Înregistrare adunare 19 iulie 2020

26 iulie 2020

La moartea lui Amos Oz

26 iulie 2020

Despre exactitate, profeții, Isaac Newton, efectul Dunning-Kruger, un comentariu de pe acest blog din 28 decembrie 2018

A murit azi Amos Oz, apostolul incertitudinilor.
„Familia roagă să le fie respectată intimitatea.” Nici nu cred că e cazul. După ce „credințe” am citit că avea și după cât cunosc eu așteptările evreilor, nu va fi înghesuială la osanale din partea evreilor sioniști.
Am recitit postarea asta lungă scrisă acum doi ani și mi-am zis că dacă tot mi-am pierdut 3-4 zile să-i citesc câteva cărți, (până m-am prins că e paralel omul) să mai dau 20 de minute să scriu prohodul.
Între timp o postare de pe net mi-a agățat gândul de efectul Dunning-Kruger, (despre care am citit acum câțiva ani) și seara de ieri mi-am petrecut-o în compania ideilor acestor oameni isteți și ale lui Isaac Newton cu ale lui meditații asupra cărților Daniel și Apocalipsa.
Zic băieții ăștia doi, Dunning și Kruger un lucru tare-tare deștept: că oamenii competenți își estimează corect nivelul de competență (deci și incompetența complementară), pe când cei incompetenți (neștiutori, neînvățați) nu au nici măcar atâta competență cât să-și poată da seama că nu știu, deci se cred mult mai competenți de cât sunt. De aia sunt și tupeiști, și cocoțați, și șefi, în ochii lor, pe cântarul lor, ei sunt grozavi. Am comparat aceste concluzii cu sârguința lui Newton de a căuta în profecțiile Bibliiei exactitatea unui Dumnezeu care toate le-a făcut cu strictă măsură. De ce a fost Newton „evlavios”, adică angajat? Pentru că a cunoscut limitele, capetele științei, a pus în formule, nu în poezii ceea ce a cunoscut și a căutat în profeți exactitate, nu simțiri sau epitete.
M-a fascinat la Newton nivelul de amănunt la care a ajuns în cercetarea profețiilor biblice și a istoriei, faptul că a petrecut mai mult timp din lunga lui viață (a trăit 84 de ani …și n-a fost căsătorit) cu cercetarea Bibliei decât cu matematica, fizica și astronomia la un loc.
Mai degrabă Newton cu apelul lui la axactitate a fost angajat (evlavios) și prin asta folositor semenilor, decât Oz cu ideea lui fixă că trebuie luptat cu ideile fixe că sunt periculoase.
Oz și-a fost folositor lui, cărțile s-au vândut, pe bani și omul n-a lucrat, a scris.
Eu, care în această penultimă zi de lucru din an, scriu această postare din biroul de la firmă, scriu pe gratis, după pilda care mi-a dat-o dulgherul din Nazaret, ale cărui „lucrări” au dăinuit prin milenii, deși n-a luat pe ele drepturi de autor și taxe, decât 4 cuie.
Cum îl faci pe cel ce nu știe că nu știe să nu mai fie așa de îngâmfat?
Greu, dar prima dată trebuie să-l faci să știe că nu știe, apoi va vrea el singur să știe, de-acolo-n sus.
Iar ca să-l faci să știe că nu știe, trebuie să-l confrunți cu un standard fix, cu o calibrare de la 0 la 100%, să știe exact limitele.
Absența limitelor e leagănul minților leneșe.
Acest standard trebuie onorat, stimat, recunoscut, să i se facă reclamă și să fie văzut ca ceva vrednic de a te măsura cu el.
Singurul obiect fizic care poate fi astfel estimat este Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.
Când diavolul a reușit să pună la îndoială exactitatea Bibliei a reușit un lucru mare.
Exactitatea arheologiei confirmă exactitatea bibliei, dar cel mai important de observat este că în Biblie istoria este scrisă dinainte de a se întâmpla.
Fără profeții Biblia nu mai este nimic, profețiile dovedesc că Biblia este scrisă de Dumnezeu.
Cine sădește incertitudini, neagă pe Dumnezeul cel exact.
Cam asta este diferența între evreul Amos Oz care habar n-avea de profețiile descrise de strămoșii lui și englezul Newton care le studia asiduu.
Printre studiile profetice, Newton a mai dedus niște legi matematice, fizice și astronomice care s-au aplicat mai apoi și la zborurile cosmice astfel încât William Anders, unul din astronauții de pe Apollo 8, atunci când a fost întrebat cine conduce nava spațială a spus:”Cred că Isaac Newton face cea mai mare parte a conducerii chiar acum.” cu aluzie la faptul că zborurile spațiale au devenit posibile după descoperirea de către Newton a legii gravitației și după studiile lui despre orbite.


A mai pleznit un mugur la smochin….

25 iulie 2020

Un comentariu din decembrie 2017, despre așteptarea unui eveniment care să declanșeze plecarea evreilor din America

Azi, sâmbătă 25 iulie, am făcut recapitulare la comentarii pe blog, ultimii 3 ani, am mai slobozit câte unele, am mai răspuns, așa am găsit un comentariu, la mutarea ambasadei,…


https://vesteabuna.wordpress.com/2017/12/06/declaratia-lui-trump-despre-ierusalim/#comment-27346

Nu am schimbat nici un cuvânt.
Așa am scris în 2017, așa cred și acum.

Citez integral:
„Nu sunt profet dar iubesc profețiile, profețiile sunt calendarul meu, sunt agenda mea.
După ce a câștigat Trump alegerile din SUA am plecat în State la rude în decembrie 2016. N-am spus la nimeni de ce (mai) merg. Să mai văd odată starea aia ca dinainte de potop, ca dinainte de nimicirea Sodomei. Liniștea nepăsătoare. Le-am spus că vor pleca evreii din America. ”Dacă pleacă evreii, toată economia cade” mi s-a spus. Așteptați-vă!
Apoi în primăvară ne-am grăbit să plecăm în Israel înainte de a trece cele 6 luni promise de Trump că va muta ambasada.
Au trecut 11.
Răbdarea lui Trump sau îndelunga răbdare a lui Dumnezeu?!
Acum, cu recunoașterea Ierusalimului ca și capitală, a mai pleznit un mugur la smochin.
Vara e și mai aproape.
În orice alt fel, n-avem voie să privim lucrurile.
Nu palestinieni, nu colonii (așezări), nu două state, nu aceste repere să le avem în minte când privim știrile, ci doar două lucruri:
Cuvântul scris că așa va fi (reîntoarcerea evreilor în Israel)
Împlinirea Cuvântului când vedem ce se întâmplă, când vedem că așa este.
Iar în fața acestor două mărturii, orice alte voci (și Doamne câte am auzit în aceste zile: politicieni și preoți) nu-și pot dovedi decât ignoranța când deschid gura.”


Dumnezeul din capul tău pedepsește?

24 iulie 2020

Am întâlnit expresia „lumea din capul lui” de mai multe ori săptămâna trecută, citind cartea „3096 de zile”:

…de pe coperta cărții citate.

E povestea unei fetițe (Natascha Kampusch) care la vârsta de 10 ani a fost răpită de pe stradă, în timp de mergea la școală, apoi ținută captivă timp de mai bine de 8 ani într-o pivniță, lângă Viena. Descriind experiențele vieții trăite în izolare cu răpitorul, Natascha a folosit des expresia „lumea din capul lui”, o lume de om anormal, de om bolnav, o lume căreia trebuia să-i fie supusă, pentru a supraviețui, o lume în care răpitorul (făptașul, în carte) era dumnezeul și stăpânul „sclavei”. Pentru că toată experiența a fost axată, din punct de vedere al victimei, nu atât pe abuzuri fizice sau perversiuni, (deși au fost multe de acestea, dar autoarea nu a descris decât parțial, a descris doar bătăile și jignirile), cât pe dorința răpitorului de a „educa” victima și de a o ‘forma” după „lumea din capul lui”.
Iată o recenzie „In dimineata zilei de 2 martie 1998, o fetita de zece ani este urcata cu forta intr-o furgoneta alba. Cateva ore mai tarziu, zace infasurata intr-o patura pe podeaua rece a unei pivnite. In jur e bezna, iar aerul are un iz statut. In aceasta temnita, de nici cinci metri patrati, nu departe de Viena, Natascha Kampusch va trai in urmatorii opt ani si jumatate, rupta de lume. Rapitorul ei este singura persoana cu care are contact. O va supune unor chinuri greu de inchipuit. In vara anului 2006 Natascha reuseste sa fuga si sa-si implineasca promisiunea pe care si-o facuse inca din prima zi a captivitatii. Aceasta carte este prima marturisire completa despre experienta teribila careia a trebuit sa-i faca fata un copil. Natascha Kampusch vorbeste cu curaj si demnitate despre copilaria ei dificila, despre prizonierat, despre torturile fizice si psihice. Totodata, ne dezvaluie si cum a reusit sa-l impiedice pe faptas s-o distruga, intr-o situatie fara speranta. Este povestea unei luptatoare, care a indurat un cosmar de neimaginat, dar care nu s-a lasat invinsa.
Urmărisem povestea la știri, atunci, poate și voi, acum am citit cartea.
Mi-a rămas în minte expresia, „lumea din capul lui”. Că de fapt fiecare din noi avem o „lume din capul nostru”, lume formată din ceea ce numim „părerea mea”, și că nu întotdeauna acea părere e și realitatea, și că ne mai schimbăm părerea, deci „lumea din capul meu” corectată, n-a fost bună înainte. Avem păreri despre oameni și păreri despre Dumnezeu.
Când cred o minciună despre un om, omul acela e în capul meu altfel decât e.
Și trăind așa, ori măgulesc un mincinos, ori disprețuiesc un om drept. Am numit extremele.
Dar ce fel de Dumnezeu ai în cap?
Scriu mult pe Facebook, și răspund la comentarii.
Văd cum fiecare om are în cap pe „dumnezeul din capul lui”, care dumnezeu e atât de departe sau de aproape de Dumnezeul adevărat, cel revelat în Biblie, cât de departe sau de aproape de Biblie stă cel ce poartă capul.
Am fost de câteva ori în America și am vrut să știu ce au americanii în cap, ce fel de Dumnezeu au, și am intrat în librării creștine, din păcate lucrurile merg în rău. Recent, am tradus câteva articole de pe blog în engleză și am făcut o pagină de Facebook în engleză, ….sunt uimit de comentarii.
Unul din articolele postate este: „Dumnezeu a trimis pandemia”.
80-90% din creștinii americani neagă asta.
‘Bunul Dumnezeu” nu pedepsește, diavolul face asta.
Așa e dumnezeul din capul lor, l-a construit cineva așa, l-a cioplit, l-a pictat.
Puțini, între 10-20% amintesc de potop, de Sodoma, de Amos 3:6. Oameni biblici, educați bine.
Aceștia au în cap Dumnezeul Bibliei, Dumnezeul cel drept, Dumnezeu pe care-l descria Pavel lui Felix, de l-a îngrozit.
Ceilalți au în cap un dumnezeu drăguț, pictat cu grijă de pastori îngrijorați să nu-și jignească ascultătorii, să nu-i sperie, că speriații vor pleca să cotizeze la un „pictor” mai „modern”, cu „picturi” mai frumoase, picturi cu un Dumnezeu care nu pedepsește..
Acum 2-3 seri a fost o familie la noi, necredincioși, și a alunecat discuția spre Covid, le-am spus serios că „e trimis de Dumnezeu”. Omul mă credea, și a zis îngrijorat: „dacă e de la Dumnezeu, e „bai”!”
Ce fel de Dumnezeu ai în cap?
Dumnezeul din capul tău pedepsește?
Când Isus a plâns pentru cetate, a știut că peste 37 de ani îi va veni pedeapsa, de aceea a plâns. Și le-a spus, detaliat și explicit: „nu va rămâne aici piatră pe piatră”. Probabil nimeni n-a crezut, conducătorii din Ierusalim erau „prieteni cu Cezarul”. Situația politică era relativ stabilă.
Ce fel de lume ai în cap?
O lume drăguță, în care te simți bine, o lume în progres continuu, fără sfârșit, o lume pe care vrei s-o faci mai bună, o lume care te laudă și căreia vrei să-i placi? O lume de părerea căreia ții cont? Ți-e frică să nu te critice, urmărești să te admire?
Sau ai în cap lumea care „zace în cel rău”, o lume din care trebuie ieșit, o lume vinovată, care va suferi mânia lui Dumnezeu?
Dacă ai în cap o lume pe care o iubești, atunci nici dumnezeul din capul tău, nu pedepsește. Acel dumnezeu e un idol, o făcătură, o imaginație, nu e Dumnezeu din Biblie.
Scrierile profeților biblici sunt tratate juridice, sentințe, note din procese, („veniți să ne judecăm”), exemple de felul cum Dumnezeu a pedepsit poporul neascultător. Poate de aceea sunt neglijați profeții!
Dar profeții sunt acei robi trimiși să ceară „din roadele viei”.
Ce roade? „El se aştepta la judecată şi, când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate şi, când colo, iată strigăte de apăsare! ” Isaia 5:7
Și apoi încep sentințele: „Vai de…vai de….”
Dumnezeu e bun, iubește, binecuvântează, dar așteaptă mulțumire, laudă, supunere, dreptate, judecată. Când, la „vremea roadelor”, nu găsește aceste „roade”, aplică mustrări, judecăți și pedepse. Acesta și așa este Dumnezeul din Biblie, Dumnezeul Cel Adevărat.
Este acesta Dumnezeul tău?
Sau ai altul, mai puțin exigent?
Acela este un idol.






12 ani de blog

22 iulie 2020

Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos”. FA 2:40
M-a anunțat wordpress acum câteva zile.
În Împărăția lui Dumnezeu nu se folosesc bani, se folosesc cuvinte și fapte.
Dar mai ales cuvinte.
Dumnezeu se definește pe Sine ca fiind Cuvânt, rostire, afirmație.
Așa că tot ce facem cu Cuvântul sau cu fapta, facem în Numele Domnului Isus.
De 12 ani pe acest blog scriu cuvinte, multe cuvinte.
Iată câteva statistici

Dărâm concepții false, dezleg legături rele, leg mintea oamenilor de Cuvântul lui Dumnezeu, o dezleg de tradiții și ritualuri, de minciuni și prefăcătorii.
Acest blog nu este sponsorizat de nimeni, este investiția în timp a unei singure persoane.
Ca principiu, pentru a nu descuraja pe alții care ar dori să facă același lucru, lucrez cu resursele gratuite de pe internet, nu am investit nici un leu și nici un dolar în realizarea blogului.
Nu plătesc taxă anuală, mă restrâng la ceea ce oferă internetul ca resurse gratuite. La fel cu Facebook și cu Youtube. (Folosesc în schimb bani din câștigul meu pentru promovare pe Facebook, nu primesc donații.)
Tot ca principiu biblic, nu sunt afiliat confesional, promovez și practic împreună cu familia și alți frați adunarea de casă ca mediu de educație și creștere creștină.
Anonimatul relativ îl consider iarăși un principiu creștin: atât cât privește nerecunoașterea standardelor lumești, de a fi considerat cineva în această lume („lumea nu ne cunoaște„, „ca niște necunoscuți„) cât și a faptului că răsplătirea în ceruri se va face doar pentru faptele făcute în ascuns.
Unul din lucrurile de care am devenit tot mai conștient în ultimii ani este efectul dezarmant pe care-l are ritualul asupra cugetului oamenilor. O ceață deasă se lasă pe mintea ce-și face cuib în ritual, pe cugetul ce socotește necesar această absurditate: că dacă cineva „investit” va efectua o „procedură”, se va transmite un „efect” asupra celuilalt, așa cum doctorul face o injecție pacientului, sau cum iei o pastilă. Mintea intră în pauză, cercetarea de sine și pocăința se oprește și toată „viața religioasă” se reduce la un ritual tot mai nebiblic, și mai redus și acesta, cu cât generațiile se îndepărtează de adevărurile stricte ale Bibliei.
Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta” am putea spune și dacă suntem prieteni, angajați și ostași ai Stăpânului, trebuie să ne punem lângă el, să salvăm problema.
Începând de la blândele și simplele afirmații ale Voii lui Dumnezeu, ca cele din Areopag: „nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea… ” până la explicații complexe ale Planului lui Dumnezeu pentru cunoscătorii Bibliei, ar trebui să avem fiecare ceva de spus pentru orice om, indiferent pe ce fuștei al scării „culturii biblice” se află, mai ales dacă nu vrea să urce nici unul mai sus.
Cât voi mai ține blogul?
Mă mai întreabă unul și altul: „vă mai adunați?”
Ca și cum: „n-ați renunțat, cât o veți mai duce așa?”
Până la răpire sau până la moarte.
Tot așa și cu blogul, și cu vestirea, și cu credința.
Noi nu terminăm, noi trecem, nu cădem de oboseală.
Termenul „răbdare” din Noul Testament ar trebui în multe locuri tradus cu perseverență, acea muncă asiduă, dar cu un scop precis, cu entuziasm și viziune, nu ca „răbdarea” robului condamnat, care face cu silă tot lucrul.
Așa că dragul meu, poate ai ajuns aici curios, de prima dată, du-te la categorii, alege ceva ce te interesează, sau pe pagini sugerate, dar să nu citești mai mult pe bloguri și pe Facebook, decât Biblia.
Dacă îți place ce citești aici, poate ești urmăritor și citești regulat, nu uita să dai și altora ce ți se pare folositor, nu sunt restricții sau interdicții la împărtășire, nu am copy-right.
Am un cuvânt și pentru cei ce citesc acest blog ca job, ca meserie, cei ce „scot pușca când văd cuvinte” (sunt și din aceștia): îi rog să se calmeze, să se pocăiască și să nu se pună rău cu Dumnezeu, până acum nimeni n-a câștigat nici o bătălie cu El.
Glorie lui Dumnezeu


Adevărata ucenicie și unde este inima noastră, carte online, pdf

20 iulie 2020

„Un creştin, care socoteşte că trebuie să se îngrijească de viitor, se vede pus în faţa dificilei probleme de a şti cât e de ajuns acum. De aceea îşi petrece viaţa străduindu-se să adune o avere de o anumită mărime şi scapă astfel privilegiul de a da ce are mai bun Domnului lsus Cristos. În cele din urmă ajunge la capătul unei vieţi irosite şi trebuie să recunoască că nevoile lui ar fi fost oricum satisfăcute, dacă ar fi trăit pur şi simplu din toată inima pentru Domnul.” pag 19

Toată cartea pdf, aici.
Oricine care e pe punctul de a urma lui Cristos poate să fie sigur că se vor deschide înaintea lui felurite căi de abatere, de ocolire, i se vor oferi nenumărate ocazii de a da înapoi. Alte voci vor căuta să-I convingă şi-i vor propune să taie ceva din cruce. Puteri nevăzute stau gata să-l oprească de la calea lepădării de sine şi a predării.” pag 22

Un om religios zelos este în primul rând omul unei cauze. Nu e deajuns să spunem că el este serios, plin de căldura inimii, păşind înainte cu curaj, cu toată inima şi cu duh aprins. El vede un singur lucru, se preocupă de un singur lucru, trăieşte numai pentru un lucru, e îndrăgostit complet numai de un lucru, şi acesta e să placă lui Dumnezeu. Dacă trăieşte sau moare dacă e sănătos sau bolnav, dacă e bogat sau sărac, dacă e pe placul oamenilor sau dacă trezeşte indignare, dacă e socotit inteligent sau nebun, dacă primeşte mustrare sau laudă, dacă e onorat sau dispreţuit -toate acestea nu-l interesează deloc pe omul zelos. El arde pentru o cauză şi anume pentru a plăcea lui Dumnezeu şi pentru a-L proslăvi. Dacă e consumat de acest foc, nu se îngrijeşte de aceste lucruri, el e mulţumit. EI simte că asemenea unei lămpi e creat pentru ardere, iar dacă e consumat astfel, a făcut numai lucrul pentru care l-a destinat Dumnezeu.” pag 33



Matthias Müller, de la Casa Săracilor din Petrești-Alba a trecut la Domnul

19 iulie 2020

L-am cunoscut pe Matthias prin anii 2015 cred, când am condus prin țară pe un frate din Germania. Am vizitat atunci câteva case în Petrești, ne-au prezentat lucrarea lor, am stat cu ei la masă. Aveau copii la internat și din republica Moldova, iar cu noi mai erau doi frați din republica Moldova.
Aici este un interviu de pe adevarul.ro:

Am apreciat la Matthias pe lângă puternicul angajament față de copiii luați în internat, spre educație atât creștină cât și profesională, angajamentul creștin, munca grea și dedicată.
Aseară am aflat că a trecut la Domnul, în Germania, infectat de Covid, dar peste o altă boală pe care o ducea de o vreme. Dumnezeu să mângâie familia rămasă, soția și copiii, iar pe noi să fim încurajați să urmăm astfel de exemple. Înmormântarea va fi la Petrești sămbăta viitoare, 25 iulie.
Info:
https://www.christliche-rumaenienhilfe.de/petresti/ (DE)
https://casa-onisim-romania.com/
https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/foto-video-neamt-lectii-bancherul-matthias-muller-lasat-germania-romania-creste-76-copii-saraci-alba-1_5460b02a0d133766a8b83c02/index.html


„Ioan boteza și el în Enon, … pentru că acolo erau multe ape”, identificarea unei locații biblice.

12 iulie 2020

Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.” Ioan 3:23

Salim este un site arheologic, Tel Shalem, la câțiva kilometri sud de Bet Șean.

Bet Șeanul a fost cetatea filisteană pe zidurile căreia au fost atârnate trupurile lui Saul și Ionatan după bătălia de la Muntele Gilboa.

La șapte mile sud de Beit-Shean (un oraș important în cele mai vechi timpuri) se află un deal jos, numit „Shalem”. În jurul lui există mai multe izvoare mici. Apele lor sunt folosite astăzi de fermierii locali pentru irigare.

Cuvântul pentru „izvoare” în ebraică arhaică este „einon”. Fiind așa, termenul „Aenon lângă Salim” ar putea însemna eventual „Izvoarele de lângă Salim”. „Salim” este identificat la Tel Shalem, la  7 mile sud de Beit-Shean. Deja în perioada bizantină, mai mulți pelerini creștini au înregistrat vizitarea acestui site. Unii chiar au înregistrat călugări care trăiesc aici.

Mergând spre Beit-Shean, vom cerceta aceste izvoare și vom vizita Tel Shalem.

Urmăriți o prezentare video a căutării „Aenon lângă Salim” :

sursa: https://dannythedigger.com/john-the-baptist-known-and-less-known-baptism-sites/

Până astăzi sunt o mulțime de izvoare în zonă, se pot vedea pe maps,

Citește restul acestei intrări »

Există iad?

12 iulie 2020

Înregistrare din adunare 12 iulie 2020.

Isaia 26 și alte texte biblice: o scurtă incursiune în subiectul judecății și pedepsei divine.

Preconcepție: evreii…”care conduc lumea” au scris Biblia …”pentru a manipula”. Oare?

3 iulie 2020


Dialog pe Facebook:(https://www.facebook.com/vesteabuna2017/)

Asa este M. M.. (Biblia) este scrisa, rescrisa si interpretata de oameni, si adaptata pentru a manipula. Evreii care conduc lumea, „poporul ales”, poporul care este in razboi de cand lumea si pamantul
Au promovat o legenda, in care omul trebuie sa fie supus si prezentandu-ne un sacrificiu, cu mult sange si suferinta, ne ameninta cu focul iadului nerespectarea „regulilor”.
Sunt de acord ca Biblia nu este altceva decat o „legislatie” morala ( asa cum exista o legislatie rutiera pentru a circula pe strazi si a nu ne lua la bataie atunci cand suntem implicati intr-un accident ) , care trebuie respectata pentru a putea trai intr-o relativa pace spirituala. Am mai spus-o si o sustin : adevarul este cu totul altul si nu cred ca cineva il cunoaste in intregime. Poate fi o fuziune intre toate religiile cunoscute, incluzand asanumita magie neagra…
Nu vin acum cu teorii si argumente, dar pot afirma cu siguranta, ca ortodoxismul si nu numai, este o forma de manipulare a populatiei si o meserie banoasa pentru cei ce ajung sa „pastoreasca norodul”.
Punct !


Am dat un răspuns acestui punct de vedere, pentru că l-am întâlnit în multe argumentații, posibil alimentat de teoriile conspirației și de antisemitismul „creștin”. Sper ca răspunsul meu să folosească și altora.

„V.A. C…. aici greșești sută la sută.
Este evident că nu ai citit Biblia, dacă ai citit ceva, ai citit bucățele și nu ai înțeles mare lucru sau ai citit cu multe prejudecăți.
Uite cum trebuie citită Biblia: cu o adâncă convingere că această carte cuprinde în ea gândurile Tatălui pentru noi, despre noi și despre El.
Biblia vorbește despre creația lumii acum 6.000 de ani, despre creația lumii vegetale, a lumii animale, despre creația omului, aflăm începuturile omenirii, primul păcat, prima pedeapsă, aflăm motivul apariției limbilor, respectiv a etniilor.

Citește restul acestei intrări »

Discuții libere…distanțate

1 iulie 2020

Înregistrare din adunare, 28 iunie 2020.
Am stat tot timpul la 4-5 metri unii de alții.

Înregistrare din adunare, 28 iunie 2020

%d blogeri au apreciat: