Când voi zice celui rău: ”vei muri negreșit”

25 Iulie 2014

24 iulie 2014

”Cînd voi zice celui rău: «Vei muri negreşit!», dacă nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sîngele din mîna ta! Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îţi vei mîntui sufletul!”
Ezechiel 3:18-19

De câteva zile meditez la aceste versete, cred că am vorbit ceva și în adunare într-una din duminicile trecute despre acest subiect.

Iar azi la ora 19.50 m-a sunat cel care m-a turnat la securitate. Nu îi dau numele cum m-a îndemnat cineva, (doar le amintesc numele înaintea scaunului de Har. Nu din rațiuni de politică religioasă scriu ce scriu.)

După banalități și introduceri, m-am bucurat să-i pot oferi ocazia iertării…dacă mi-ar fi cerut. E pastor ordinat(la țară, are și serviciu la stat), știe despre iertare din Biblia lui.

I-am amintit fazele pe care le-a făcut în tinerețea noastră și că îl aștept să-mi dea mai multe detalii și că sunt dispus să iert.
I-am spus frumos că fără pocăință nu există iertare, că el este într-un mare pericol, iar dacă ai greșit cuiva, unui om, trebuie mai întâi să mergi la acela și apoi la Dumnezeu. I-am spus cu bucuria că am ocazia și că împlinesc ce scrie la Ezechiel(să-i scapi viața).

Reacția lui a fost una furibundă:

-Ce? Tu ai vre-o dovadă că eu am fost acela care te-a turnat? Ai ceva scris de mine la dosarul tău? Este vre-o foaie scrisă de mâna mea  acolo?

Nu aveam nimic scris de el, el doar ”discuta” cu ofițerul și ofițerul nota: ”din discuțiile purtate cu informatorul….X…”. Ce bine știa acum că nu era nimic scris de mâna lui. De unde știa? Că de întrebat întreba la fix.

-Ce, tu crezi că eu sunt ăla?

Cum să-i spun că sunt mai mult decât convins, și că nervozitatea lui doar confirmă convingerea, deși nu era necesar.

I-am repetat că-l aștept să se pocăiască, i-am reamintit de fazele(multe) din care mi-am dat seama  că el ne spiona și ne feream de el încă de atunci.

De ce m-a sunat doar acum? Duminică are loc într-un oraș din apuseni  o întâlnire a vechiului grup care am umblat împreună atunci.
E o cursă? Dumnezeu știe. Pentru că m-a provocat să-l confrunt, ca la urmă să-mi șuiere amenințător:

Să știi că ăsta-i telefon de serviciu și toate convorbirile sunt înregistrate, TE DAU ÎN JUDECATĂ!…și a închis.

M-a cuprins brusc o mare bucurie.
Să fiu dat în judecată de un pastor baptist.

Ar fi încununarea a tot ce scriu aici despre popi și lupi îmblăniți.

Aș descrie aici și oriunde cu bucurie și detalii toate etapele.
N-aș plăti nimic, ci aș merge bucuros la închisoare.
Abia aștept.

(Dar probabil nu este decât o amenințare și îi spun să stea liniștit că n-aveam de gând să plec în apuseni. Aceste lucruri trebuie să rămână între ochii și urechile celor ce le-au trăit, pentru cei ce se pocăiesc spre iertare-acum, pentru ceilalți spre judecată-la vremea ei).

Cu ecoul încă viu în urechi al urletelor ”fratelui” meu, mă gândeam apoi la caracterul blând al unor bătrâni (baptiști) din copilăria mea. Cum se spunea că sub nici o formă și pentru nici un motiv un creștin nu merge la judecată pentru nimic, chiar dacă suportă paguba. Doar dacă este dus. Așa și scrie: ”veți fi duși!” sau ”alții te vor duce”.

A fost și un test faptul că după primirea dosarului am discutat filă cu filă cu un singur om(implicat și el și prezent în dosar) numele real al celor de acolo. Din cauza acelui om, informatorii lui m-au pârât pe mine(pe noi) atunci. Era o înlănțuire, urmăreau pe unul și prindeau mai mulți.

Că foștii lui șefi nu sunt străini de reacția lui de astăzi e mai mult decât și foarte posibil și evident, dar acest subiect e unul de neblogherit și nu-l discut decât cu Tatăl meu și Șeful lor, nu cu voi, nici cu ei.

Mărit să fie Domnul pentru toate!

 

 


8 pete negre

16 Noiembrie 2012

Am amintit luna trecută că am primit copiile după filele din dosarul de la securitate.

Spuneam acolo că nu am primit decât ”coperțile”, planul de măsuri era acolo, măsurile le-am trăit pe viu acum 23 de ani, dar filele din dosar care ar fi trebuit să le descrie au fost scoase. Dosarul (fiecare dosar avea o numerotare a filelor originală) a fost renumerotat și peste vechea numerotare s-au ștampilat niște pete negre. Simplu, așa s-au scos file multe din dosare. Au rămas puține file, ușor de numerotat, eu am primit 13.

Pe 8 din ele sunt ștampilele negre.
Iată-le (am pus doar partea cu petele).







Aceasta este istoria, n-o poate schimba nimeni, la judecată se vor deschide toate dosarele, fără pete și fără falsificări.

Traficul de net, de gânduri și de intenții, vorbele negândite, lăcomiile din gură, din ochi și din minte. Bine este de cei ce-și trimit păcatele la judecată înainte prin pocăință. ”….ale altora vin pe urmă”.

Sunt păcate trase și păcate împinse. Unii își țin păcatul în fața alții în spatele lor.

Aceste pete negre ascund păcatele celor ce ”trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii”, protejează oameni care își țin păcatele la spate, după ei. După ei le duc și la judecată.

David își ținea păcatul în față, îl mărturisise și putea spune: ”păcatul meu stă necurmat înaintea mea.”

Din cei ce ne-au manipulat atunci, trei sunt clerici, probabil promovați după acel sinistru criteriu al slugărniciei.

Nu că n-ar trebui să fie așa. Este așa pentru că așa trebuie să fie.

În spatele celor 8 pete negre se ascunde o altă numerotare care noi am trăit-o cu soția, dar n-am înțeles-o. Privind în urmă și depănând cronologic acei ani frumoși nu avem decât să mulțumim lui Dumnezeu pentru tot.

Când a venit revoluția eram anul patru la facultate (la seral). Profesorul de Socialism Științific mi-a refuzat dreptul de a intra în examenul din iarna 90  pentru cumul de absențe. Examenul nu s-a mai ținut. M-am bucurat, dar n-am aflat de ce m-a scăpat Dumnezeu decât recent.

Mari sunt lucrările Lui.


Studierea coperților securității

5 Octombrie 2012

Cu completare din 31 august 2016. Vezi sfârșitul postării.
Astăzi am primit copii după dosarul de la CNSAS. Nu copiile.
Ramburs 3 lei 40 de bani.

Ieri am primit telefon de la CNSAS și azi am primit plicul prin curier.

Au trecut un an și trei luni de când l-am citit eu însumi la CNSAS până azi când am primit copii, doi ani și patru luni de când am făcut cererea.

17 pagini.

De un an și ceva de când l-am publicat aici mi-am reconsiderat părerea despre ce am primit. Concluzia la care am ajuns împreună cu soția, după ce ca un puzzle ne-am revăzut amintirile din acei ani este că nu am primit și citit decât coperțile dosarului, câteva foi. Grosul dosarului este încă ascuns. Ceea ce apare în planul de măsuri ei au dus la îndeplinire și noi am simțit din plin, dar în dosar nu apar. De ce oare?
Unul din motive este că probabil ”oamenii sunt activi și astăzi”.

Iată-l de ex. pe sursa ”Cornel”!
În 2 octombrie 1990, aproape la un an de la revoluție purta încă discuții despre mine cu ofițerul de data aceasta SRI.

Unii zic că această hârtie poate fi o invenție a ofițerului, eu și soția nu zicem așa.
”Sursa” Cornel (am zeci de poze cu el, recent le-am trecut de pe film pe digital) ne-a fost ”prieten bun”, ne vizita des, nu se dădea plecat din casa noastră, discutam cu el de toate, ne cunoștea planurile, visele. Avea un zâmbet șăgalnic, ne cucerea. Fratele ”sursă”. De fapt toți erau oameni deschiși, volubili, legau ușor prietenii, îți zâmbeau de la 10 metri. A fost un șoc să-l întâlnesc în dosar. Azi ”sursa” e pastor.
Ce n-am învățat decât mai târziu este locul unde tăbărăsc îngerii.
Astăzi privesc uimit cronologia acelor zile.
La 2 săptămâni dupe ce mi-au deschis dosar eu am citit niște cărți ce mi-au îndreptat viața.
Am părăsit vechiul cerc de prieteni (cu cinste, cu drag, cu plânset, fără sfadă, cu unii după nopți de discuții) iar în noile cercuri în care am intrat eram relativ necunoscut. (Sau mai bine zis informatorii și agenții din acele cercuri aveau alte sarcini.)
Acum văd că plecarea mea  a fost o tăbărâre a îngerilor care m-au scăpat de primejdii.
Atunci n-am văzut nici primejdiile, nici îngerii, iar pe îngeri nici acuma nu-i văd bine, dar au fost și sunt cu siguranță.

Ca la Dotan.
După Dotan s-a scris o carte din care noi azi învățăm. Probabil îngerii se miră de locurile în care li se poruncește să tăbărască: între primejduiți și primejduitori. Probabil și acum se scrie într-o carte jurnalul de război.
Dacă se scrie probabil cândva se va citi.
Nu pricepem tot, iar unde nu pricepem, ne mirăm.
Ne mirăm noi, se miră îngerii, se miră și ”sirienii”.
Mirarea e soră cu slava, cu slăvirea, singura atitudine umilă în fața înțelepciunii nespus de mari ce ne copleșește și locuiește.

Căci desigur toate sunt nu din cauza noastră ci ”din pricina Mea veți fi duși”.

PS Să știți că din când în când mă rog și pentru ofițerii ce s-au ”obosit” cu mine, din câte știu trăiesc toți, ei înțeleg cel mai puțin din toate, ”nu știu ce fac”. Măcar îngerii știu câte ceva despre stăpânul lor, noi, fiii știm mai mult, ”sirienii” însă nu-L recunosc ca Stăpân, lor(nu numai) le slujim de mărturie.

 

Completare 31 august 2016

Am găsit azi explicația venită dintr-o sursă independentă, e scandal mare:
cnsassecretizare

Sursa: http://www.evz.ro/clasificarea-dupa-bunul-plac-al-documentelor-doi-sun-sfert-nu-e-ceva-nou-in-romania-scandalul-berceanu-sau-cum-s-au-secretizat-dosarele-securitatii-care-au-fost-transferate-de-la-sri-la-cnsas.html

Citat: ”…au existat şi cazuri de dosare care nu aveau nevoie să rămână secrete, dar care erau catalogate ca atare de comisie, pentru a-i proteja pe cei care ar fi putut avea de suferit de pe urma trimiterii lui la CNSAS. El a mai spus că exista şi altă categorie de dosare, acelea din care comisia mixtă scotea anumite pagini, care erau considerate a fi de siguranţă naţională şi apoi le trimitea la CNSAS. „Într-un dosar anume erau, printre notele informative, elemente care ţineau de siguranţa naţională. Se scoteau şi dosarul mergea mai departe la CNSAS””

Dosarul mergea mai departe la CNSAS, adică coperțile.

 

 


”…o bună conduită cetățenească….” 2. oct 1990, din dosarul de la securitate (.9)

14 August 2011

Închei aici prezentarea filelor din dosarul de la securitate. Menționez că nu am publicat integral dosarul. Fiind scrisori trimise, dar și primite, am cerut acordul celor ce le-au scris și am considerat că sunt lucruri ce nu folosesc nimănui.
În acel context foloseau securiștilor pentru întregirea imaginii mele de om răsvrătit împotriva orânduirii,…dar cine nu era răzvrătit pe foamea aia?
Ce este de mirare la această ultimă notă?

DATA:  2 octombrie 1990

La aproape un an de la revoluție, fratele Iuda discuta încă cu se(cu)r[e]istul aceleași subiecte.
Probabil din inerție.
Am simțit umbra lui neplăcută, n-am înțeles-o decât acum. Oricum am avut O altă Umbră mult mai plăcută.
Această notă poate fi însă și un ”truc”, o invenție a sri-stului pentru a-și justifica munca. Se simte tonul de raportare gen ”producție la hectar” specific epocii bla-bla-bla. Sunt însă elemente ce mă fac să cred că nota e reală, dialogul x-ofițer a existat. Poate există și acum?! Dumnezeu să le dea pocăință, eu mă rog pentru ei toți.

SRI
Secția de informații, jud. C
Lt L…
Nr 00…
din 2.10.1990
Strict secret
Ex unic

Raport informativ

Din discuțiile purtate cu sursa…X…* au rezultat următoarele.
Numitul…D….credincios baptist cu preocupări de organizare a unor grupuri independente ”dizidente”, menține în continuare contacte strânse cu credincioșii care îl aprobă în activitatea sa, îndeosebi între cei tineri.  În același timp este în divergență cu credincioșii mai în vârstă care îl acuză că ”lucrul” lui dezmembrează credincioșii.** Nu s-a pus problema separării în fapt a adepților lui de ceilalți credincioși ai bisericii.***
    ….D…are o bună conduită cetățenească, nu este cunoscut cu vicii ori alte manifestări nepermise.
*-fratele ”Iuda”, în prezent este pastor în județul Sibiu
**-bănuiesc la ce se referă, știa el ceva, dar în acel moment, Iuda al meu nu era persoana căreia să mă confesez, Domnul mă asculta mai bine
***greșit: 1. nu aveam ”adepți”, 2. ne strângeam deja separat de un an într-o adunare mai veche, independentă, dar probabil nu știau nici ei chiar tot.
Mărit să fie Domnul!

 


”Ca pasărea din lațul păsărarului”, din dosarul de la securitate(8.)

11 August 2011

Sufletul ne -a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s’a rupt, şi noi am scăpat.” Psalmul 124:7

Întrerup puțin postarea paginilor din dosar pentru a face o mențiune.
Ceea ce nu am aflat atunci în 1989, (habar n-am avut că mi se face dosar, că sunt urmărit) a trebuit să aflu anul acesta, după 22 de ani.
E vorba de felul cum am scăpat. 
În perioada aceea citeam foarte mult. Iubeam cărțile.
3 cărți m-au marcat exact în perioada descrisă în dosar, e vorba de  20-30 iulie 1989.
De unde știu așa de exact data?
Am fost pus sub urmărire  imediat după întâlnirea din 2 iulie, de acasă de la noi, dosarul a fost deschis în 14 iulie, iar în 18 iulie s-a născut primul nostru copil. În 18 iulie seara am plecat în orașul soției unde am stat o vreme. Cât încă soția era la spital, eu stăteam la socri și citeam toată ziua. Deci e vorba de perioada 18-25 iulie. Cartea lui CHM e posibil s-o fi citit mai înainte cu 1-2 săptămâni.
Citez dintr-o altă postare, mai veche de pe acest blog:
”Au fost trei cărți ce le-am citit în perioada aceea:
1.Cui slujești, lui Dumnezeu sau casei Lui? de W. Nee
2.Adunarea lui Dumnezeu sau Isus este de ajuns de CHM
3.Un calendar zilnic: Lumină pe cărare.
Baptismul meu a murit și mai tare, de tot…
Baptistul din mine a murit. 
Mi-am reevaluat toate acțiunile și am pus STOP înaintea celor ce le recunoșteam pornind din firea pământească.
Întrunirile naționale cu aerul lor de conspirativitate, mersul la biserică de n’ ori pe săptămână, la program și alte acțiuni au fost reevaluate. Revista ce doream s-o scot se topise cu puțin timp înainte din planul meu.
Am terminat imediat după aceea cu trupa de tineri. Pe unul singur l-am chemat să mă explic, era cel mai matur dintre ei, avea (și are) un dar de evanghelist deosebit. Acum e pastor prin județul T, îi păstrez o plăcută aducere aminte. Am discutat o noapte întreagă, dimineața i-am dat o geantă mare plină cu broșuri de evanghelizare și l-am condus la tren cu primul tramvai, cred. Ne-am mai văzut odată de atunci.
Nu am încetat treaba cu cărțile. Atunci am primit prima Biblie cu triunghi. O am și azi.
Am încetat să mai scriu și să telefonez celor din grup. Am mai fost la o întâlnire cu grupul la biserica mare din O. Pastorul de acolo s-a făcut că plouă în fața entuziasmului grupului. Mi-am luat rămas-bun de la toți, erau stupefiați, nu le venea să creadă….
Dar în felul acesta am murit și față de urmăritorii mei.
Am intrat într-o perioadă de analiză și judecată de sine, am recitit Biblia cu ochi deschiși.
La o nuntă prin august-septembrie l-am întrebat pe unul din frați, dintre cei treziți prin 1960, dacă nu cunoaște în oraș o adunare care să semene cu ce văd eu în Scriptură?
Mi-a dat un nume și o adresă.
De aici începe o poveste mult mai frumoasă…..
Dar…?
Ce am văzut abia în 2011 la CNSAS și n-am știut în 1989,  este faptul că în felul acesta am scăpat de urmăritori, pentru ei eu am dispărut. Unul din cei din grup, cel puțin, era Iuda, pur și simplu nu am mai fost lângă el și săracul de el, făcea mai eforturi să fie el pe lângă mine.
Acuma văd că de fapt am scăpat ca pasărea din lațul păsărarului, ….
Mărit să fie Domnul!


„Am dus cartea la Lidia”, din dosarul de la securitate (7.)

9 August 2011

O altă muncă de scrib. Ofițerul patriot scria de mână pagini întregi cu citate din scrisorile a doi tineri studenți, aveam atunci 22-23 de ani. Mai cu seamă menționau ce era în legătură cu cărți, scrieri, relații dintre oameni, fapte, date. Scribii nu cunoșteau cazul, dar știau selecta ce era de folos muncii de culegere de  informații.
Această scrisoare este iarăși una trimisă de mine soției. L. din scrisoare este astăzi pastor, soția lui era colegă la facultate cu soția mea.
Ce am găsit în dosar?
MI
UM 09….. 
Strict secret după completare
Ex. nr 1
Către Serviciul I.A

O sursă a unității noastre ne-a informat că ..D*. din C. al…. i-a relatat lui …C** din S, str….nr…ap….jud…
”Am fost ieri după examen și am dus cartea la Lidia***. Era și L.****și am stat de vorbă 30′. A fost tare interesant. Păcat de Lidia./* Am primit o carte de la el ”Creștinismul redus la esențe” Acum o citesc. (….)Aseară am vorbit la telefon cu Alina/**(….) dimineață am fost la Titus/***. Cică s-a certat cu H./**** o vreme din cauza lui Dana.//* (…) La toamnă merge la seminar.(…) La mecanică am picat 6 persoane. Re, re, re încep din 25 iulie. eu nu mă duc decât în august la sfârșit(…)”
MI(SCj)/8-29/nr 0054125/
data 13.07.1989

Fapte și personaje:
*-eu
**-soția
***-o colegă de facultate de-a soției, credincioasă
****-soțul ei
/* Nu-mi amintesc ce am discutat dar gustul amar ce mi-a rămas îl rețin.Viziunile noastre erau diferite. Soția lui, având background de Oastea Domnului era mai aplecată spre părtășie și înțelegea libertatea Duhului. El era om de sistem, gata să fie de acord cu tot ce sistemul aprobă și să respingă tot ceea ce detestă, un caracter de mecanism. Nu am avut nici atunci și nici acum nu am obiceiul de a purta discuții de conveniență. Astfel nu am nici prieteni de conveniență, ci doar frați buni și dușmani adevărați.
/**sora soției mele.
/***un prieten de la biserică
/****pastorul de atunci, ”agentul Mihu”
//*prietena lui Titus, era evanghelică, dar nu baptistă


”Eu nu mai știu unde s-a greșit”, din dosarul de la securitate (6.)

6 August 2011

Continui să prezint file din dosarul de la secu. Mi-e greu s-o fac. Identitatea persoanelor nu e greu de bănuit, mă învârteam atunci prin lumea apropiată ”marilor preoți”. Chiar cel ce mi-a scris această scrisoare este astăzi pastor.
La întâlnirea noastră din 2 iulie 1989 a venit și cineva nechemat. L-am bănuit de  spion. Nici astăzi nu știm cine l-a invitat, atunci a avut o scuză. De fapt un altul aproape nebănuit a fost spion sigur, posibil să fi fost amândoi. Dumnezeu la marea judecată va dezvălui. După terminarea întâlnirii acest P. mi-a scris. Nu-mi amintesc să-i fi răspuns, poate tocmai datorită suspiciunilor cu care-l înconjuram sau mai sigur datorită altui motiv pe care-l voi arăta mai încolo.
Iată scrisoarea lui P către mine interceptată în 20 iulie 1989. Menționez că inițialele T. și P. din scrisoare erau așa în original, ”pentru conspirativitate” probabil. Scrisoarea o am în original, ofițerii au copiat bine.

NOTĂ

D. din C… str..nr…ap… primește din B. de la o persoană ce se semnează P. următoarele:
”Am venit de la biserică puțin cam întristat dar asta nu m-a împiedicat să-ți scriu.
După cum ți-am spus la telefon trebuie să mai vorbesc cu fratele T. și după aceea să-ți scriu ție. În urma convorbirii la telefon dintre T. și P. acesta din urmă a spus fratelui T. că el nu știe nimic de întrunirile tineretului în afară de cea de la O. Fratele T. l-a întrebat dacă A. este la el și dacă acesta nu i-a spus. Fratele P. a zis că A. este la el dar că acesta nu i-a spus nimic. Îți dai seama în ce impostură(?!) sunt în fața fratelui T. spunându-i acestuia în convorbirile telefonice avute că fratele P. știe de voi, mai mult decât atât, vă dă și sprijinul în lucrare și lucrul acesta binențeles știindu-l de la voi. Acum eu nu mai știu unde s-a greșit, dar așa am înțeles că fratele P. știe (și de propunerea pe care ai făcut-o în C.) și chiar de la fratele A. am înțeles că O.(orașul) sprijină această lucrare a tineretului.
     Oare dacă fratele P. știe de lucrarea aceasta, de ce nu i-a spus și fratelui T.? Cu atât mai mult că ei sunt foarte buni prieteni și anul acesta și-au petrecut concediul împreună.
     Sper că lucrurile se vor aranja dar până atunci sunt cam neliniștit. Pe data de 24 sosesc la Felix și stau 18 zile la Hotelul Crișana. Dacă poți, până pe 23 sună-mă la telefon. Tot așa seara târziu 23-24. Dacă poți să vi la Felix ar fi și mai bine.”

MI/SCj /8/…542…                                                      20.07.1989
Nr Ex 2                                                                             SIA-104……