Ne-Învierea lui Tolstoi

28 August 2011

Am recitit recent ”Învierea”. Dădusem pe undeva de jurnalul lui Tolstoi și citindu-l am realizat că omul a murit în păcatele lui. Nu L-a găsit pe Cel ce mântuie sufletele. Cum citisem „Învierea” acum vre-o 20 de ani, m-am apucat și am recitit-o să văd ce m-a impresionat atunci, ce am crezut că a fost o schimbare în viața lui Tolstoi, pe care el a numit-o Înviere?
N-a fost nici o înviere, a fost doar o luptă a conștiinței, a cunoscut cât de cât diagnosticul dar  nu și-a vindecat boala pentru că ura tratamentul. Sau mai bine zis a apelat la tratamente greșite.
Citind cartea am ajuns la pasajul cu participarea lui la evanghelizare, în palatul unei prințese ruse în Petersburg, la sfârșitul anilor 1800. Rețin disprețul cu care-l descrie pe evanghelist, toată atmosfera, mesajul, cântările fiind descrise destul de plastic.
Acum mi se face clar.
Evanghelistul descris (caricatural) în nuvelă este doctorul Baedecker, un neobosit vestitor al Cuvântului.
O descriere a vieții lui o găsiți aici.
Palatul din Petersburg unde se făceau evanghelizări aparținea prințesei Lieven, o credincioasă înflăcărată.
Pasajul dialogului cu Tolstoi îl redau integral:
Count Tolstoi knew of Dr. Baedeker’s ministry in the prisons and caricatured it in his novel, Resurrection. Tolstoi was in the first part of his life, as he tells us, a worldling, gambler, and indefatigable debauchee. Then came a change which at least made him decent. But it was a change that did not reach the heart of the Gospel. Naturally then the great writer had little sympathy for the great evangelist offering a great salvation. When the two met, Tolstoi asked Dr. Baedeker his purpose in coming to Russia.

 „To preach the Gospel in the prisons,” replied Baedeker.

 „There should be no prisons,” retorted Tolstoi.

 „So long as there is sin in the world there will be also prisons,” was the evangelist’s quiet answer.

 „There should be no sin in the world,” returned Tolstoi.

 „What do you mean?” asked Dr. Baedeker.

 „I mean that if people were rightly taught there would be no sin,” replied the Count.

 Dr. Baedeker quoted Luke 11:21-22: „When a strong man armed keepeth his palace, his goods are in peace; but when a stronger than he shall come upon him and overcome him, he taketh from him all his armour wherein he trusted.”

 „What is that taken from?” inquired Tolstoi with curiosity.

 „From the Scripture,” came the reply. „There is one stronger than we – the evil one – against whom we are helpless. My message to the prisoners of Russia and to sinners everywhere is that there is a Stronger One still Who is able to free the prisoners and slaves of Satan and to change them into holy and beloved children of God.”

Vezi și: Dr Baedecker and his apostolic work in Russia, pag 198


Securiști ordinați

28 August 2011

Îmi e greu să încep această postare, pentru că nu vreau să dau impresia de răzbunare sau acuzare.
Apoi, cineva îmi poate zice: ”tu n-ai păcate?”, vezi-ți de păcatele tale și nu critica. Această postare nu este bârfă, este o analiză.
Pur și simplu doresc să definesc niște termeni de care presimt că voi avea nevoie mai târziu. E mai bine ca termenii să fie bine definiți și la timp.
După toate dezvăluirile din ultimii 3 ani de la CNSAS legate de influența securității între credincioși mă simt prea mărunt să pot descrie chiar în pagini întregi grozăvia realității descoperite. Apoi cine ar avea răbdarea să citească aceste pagini. De aceea, consider că e mai bine să postez idei grupate, așesate ordonat și cu posibilitate  de adâncire a subiectului de către doritori. Astfel cititorul grăbit nu va pierde esența iar cel răbdător nu va pierde firul.
Funcționarea oricărei biserici în comunism a fost condiționată de loialitatea clericului față de partid.
La bisericile majoritare a fost simplu, ”preoții democrați” i-au înlocuit pe cei ”ne-”, care în majoritate au luat drumul închisorii.
La minoritari a fost mai complicat. Am arătat cum s-a procedat și nu este scopul acestui blog să facă o analiză detaliată a acestui masacru, ci doresc doar să definesc anumiți termeni care într-un fel sunt necesari pentru conturarea ideilor care slujesc scopului acestui blog.
Condiționarea funcționării bisericii de loialitatea față de partid a mers inițial, în anii 50 prin ”convertirea” clericului la ideile partidului, sau cel puțin semnarea adeziunii lui, bineînțeles însoțită de lipsa oricărei opoziții. Mai apoi, prin anii 70 lucrurile au decurs ușor pentru partid. Nimeni n-a mai intrat în slujbă clericală fără condiționare prealabilă a obedienței lui față de partid. Așa, ca să nu fie probleme. Mai mult, a devenit aproape condiție exclusivă, acordul prealabil de colaborare. Lucrurile se petrec(eau) adeseori în familie, nepotismul fiind o garanție a păstrării investiției de relații, greu create totuși.
Astfel au apărut securiștii ordinați, actori binișor antrenați în monotona piesă clericală, dar cu siguranță pioni buni în antrenanta piesă socială a subordonării idealurilor Cristice vicleanului plan anticristic.
Afirmația acelui KGB-ist:”Prezbiterii superiori ai baptiştilor sunt o instituţie introdusă prin sugestiile noastre active şi noi ne dăm votul pentru această instituţie, fiindcă e comodă (vezi aici)” se dovedește mai mult decât adevărată după ce cercetezi doar câteva din dosarele CNSAS.
Structura clerical ierarhică a fost susținută și încurajată de securitate pentru că favoriza centralizarea atât de necesară muncii lor. Dizidenții fabricați au fost și ei o ramură mult mai eficientă a acestor plutoane de farisei.
Scriu aceste rânduri în primul rând cu gândul la naivi ca mine, cum eram până nu le-am știut. Oameni care cred că fratele de sus și din față e ”unsul Domnului”, când de fapt aproape sigur e ”unsul și ordinatul securității” care l-a aprobat prin ofițerii de la Departament.
E o realitate dură.
Pe mine m-a botezat agentul Mihu.
Pe părinții mei i-a botezat agentul Baciu.
Omul cu care mergeam în misiune, cu care predicam de la același amvon, cu care călătorem prin același trenuri și gări a fost agent. Azi e pastor, de fapt e securist ordinat.
Am trăit (și unii trăiesc) într-o lume de securiști ordinați, priviți cu evlavie de plebe și instruiți să se poarte frumos. Eu i-am părăsit acum 22 de ani, nu știam amănuntele de astăzi, dar Dumnezeu m-a salvat prin Grația Lui.
Ce se poate face, este o cale? Se mai poate face ceva?
Cu siguranță.
Este o cale.
Mărturisirea, lepădarea de sine, ieșirea afară din tabără, curățirea prin Cuvânt, jertfa de laudă și mulțumire în rugăciune.   E Calea din Sfântul Locaș.
Nu scriu pentru securiștii vopsiți cu ”grade” clericale. Dumnezeu și-a dus la îndeplinire un plan cu ei. Acele funcții inventate de oameni orbi au trebuit să fie ocupate de oameni morți pentru ca ridicolul făcăturii să fie total. Cât de rușinoasă este orbirea celor ce n-au văzut aceste realități timp de 40 de ani? Faptul că astăzi, după toate dezvăluirile, continuă mașinal mersul lor de parcă nu s-a întâmplat nimic, nu face decât să le dovedească orbirea care i-a adus în această stare. Dacă ar vedea s-ar pocăi, ar plânge, s-ar dezvinovăți, ar regreta!
Scriu pentru tine, dacă ai citit cu înțelegere până aici, să te desprinzi din această cursă vicleană  a clericalismului care are astfel de pedepse și un sfârșit care-i duce pe toți cei prinși departe de fața Domnului. Să te apropii de Domnul pe calea simplității, prin pocăință și lepădare de sine, prin batjocuri și ocară, prin curățire, iluminare și hrănire, spre a-I fi de slavă în Cortul Lui, în adunare. Adunarea nu este caricatura creată de acești slujitori ai întunericului, ci Mireasa chemată de Mire la Gloria Lui.
Mărit să fie Domnul.


Citesc!…revista Creștinul

27 August 2011

Sunt în concediu cu toată casa și…citesc.
Să ai șapte zile de repaus, fără muncă, fără casă și treburile ei. E un timp ce trebuie răscumpărat.
În afara timpului cât ieșim împreună cu toții, profit și recuperez câte un pic din ce mi-am dorit să citesc.
Am cu mine un cărțoi de aproape 1000 de pagini, de fapt e colecția de reviste interbelice ”Creștinul” 1930-1941, incompletă ca numere, dar bine legată  și păstrată prin grija unui om al lui Dumnezeu. Cartea trebuie s-o returnez de aceea a intrat cu prioritate la citit.
Azi a fost a cincea zi și abia am trecut de jumătate. E o istorie de suferință și luptă, predicare a evangheliei prin multe necazuri, toate descrise nuanțat de redactorii care erau și trăitori pe viu ai evenimentelor. Și ce evenimnete. Bătăi, lanțuri, amenzi, purtări din post în post, preoți furioși, polițiști părtinitori, dar și multe întoarceri reale, adunări de 2-3 zile, pînă la miezul nopții, până dimineața.
Nume care se tot repetă: Severa, Neamțu, Florea Moisescu, Gândilă, Dr. Kiss, Panaitescu, V.V.Moisescu, etc.
Localități sunt multe, dar predomină zona Craiovei, a Sucevei, a Sibiului și Brasovului dra și Cluj, Buciumi, Crasna.
I-am găsit în revistă și pe Wurmbrand și Feinstein, pe Hill, Broadbent, Berney, Warns, etc. dar și pe fratele Tonoiu.
Apar misionarii plătiți de…români ..la negri, …la păgâni,…la musulmani,…la chineji.
Apare o lungă și tenace luptă cu autoritățile dominate de cler pentru păstrarea principiilor scripturale ale adunărilor, autonomia adunării locale, libertatea în adunare și libertatea de mișcare.
Apar constant descrieri de scandaluri făcute de preoți, apoi de ”așa zișii ”Ostași ai Domnului””, necazurile cu mileniștii și adventiștii, cu ”penticostiștii” care atunci apăreau. Probleme au fost și cu baptiștii și darbiștii. Bătăile încasate, amenzile plătite, zilele de închisoare sau de spital apar cu prisosință, dar nu cu un aer de reproș sau nemulțumire, ci cu bucurie pentru că au pătimit pentru Numele Domnului Isus.
Cu voia lui Dumnezeu voi incerca în măsura timpului să scanez cel puțin partea cu ”știri din adunări” sau din țară.


Straini si calatori

27 August 2011

Cred ca mi-am petrecut peste doi ani din viata departe de casa, am colindat prin aproape 30 de tari.
Si acum sunt departe de casa, de aceea n-am scris mai multe zile, iar acum scriu fara diacritice dintr-un internet cafe.
Am invatat cum e viata de strain si de calator.
Sunt cateva principale reguli, unele bune de aplicat și la viața noastră spirituală de străini și călători:
1.Sa-ti reglezi ceasul imediat ce treci granița
2.Bagaje puține
3.Stocuri mici in frigider pe unde stai, cat ajunge pana pleci
4.Sa vorbesti limba tarii unde esti sau o limba in care sa te intelegi cu ei
5.Sa cunosti dinainte de a ajunge acolo si sa respecti legile locului
6.Sa ai un loc de gazduire pregatit dinainte.
7.Sa nu te legi cu inima de locuri sau de oameni….
8.Sa nu te impovarezi cu promisiuni de revenire
9.Sa trimiti un mail celor intalniti cand ajungi acasa
10. Sa-ti notezi bine numele si adresa oamenilor de care te-ai legat mai tare si macar odata pe an sa le trimiti 3-4 ganduri.
11.Sa nu conduci obosit niciodata
12.Sa ai calauze bune, actualizate, harti sau GPS, sau cel mai bine un cunoscator al locului
Mai sunt, acestea imi trec prin minte acum si poate o sa le completez.

Completare:

Unele din ”regulile” de mai sus, privite din alt unghi sunt avantaje. Sunt avantaje în a fi călător.
1.Nu ai stresul proprietarului.
2.Nu ai nevoie de proprietate, plătești cazarea și pleci.
3.Raportat la scurtimea vieții și scumpetea timpului, dacă te mulțumești cu puțin este net avantajos să nu-ți investești timpul în a aduna proprietăți, ci a te folosi de timp inchiriind lucrurile de strictă necesitate. Ca și călător ar fi o nebunie să faci altfel.

Har!


Calea Lui este în sfântul locaș

27 August 2011

Dumnezeule, calea Ta este în sfântul locaș..” Psalmul 77:13, trad GBV
Deseori m-am intrebat cum l-a propovaduit Filip pe Cristos famenului: „incepand de la Scriptura aceea”!
Apoi pe masura adancirii in Cuvant am inceput sa-L vad si eu pe Cristos in Vechiul Testament.
Am continuat sa privesc asa Vechiul Testament si am inteles ca de fapt intreaga Scriptura il are in vedere pe Fiul.
Acum nu mai am astfel de intrebari indoielnice, ci doar o preocupare continua sa-L cunosc pe El.
Consider Vechiul Testament ca manualul, materialul didactic, programa obligatorie a fiecarui crestin.
Cum altfel sa intelegem expresia „El este jertfa de ispasire” fara a cunoaste in amanunt jertfa de ispasire din Levitic?
Cum sa intelegem „atintiti-va privirile la Marele Preot al marturisirii noastre” fara sa stim ce slujba avea Marele Preot, cum o desfasura, ce legatura are cu marturisirea.

Cartea Evrei este cheia acestor legaturi dintre model si realitate, dintre imagine si persoana, dintre profetie si implinire, cheie absolut esentiala deschiderii bogatiilor de intelegere ale intregului Vechi Testament.

Toata randuiala levitica are legatura cu apropierea noastra de El cu incredere.

Cand Domnul Isus a spus: „Eu sunt Calea” s-a referit la Calea apropierii noastre de Dumnezeu.
Aceasta apropiere este simbolizata in vechime prin drumul de la intrarea cortului intalnirii pana in Sfanta Sfintelor. Acest drum incepe cu sosirea pacatosului cu animalul de jertfa, continua cu punerea mainii pe capul animalului, apoi preotul preia initiativa. Are loc jertfirea. Sangele este obligatoriu si grijuliu separat de animal, apoi in functie de tipul jertfei, in general grasimea era arsa pe altarul de arama si trupul, pielea, maruntaiele erau arse de tot afara din tabara. Nu starui asupra acestor amanunte, am scris cate ceva in postarile din ultimele luni.
La altarul de aur nu ajunge nimic din animal. Pe altarul de aur se arde tamaia(reprezinta rugaciunile sfintilor).

Toate sunt sunt simboluri exacte si pline de semnificatii ale apropierii noastre prin Duhul de Cristos, Mielul fara cusur si fara prihana.

Finalul Caii este fumul de tamaie, din fata perdelei(mai tarziu fara perdea), reprezinta Slava la care suntem chemati.

Observati doar o asemanare: „daca suferim vom fi si proslaviti impreuna cu El” Fil 2:9
Proslavirea, (asemanata in fumul de tamaie, amintind de fumul aratat in Sfanta Sfintelor cand Dumnezeu si-a aratat Slava in El) este conditionata de suferinta.
Conform Evrei 13:13, suferinta este asemanata iesirii din tabara a preotului cu lesul animalului fara sange si fara grasime, simbolizand batjocura si ocara la care a fost supus Domnul si de care sa nu fugim nici noi.

Cunoscand lucrurile privite prin oglinda clara a Noului Testament (cea fatza in fatza) ne devin clarificate si cele demult acoperite ale Vechiului pentru ca le privim fara val. Starea de a fi in Cristos este asociata si cu luarea valului, cu descoperirea Tainei tinute ascunse de veacuri dar descoperita sfintilor Lui.
Marit sa fie Domnul!


”De nu trăiesc întreg Cuvântul”…o cântare

20 August 2011

”Cântați Domnului o cântare nouă.”
Haideți să învățați cântări împreună cu mine.
Cu Voia lui Dumnezeu voi schimba puțin direcția acestui blog. Mai bine să ne zidim prin ceea ce dă fiecare încheietură, prin lucrarea fiecărei părți.
Am deja zeci de cântări înregistrate pe telefon, prin adunări pe unde m-a dus Dumnezeu.

O cântare zidește, învață, ridică.

Voi posta așa cum obișnuiesc, textul, notele și audio, se învață foarte ușor așa.

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2011/08/denutraiescintregcuvantul1.pdf Citește restul acestei intrări »


Purtător de vorbe…despre ”e-bârfă”

18 August 2011

Să nu umbli încoace și încolo ca un purtător de vorbe în poporul tău…” Levitic 19:16, trad GBV

Eu îți zic ție că ăla a zis ăluilat despre celălat…
N-ar fi rău să afli ce părere rea are cel iubit de tine despre alții dragi ție…
De-ai ști ce crede el despre tine, ți-ai schimba părerea…
Nu e ce crezi, idolul tău a spus odată: ”……vorbe, vorbe…”.

Am exemplificat cu câteva mostre justificările uzuale ale bârfei.

Cunosc meseria de poștaș: duci ”cuvinte” în tolbă.
Dar cu anumite câteva reguli:
1.Cuvintele sunt de obicei închise în plicuri.
2. Cuvintele au expeditor și destinatar.
3.Cuvintele ajung la un moment dat, nu sunt citite nici înainte și de obicei nici pe urmă.
4.Nici un destinatar nu citește toate scrisorile, ci doar scrisoarea lui.
5.Nici un poștaș nu lasă scrisori netrimise.

Nu tot așa este cu bârfa pe internet: nici una din cele 5 reguli de bun-simț ale poștei milenare nu se poate aplica pe blog.
Pe blog deseori e-bârfa este împrăștiată ca puful de pernă din turnul bisericii. Cu cât ai nume mai sus-pus, puful se împrăștie mai tare. Și nu-l mai aduni.

În antiteză cu ”purtătorul de vorbe” stă ambasadorul lui Cristos care vorbește cu delegație, cu acreditare, cu împuternicire. Poziția spirituală  a celui în Cristos este în locurile cerești, înaintea lui Dumnezeu, în Sfânta Sfintelor, dinaintea tronului. De acolo vorbește, cuvintele auzite acolo le învață.

Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.

Din păcate blogul nu poate avea funcțiunea de transmițător de mesaje. Blogul cuiva poate fi cel mult asemănat cu un panou de informații generale al minții lui, citit pe sărite și rareori.

Traficanții de e-bârfă sunt ca negustorii de spirt prost, ca bișnițarii de țigări. Iau de unde pot și dau unde speră să speculeze un pic de rating în plus, un pic de slavă de la oameni, intoxicând și otrăvind.

A fi în Cristos este o poziție prea onorabilă ca să te mai compromiți traficând e-bârfă.
Cu regret descopăr că am făcut și eu acest lucru chiar pe acest blog. Mă refer la situațiile când am luat(1.) bârfa unuia(2.) despre altul(3) și am dat-o la citit la(4….>>n).
Îmi cer iertare și de la voi, cei care citiți mai fidel postările.
A vorbi din partea lui Dumnezeu înseamnă a aduce o jertfă(rostire) plăcută Lui, a vorbi din partea Lui. A nu fi purtător de vorbe, ci purtător de Cuvânt.
d.