniel:‎ pe youtube cineva o canta dar nu inteleg toate cuvintele daniel:‎ Isus Hristos sa fie cu voi

Multe salutări lui Rodica și copiilor.
(Daniel e în Australia și este o bucurie pentru mine să-l ajut.)

Text:

Nu jos, ci Sus să-mi ţin privirea
mereu spre cele dragi şi noi,
– nu-i rău că noi suntem în lume,
ci-i rău când lumea este-n noi.

Nu jos, ci Sus, nu jos, ci Sus,
ca să ajung cum vrea Isus. (bis)
Nu jos, ci Sus e fericirea
de care eu doresc s-ascult,
de-aş plânge-o prea puţin aicea,
aş plânge-o Dincolo prea mult.

Nu jos, ci Sus o să se vadă
ce-i roditor şi ce-i pustiu,
dar cine râde prea devreme,
adesea plânge prea târziu.

Nu jos, ci Sus se văd cei vrednici
a-L întâlni pe Dumnezeu,
din râs am pagubă de-a pururi,
din lacrimi am câştig mereu.

Nu jos, ci Sus se năzuieşte
de vreau să pot sfârşi frumos, –
slăvită, dar înfricoşată
va fi-ntâlnirea cu Hristos.

O maltratare interpretativă a acestei cântări este pe youtube. Respectivul a vrut să cânte cu floricele și așa  firea pământească l-a tras în jos. A cântat așa cum a cântat: ”e rău când lumea e în noi”.


Cântați psalmi pentru învățătură

10 ianuarie 2012

Am avut o vie discuție cu un frate despre rolul și limitele ”muzicii” în adunare.
Subiectul este și rămâne unul fierbinte pentru cine dorește să nu treacă peste ce este scris.
Pentru cine nu dorește nu e fierbinte, e căldicel ca el.
Întrebarea care se formula voia să sune cam așa: unde pui limitele unei interpretări, pănă  unde  putem vorbi de cântare pentru zidire și de unde vorbim de muzică pentru gâdilire? Unde se gată cântarea și unde începe arta?

Ca orice chestiune care cade ca un răspuns greu și de auzit și de suportat cu consecințe cu tot, nu m-am grăbit să-i răspund. M-am rugat și am păstrat întrebarea în inima mea. Fiind în călătorie cu o parte din familie conducem alternativ eu cu soția. În timp ce ea conducea acum câteva zile, eu îi citeam psalmi. M-am bucurat….dar să fac o introducere:

De ce muzică?
Muzica e poezie pe melodie. (Nu discutăm aici despre fanfare, sunt chimvale prea zăngănitoare, arame prea sunătoare ca să le acceptăm biblic.) Iar pe cei ce voiesc să discute nebiblic îi invit să caute un x mic în colțul din dreapta sus al acestei pagini, să dea click pe el…la revedere. 
N-ai dat click…deci discutăm biblic: OK.
Muzica e poezie pe melodie.
De ce poezie și nu proză? 
Diferența o dă rima.
Rima ușurează învățarea.
De ce să adăugăm melodie?
Melodia ușurează și mai mult învățarea, reținerea, memorarea, redarea.

Scopul muzicii este unul didactic. Să transmită ușor învățăturile.

Asta am găsit în Psalmul 47:7 (trad GBV 1989) ”Cântați psalmi pentru învățătură”. Drept e că nicăieri n-am găsit să cânte pentru gâdilirea urechilor.
Am mai găsit în Psalmul 49:4”Îmi voi pune învățăturile pe harfă…

Compar învățătura sub formă de cântare (chiar și lauda sau rugăciunea este un mijloc de zidire) cu o farfurie cu mâncare. Cuvintele sunt mâncarea, melodia este farfuria. Decorarea farfuriei nu face mâncarea mai gustoasă iar decoratorul de farfurii nu este bucătar. O învățătură bună este ușor de transmis sub formă de poezie, este și mai ușor sub formă de cântare.
Personal am învățat ”Sola Gratia” din cântarea ”Numai Harul”, despre venirea Domnului din cântarea ”Vine Domnul” sau despre atotsufieciența Cuvântului din cântarea ”Eu am un scump Mântuitor”. Le cântau ”treziții” prin anii 70 iar eu le stiu de atunci.

Ce e prea mult strică.
A transforma o cântare simplă cântată spre zidire într-un motiv de etalare a omului vechi cu sofisticatele lui cunoștințe muzicale face ca scopul cuvintelor să fie deturnat.
Cine pune interpretarea pe primul loc întoarce farfuria cu fundul în sus.
Melodia deasupra, învățătura dedesupt. Adică fără.
Așa rămâne numai farfuria (melodia) și deșarta slavă a deșertului interpret.
Aici intră și interpretările pe voci, corurile și în genere toată industria muzicală îndelung trudită.

Ce rămâne de făcut în adunare?
Puțin din punct de vedere muzical, oricum nu muzica e capul adunării ci Domnul Isus:
”dacă unul dintre voi are o cântare”,
învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești”.
Mai sunt câteva versete.
Suficiente ca să ne facă să compunem unii pentru alții poezii, să ne învățăm unii pe alții prin cântări, să cântăm cu mulțumire în inimile noastre(la aceasta am fost rânduiți).
Insuficiente ca să îndreptățească uriașa industrie muzicală pocăită, dezvoltată ca o tumoare pe locul unde ar fi trebuit să fie mădulare vii.

Dragii mei, meditați puțin: nici măcar cântarea în comun nu apare expres menționată în Nooul Testament. Este scris: ”dacă unul dintre voi are o cântare”, eu înțeleg de aici că trebuie s-o cânte. Iar când zice să ne învățăm și sfătuim între noi cu cântări cred că tot la ”câte unul” se referă, nu la cântat în cor sau comun.

Nu eu am scris Biblia. Dacă găsiți altceva, deschideți-mi mintea, arătați-mi, eu n-am găsit.

Unde mai puneți că unii au un motiv în plus să dea drumul la rug, ”ereticul are ceva cu cântarea în comun”.
E un loc de discuții aici, am rostit, n-am dat cu bâta. Comentați aici nu pe la colțuri.

A scris aici unul care a cântat în viața lui la:

-chitară, blockflote, trompetă, basfligorn, corn englezesc

și în:

-cor mixt, cor bărbătesc, cor de tineri, fanfară și orchestră,

Concluzie: consider că hotarul între cântare și muzică este simplitatea. Numai crucea lui Cristos poate omorî în noi orice tendință de ridicare a capului omului vechi prin lucruri care să-i aducă slavă. Festivalurile de muzică, ”concursurile”(derivate strict din darwinism), corurile, orchestrele sunt toate dincolo de această graniță.
Frați de mai demult au scris despre aceste subiecte cu multă înțelepciune.
Au însă cei de astăzi măcar doza necesară de înțelepciune a prețuirii înțelepciunii altora?
Nu cumva arunca mâncarea cea bună din vasul de lut pentru vasul pictat dar gol?
Vezi și:
https://vesteabuna.wordpress.com/2010/02/14/muzica-in-adunari/
sau: https://vesteabuna.wordpress.com/2010/02/12/artistii-crestini-blestemata-muzica-pe-bani/

Har!
d, SE

PS Sunt sigur că subiectul nu este închis, mai are nuanțe, ce este fără nuanțe este aspectul crucii, să nu ne scape din vedere.


”Momente de-ncercare”…o cântare compusă acum 53 de ani în temnița din Timișoara pe melodia ”O brad frumos”

24 decembrie 2011

Era în 1958.
17 decembrie.
Atunci i-au arestat pe ”moisiști”.
Argații cultului controlat de securitate i-au dat afară din cult cu mult înainte, ca să nu se spună că religia este persecutată în Republica Populară Română.
I-au acuzat sub articolul 209 din Codul penal: crimă de uneltire împotriva ordinii sociale. În anul 1958 se ajunsese să se dea și condamnări la moarte pentru ”uneltire”.
De fapt frații arestați, părăsiți și vânduți de ”frați” erau continuu amenințați cu condamnarea la moarte. Se menținea o tensiune sinistră. Dacă vă puteți aminti sau imagina acest fel de tensiune (Cuvântul ne-o cere) așa să citiți cuvintele cântătii de mai jos. A fost compusă la câteva zile după arestare (17 dec 1958) de fr Aron Mladin. A fost pusă pe hârtie imediat după eliberarea din închisoare. A fost cântarea 1. 


De n-ai avut un fiu vreodată…cântare de C.Ioanid

20 noiembrie 2011

http://tezaur-oasteadomnului.ro/index.php/nicolae-moldoveanu/cantari-duhovnicesti/cantarile-harului-6-iphone/3591-024-de-n-ai-avut-un-fiu

versuri C.Ioanid, muzica N. Moldoveanu, Cântările Harului 6/28


Când simți în piet amar mustrarea pentru păcatul tău aprins

4 noiembrie 2011

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2011/11/candsimtiinpieptamarmustrarea.pdf

Cântările Harului, vol 2, nr 6


Vine Domnul, vine Domnul!

2 octombrie 2011

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2011/10/vine-domnul.pdf, înregistrare din adunare
Evrei 10:37 ”Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel care vine va veni și nu va întârzia.
text și muzică Nicolae Moldoveanu, Cântările Harului, caietul 4, nr 43


Nu te-ascunde, nu te-ascunde…cântarea ”Unde ești?”

2 octombrie 2011

AUDIO: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/date/har1/Unde_esti.mp3
Text și muzică Nicolae moldoveanu Cântările Harului, caietul 1, (cântări din temniță, înregistrate în memorie, fără hârtie și pix.)


”Ce străluce nu e cruce”…o cântare compusă de Wurmbrand

13 septembrie 2011

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2011/09/inpustie.pdf

versuri Richard Wurmbrand, melodie Nicolae Moldoveanu, Cântările Harului 5/301

Despre prietenia fraților ar fi mult de scris. Toți cei legați cu lanțuri omenești au fost mai înainte de ele legați cu lanțurile dragostei frățești, acea dragoste turnată prin Duhul în inimile celor ce s-au lepădat de iubirea de lume. Wurmbrand, Moldoveanu, Moisescu, Iovin, Visky, Ginga, Szilagy, Todor, Mladin au fost și au rămas într-o dulce și plăcută părtășie. Această nelumească stare nu a fost înțeleasă de cei care vedeau numai conspirații și inamici. Un rod al acelei părtășii ne-a rămas și în bucuria cântărilor ale căror versuri ne zidesc.


Ce spune oare vântul, călătorul? Iubește, iubește…

12 septembrie 2011

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2011/09/cespune.pdf

text Costache Ioanid, muzica Nicolae Moldoveanu, Cântările Harului 5/262


Slavă-Ți cântăm, Isuse, Domn slăvit

10 septembrie 2011

AUDIO:
text și muzică Nicolae Moldoveanu, Cântările Harului 4/156,

Slavă-Ţi cântăm,

Isuse,Domn slăvit,

şi ne-nchinăm,

căci Tu ne-ai mântuit.

Har după har

din Tine noi primim,

pe-al Tău altar,

dorim să ne jerfim !

 

Refren:

Slavă-Ţi cântăm,

şi-n ierni şi-n primăveri,

slavă-Ţi cântăm,

căci Tu ne dai puteri.

Slavă-Ţi cântăm

şi-n plâns şi-n bucurii,

slavă-Ţi cântăm

şi acum şi-n veşnicii !

 

Slavă-Ţi cântăm,

când drumul nu-i uşor,

vrem să-Ţi purtăm

Cuvântul mai cu spor.

Rod mai bogat

să creştem pe pământ,

şi-un mers curat

s-avem spre Ţelul  sfânt!

 

Slavă-Ţi cântăm,

Isuse-n orice vremi,

şi Te aşteptăm

cu dor ca să ne chemi,

ca-n slava Ta

pe veci Tu să ne duci,

unde-om cânta

fără dureri şi cruci.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Iubirea Ta, Prieten drag

10 septembrie 2011

[https://www.tezaur-oasteadomnului.ro/index.php/nicolae-moldoveanu/cantari-duhovnicesti/cantarile-harului-5-iphone/3027-iubirea-ta-prieten-drag]

text Traian Dorz, muzica Nicolae Moldoveanu, Cântările Harului 5/155,  înregistrare din adunare


Doamne vin să-Ți mulțumesc

7 septembrie 2011

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2011/09/doamnevinsa-timultumescpaulsarbu.pdf Cântările harului 8/229

Doamne, vin să-Ţi mulţumesc,
pentru harul ce-l primesc
din izvorul Tău bogat,
tot mai nou şi minunat!

Doamne, vin să mă închin
Ţie-acum cu duh senin,
căci mă-nviorezi prin har
şi mi-aprinzi al rugii-altar!

Doamne, vin cu cânt smerit,
să Te laud nesfârşit!
Tu eşti Harul neapus,
Tu şi Fiul Tău, Isus!


Eu cânt cântări din dragoste de semeni

6 septembrie 2011

Observ că această cântare este în topul căutărilor în ultimul timp.
Am căutat varianta audio și o pun aici. (13 martie 2017)

Cântările Harului 3/232

Eu cânt cântări din dragoste de semeni,
să-i pot ‘nălţa uşor spre Dumnezeu,
ca El să poată fi şi ei asemeni,
nemuritori şi fericiţi mereu.

Eu cânt cântări s-alin orice durere
şi să trezesc credinţa în Isus,
să torn în inimi dulce mângâiere
şi să arăt o Cale spre mai sus.

Eu cânt cântări s-aprind mai mult iubirea
în lumea urii, pe-unde trec străin,
prin taina lor să-ndrept spre mântuirea
pe care haru-o dă la toţi, deplin.

Eu cânt cântări, c-aşa mi-e dată viaţa.
Nu pot altfel!… Eu sunt făcut să cânt.
Şi vreau şi inima-n adânc şi faţa
să cânte veşnic slava Celui Sfânt.


Un cântec nou

12 mai 2011

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2011/05/uncantecnou.pdf


Învață de la ape….versuri: Traian Dorz, Costache Ioanid ,Nicolae Moldoveanu, muzica și interpretarea: Nicolae Moldoveanu

9 mai 2011

AUDIO: 

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!


”Ce pot să spună (informatorii) despre tine?”

24 ianuarie 2011

Mai ales când sunt mulți și neobosiți, pe schimburi.
Doar Comitetul Central al PCR era mai bine ”păzit” decât frații urmăriți și prigoniți.
Nu numai în ”libertate”, ci și în închisoare. Poate mai mult acolo.  Închisoarea era considerată ”reeducare”, pedepsele și răsplățile, chiar ”eliberarea” înainte de termen erau în funcție de sensibilitatea la reeducare, de închinarea la statuia din valea Dura.
Închisoarea mișuna de informatori, gândurile îți erau extrase ca și cu forcepsul, așternute pe hărtie, analizate, cântărite. Se ticluiau scenarii, ”legende” pentru aflarea conținutului celor mai adânci cotloane ale creierului tău. Colegi de celulă ”binevoitori” și compătimitori te provocau sau ți se lamentau pentru a te face să le cânți în struna lor și să-ți deșerți creierul în urechile lor.
Erai cobai, mostră, obiect pentru acești Mengele de creiere, asasini de minți.
În închisoare s-a ”scris” cântarea de mai jos, în acel mediu șerpesc, dar glorios, infect dar luminat dinăuntrul celor ce au văzut pe Cel ce este nevăzut.
De cântat cântă un frate …era să scriu bătrân, așa ”mai în vârstă”, unul din cei ”cu fruntea brăzdată” chiar dacă nu într-o închisoare de ziduri, ci într-una de bârfă și de calomnie, închisori ale căror constructori parcă nu sunt șomeri nici azi. Dar dacă bucuria a rodit parfumată în jurul sâmburelui Adevărului lăuntric, Domnul este glorificat.

AUDIO: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/date/har1/Ce_pot_sa_spuna_despre_Tine.mp3


”Cinstește pe frații cei fără de slavă (…cu fruntea brăzdată)

24 ianuarie 2011

pe care uitarea să-i cearnă i-ar vrea.

Adunarea este cârmuită de bătrâni. Bătrân te face vârsta, nu funcția, creșterea, nu diploma, Harul, nu ordinarea.
Pavel se numea pe sine, nu apostolul, ci bătrânul.
Ioan, ”fratele nostru” se numea bătrânul.
Apostolii, proorocii, păstorii, învățătorii și toate darurile au fost pentru unii, au fost pentru o vreme, ”până când” vom ajunge ”toți la starea de om mare”. Dar la starea de bătrân? Creșterea e pentru toți, rodirea e pentru toți, a fi bătrân e o vârstă spirituală, nu o funcție.
E o cinste, e un Har, e chemarea noastră spre Cel ce este Capul!  E o Cale nespus mai bună.
Cei ce sunt ai lui Cristos au fost, sunt și vor fi prigoniți, urmăriți, persecutați, trântiți jos. E Gloria rezervată celor tari, celor vrednici, celor învredniciți. I-am căutat, i-am vizitat, i-am găzduit și o mai fac, atâția câți sunt, cum sunt, unde sunt. E plină țara de ei, nu numai de cei închiși, ci și de cei bârfiți, calomniați, făcuți eretici, dizidenți, de cei excluși și alungați de către Diotrefii vremii.
Pe prigonitori, Domnul ne-a poruncit: lăsați-i. Adică: ignorați-i, ocoliți-i, eu așa înțeleg.
Iată o poză din 1997, adunați laolaltă, foști întemnițați ai lui Cristos. Câțiva au ajuns acasă,  sunt la Domnul deja. Absolvenți de universități înalte: Gherla, Aiud, Jilava, Periprava.
Și cântarea care ne îndeamnă să ne cinstim bătrânii:
AUDIO: 

Cinsteste pe fratii cu fruntea brazdata,
Pe-aceia, ce-n vifor purtara efod,
Ei sunt printre noi ca o creanga bogata,
O creanga ce-ascunde sub floarea uscata,
Comoara masurii de rod.

Cinsteste pe fratii cu fetele supte,
Cu urme-adancite sub ochii fierbinti,
Ei sunt ca o nava ce vine din lupte,
Purtand pe frantura catargelor rupte,
Drapele de mari biruinti.

Cinsteste pe fratii cei fara de slava,
Pe care, uitarea sa-i cearna ar vrea,
Acolo, in vesnica vietii dumbrava,
Canta-vei tu, oare aceeasi octava,
Cum ei lui Isus vor canta?

Urca-vor la Tatal sa-i binecuvante
Si-acolo, in sclipet de –nalti heruvimi,
Sub nouri de ingeri veniti sa le cante,
Vedea-vom in Slava catargele frante
Si crengile, sus, pe-naltimi.


Până n-au mai fost Betanii, nicăieri

20 ianuarie 2011

Te pândeau mereu dușmanii
până n-au mai fost Betanii, nicăieri…” CI
Starea de Har, starea de cer, locurile cerești în Cristos, starea de dragoste frățească, de Agape este mediul în care crește omul cel nou.
Oricine și-a dat morții omul cel vechi, carnea cu poftele ei,  dă frâu liber acestei stări de Har, de bucurie neîngrădită și fericită a dreptului de a fi una cu Fiul, având acces liber la Tatăl, printr-un singur Duh.
”În dragoste”, ”orice faceți să fie făcut ”în dragoste”” , mai ales Adevărul se păstrează în dragoste” ca sămânța în miez, ca sâmburii în fruct, amari dar îmbrăcați de dulceață, tari dar ascunși în moliciune, uscați dar înveliți cu frăgezime.
Știm că ”trupul crește prin încheieturi și legături” și mai știm că  ”dragostea este legătura desăvârșirii” cea mai tare legătură, mai tare ca moartea.
Oricine a cunoscut dragostea Duhului  își va face inima cuib al dragostei, găoace în care Domnul toarnă prin Duhul Lui dragoste, care apoi se tot lărgește.
Cei ce au primit dragostea Adevărului își deschid inimile și mințile, casele și timpul pentru a lăsa să crească această roadă plină de Slavă pentru Dumnezeu, roada dragostei.

Orice adunare cu adevărat întemeiată pe jertfa Domnului Isus va veghea la păstrarea adevărului în dragoste.
Căci la ce folosește dragostea dacă nu la păstrarea Adevărului? Precum s-a scris:

O, Doamne, fericit e-acela care-a putut trai-ntelept;
slujind Iubirea si-Adevarul sa fie amandurora drept.
sa nu greseasca nici Iubirii cand apara-Adevarul Sfant
nici Adevarul sa nu-l calce pentru-al Iubirii legamant.

De-alungul vremii vrășmașii au văzut că dacă smulgi cuibul pasărea zboară, dacă distrugi dragostea adevărul suferă.
Pentru că n-au prins Adevărul, au stricat dragostea.  Nu le-a păsat! Adevărul nu i-a interesat deci: la ce dragoste?
De atâtea ori am fost acuzat că ”n-am dragoste” pentru că nu împărtășesc entuziasmul ecumenic al celor care ”se duc la toți” și ”iubesc pe toți”  indiferent de mărturia lor sau de adevăr, doresc să reafirm niște adevăruri simple ca protecția muncii:
1.Dragostea nu ascunde minciuna. Nu pentru perpetuarea minciunii este dată dragostea, ci pentru păstrarea(afirmarea, mărturia, ținerea) Adevărului. Când Adevărul dispare ca scop, dragostea nu are motivație ca mijloc.
2.Există o dragoste falsă provenită dintr-o unitate falsă, unitate neîntemeiată pe jertfa Domnului, ci pe adeziuni, tradiții, istorii sau angajamente.
3.Dragostea de idoli nu e dragoste.
4.Dragostea care ascunde prefăcătoria de genul: ne facem că uităm diferențele dintre noi este condamnată de Domnul.

Pe de altă parte dragostea adevărată, cea de Cuvânt, cea de Adevăr, cea de frați, cea de părtășie și de Har este cea mai atacată în zilele noastre. Adunarea s-a transformat în biserică, părtășia în program, proclamarea Cuvântului prin călăuzirea duhului în predici citite de adesea de securiști ”ordinați”, bătrânii în pastori plătiți, casa în templu și inimile fraților s-au împietrit ca templele în care își duc trupurile de câteva ori pe săptămână.
Iar când vreunul a insistat ca să lase loc Domnului Isus, să facă o Betanie, o stare de Har, s-au ridicat toți ca leii asupra lui.
Mai ales în ultimii ani văd o intensă manipulare ca acolo unde este o părtășie, o adunărică, o stare de Betanie, un loc ceresc să se ajungă ca prin dispreț și ironii, manipulări și bârfă, izolare și defăimare acel loc să fie distrus, împrăștiat, ca via lui Nabot.
O fac ”frații cu ochi albaștri” ajutați de  inconștientul acompaniement al celor fără ochi ai inimii deschiși. În loc ca cei cu adevărat ai Domnului să se bucure că mai apare o adunare, două, nouăzeci și nouă, pe fiecare stradă, în fiecare bloc.
În ce mă privește, proclam un singur Nume, nu două, am o singură mărturie, un singur Duh.
Cei ce vor să placă oamenilor încearcă să sugereze un drum cu două cărări, pentru cele două feluri de picioare cu care șchiopătează în două moduri date de cele două gândiri sugerate de cel ce aruncă (-bolo) în două(dia-) părți.
Starea de Betanie este starea de har în care am intrat, libertatea Duhului, recunoașterea Domniei Domnului Isus în Adunare, neatârnarea Adunării nici de cult, nici de stat, nici de bani, nici de cler, nici de ierarhii, nici de templu, ci numai de Cel care este vrednic, Mielul, Capul adunării. Nemărturisirea mai-sus-enumeraților-jalinici-idoli, ci a singurului Nume vrednic al Celui în care se ascund toate comorile înțelepciunii și științei.
Desigur, este absolut o utopie să crezi că lumea ar putea înțelege și primi așa ceva, dar unde scrie că aceste promisiuni sunt date tuturor? Credința trasează granița țării promisiunilor spirituale, a Betaniilor și Galileelor, a Capernaumului și Ierusalimului.

Pentru linia melodică ascultați ultima strofă: https://vesteabuna.files.wordpress.com/2011/01/delaiesle.pdf
Multă bucurie, Mărit să fie Domnul.


Nu te teme, turmă mică!

19 ianuarie 2011

”Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăția.” (Luca 12:32)

AUDIO: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/date/har1/Turma_mica.mp3


Unde-i Adevărul prigonit, eu nu vreau, nu vreau să fiu iubit

18 ianuarie 2011

AUDIO: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/date/har1/Daca_Tu_Isuse.mp3


Un singur Nume

17 ianuarie 2011

„În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Faptele Apostolilor 4:12)
Numele cu care ne prezentăm face parte din mărturia noastră.
Desigur un nume poate fi o etichetă așezată greșit, dar nu despre acest lucru doresc să scriu aici, ci despre mărturia pe care o dăm prin numele cu care ne prezentăm sau ni-l acceptăm.
Acesta contează, mărturia contează, numele care ți-l dai sau pe care ți-l accepți, ”ce zici tu despre tine însuți?”
”Creștin” este un singur nume, ”creștin baptist” sunt două nume, ”creștin baptist carismatic” sunt trei nume, ”baptist carismatic” sunt iarăși două nume, ”creștin carismatic” sunt tot două nume,”carismatic” este un singur biet nume, numele lui Cristos a fost pierdut chiar la nivel declarativ.
Între Cluj și Oradea este o biserică baptistă în Topa de Criș, clădire frumoasă, firmă pe măsură, scrie destul de mic și subțirel(cam 15 cm) ”Biserica Creștină” și apoi cu litere groase cam de 50 de cm ”BAPTISTĂ” . Desigur, dacă suntem baptiști ne pâlpâie inima când auzim acest nume, sunt convins că și adventiștii au aceleași simțăminte, alții la fel.   De câte ori trec prin Topa de Criș zâmbesc când văd firma, atâta e Cristos de mic și de subțirel și atâta e BAPTISMUL de mare și de dolofan cum scrie pe firmă. E incontestabil, altfel ar șterge, s-ar rușina de numele protezei dată de stat, de idolul de lângă care în mod sigur Domnul a plecat.
Am mai scris despre mersul pe două cărări, despre purtarea a două mărturii, despre oameni alcătuiți din două jumătăți diferite, citez:
Mersul la adunare și la popă(de orice fel) în același timp e calea diavolului.Cei care cred că pot să-i împace, votează doar cu unul de fapt, cu cel care i-a înșelat că o astfel de coabitare este posibilă. Strângerile de casă paralel cu ”programul din biserică” au un viitor scurt. Autoritatea în aceste strângeri nu este cea a Domnului Isus, ci a lideruților desemnați de liderul plătit.
Consecința cea mai gravă a acestui fel de practică este generarea gândirii că o astfel de opțiune e viabilă. Că ar funcționa. E un cancer mental, acceptarea ideii că te hrănești din Cuvânt, dar mergi la ”ritual”, ca să nu suferi prigonire din pricina lui Cristos. Ori e albă, ori e neagră? Dacă Harul e Har și vine prin credință în urma auzirii, ritualul e zadarnic.
Dacă ritualul e viabil, dacă acesta dă Har, atunci ce rost mai are să vorbim? Recomand acestor închinători la oameni să facă bine să nu-L mai batjocorească pe Dumnezeu șchiopătând grațios de două picioare: un har pe care nu-l prețuiesc și un ritual în care nu cred.
Să se pocăiescă și să renunțe la tot eșafodajul religiei-marfă, închinării-fast-food, de luat la nevoie și de lepădat la interes.
Să se apropie de Dumnezeu pe calea Lui, nouă și vie, deschisă prin trupul Lui, Adunarea, prin această perdea sfâșiată, disprețuită.

sursa: https://vesteabuna.wordpress.com/2010/10/31/umblarea-pe-doua-carari/

Acest adevăr al mărturisirii unui singur nume l-a înțeles fratele Niculiță și l-a cântat în temniță în ”…cel mai greu mormânt, cu trupu-n chin, cu Duhu-n bucurie…„ atunci când a compus ”Pe harfa inimii un singur Nume”.
AUDIO: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/date/har1/Pe_harfa_inimii.mp3

”Dar cine să priceapă lucrul acesta?”


Tu soarele nădejdii sfinte

11 ianuarie 2011

(Nicolae Moldoveanu, cântare din închisoare, Cântările Harului 1, nr 3)

Ascultă:http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/date/har1/Tu_Soarele_nadejdii_sfinte.mp3


Pe cărarea urmată de sfinți

28 noiembrie 2010

Cărarea care începe și se termină în fața tronului de Har.
Cărarea care nu se vede, care trece prin temniță, printre frați mincinoși, printre cei ce clatină din cap, printre Iude și Diotrefi, peste șerpi.
Printre munți de îndoială, zile întregi de reeducare, de ”spălare” de minte, presiuni uriașe pentru cea mai mică cedare, pentru cea mai măruntă concesie.
Așa e cărarea urmată de sfinți: mișună șerpii-ndoielii, e veacul îndoielii, gheața îndoielii, munții îndoielii, marea îndoielii. Toate sunt învinse prin țărmul nădejdii, statornicia dragostei, lumina Slavei, prin harul preasfintei credinți.
E cântare din închisoare, din celula neagră, poate fără soare, cu  mizerie, miros, foame, frig, toate favorizând îndoiala, semănând clătinarea. Dacă n-ar fi tăria omului lăuntric, cea mai mică din aceste forțe externe arată repede învelișul de pleavă al oricărui muritor.

AUDIO: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/date/har1/Da-mi_harul_credintei.mp3

 

Se învață ușor, e o rugăciune pentru zidire, să vorbim între noi cu astfel de învățături.


O laudă mai înfocată…, cântare. Cântă fr. Niculiță cu adunarea, aprox 1972.

4 septembrie 2010

O laudă mai înfocată…Cântările harului, caietul 7, nr. 88
https://vesteabuna.files.wordpress.com/2010/09/olaudamaiinfocata.pdf


Lângă poarta veșniciei

23 august 2010

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2011/10/langapoarta.pdf


Iubirea noastră-i mai frumoasă! versuri CI, melodie NM

15 august 2010

Ascultă https://vesteabuna.files.wordpress.com/2010/08/iubireanoastraimaifrumoasa.pdf aici , caietul 4 , Cantarile Harului


Nu suntem noi calea sfântă

15 august 2010

Cântă fratele Moldoveanu cu adunarea, dați click pe săgeată : https://vesteabuna.files.wordpress.com/2010/08/nusuntemnoicalea.pdf


Cântări din temniţă..şi nu numai, Cântările Biruinţei, de fratele Mia Iovin (72 de cântări, 100 de pagini)

29 martie 2010

Cântările fratelui Mia. Atât de duşmănit de mulţi, atât de iubit deasemenea.

„….Când au văzut ce am scris, m-au aruncat la „Zarcă„, în celula 128 subteran (celebră, căci aici a fost ţinut în lanţuri vestitul haiduc al Imperiului Austro-Ungar, Rozsa Sandor), cu ameninţarea: „Aici îţi vor putrezi oasele, până vei bate la uşă, să vii, să ne spui totul!” După mai multe săptămâni, tot ei au venit şi m-au scos, văzând că eu nu am mai bătut la uşă, aşa cum au scontat ei că voi face, datorită  condiţiilor îngrozitoare de acolo. Zarca era destinată lichidării la moarte a celor indezirabili regimului comunist….”Veţi găsi în această carte cântări ziditoare, inspirate din Cuvântul amestecat cu credinţa care lucrează prin fapte: Străjerule, străjere, Ce mare Har, De n-ar fi Har, Vine Domnul…şi multe altele.
Unele cântări cu istoriile lor.
Încep aşa:
„...Eram în celula 19 subteran, la Securitatea din Timişoara, ziua de 21 ianuarie 1959. Trecuse mai bine de o lună de la arestare. Eram foarte bolnav şi slăbit, sufeream de stomac şi fiere-ficat. Mâncărurile neadecvate în care predomina varza îmi provocau dureri mari. Restituiam uneori porţia neatinsă. Au crezut că am declarat greva foamei în mod neanunţat. Nu era însă cazul, i-am asigurat….”

Click pe imagine pentru .pdf


De ce atata risipa? – o explicatie la postarea intregii carti: Cantarile Betaniei.

7 noiembrie 2008

Scrisoare de recomandatie
2 Cor 3:1

In revista „Betania” (nr 12, 1937) am dat cateva lamuriri asupra ratiunii de-a fi publicate aceste cantari.
Ar trebui un intreg program manifest ( ca al lui V. Hugo) ca sa indrept privirile asupra unor fagasuri doar pornite aici. Cu toata truda noastra imensa, am renuntat la o multime de proecte nerealizate, nu numai din lipsuri banesti. (Prov 25:11)
Cei intelegatori vor aprecia lucrarea de fata ca savarsita cu incalculabile jertfe….totusi, ce departe de ce-am dorit sa fie! (2 Kr 2, 5-9 Iov 11, 6;38,33 Ecl 9,10;12,11 Ir 48,10…) Cele vreo 500 de trimiteri la Sf Scriptura si atatea notite fac unele cantece sa fie si pentru invatatura destul de concentrata Ps 47,7; 49, 4-52…1 Co 14,15
Coperta simbolizeaza mai bine ceea ce incerc sa recomand aici. Motivul decorativ national e ca reflex al fulgilor de zapada printre cari pluteste titlul acelui cuib de intimitate unde se retragea MAESTRUL „Casei cantecilor” caci asa se traduce cuvantul Betania.
Bijuteriile neintrecute imprastiate din „comorile zapezii” (Iov 38,22) de o maestrie si varietate cum numai arta naturii le poate izvodi, sunt de comparat cu orice se aseamana cu „parfumul de mare pret” turnat in Betania.
Si despre acestea pot unii sa spuna:”La ce bun atata risipa?” La suflarea ta prea apropiata se transforma repede in apa noastra cea de toate zilele. Poti sa le calci in picioare, poti sa te scuturi de ele, fara sa le banuiesti finetea, totusi nu-s trimise in zadar. Sunt o invitatie a Cerului. te fac sa doresti sa fii si tu Acolo de unde aceste „iluzii” instelate fulguesc spre noi cu solia ca exista o lume ideala.
Vs. V. Moisescu, 1938 Mai 28


Cantarile Betaniei, pag 100-129

5 noiembrie 2008

pag-100-101
pag-102-103 Citește restul acestei intrări »


Cantarile Betaniei, pag 76-99

2 noiembrie 2008

Citește restul acestei intrări »


Cantarile Betaniei, pag 50-75

1 noiembrie 2008

  Citește restul acestei intrări »


Cantarile Betaniei, pag 14-49

26 octombrie 2008

Citește restul acestei intrări »


Cantarile Betaniei, pag 1-13

25 octombrie 2008

Coperta vechii carti de cantari a adunarii de la Arad: Cantarile Betaniei


Prima pagina…

Citește restul acestei intrări »


%d blogeri au apreciat: