Să nu lași cu viață nimic care suflă – o explicație biblică

„Dar în cetăţile popoarelor acestora, a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu laşi cu viaţă nimic care suflă.” Deuteronom 20:16

O întrebare care mi s-a pus de mulți din cei care au început să citească Biblia și s-au oprit: „de ce sunt atâtea „crime” în Biblie la porunca lui Dumnezeu? „
Cum poate Dumnezeu porunci să nu lașă cu viață nimic care suflă?
Este acest Dumnezeu dragoste?
Am dat un răspuns logic, creaționist, biblic în continuare.
Așa cum atunci a fost o pedeapsă fizică pentru păcat, acum rămâne o pedeapsă spirituală adică moartea veșnică sau despărțirea de Dumnezeu după judecata viitoare, după învierea morților.
Simbolul acelei morți îl avem în noi prin „omorârea” mădularelor noastre care sunt pe pământ urmând îndemnul: „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.” Coloseni 3:5

înregistrare din adunare 14 mai 2023

Imaginea de fundal este de la Tel Hazor (colina Hațor) din israel, vechea capitală canaanită, arsă de poporul condus de Iosua la cucerirea țării.
Aici am vorbit 3 minute, din această parcare:

Viespea smochinului

„În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi,” Romani 1:20

Are doar 2 mm lungime și trăiește doar câteva zile.

Observarea naturii și cunoașterea istoriei ar trebui să fie două activități educative pe care să le facem cu copiii și nepoții noștri în primii ani de viață.
Eu vreau să vă ajut în acest demers.
Astăzi, despre viespea smochinului.
Când smochina e încă în pârg și în capătul ei apare un mic orificiu, feromonii emanați de smochină pot fi receptați de micuța viespe femelă chiar de la 50 de km. Viespea va veni, va intra în smochină și-și va lăsa aripile acolo, la intrare, nu va mai avea nevoie de ele niciodată.
În smochină, viespea va folosi florile mici ca și cum își folosesc albinele fagurii, va depune câte un ou fecundat în fiecare „floare”. (Pentru că smochina este o floare cu florile înăuntru.) În același timp viespea va și poleniza florile, cu polenul adus pe corpul ei din smochina unde s-a născut.
După depunerea ouălor, viespea va muri în smochină și va fi dizolvată de ficaina din acel suc alb prezent în smochinele verzi, astfel smochinul mănâncă viespea, se hrănește cu ea.
Din ouă ies pui: masculi și femele, ca într-un mic stup, în fiecare smochină are loc acest proces.
Masculii fecundează femelele, chiar incomplet dezvoltate, apoi masculii fac găuri mici în coajă și ies afară, unde mor, neavând aripi.
Pe găurile forate de masculi, ies femelele, pline de polen pe corp și…caută altă smochină.
Această simbioză nu poate fi explicată de evoluționiști, oricât ar încerca.
Iar ca lucrurile să fie cu adevărat grandioase, în lume sunt peste 750 de soiuri de smochini, fiecare cu viespea lui.

Apendicele nu este o excrescență inutilă

„….la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, …” Eclesiastul 3:14

„Apendicele este inutil. Are doar dezavantaje. Poate deveni inflamat și infectat – aceasta se numește „apendicită”. Chirurgul trebuie apoi să îl îndepărteze pentru a preveni apariția peritonitei, o complicație care pune viața în pericol prin perforarea sa.” Apendicele ar fi deci doar un vestigiu misterios al evoluției. Richard Darwin l-a văzut ca rămășița unui timp îndepărtat când strămoșii noștri trăiau în copaci și mâncau frunze. El și-a bazat în ipoteza aceasta pe faptul că multe ierbivore au, de asemenea, un apendice, dar ca formă foarte diferită.

De câțiva ani, o echipă de cercetători americani de la Universitatea Duke (Carolina de Nord) combate teoria inutilității apendicelui. Această excrescență de zece centimetri situată la capătul colonului are, potrivit lor, un rol foarte real. Acesta servește drept refugiu pentru „bacteriile bune” care acoperă pereții intestinelor noastre. În timpul diareei severe, aceste microorganisme sunt protejate în interiorul acestui adăpost natural de unde pot recoloniza intestinul. La om și la primate, comunicarea dintre intestin și apendice nu este directă. Este realizat de o umflătură care formează un fel de barieră.

Explicația lor este atractivă și, mai presus de toate, susține multe descoperiri recente care arată rolul esențial al bacteriilor intestinale în digestia alimentelor și sănătatea fiecărui individ. La un bărbat adult, se estimează că flora intestinală este alcătuită din o sută de mii de miliarde de bacterii, pentru o greutate totală de aproape 1,5 kg. Aceste microorganisme sunt stivuite pe straturi suprapuse de-a lungul tractului digestiv, formând biofilme care protejează intestinul împotriva bacteriilor toxice sau a agresiunilor externe. Recent a fost lansat un proiect european (MetaHIT) pentru a secvența întregul genom bacterian al intestinului uman. Rezultatele ar putea schimba percepția noastră asupra sănătății umane.”

sursa: https://sante.lefigaro.fr/actualite/2009/12/03/9931-lappendice-nest-pas-excroissance-inutile

Iată că teoriile mincinoase ale amăgitorului Darwin sunt combătute tocmai de știință și Cuvântul lui Dumnezeu este confirmat.
Dacă apendicele ar fi fost o „rămășiță” a evoluției” de ce oare să fie numai acesta? Nu ar trebui să ne fie pline trupurile de codițe inutile de organe în perioade diferite de extincție? Chiar susținătorii ardenți ai lui Darwin s-ar îngrozi de o astfel de situație, chiar dacă le-ar susține minciunile. O dovadă în plus a dragostei de Tată a lui Dumnezeu, Tată care dă tuturor creaturilor sale un trup în care să se poată oglindi pe Sine în fața conștiinței celor care-l poartă.
„Ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Psalmul 139:14
Ce anume vede sufletul meu?
„…că sunt o făptură așa de minunată!”
Fără excrescențe, fără vestigii.

Smoala din Valea Sidim, Marea Moartă

„Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele….” Geneza 14:10
Mărturia biblică este adevărată chiar dacă atitudinea generală a așa-zișilor „oameni de știință” față de mărturiile Bibliei este de discreditare, neglijare și marginalizare.
Dar dovezile materiale nu le poți ignora.
În Biblie scrie că pe locul unde acum este Marea Moartă, înainte de nimicirea Sodomei era Valea Sidim și acolo erau „fântâni (puțuri) de smoală”, adică locuri de unde se extrăgea smoala, sau bitumul (asfaltul).
E bine să știți că în zilele noastre Marea Moartă aruncă afară periodic bucăți mici de smoală care plutesc pe suprafața apei. Câteodată, mai ales la cutremure, se desprind de pe fundul mării și plutesc pe apă, bucăți mai mari de bitum, chiar de câteva tone. Priviți:

Este o fotografie făcută după un cutremur mai mic din 1969.
Sursa: http://truthproof.blogspot.com/2012/07/valley-of-siddimdead-sea-and-tar-pits.html
Pe un blog descoperit pe Google (nu l-am cercetat să văd ce promovează) am descoperit următoarea schiță și explicațiile ei.

E vorba de „cupole de sare” și alte fenomene, unele pe care le-am depistat singur când am intrat în Marea Moartă, în 2017 și am dat cu piciorul de „pietre” de câteva kilograme cu colțuri foarte ascuțite, în apă adâncă de jumătate de metru. Am scos „pietrele” afară și chimistul din mine a înviat instant, (mi-am amintit cursul despre cristalizare de la facultate, cum se formează cristalele în soluții suprasaturate în jurul unui centru de cristalizare, vedeam formațiuni cristalizate recent, asta explica ascuțimea „pietrelor”. Procesul de cristalizare/retopire se face sub efectul temperaturii cald/rece, zi/noapte), ce am găsit eu an apă erau bulgări de sare recent formați.
Că a fost nevoie de „fântâni”(puțuri) pentru a extrage smoala e explicabil, sedimentele de la potop au format un strat gros de sol deasupra rezervelor de smoală, acest strat este adesea de câțiva metri, peste tot în lume sau chiar zeci de metri și mai mult în unele locuri.
Credința este întărită de argumente, mai ales într-o vreme ca aceasta, când este epidemie de febră mistică printre creștini, când cineva care n-are temperatură e socotit bolnav sau chiar mort. Dar un cap rece ajută mai mult dragostei fierbinți de Adevăr, de Dumnezeu, mult mai mult decât un entuziasm nătâng și voit ignorant.
Când mi se mai formează sinapse pe teme din astea, vă mai scriu.

Moartea lui Noe

Este o poruncă a lui Dumnezeu dată prin Moise în Deuteronom 32: să socotim anii:

Deuteronom 32:7  ”Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii,vârstă de oameni după vârstă de oameni…”

Nu e un lucru ușor așa că mai bine luăm socotelile care le-au făcut alții și chiar le-au reprezentat în cronograme.
Una din cronograme este cea care reprezintă epoca de după potop și s-a realizat prin reprezentarea grafică a lungimii vieții oamenilor din acel timp:

Doar privind cronograma putem să facem niște deducții extrem de simple care ne vor ajuta la înțelegerea vremurilor pe  care le-au trăit străbunii noștri, la înțelegerea istoriei și mai ales la înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Hai să analizăm perioada de la potop la moartea lui Noe.

Deducții:

1. Noe a trăit mai mult decât stră-stră-strănepotul său Peleg

”Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg (Adică: Împărţire.), numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pămîntul;” Geneza 10:25
Cel mai credibil este să socotim că această ”împărțire” se referă la împărțirea limbilor de la Babel, (nicidecum la divizarea continentelor, pentru că la 5 generații de la potop numărul de oameni nu putea fi atât de mare încât ei să fi ajuns la 3000 de km distanță de munții Ararat, până la Atlantic, ca ei să știe că o parte din teren ” a plecat”).
Babelul este la aproximativ 1000 de km de munții Ararat, o distanță posibil de străbătut cu turme cu tot.
De aici deducem că Noe a trăit istoria Babelului și a risipirii ce a urmat.
2. Care a fost ”vremea lui Peleg”?

Arca lui Noe reconstruită la dimensiunile originale în Kentucky, SUA

Deschiderea muzeului a avut loc joi 21 iulie 2016

”Dacă te pot convinge că potopul nu a fost real, te pot convinge și că cerul și iadul nu sunt reale.”  Șarpele

Articole creaționiste în limba română

Momentele creației

Pe resursecrestine găsiți colecția de emisiuni ”Momentele creației”.

Deschideți aici: https://audio.resursecrestine.ro/emisiuni/index-autori/radio-vocea-evangheliei-cluj/album/momentele-creatiei

Dați click pe săgeata albastră și ascultați în browser emisiunile una după alta..

Exmatriculat: inteligența nu este permisă

Film creaționist.

”Haidem să-l ucidem cu vorba, şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!”
Ieremia 18:18

Maimuțele dactilografe

”Se spune că…niște maimuțe care tastează la întâmplare, dacă ar avea o viață lungă, provizii nelimitate de hârtie și energie inepuizabilă, ar putea să dactilografieze în final una din poeziile lui Shakspeare sau, incidental, chiar o carte întreagă.”
John Lennox, Groparul lui Dumnezeu, GBV, 2012, pag 213

Citat pe larg aici: Maimuteledactilografe

Despre imposibilitatea probabilității ca ceva ordonat să apară la întâmplare.

 

Te va osândi pe tine (o cântare), despre judecată

”În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi:…” Romani 1:20

Te va osandi pe tine
Daca nu vii la Hristos,
Si ce-ti pare-acum prieten,
Si ce-ti pare dusmanos,

Te va osandi pe tine
Daca nu vii la Hristos.
Te va osandi Cuvantul auzit indelungat,
Si pe care, necrezandu-l,
L-ai respins si L-ai negat.

Te va osandi rabdarea
Celor care te-au iubit,
Bunatatea celor care,
Te-au crezut si i-ai mintit.

Te va osandi durerea
Celor ce i-ai dus la rau,
Nevinovatia celor
Carora le-ai dat sfat rau.

Te va osandi chiar boala
Ce-ti vorbea cand ai zacut,
Caci si ea, ca sanatatea,
Ti-au vorbit si n-ai crezut.

Te va osandi pamantul
Ce l-ai stors si te-a hranit,
Vantul ce ti-a dat racoarea,
Soarele ce te-a-ncalzit

Te va osandi pe tine,
Tot ce-i sus si tot ce-i jos,
Dac-auzi si vezi, si totusi,
Nu vii astazi la Hristos.

Pe câmpie dacă treci (o cântare), despre mulțumire

”… fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.” Romani 1:21

Ascultați, dați click pe săgeată:

 

Pe campie dacã treci,
mii de flori zambesc usor,
parc-ar spune-n graiul lor:
„Cãtre bunul Creator
slavã înãlțãm în veci!”

Iar cand pãsãri auzim
în pãduri, pe culmi bãtrane,
ele parcã vor sã-ngîne:
„Tu ne-ai întocmit, Stãpane.
Noi, cântând, îți mulțumim!”

Dar tu, rege pãmantesc,
tu, fãpturã minunatã,
omule, ridici vreodatã
ochii spre cerescul Tatã
sã spui: „Doamne, multumesc!”?

Firul de iarbă

Praful nu poate să stea pe iarbă, iarba rezistă la uragane, la îngheț și la secete lungi. 20% din suprafața pământului este acoperită cu iarbă.
Călcat în picoare, zdobit, turtit, rupt, renaște iar.

”orice făptură este ca iarba”, ”se arată verdeața nouă”

Ăsta este rostul nostru, să fim fir …dar cred că nu de iarbă, eu cred că de orz.

Dați click să ascultați cântarea cântată de autor:

 

 

Când pietrele strigă

”….daca vor tacea ei, pietrele vor striga….” Luca 19:40

Probabil de aceea pietrele strigă azi, pentru că ucenicii tac.

Dar pietrele strigă evident:

Ce strigă pietrele?
Strigă un mesaj care oamenii nu vor să-l audă: ”Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.” 2 Petru 3:5-7

Fosilele sunt animale sau plante pietrificate, de fapt sunt pietre.

Cum se formează fosilele?

Condiția absolută ca un animal să se fosilizeze este ca să aibă loc o acoperire imediată cu mâl sau material compact, nu cu pământ, nu să moară natural pe sol. Un animal care moare natural nu se pietrifică, el putrezește. Pentru ca un animal să se pietrifice trebuie să fie acoperit imediat de o mare cantitate de mâl care împiedică intrarea aerului și în același timp începe imediat să îmbibe animalul cu apă care copnține evident săruri minerale. Aceste săruri cristalizează în țesuturile moi ale animalului mort și după un proces asemănător depunerii pe calcar pe conducte, dar cristalizarea din fosile urmează tiparul țesuturilor încât atunci când animalul  este complet pietrificat, fosila rezultată va avea forma exactă a animalului.

Toate aceste condiții ne vorbesc despre un potop.

Iar marea cantitate de fosile care se găsesc peste tot pe pământ, pietre în formă de melci și scoici, de pești și alte animale ne vorbesc în mod absolut despre potopul biblic.

Venus Flytrap – o plantă carnivoră

Cei grăbiți să meargă direct la minutul 1.15.

Plantele carnivore Venus Flytrap au fascinat oameni din toată lumea. Însă pe mulţi ar putea’să-i surprindă faptul că ele cresc în mod natural doar într-o mică zonă a lumii, într-o arie de 1100 de km, de-a lungul coastei Carolina de Nord şi Sud. Ele trăiesc în mlaştini umede şi însorite, astfel că nu se pot hrăni cu mulţi nutrienţi din sol. De aceea, ele trebuie’să se hrănească cu insecte. Planta este denumită după zeul păgân roman al dragostei şi, implicit, al seducţiei.

Planta creşte în înălţime până la 20-30 cm, produce un ciorchine rotund de flori mici albe şi frunze lungi de 8-15 cm. Aceste frunze au nişte capcane care se îndoaie repede de la mijloc pentru a prinde o insectă imprudentă, care atinge una din cele cinci stamine. Apoi capcana se închide foarte repede, cât ai clipi din ochi, în aproximativ o zecime dintr-o secundă.¹ După aceea, frunza secretă o sevă roşie care digeră insecta în circa 10 zile, iar când a terminat, se redeschide. După ce a mâncat trei sau patru insecte, capcana se ofileşte.

Până recent, oamenii de ştiinţă nu au înţeles cum funcţionează această capcană. Dar acum, cu ajutorul unui aparat de fotografiat foarte puternic şi matematicii, o echipă condusă de doctorul Mahadevan de la Universitatea Harvard a explicat funcţionarea ei.² Când capcana se declanşează, frunza de formă convexă (curbată în exterior) devine concavă (curbată în interior). Cercetătorii au arătat că această capcană funcţionează asemenea unei mingi de tenis, tăiată în două, care poate’să fie întoarsă cu partea dinăuntru în afară atunci când este apăsată cu o anumită putere.¹ Acest model geometric ingenios face predicţii clare şi poate fi mărit la scala mecanismelor non-musculare.

Închiderea bruscă a acestor plante depinde în totalitate de o geometrie foarte precisă. Dacă raportul este prea mic, capcana se va închide prea lent şi nu imediat; dacă este prea mare, atunci bariera de energie este prea înaltă, iar frunzei îi va lua prea mult timp ca’să se închidă rapid.³ Planta începe’să se închidă în momentul în care insecta atinge staminele, moment în care agită o cantitate mică de apă în frunză ce trece repede de bariera de energie. De asemenea, frunza suculentă are multă apă între celule, iar aceasta emană cu repeziciune vibraţii.

Chiar şi Darwin a scris o carte despre plantele care prind insecte, iar planta Venus Flytrap a numit-o „una dintre cele mai frumoase din lume.”⁴ Cel care a condus cercetarea a spus: „Studiul nostru ne-a lăsat nelămuriţi în legătură cu o întrebare care a motivat cercetarea şi anume, cum a evoluat acest mecanism?”¹ şi a denumit aceste plante „inexplicabilii ingineri hidraulici ai naturii.”² Bineînţeles, nu există niciun motiv’să credem că ele au evoluat!

……
sursa

Nașterea unei libelule

”Dar întreabă acum animalele, şi te vor învăţa; şi păsările cerurilor, şi îţi vor spune; sau vorbeşte pământului, şi te va învăţa, şi peştii mării îţi vor istorisi. Cine nu cunoaşte despre toate acestea, că mâna Domnului le-a făcut,…” Iov 12:7-10

Fiecare parte a creației: plantele, animalele, stelele, chiar materia moartă, poartă în sine dovezi ale inteligenței Creatorului.

Aceste dovezi vor fi ”martori la proces”, căci cugetele oamenilor văzând acum această înțelepciune a Lui Dumnezeu ”în lucrurile făcute de El”, nu se pot dezvinovăți. Se împlinește astfel zisa lui Dumnezeu către evrei prin Moise: ”….iau astăzi Cerul și Pământul martori împotriva voastră”.

S-a terminat Conferința de creaționism de la Cluj. M-au impresionat multe, dar vă prezint o porțiune de film ce prezintă ieșirea din ”carcasă” a unei libelule. Nimfele de libelulă trăiesc mai mult sub apă decât libelulele în aer. Se pare că până la cinci ani, apoi ies din apă și se întâmplă ce vedeți în filmul de mai jos. E absolut extraordinar.
Zborul și ochiul libelulei sunt studiate de oameni pentru a putea dezvolta aparate de zbor și camere video performante. Știința aceasta se numește Biomimetică. Urmăriți filmul, pentru cei grăbiți, măcar de la minutul 2.30.

Și noi suntem acum și aici ca libelulele în nimfă, omul lăuntric îmbrăcat în cel dinafară. Într-o bună zi vom lepăda cortul acesta și ”va fi mult mai bine”.

Conferință de creaționism la Cluj 23-24 octombrie 2015

Am fost acuma seara.
S-a ținut la Casa de cultură a studenților.

Au fost cam 300 de persoane.

După pauză au plecat jumătate.

Mi-am amintit și i-am șoptit soției: ”Știi, cred că sunt 28 de ani de când am fost la conferința de ateism cu Hoinărescu peste drum (la sala BCU)”. Cam așa râde Dumnezeu. Am venit acasă și am verificat, sunt 29 de ani, iar în sala unde se cânta slavă lui Ceaușescu s-au adus pe îndelete și cu judecată argumente biblice despre creație și despre Creator.

Geneza 10, răspândirea fiilor lui Noe, strămoșii noștri

Discutam ieri despre migratori cu o rudă, maghiar.
I-am spus că și noi românii suntem migratori, corabia lui Noe nu s-a oprit pe Vlădeasa, ci pe Ararat.
De acolo toți am migrat care-ncotro.
Se vede aici cum a început:

Elam de exemplu, a fost nepot al lui Noe. Despre elamiți scrie și în Faptele Apostolilor, după 2000 de ani.
Numele fiecărei țări era de fapt numele bătrânului strămoș.
Să luăm Biblia așa cum este: istoria integrală a lumii.
Din păcate mintea noastră este intoxicată din falsa școală cu evoluționism, cu ”straturi”, cu ”cele mai vechi timpuri”, cu ”omul preistoric”, cu ”comuna primitivă”, cu epoci și milioane de minciuni.
Nici pomeneală de așa ceva, istoria lumii e scrisă în Biblie, are câteva mii de ani și se învârtește în jurul Planului lui Dumnezeu.
Nebucadnețar, capul de aur, a  fost numit slujitor al lui Dumnezeu.
La fel, egiptenii, mezii, grecii, romanii, au îndeplinit un plan.
Printre ei, două popoare, unul pământesc: evreii și unul ceresc: adunarea, (care de fapt nici nu este un popor) îndeplinesc detaliile și scopul acestui plan.
Cine ne recomandă? Cui dăm socoteală?
”…ca niște necunoscuți măcar că suntem bine cunoscuți!”
În acest plan, acum stă gata momentul să se schimbe un aion cu altul.

”Înadins se fac că nu știu” Evoluționismul pe nedrept numit știință (3)

”Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor, şi vor zice: ,,Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!„  Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,  şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă.  Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.”
2 Petru 3:3-7

O prefăcătorie conștientă, ar fi o altă exprimare pe românește a expresiei: ”înadins se fac”, adică se prefac.

E un diagnostic crud al Cuvântului lui Dumnezeu față de starea de neglijare a Lui de către creaturile lui. Oamenii stau în mod conștient într-o stare de evitare, de ocolire, de dispreț a Creatorului lor și a Cuvântului Său. Ca niște copii ce-și ignoră părintele.

Insistența majorității oamenilor asupra teoriei evoluției nu este în mod sigur singura opțiune rămasă în urma analizei de către minți reci a tuturor variantelor ”științifice”, ci prima și cea mai la îndemână minciună a unor minți care în mod voit caută cea mai bună scuză pentru prefăcătoria lor.

Ce are a face aceasta cu noi? Are mult de-a face!

Tragem concluzia de aici că semenii noștri care neagă creația nu sunt niște minți raționale care au analizat opțiuni științifice și au tras concluzii logice evoluționiste, nici nu sunt niște înșelați ai primilor care orbiți  de renumele ”oamenilor de știință” înclină steagul convingerilor spre turma cea mare, ci absolut toți oamenii iubesc minciuna înadins și se complac în totalitate în prefăcătorie de mase.

Este ca la carnaval, o lume și o vreme în care toți poartă masca.

Evoluționismul este o mască dragii mei, nu un chip, nu-l luați în serios! Așa cum la Carnaval la Veneția, nimeni nu crede că sub chipul de mască de fată zâmbitoare este cu adevărat o față de fată zâmbitoare, tot așa să nu credeți că cineva ”crede” evoluționismul din convingeri raționale bazate pe analiză. Nu, nu, ”înadins se prefac că nu știu”, unii chiar zic: ”nu știu”, dar este o prefăcătorie. Oamenii vor să nu știe, le place să nu știe, evită să se pronunțe ca să nu răscolească cugetul, nu dau drumul minții să cugete la aceste lucruri, au cugetul înădușit.

Ce are a face aceasta cu noi? Are mult de-a face!

Știind că evoluționismul este o mască, vom trata persoana care-l poartă nu după zâmbetul măștii, ci după tragedia chipului de sub ea. Nu vom lua masca in serios, ci o vom da jos repede. ”Hai să nu ne mai jucăm!””Gata cu prosteala!” ziceam în copilărie. Cam așa ar trebui să tratăm așa-ziții evoluționiști, așa-zisa știință. Nu o analiză ne arată că ei sunt prefăcuți, ci o axiomă: Cuvântul lui Dumnezeu. Credem așa pentru că e scris, de aici plecăm mai departe. Dacă Cuvântul spune despre oameni că sunt prefăcuți când nu afirmă creația, așa este și nu ne îndoim de acest adevăr. Nu este o chestiune de ”oare”?

(Primul cuvânt rostit de diavol omului a fost: oare. Asta e părerea diavolului despre Cuvânt. Dragul meu, să nu fie și părerea ta!)

Să nu-l rostim pe ”oare” în fața adevărurilor simple, numai pentru că ne-ar place să nu fie așa.

Nu pentru că de mulți ani conduc Toyota, ci pentru că poartă tâlc în ea, dau mai jos această reclamă la Toyota. Banditul prefăcut în femeie și-a ales greșit mașina:
Șoferul care nu cade în cursă spune: ”-Este o capcană! Ai văzut tu vreodată o Toyota în pană?”

Dacă cel ce crede evoluționismul e un tâlhar, atunci se înșeală pe sine primul, apoi pe alții. Dar așa cum acel șofer știa că Toyotele nu se strică, să știm și noi că evoluționismul este o mască, nu un chip, o spune Cuvântul lui Dumnezeu și ne este de ajuns. În dialogurile cu semenii noștri așa-zis ”evoluționiști” să-i aducem repede la momentul când își dau singuri masca jos și își privesc fața (nu masca) în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu. Adică se pocăiesc.

Fructele care deschid și închid mintea

Nu știu din ce pom au mâncat Adam și Eva. Nu scrie.

Azi am gândit cu capul de chimist că e posibil ca prin creație omul să fi fost setat fizic fără ”cunoștința binelui și a răului”, să fi fost la început inert la astfel de subtlități și acel fruct să fi avut efectul unui drog puternic care a destupat creierul. E foarte posibil la un Dumnezeu așa înțelept.

Am scris aici de ce s-a îmbătat Noe, un om temător de Dumnezeu. E posibil ca efectul alcoolului să fi fost nul în atmosfera dinainte de potop iar după potop îmbătarea să fi fost o surpriză pentru Noe.

Să fi fost vreun fruct care deschidea minți? Nu putem spune sigur nu.

Există ceva care putem spune sigur că închide minți, care ia mințile?

Desigur, sunt chiar trei lucruri: ”Curvia, vinul si mustul iau mintile omului.” Osea 4:11
Curvia…înțeleg.
Vinul…e evident.
Dar mustul? Cu ce e de vină mustul ( nu vinul) dacă nu are alcool în el?

Are zahăr. Și zahărul ucide celulele creierului.

Iar dacă o substanță chimică sau alta distruge, putem crede liniștiți că cel ce ne-a proiectat a făcut proiectul astfel ca să poată funcționa porunca, a proiectat omul ca să-i fie deschisă mintea de către o anumită substanță dintr-un anumit fruct.

Nu știu care-o fi fructul sau substanța, dar chimic/fizic se poate.

Cât despre sensul spiritual al fructelor: ”Un cuvant spus la vremea potrivita este ca niste mere de aur intr-un cosulet de argint.” Proverbe 25:11

Cenzurarea gândirii creștine, negarea creației

”În general, oamenii de azi nu sunt conștienți de prejudecățile anti-Dumnezeu ale Mass mediei și de activitatea ei de cenzurare a gândirii creștine. Noi citim și auzim numai ceea ce vrea mass-media. Am descoperit atât de des adevărul că atunci când mass-media vrea să fie moderatoare a unei dezbateri creaționism contra evoluționism, ea găsește totdeauna un oponent care pretinde că este creștin, dar care acceptă evoluția. De exemplu, precis că radioascultătorul obișnuit devine confuz atunci când ascultă o dezbatere în care o persoană care pretinde că e creștină, spune că evoluția este o ”religie” anti-Dumnezeu care distruge creștinismul, în timp ce o altă persoană care pretinde că e creștină (și care este adesea chiar pastor) pledează în favoarea evoluției.
M-am aflat în școli în situații în care un pastor local, după ce a rostit în fața elevilor o conferință despre creaționism, a împărtășit apoi propriul său punct de vedere: evoluționismul! Cât de încurcați trebuie să fi fost acei elevi!”

Ken Ham ”Cartea geneza și decăderea națiunilor” Ed Agape, anul 2000 Făgăraș , pag 55

Cum se transformă sunetele și vibrațiile în semnal nervos în urechea omului!

”Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.” Romani 1:19-20

Acest filmuleț explică pe înțeles (chiar dacă nu știți engleza) cum sunetele sunt ”analizate” în interiorul urechilor și transformate în semnale electrice corespunzătoare care sunt trimise apoi la creier.

Merită văzut!
Dați sunetul tare,
măriți pe tot ecranul,
chemați copiii,
soțul,
soția și
după ce vedeți până la capăt, lăudați-L pe Cel ce ”țesut” aceste minunății ”în chip tainic, ca în adâncimile pământului.” O mai mare înțelepciune decât aceasta a pus El în tâlcurile Cuvântului Său. Să-L credem!

Vizionare folositoare!

Turma lui Noe

La potop au intrat în corabie câte 7 perechi de animale curate.

Dacă luăm de exemplu oile, au intrat 7 oi și 7 berbeci sau dacă socotim puteau fi 7 mioare și 7 berbecuți.

Cam câte oi au fost în turma lui Noe la sfârșitul potopului?

14, 7 perechi?

Probabil mai multe dacă pe corabie s-au înmulțit!

Probabil mai puține dacă a luat din ele ca să aducă jertfă!

În orice caz au fost în jur de 14 oi (7 perechi) și doi lupi pe tot pământul.

După un an, dacă cele 7 perechi au avut fiecare un mieluț, au fost 21 oi pe pământ.

După încă un an au mai fost 10, deci 31.

Nu socotim nici câte au murit, dar nici că au putut avea 2-3 miei pe an, aproximăm pentru simplificare.

Rata de înmulțire a fost de 1,5 pe an.

După 6 ani turma  de oi a lui Noe avea cam 100 de capete.

Probabil i-a zis lui Sem: „ia și tu 20 de oi”, și la fel la ceilalți doi.

Ce să învățăm de aici? Că toate oile lumii se trag din turma bunicului nostru Noe, că toți oamenii lumii suntem nepoții lui, că de fapt „suntem din neam de Dumnezeu”.

Așa să ne învățăm copiii când le arătăm pe câmp o oaie, un  miel, o turmă sau un măgăruș.

Explicând creația privind înapoi, le arătăm drůmul spre Dumnezeu, Creatorul din care ne tragem toți.

Dar trebuie să ne folosim în această învățare de elementele creației, căci toate sunt pentru învățarea Lui, „din El, prin El și pentru El sunt toate”. Dacă noi nu le vom da explicații, alții o vor face, dar cu teorii mincinoase. Grăbește-te să pui tu temelia gândurilor copiilor tăi, când te vor întreba.
 

A fost primăvară înainte de potop?

Sau: ”când a fost prima primăvară?”
Mi s-a pus întrebarea luna trecută.

Am răspuns în acea zi după ce m-am documentat și  gândit că nici iarnă n-a fost înainte de potop. Un abur se ridica din pământ, ceea ce cam exclude ”udarea” feței pământului prin condensare, prin ploaie. Dacă n-a căzut ploaie, sigur n-a căzut nici zăpadă, ci acel abur condensându-se ca o rouă.

De fapt aproape sigur înainte de potop nu erau anotimpuri. Probabil axa pământului s-a înclinat față de planul orbitei lui atunci, la potop. Abia după apariția acestei înclinații de 23 de grade au apărut anotimpurile.

Deci pământul n-are decât cam 4500 de primăveri, ani are mai multi, cam 6000.

Evoluția: știință adevărată? Demascarea naturii ideologice a teoriei lui Darwin

Dominic Statham, conferință de creaționism la Cluj

Dominic Statham este un inginer englez preocupat de creaționism. De tânăr a fost intrigat de slăbiciunea argumentelor evoluționiste și a studiat Biblia.

Mai multe despre el aici: http://creation.com/dominic-statham

Azi, marți, 1 aprilie de la orele 19 Dominic Statham va susține o conferință cu tema: ”Întoarcerea la origini!”

Locul: Casa Universitarilor, str Mihail Kogălniceanu 3, Cluj

INTRAREA LIBERĂ!

Apendicele, o rămășiță a evoluției sau un organ la locul și timpul său?

Am fost operat de apendicită în seara de crăciun a anului 1997 sau 98. Eram singur acasă și soția mă instruise prin telefon cum să-mi pun diagnosticul: culcat pe spate cu genunchii îndoiți, să apăs cu mâna la jumătatea distanței dintre buric și coapsă și să las brusc, dacă doare e apendicită(manevra Blumberg). Durea, tare. Asta era în 23 dec. Am mers la lac, am spart cu toporul un lighean de gheață și mi-am pus comprese cu gheață în prosop. Uitasem că nu trebuie să le țin cu orele, le-am ținut. După 2-3 ore puteam fi operat pe viu,  nu mai simțeam nici durere, nici nimic, eram inert…tot abdomenul înghețat. Am sunat, nu făcusem bine. Am ținut prea mult. A doua zi am mers la chirurg, nu mă durea, dar analizele au ieșit prost. Îmi era prieten, ”hai să te operez!” zice. Mă operase înainte de hernie, eram pe mâini bune. M-a operat și m-am trezit la terapie intensivă, seara târziu. Pe-afară se auzeau colinzi. În jur, trei persoane cu cancer. O doamnă care stătea cu cuscrul ei (era asistentă medicală) s-a apropiat de mine și din când în când îmi umezea buzele cu un prosop ud. Era o senzație ca din cer. Își cunoștea meseria. A venit soția cu un tren de noapte, a venit chirurgul în vizită: ”era să mori” zice. ”…câte prostii ai vorbit sub anestezie! Ai avut apendicele microperforat, ți-am pus tub!” Îmi aminteam vag cum a început operația și nu eram adormit, durea, vorbeam, îi spuneam că ”nu mi-e frică de moarte”, dar nu eram sigur dacă baticul albastru al asistentei ”nu era al unui înger?”. Am întrebat tare. ”Mai fă-i una!” l-am auzit pe chirurg și probabil doza mărită de anestezic m-a dormit, să tac.

M-am tot gândit pe urmă la apendice, o fi chiar atât de inutil cum zic evoluționiștii, păi n-ar trebui să fim atunci plini de organe reziduale ale evoluției pe noi? Credința în fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu m-a vindecat și de evoluționism și am devenit dușman al tuturor minciunilor lui. Am găsit recent subiectul apendicelui discutat pe forumuri, citez:

”Apendicele a fost multa vreme considerat drept organ vestigial sau inutil, a carui activitate a incetat undeva de-a lungul evolutiei, nimeni nu stie exact cand. Mai mult decat atat, desi nu ne foloseste la nimic, apendicele ne poate totusi pune viata in pericol atunci cand se inflameaza. Lucrurile nu stau insa chiar asa. Haide sa vedem impreuna!

Apendicele este un saculet subtire aflat in prelungirea tubului intestinal, in partea de jos a cecului, intre intestinul subtire si cel gros. Mai precis, micutul organ este localizat in dreapta, in partea inferioara a abdomenului.

Aparent, acesta nu indeplineste nici un rol in functionarea organismului. Fiecare dintre noi cunoastem cel putin o persoana care si l-a extirpat. Iar statisticile arata ca 2 persoane din 20 a trecut prin operatia de apendicita. L-au scos, au scapat de el. Studii recente dezvaluie insa faptul ca apendicele este ceva mai mult decat un organ care „ne incurca”.

La 11 saptamani de la conceptie, apendicele incepe sa produca celule endocrine pentru fetus. Aceste celule secreta hormoni, amine si peptide care il ajuta pe viitorul bebe sa se dezvolte normal.

Dupa nastere, apendicele actioneaza ca organ limfoid (produce globule albe si un tip de anticorpi numiti imunoglobulina A), luptand impotriva bolilor.

O alta dintre sarcinile apendicelui se pare ca este aceea de a gazdui bacteriile prietenoase care stau aici pana cand va fi nevoie sa repopuleze intestinele, dupa un puseu de diaree spre exemplu.”

sursa

”Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.” Eclesiastul 3:14

 

 

Așa a apărut lumea

Probabil una dintre cele mai bune cărți creaționiste. Acum este pe scribd(dați click pe imagine):

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vă rog să nu mă întrebați dacă ”mămăligosu”, cel care a încărcat cartea pe scribd a și avut acest drept. Deocamdată, cartea merită citită și cumpărată de cine dorește.

”Călătoria care a zguduit lumea”, film creaționist cu Emil Silvestru.

„Călătoria care a zguduit lumea” este un excelent documentar dramatizat, care narează călătoria lui Darwin în jurul lumii între anii 1831 și 1836, la bordul navei Beagle. În timpul acestui voiaj, tânărul Charles și-a adunat materialul pe baza căruia își va scrie celebra carte „Originea speciilor”. Filmul a fost realizat în anul 2009 şi comemorează 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin şi 150 de ani de la apariţia uneia dintre cele mai cunoscute cărţi din istoria ştiinţei. Filmările au fost făcute în Europa, Australia şi cele două Americi. Documentarul beneficiază de colaborarea unor oameni de știință absolut remarcabili, printre care am avut plăcuta surpriză să-l întâlnim pe doctorul în carstologie Emil Silvestru, absolvent al Facultății de geologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, în prezent, un respectat om de știință, rezident în Canada.

Puritate, pilda herminei

Hermina (Mustela Erminea) este considerată un simbol al purității. Se spune despre hermină că este atât de curată încât vânătorii care-o înconjoară(este vânată(prinsă) pentru blană) murdăresc cu funingine (reg. CHINOROZ) în jur știind că hermina preferă să se dea prinsă decât să-și murdărească blana.

 

Hermina-i doar un pic de viaţă,
Un giuvaer ce dă scântei,
Trăieşte-n nordul cel de gheaţă
Şi-i prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vâneze, vânătorii

Găsesc un golf de gheaţă-n jur

Şi-i dau cu chinoroz pereţii,

Ştiind cât ţine ea la pur.

Hăitaşi cu glasul ca de fiară,

În aerul vibrând sonor,

O-mping apoi, strălucitoare,

Până ce intră-n golful lor.

Cu muşchi puternici, temerară,

Cu gheare tari, în teci adânci,

Hermina ar putea să sară,

Să fugă dincolo de stânci.

Decât să-și murdărească însă,

Cu negru, albul ei de har,

S-aşază pe zapadă strânsă

Şi-aşteaptă moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soartă,

Să dea cuvânt la veşnicii:

Mai bine să lucească moartă,

Decât murdară printre vii. (poezie de Virgil C.)

(de la fr. C.M.)

Straturile de calcar de pe vârfurile dealurilor….o abordare creaționistă(ipoteză)

Știm că la creație pământul a fost scos din apă, scrie la 2 Petru 3:5: ”Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei”

Apoi la potop scrie că ”s-au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor” Geneza 7:11

La terminarea potopului ”Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită”

Apoi a avut loc o retragere a apelor: ”Apele au scăzut de pe faţa pămîntului, scurgîndu-se şi împuţinîndu-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.”

În ultimul timp m-am întrebat cum s-au format dealurile. Ceva-ceva tot pricepem. E scris că apa a jucat un mare rol la formarea uscatului așa cum îl vedem acum.

În zona în care am copilărit eu (o zonă de dealuri din nordul Apusenilor) între munți, toate dealurile au pe vârfuri un strat cam de 2-3 metri grosime de piatră de calcar. În pozele de mai jos se vede o dungă orizontală albă puțin sub vârful dealurilor. Pe zeci de kilometri, la același nivel se află acest strat de calcar de 3-4 metri grosime. Sub acel strat e un sol argilos, desupra încă câțiva metri de sol și pe unele dealuri pădure. În fiecare sat este o carieră, o ”baie” de un de oamenii scot de veacuri piatră de construcție, e un calcar moale ușor de despicat dar bun de construit.

Am  început să mă gândesc la stâncile copilăriei mele abia după ce l-am ascultat pe Emil Silvestru și după ce l-am citit pe Velikovski. Adică după ce m-am vindecat definitiv de boala evoluționistă. Cum s-a format acel strat de calcar acolo? De ce e un strat subțire, de ce la același nivel pe sute de kilometri pătrați? Un răspuns am primit după ce am citit pe blogul lui Adam Alexandru ”Mecanismul Potopului!”

Iată ipoteza mea.
Înainte de potop această zonă era o câmpie relativ plată iar nivelul solului era undeva sub nivelul stâncilor albe. La potop ”s-au deschis izvoarele adâncului”, de unde a țâșnit apă fierbinte care a acoperit treptat totul. Apa fierbinte poartă în ea dizolvate o mare cantitate de săruri(mult mai mult decât apa rece), în principal carbonat de calciu(calcar). Timp de mai multe zile cât timp de jos a ieșit apă fierbinte și de sus a plouat apă rece, apa fierbinte s-a răspândit peste această suprafață vastă și s-a răcit încet. Prin răcirea apei, carbonatul de calciu dizolvat s-a cristalizat într-un strat tot mai gros pe fundul ”mării” create de potop. Cristalizarea este fenomenul care se petrece în conductele de la instalațiile din băile și bucătăriile noastre. Cristalizarea este mai puternică în zona de răcire(robinet sau ieșirea din țeavă). Stâncile care le vedem azi sunt fundul mării potopului, acel strat de carbonat de calciu cristalizat și sedimentat.

Ce s-a întâmplat mai departe la potop? După câteva luni, timp suficient de cristalizare și sedimentare a ”soluției” ce acoperea munții, apele au început să se retragă ”de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se” timp de 150 de zile. Această retragere nu a fost liniștită ci ca niște șuvoaie, torente sau cascade, și în mod sigur datorită ”înmuierii” solului în timpul acoperirii lui de apele potopului, retragerea  apelor a putut ”săpa” văi adânci chiar rupând  scoarța de calcar de pe fundul trecătoarei ”mări”. Așa s-au format văile și au rămas dealurile cu crusta lor în vârf. Peste crusta de calcar a rămas un strat de sol nu mai gros de 10 metri, cam egal cu cantitatea de aluviuni lăsate de marea de mult răcită a potopului în retragere.

O întrebare se ridică: dacă e așa, atunci imediat sub stratul de stânci  n-ar trebui să găsim vegetația dinainte de potop? N-am săpat să caut, se poate să fie, carbonificată sau pietrificată de izvoarele fierbinți dar se poate și să nu fie, se poate ca inundarea cu apă fierbinte să se fi petrecut nu ca un geyzer(vertical), ci ca un tsunami(măturând totul) și atunci vegetația a fost de la începutul potopului adunată la un loc formând cărbune.

Nu săriți pe mine, este doar o ipoteză, dar una argumentată. Dacă săriți, aduceți o ipoteză mai bună.

Ce s-a mai petrecut mai departe? De 4500 de ani de la potop încoace, ”pălăria de stâncă” de pe fiecare deal a acoperit doar superficial dealul și la margine au apărut alunecările de teren de sub stratul de calcar care lasă căscate secțiuni verticale ce fac vizibil întreg procesul. Și ne vorbesc. Pentru că trăim vremea când oamenii tac și pietrele vorbesc. Observați liniile albe din poza de mai jos, toate urmează o curbă de nivel. Acolo sunt pietre care vorbesc inimilor noastre zăbavnice.

Întreabă animalele și TE VOR ÎNVĂȚA! Pilda rumegatului.

Astăzi întrebăm oaia.

De ce rumegi tu oaie, creatură minunată a Creatorului?

Ca să vă învățăm pe voi oamenii să meditați la Cuvântul lui Dumnezeu(să rumegați) și să aveți discernământ(copita despicată).

La secunda 35 termin, fac o pauză(așa cum scrie în psalmi, oprire) și apoi la secunda 40, hâc,  primesc o nouă porție ( se vede cum se mișcă gâtul) și iarăși rumeg. Adică să înțelegeți voi oamenii că ”El (Duhul) vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”.
Toate lucrurile (și oaia) au fost create pentru Cristos, să-l învățăm și să-L cunoaștem pe El.

Trebuie ca să fie Cuvântul lui Dumnezeu în minte ca să avem la ce medita, ca să aibă Duhul ce să ne amintească. Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea.

Dacă aveți timp: Dacă animalele ar putea vorbi, de Werner Gitt

”Nu cred un cuvânt din ce ai spus deși este perfect logic”…interviu cu Emil Silvestru

Citat:

”A înţelege că supranaturalismul (ca alternativă a naturalismului) este o opţiune filozofică perfect compatibilă cu ştiinţa experimentală este una din cele mai mari deschideri intelectuale la care poate visa un om de ştiinţă. Cu atât mai mult cu cât, fără a-mi da seama, eu practicam o ştiinţă esenţialmente istorică – geologia – deşi felul în care îmi fusese prezentată era ca o ştiinţă eminamente experimentală! Pentru colegii academici din România am devenit un fel de pionier, unul care a avut inspiraţia să exploreze alternativa intelectuală făcută posibilă prin prăbuşirea comunismului. Aici, pe continentul american însă, situaţia este cu totul diferită. Creaţionismul este atacat, ridiculizat, ostracizat ba chiar incriminat! Aici sunt un trădător (în cel mai bun caz) dar mai degrabă un nebun, unul care a decis să îşi abandoneze intelectul în favoarea unei „cârje spirituale”. Am vorbit în majoritatea universităţilor canadiene de prestigiu, la câteva universităţi din S.U.A., la cele mai importante universităţi din Africa de Sud şi aproape invariabil, reacţia pe care o generez la finele prezentărilor este: „Nu cred un cuvânt din ce ai spus, deşi este perfect logic.”

Tot interviul aici.

Un exemplu al gândirii acestui om: Relevanta genezei

 

De ce s-a îmbătat Noe?…argument creaționist

Schimbarea presiunii atmosferice care a avut loc după potop a produs  în oameni efectul de îmbătare de la alcool, efect se pare inexistent înainte de potop datorită comportamentului diferit al corpului uman la presiunea atmosferică.

Doresc cu această ocazie să promovez blogul lui Adam Alex, un tânăr din Tiraspol.

Blogul se găsește la adresa: http://creationismulstiintific.blogspot.ro/

Articolul este acesta: http://creationismulstiintific.blogspot.ro/p/p-margin-bottom-0_3.html

Articol integral:

De ce s-a îmbătat Noe?

O dovada interesanta indirecta a prezentei in trecut a presiunii atmosferei mai ridicate, reprezinta evenimentul din capitolul 9 al Genezei, o neplacere care sa petrecut cu Noe la scurt timp dupa Potop. Pana nu demult (cand a fost inventata pasteurizarea, conservarea si pastrarea bauturilor) vinificatia era unica posibilitate de conservare si pastrare a bauturilor. Ca regula se facea vinul, obtinut pe calea fermentatiei naturale a sucului de struguri, si avand o tarie de aproximativ 12% vol. Nu e de mirare, cand dupa Potop Noe din nou a inceput sa prelucreze pamantul, el cel mai degraba a sadit o vie. Dar in conditiile climaterice schimbate aceasta a dus la consecinte grave pentru istoria omenirii:

”El a băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezbrăcat în cortul său.Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi le-a spus despre acest lucru celor doi fraţi ai săi de afară.Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o pe umeri, au intrat în cort mergând cu spatele şi au acoperit goliciunea tatălui lor; feţele lor erau întoarse, astfel încât ei n-au văzut goliciunea tatălui lor.Când Noe s-a trezit din beţie şi a aflat ce i-a făcut fiul său cel tânăr,a zis: „Blestemat să fie Canaan; să fie cel mai de jos dintre sclavi pentru fraţii săi.“” Geneza 9:21-25.

Din textul citit se creeaza o impresie, ca efectul, cauzat de intrebuintarea vinului, a fost o surpriza atat pentru Noe (noi stim, ca Noe a fost un om drept si integru (Geneza 6:9), iar o asa caracteristica in orice societate presupune moderatie si abtinere de la exces), ca si pentru familia lui — anume aceast lucru a determinat reactia neadecvata a fiului mai mic, care la vremea ceea avea deja copii proprii si vederea unui om gol nu a reprezentat pentru el o mirare. Se pare ca, Ham pentru prima data in viata lui a vazut un om beat. Mai mult de atat, incidentul care sa petrecut cu Noe este prima mentiune a cazului imbatarii cu vin din toata istoria omenirii.

Efectele, care apar in organismul omului in rezultatul actiunii alcoolului (etanol), in mare parte depinde de gradul de acumulate al acetaldehidei, care se formeaza in rezultatul oxidarii etanolului.

Metabolismul etanolului schematic poate fi redat in felul urmator:

etanol – acetaldehida – acid acetic – acetil CoA – ciclul Krebs – СО2 + Н2О + energia

Acetaldehida este o substanta toxica, si cu toate ca gradul de alcoolism de obicei se masoara pe baza concentratiei de etanol in singe, anume continutul in singe a acetaldehidei si utilizarii ei rapide este hotaritoare in formarea intoxicatiei alcoolice. Organismul doreste cat mai rapid sa se elibereze de acetaldehida libera prin reactia de oxidare cu formarea acidului acetic. Aceasta reactie are nevoie de prezenta fermentului aldehida dehidrogenazei, care in calitate de cofactor foloseste NAD+ (nicotinamidadeninadinukleotida):

    О О

    // //

СH3-С + NAD+ + H2O  CH3-С + NADH + H+ (1)

     \ \

    Н ОН

(acetaldehida)(acid acetic)

NAD+ ea asupra sa electronii de la substratul oxidarii (in mare parte, de la acetaldehida) si le transmite prin lantul transportatorului de oxigen, ce este insotita de generare de energie, depozitata in adenozin trifosfat. Acest proces, denumit oxidare biologica decurge in mitocondria celulei. Lantul transportatorilor de electroni consta din NAD, FAD ( Flavin adenina dinukleotida), coenzima Q (ubichinona), si de asemenea citocromilor b, cl, c si a.

Oxigenul este acceptorul final de electroni, si in caz de deficit (de exemplu – scaderea partiala a presiunii in aerul inspirat, in mare parte din cauza caderii presiunii) sistemul de oxidare biologica a enzimelor devine mai putin incarcat, in rezultatul caruia balanta reactiei este inclinata in stinga prin depozitarea acetaldehidei in organism si dezvoltarii efectului caracteristic betiei, exprimat intr-o masura mai mare, decat in conditiile continutului normal de oxigen.

Dar influenta alcoolului asupra organismului este direct legata de cantitatea oxigenului in singele omului, dar el la randul sau de presiunea partiala a oxigenului in aer. Multi calatori care au vizitat regiunile muntoase din sudul Caucazului au simtit pe pielea lor ”ospitalitatea” locala. Localnicii deseori implica oaspetii intr-un joc, care practic a devenit un element al culturii, cand refuzul de a consuma vin in aceeasi cantitate ca si ei este considerata ca o nestima fata de traditia seculara a acestei natiuni. Rezultatul final al acestei distractii — imbatarea oaspetilor pana la o stare de inconstienta, aratindusi astfel superiotatea trairii la altitudine fata de ”cei slabi” din cimpie. Fara sa constientizeze, localnicii al caror organism sa adaptat la conditiile de munte, se folosesc de efectul influentei hipoxiei asupra metabolismului alcoolului, rezultat in urma scaderii presiunii, care este datorata ridicarii la altitudinea de 1500-2000 metri.

Cu cat mai semnificativa influenta asupra proceselor metabolismului in organism trebuia sa fie scaderea marimii presiunii aerului cu 1,14 — mai mult de doua ori?! Se pare, ca pana la Potop efectul alcoolului al vinului putea sa fie echivalentul intrebuitarii chefirului din zilele nostre: pentru o prelucrare directa a continutului de alcool din chefir este suficient nivelul actual al oxigenului din singe. In orice caz Noe nu a fost invinovatit pentru aceasta betie intimplatoare, cu toate ca pozitia generala a Bibliei fata de betie este una negativa.

In acest fel noi vedem, ca situatia descrisa este in concordanta cu conceptiile noastre moderne despre influenta schimbarii presiunii atmosferice ca efect, ce la avut alcoolul asupra organismului uman. Dar cateva mii de ani in urma toate acestea nu erau cunoscute, asa ca unica explicatie aistoriei biblice a acestui eveniment descris, este ca el a avut loc in realitate.

”Moartea mă enervează…!”

Am citit azi într-un ziar on-line:

”Printre miliardarii care caută azi nemurirea este şi Larry Ellison, CEO la Oracle Corporation şi omul aflat pe locul cinci în topul celor mai bogaţi oameni din lume, cu o avere de 43 de miliarde de dolari. „Moartea mă enervează. Nu are sens. Cum poate o persoană să dispară? Eu sper că poate fi învinsă„, spune Ellison, care donează 40 de milioane anual unei fundaţii care se ocupă cu extinderea speranţei de viaţă.

Paul F. Glenn, un investitor şi bancher american, donează şi el milioane de dolari în fiecare an laboratoarelor de la Harvard, Princeton, MIT şi Stanford pentru a se ocupa cu cercetări pe acest subiect. 

Multimilonarul rus Dmitry Itskov (32 de ani) doreşte ca umanitatea să atingă nemurirea până în 2045. El a lansat un manifest în acest sens şi doreşte să creeze tehnologia pentru prelungriea vieţii până la infint. Rusul susţine că viitorul stă în corpurile artificiale.

Peter Thiel, co-fondatorul PayPal, are în desfăşurare o sumedenie de proiecte, printre ele fiind fundaţia SENS, care se ocupă cu obţinerea nemuririi. El nu este la prima încercare de acest sens, investind masiv în compania de nanotehnologie Halcyon Molecular, care a dat faliment anul trecut.

Sergey Brin, co-fondatorul Google, a turnat bani în încercarea de a rezolva „cea mai mare provocare a umanităţii„, angajându-l pe futuristul radical Ray Kurzwell pentru a se ocupa de proiect. El doreşte ca oamenii să devină nemuritori, prin conectarea la computere.”

sursa 

 

Comentariu

E de mirare că la oameni dealtfel înțelepți în înțelegerea lucrurilor de pe pământ, nu găsim nici ce a mai mică portiță de înțelegere a lucrurilor nevăzute. Culmea este că majoritatea din ei sunt oameni care au făcut bani din ”informație”, din comerț cu ceva nevăzut. Nebunia lor e cu atât mai evidentă cu cât fiind foarte aproape de înțelegerea multor taine terestre, se dovedesc total străini celor celeste. ”…se pierd singuri în ceea ce ȘTIU din fire” nu în ceea ce nu știu.

Cauza

Disprețuirea Cuvântului lui Dumnezeu este cauza acestor orbiri. Disprețuiesc ignorând, disprețuiesc necrezând.

Și față de astfel de oameni avem datoria semănării blânde a Cuvântului ce le-ar putea lumina mintea, încălzi inima și dovedi vinovăția înaintea lui Dumnezeu pentru a ajunge la adevărata viață eternă, prin Cristos, Cel pentru care și prin care sunt aduse toate la existență, chiar și ignorantele minți ale acestor atât de amăgiți savanți.

 

 

Republica furnicilor

”Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, și înțelepțește-te! Ea n’are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân…” Proverbe 6:6

Dumnezeu a pus lecțiile școlii noastre primare în creația Sa.
Fiecare creatură este o descriere, o lecție a nemăsuratei Lui înțelepciuni, fiecare parte a creației, fiecare animal, plantă, constelație sau parte a trupului nostru arată o parte a acestei înțelepciuni.
Cheia înțelegerii lecțiilor creației este în Cuvântul Creatorului.

Înțelepciunea corporativă a furnicilor este un lucru de mirare.

Nimic din om nu-l face ca fără măsuri de constrângere să lucreze ca grup pentru un scop comun. Furnicile au însă această înțelepciune mai mare decât a omului, pentru că furnicile nu sunt verigi în lanțul unei evoluții mincinoase, ci pilde ale creației lui Dumnezeu prin care Tatăl ne învață. Sunt pilde create special de tata ca să ne învețe.

Zilele trecute mergând cu mașina printr-o anumită parte a orașului cu case ciudate, case în arhitectura cărora oamenii și-au impregnat personalitatea, mi-am amintit cum furnicile nu au părți ale mușuroiului mai dichisite și părți mai sărace, tot mușuroiul este uniform gândit, nu are vile și cocioabe. Mi-am amintit de versetul care spune că furnicile nu au rege, sunt republică, nu au supraveghetor, normator și program de lucru, nu au stăpân, sunt libere…și totuși lucrează.

Mai spune Tata în Cuvântul lui să învățăm de la furnici, să ne uităm atent la căile furnicilor și să ne înțelepțim.

”Biserica” furnicilor nu are pastor, mușuroaiele nu au ierarhii de conducători, nici bisericile din Biblie nu scrie că ar fi avut.
Cine era pastor la Corint de exemplu?…și măcar că acolo erau probleme nu glumă.

Probabil pentru că înțelepciunea corporativă a furnicilor este o pildă pentru noi, deci este mai mare decât a nostră, Dumnezeu le-a dat furnicilor un plan pe care-l cunosc fiecare. Un studiu pe care l-am citit fugitiv pe internet scria ceva că furnicile construiesc în funcție de sistemul de ventilație al mușuroiului, sistem care face ca să poată respira și în mijlocul mușuroiului și că au senzori speciali care percep nivelul de concentrație al gazelor.

Cât de adânc pot construi furnicile se poate vedea din acest clip; oamenii au turnat 10 tone de beton fluid într-un moșuroi imens și după întărirea betonului ce intrase în toate galeriile au săpat pământul din jur.

Nu există fabrică de iubire

Motto: Romani 5:5 ” Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.”

Azi ”am dat sânge”.

Nu-l cunosc pe cel ce avea nevoie dar nu prea mai avea alți apropiați prin oraș.
N-am restricții legate de sânge, cel puțin sunt liber să donez. Să primesc…probabil în caz de pericol vital, altfel știu că vin o grămadă de boli cu sângele altuia, altora: bolile tuturor!
420 de ml în mai puțin de 5 minute. O scurtă senzație de moleșeală, apoi o senzație de ușurătate, de bine. Pe la ora 5 seara o stare de foame cruntă, hipo…cum ar zice unii din cei cu diabet.
În timp ce mergeam spre centrul de transfuzii mă gândeam că din punct de vedere al fluidelor omul este un sistem hidraulic, cu pompă, valve, ”conducte”, presiuni, etc. Cuvântul despre creație se împletea în mintea mea cu inginerul cu experiență în hidraulică. Ah, de răcitor uitasem, am cumpărat pentru o wolă un răcitor Hydac(aer-ulei), am așteptat o lună să mi-l aducă  și după ce l-am pus pe wolă, mi-am dat seama că era cam mic, răcea cam anemic, ar fi trebuit unul mai mare un pic, greșisem calibrarea. Dumnezeu răcește „uleiul(sângele)” prin piele, prin transpirație, elegant… și n-a greșit calibrarea răcitorului ca  mine. Și totul dintr-o celulă ce a crescut singură.
Apoi a început să vorbească inginerul de automatizări din altă parte a creierului: senzorii, actuatorii (executanții) adică mușchii, alimentați la fix cu cît ”lichid” e nevoie pentru a se scurta sau lungi. Desigur toți sunt analogici, și actuatorii, și senzorii, transmit nu doar semnal da/nu ci și mărimea lui, și sunt milioane în tot corpul. Mi-am amintit că firma Festo a inventat un Fluidic Muscle asemănător mușchiului uman și se laudă grozav cu el. Apoi la faptul că sângele nu e numai lichid hidraulic, el nu este doar forța pentru execuția mișcărilor, ci și întregul sistem de transport al corpului, aprovizionează, transportă semipreparatele, alimentează fiecare ”secție” și…. duce gunoiul, sortat. Mă gândeam la fabrica din mine și a intrat și programatorul în dialog: totul e procesat de creier, computerul acestei industrii, creierul primește semnale și trimite comenzi. Cum le primește? Semnal electric prin nervi? Sau cum le transmite…tot așa sau și chimic.
Chimistul din mine își zicea că desigur este un control al nivelelor de concentrații ale diferitelor substanțe și că sigur sunt substanțe marker, substanțe semnal. Săptămâna trecută fiind răcit am luat ibuprofen și mi-am blocat stația de epurare (rinichii) pentru aproape o zi. Am citit speriat pe google și am aflat că sigur și dovedit  ibuprofenul inhibă (în 18% din cazuri-mult) o substanță care spune rinichiului să tragă sau să stea…și stă rinichiul. Și ”computerul” primește semnale greșite și dă comenzi aiurea.
Mă gândeam să o întreb pe soție…(m-a însoțit la centrul de transfuzii). N-am mai întrebat-o, mi-a făcut cafea la automat după donare, mi-a zâmbit: ”nu ți-e rău?”, ”mai stai!”. Ei, asta nu ține de nici o ”fabrică”, nu există fabrică de …iubire!

Dar sufleul? Dar duhul? Lumi latente!
Ce taine-avem în noi şi nu le ştim!
Suntem neexplorate continente!
În lut nu sunt vibrări de sentimente.
Tu ce-ai ascuns în noi?… căci Te iubim…

Pe un perete al centrului de transfuzii scria: ”nu există altă fabrică de sânge, singura fabrică de sânge este inima ta. Donează!”
Știind că cele create sunt roabe celor pentru care au fost create, chiar corpul de carne pentru locatarul de Duh, am tradus în limba omului nou din mine: nu există fabrică de iubire, singurul izvor de iubire este inima ta. Iubește!

M-am întors cu aceste gânduri la lucru, unde am aflat că măgărițele s-au găsit și astăzi.

Mărit să fie Domnul!

Vârsta lui Iov

”Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai în vârstă decât tatăl tău.” Iov 15:10

Să facem puțină matematică.
Iov avusese 10 copii. Toți ajunseseră la maturitate și erau căsătoriți.
Să zicem (punem vârste minime) că primul fiu i s-a născut la 20 de ani și ultimul la 30.
Putem considera că atunci când cel mai mic fiu a avut 20 de ani(Iov avea 50) acesta era și el căsătorit și atunci s-a întâmplat catastrofa.
Prietenii lui Iov pomenesc de oameni mai în vârstă decât tatăl lui Iov. Deci tatăl lui Iov avea cel puțin 70 de ani la momentul cărții Iov.
Avem motive să credem că Iov era mult mai în vârstă totuși, și tot așa și tatăl lui.
După restaurarea lui Iov acesta a mai trăit 140 de ani, deci a murit cel puțin la vârsta de 190 de ani.
Această perioadă de viață corespunde vârstei oamenilor de imediat după potop, aproape de patriarhi.
Să ne amintim harta:

 

 

 

 

 

 
Conform acestei hărți Iov putea fi oriunde după potop până la Avram.
În mod sigur înainte de Iacov și coborârea în Egipt.

Citeam zilele trecute Psalmul 119. Zicea David cât de mult iubește legea Domnului, toată ziua se gândește la ea.
La ce se gândea David?

Ce cărți ale scripturii citea David?

Cele 5 cărți ale lui Moise, Iosua, Judecători, Rut și…Iov. Total 9.
Psalmii sunt a zecea carte a Bibliei.

Mărit să fie Domnul!

Creaționism contra evoluționism

O carte care trebuia scrisă.

Cartea se poate cumpăra de la revista Ethos Craiova.
Tel / Fax: 0251 415384
Tel. Rds: 0351 804 015
Email: inforevistaethos.ro
http://www.revistaethos.ro

Totul despre creație…un site

Ceea ce Darwin nu putea să știe…tractat de Werner Gitt

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alte cărți de Werner Gitt în română și în alte limbi: http://bruderhand.de/buecher/fremdsprachige-buecher/rumaenisch

Pilda ierbii

1 Petru 1:24-25a
”Căci orice făptură(original: carne) este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos, dar Cuvāntul Domnului rămāne īn veac…”

Duminică a vorbit un frate din acest loc, apoi am stat și am judecat.
Așa scrie: ”ceilalți să judece”. Și de duminică tot judec.

Mai ales că în fiecare seara în jurul orei 9 în grădină înflorește Luminița nopții(poza e de pe net). Florile splendide țin o noapte și o zi, seara următoare sunt veștede și   după încă o zi cad.

Tinerețea (cărnii) și frumusețea ei, energia, slava, toate sunt comparate de Domnul cu iarba, cu floarea ierbii.

De fapt atunci când a Domnul a făcut iarba a făcut-o cu acest scop, ca să ne fie pildă.
Mai târziu a  dat să fie scris și Cuvântul care să explice pilda.
Și tot atunci a dat credința ca să fie crezut Cuvântul.
Și toate aceste uriașe adevăruri le-a dat să fie amestecate în minte, crezute, meditate, rumegate,  să ne gândim la ele.
Să ne gândim la iarbă, la carnea a cărei pildă este, la Cuvântul ce ne scrie despre ele, la simbolurile care explică realități care se leagă între ele și ne deschid mintea pentru hrănirea cu ”mana ascunsă”.

Iarba a fost dată nu numai ca să nu ne lovim când cădem, deși și de asta.
Iarba nu a fost dată doar pentru ca s-o pască vacile și să dea lapte de băut, deși și de asta.
Dumnezeu nu a creat iarba doar pentru gâze și peisaj, pentru iepuri și fazani, pentru oi și capre ci mai mult decât atât: pentru a ne fi o pildă. Mare este înțelepciunea Lui.

Slavă Domnului, nu există fabrică de iarbă, nici uzină de fabricat furnici, nici intreprindere de produs frunze, oamenii nu pot face aceste lucruri. Dumnezeu le-a făcut pe toate vii, El le înmulțește, El le crește ca să ne compleșească numărul și înțelepciunea pildelor Lui. Din aceste pilde să ne învățăm pe noi, să avem de unde porni Cuvântul când îi învățăm pe alții, să ne învățăm copiii în el. Toată creația este un material didactic aflat din belșug în Școala Existenței Lui, în lumea de carne, umbra ”lumii” de Duh. Lucrurilor create El le dă o vreme scurtă ca să ne învețe, El le veștejește și vântul Lui le ia. Tot ca să ne învețe.

Prin comparație cu iarba și floarea ei care se veștejesc, pomul sădit lângă izvor are frunze care nu se veștejesc și dă rod la vremea lui. Pomul sădit lângă izvor îl reprezintă pe omul înrădăcinat în Cristos.

”El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc…”

Să ne învățăm îndeosebi copiii, să ajungă să-și învețe și ei copiii în ele. Aceștia sunt primii pași ai drumului gândului, de la cele văzute și pipăite spre cele care le reprezintă, spre Cristosul din care și pentru care au fost făcute toate lucrurile.
Mărit să fie Domnul.

Socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni

Deuteronom 32:7  ”Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni…”

Vârstă de oameni după vârstă de oameni.

Cuvântul lui Dumnezeu cuprinde în sine tot ceea ce este necesar omului lăuntric.
Pildele lui Dumnezeu, descoperirea Sa, descoperirea Fiului Său sunt toate cuprinse în formele și întâmplările Cuvântului, în istoriile atât de ciudatelor lui personaje.
Îl învățăm pe Cristos, pe omul cel nou din istoria lui Abel, a lui Avram, a lui Isaac, a lui Iacov, a lui Iosif și a profeților.
Învățăm despre omul nostru cel vechi privind viața lui Cain, a lui Lot, a lui Ismael, a lui Esau, a fraților lui Iosif și a împăraților.

Dar cea mai de seamă și prima învățătură care ne-o dă Cuvântul este : Existența lui Dumnezeu. Primul pas al apropierii omului de Dumnezeu este: ”să creadă că El este” adică că El există.
Și în această privință Cuvântul este complet: dacă socotim vârstele oamenilor de la creație până recent, deducem ușor vârsta lucrurilor create. Nu este o opțiune pentru amatori ci o obligație pentru oricine: ”socotește!” este un imperativ, o poruncă.
Să nu ne așteptă ca oamenii să aibă flerul de a intui singuri această obligație, trebuie să le-o mărturisim, să le-o citim, să-i instruim în ea, e primul pas: creaționismul. Dacă noi nu le spunem atunci cine?
Dacă nu celor cei cunoaștem, atunci cui?
Dacă nu acum atunci când?
Înainte de a-i spune că ”dragă, Dumnezeu te iubește”, (deși Biblia ne vorbește mult de mânia lui Dumnezeu”) ar trebui să știm că în sinea lui cel ce nu crede nu crede nici că ”cel în care nu crede” l-ar putea iubi. Nu crede că câștigă nimic dac-ar crede însă intuiește că ”libertățile” amăgitorului păcat i-ar fi îngrădite. Și atunci ignoranța și-o ea ca cetate, prostia ca scut, neștiința ca steag.
Din această stare de ”înadins se fac că nu știu” numai o scuturare a minții cu niște argumente simple, dar dure l-ar putea face pe om să-și vină în fire.
Să ne folosim din plin de ascuțimea sabiei Cuvântului și în vârful ei, acolo unde începe tăietura, convingerea, pasul întâi al credinței, aceea că ”Dumnezeu este”.
Adică această imagine și verbalizarea ei:

 

Cine nu vede că Domnul le-a făcut?

„Întreabă animalele şi te vor învăţa, păsările cerului şi îţi vor spune; vorbeşte pământului şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.
Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?”

Cine nu vede?
Cei ce ”… înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.  Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi…”

Realitatea înadins ignorată de ce ce nu vor să vadă este că vine pieirea celor nelegiuiți.

Exercițiul de ”a întreba animalele, păsările și peștii” este pentru învățarea noastră în apropierea de Domnul.
Cine se apropie de Domnul trebuie să creadă că El este.
Este o succesiune aici, dar și o condiție.
Pașii apropierii noastre de Domnul nu pot fi scurtcircuitați.
Nu poate crede în Isus cineva care nu crede în Dumnezeu și în creația conform scripturii.
Nu poate fi creștin un evoluționist.
Desigur poate merge la biserică sau cânta în cor, dar a fi creștin e altceva.

Gânduri, gânduri….
Îmi zboară prin minte de la această pagină: Momentele creației, o ascult cu plăcere la radio și mă bucur că am găsit-o aici.
Dacă doriți Momentele Creației audio le găsiți aici: Momentele Creației audio

”Întreabă animalele și te vor învăța, păsările cerului și îți vor spune”, carte on-line

Dacă animalele ar putea vorbi, de Werner Gitt

Ridicarea munților

Citeam ieri Psalmul 104.

M-am oprit la v 6-9
pământul…..”.6..l-ai acoperit cu adâncul ca și cu un veșmânt; apele stăteau deasupra munților: la mustrarea Ta, ele au fugit, la glasul tunetului Tău s-au grăbit să fugă, munții s-au ridicat, văile s-au coborât, până la locul pe care l-ai rânduit tu pentru ele. 9. Tu ai pus o margine peste care nu vor trece; nu se vor mai întoarce să acopere pământul.”

Chiar dacă  începutul Psalmului ar da de înțeles că se referă la creație, versetul 9 indică clar spre potop, deci și versetele dinainte se referă clar la retragerea apelor după potop. Această retragere coincide sau este urmată de ”ridicarea ” munților și  adâncirea văilor. De aici și din calculul cantității de ape din mări se trage o concluzie simplă, mărturisită și de dovezile geologice: munții dinainte de potop au fost mult mai scunzi ca astăzi. Dacă pământul ar fi plan, fără gropi de oceane și fără munți, apa ar înveli pământul într-un strat gros de 2,7 km.
După creație probabil, a avut loc o ridicare din apă a uscatului(geneza sugerează aceasta), apoi la potop o altă ridicare mai accentuată a munților(despre care scrie aici David în Psalmul 104) urmată de împărțirea pământului(cel mai sigur separarea continentelor) la mulți ani după potop, chiar după Babel,  popoarele(familiile) lucuitorilor americilor au plecat tot de la Babel cu limbi diferite în capetele lor.

Aceste versete din psalmul 104 explică ceea ce ar părea o dilemă: cum a acoperit potopul tot pământul?  Răspunsul este unul: în mod sigur munții dinainte de potop au fost mai mici ca cei de azi. S-au ridicat ulterior.

În orice caz istoria lumii este scurtă, foarte scurtă, de aproximativ 6000 de ani de la creație, 4350 de ani de la potop, sub 4000 de ani de la Babel(apariția națiunilor și a luptelor dintre ele), poate puțin peste 3500 de ani de la separarea continentelor și tot cam de pe-atunci începutul istoriei răscumpărării capodoperei creației.

”Din El, prin El și pentru El sunt toate”

Toate aceste umbre sunt în vederea trupului, proiecții în timp ale luminii ce vine, ale soarelui ce se arată acum la ivirea zorilor.
Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, Cel prigonit, vorbit de rău, gonit, disprețuit de ai Lui, trădat pentru bani, vândut cu o sărutare, batjocorit și maimuțărit de soldații romani, bătut, chinuit până la epuizare, judecat într-un proces simulacru, răstignit pe un deal împreună cu infractori de drept comun, El este autorul, cauza și scopul tuturor acestor grandioase minunății administrate în timp de Dumnezeu spre Gloria Harului adus. Să ne ancorăm credința în El și să ne lipim de El purtând batjocorirea Lui.

Cronologie biblică

O găsiți aici.
Omul e contabil, știe ce …scrie.
Am mai scris despre subiect aici.
Nene Gavrilă, Domnul să te răsplătească!

Privesc la flori

”Din El, prin El și pentru El sunt toate…” Romani 11:36
”Toate lucrurile au fost create prin El și pentru El” Coloseni 1:16

Privesc la flori cum infloresc
țâșnind din lutul ce le ține
către lumina ce le vine
in ploi de raze și culori…
….privind la flori, gândesc la Tine,
la înțeleptele-Ți splendori
cum deslușit mărturisesc:

Ai îmbrăcat multicolor
crini eleganți și garofițe
zambile, frezii și crăițe
și-ai spus să le privim cum cresc
și cum le-mbraci ca pe zeițe;
prin frumusețe ne vorbesc
și învățăm din pilda lor.

N-a fost destul să faci parfum
la fiecare floare-al ei….
desigur este un temei
și-n toate ai un scop anume
și-o-nlănțuire de idei,
ce leagă-n înțeles un Nume
de când Le-a dat și pân-acum.

În forma florilor ai pus
risipă de imaginații
de geometrii, mișcări și spații.
Diversitatea e-un mister
ce nu admite comparații
de pe pământ, ci doar din cer
ca să-L pricepem pe Isus.

Dinozaurul ”de la Sighișoara”

M-a intrigat acum câțiva ani o imagine de pe peretele bisericii din deal din Sighișoara:

Asemănarea dintre balaurul din frescă și dinozaurii din cărți este izbitoare.
Rămâne o problemă pe care mi-am pus-o atunci și n-am decât  un răspuns.
Fresca are câteva sute de ani(mai sunt multe imagini cu sfântul Ghe. omorând balaurul, destul de vechi, toate seamănă) iar imaginile cu dinozauri au apărut tipărite în ultima sută și ceva de ani. Pictorul frescei nu cunoștea desigur darwinismul.
Atunci de unde asemănarea între balaurul din frescă și dinozaurii reproduși după proporțiile scheletelor descoperite?
Am un singur răspuns: dinozaurii au dispărut extrem de recent: poate acum câteva sute de ani.  Sfântul Gheorghe a omorât un dinozaur. Dragonii, balaurii și dinozaurii sunt cam același animal.
Citiți și aici.
Sau: ”Tot nu v-am convins? Poftim câteva legende:

Alexandru cel Mare a susținut că atunci când a cucerit zona cunoscută acum ca India, în 326 îHr, soldații lui erau speriați de dragonii care trăiau în peșteri.

Legenda lui Beowulf povestește că el l-a omorat pe dragonul Grendel smulgându-i unul dintre brațele inferioare, iar creatura a sângerat până la moarte. În acest poem epic anglo-saxon scris în engleza veche între secolul al VIII-lea și al X-lea sunt menționate unele pesonalități ce au referințe istorice, spre exmplu în surse scandinave timpurii (Hrothgar, Hrothulf, Ohthere).

Legenda Sfântului Gheorghe, un martir creștin care a murit pentru credința sa pe 23 aprilie 303, spune că a omorât un dragon în 275 dHr.

Legenda lui Ghilgameș îl descrie pe erou omorând un dragon. Legenda, de asemenea, ne spune că Ghilgameș s-a luptat cu monstrul babilonian Huwawa și cu monstrul asirian Humbaba care locuia în Padurea Cedrilor. Huwawa este descris prin “gura sa de foc, prin suflarea sa de moarte.” Sursa: aici.

Complotul psihopolitic, despre capcanele filosofiei.

Coloseni 2:8
„Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos„

Îl citez pe Emil Silvestru:
„Dacă vorbim de ştiinţa istorică, situaţia este diferită. Aceasta nu este o ştiinţă experimentală  ci una care intepretează trecutul prin prisma unor modele actuale. Şi cum cine controlează prezentul controlează trecutul, şi cine controlează trecutul controlează viitorul, este evident că ştiinţa istorică este în ultimă instanţă un instrument politic. De aceea poate fie uneori în concordanţă cu creştinismul (singura religie la care fac eu referire aici) alteori în masivă disonanţă. Încercările prezente de colaborare sunt în vasta lor majoritate nişte gesturi de „mărinimie” ale noii „preoţimi” – oamenii de ştiinţă atei – care controlează noua religie – „naturalismul” – şi prin ea societatea civilă, „mărinimie” adresată „creştinismului muribund”. Dacă acceptă această ofertă, creştinismul este pierdut. Cum poate un cleric să vrea să ignore ce spune cartea Genesei spre exemplu, pentru a se „armoniza” cu oamenii de ştiinţă când aceştia, prin vârfurile lor de lance precum Richard Dawkins, organizează campanii publicitare prin care neagă creştinismului orice drept de a exista? Citiţi ceea ce scrie „nesfânta treime” adică Dawkins-Dennett-Hitchens şi veţi înţelege ce vreau să spun.”
Din interviu cu Emil Silvestru, sursa aici:
http://soclu.org/2010/05/17/interviu-cu-dr-emil-silvestru/

Dar despre altceva asemănător vreau să scriu azi. Am citit o carte zilele trecute:

O găsiţi şi on-line aici: http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/default.asp.htm
Am înţeles din această carte Fenomenul Piteşti, de fapt mi s-a explicat că oribilele crime de la Piteşti au fost de fapt experimente de dezumanizare, de utilizare a psihologiei ca instrument de docilizare a maselor. La Piteşti a fost un alt fel de Auschwitz, un alt fel de Dr. Mengele continua aceleaşi experimente darwiniste pe altfel de pacienţi. Piteştiul şi celelalte închisori au fost incubatoare de boli, de epidemii de gândire, de viruşi de idei, care au fost ulterior răspândiţi în văzduh de domnul lui, iar rezultatele se văd în cruntele cancere morale ale Sodomelor în care trăim.
Vă îndemn s-o citiţi, desigur doar pe cei care au Viaţa Veşnică, ceilalţi înţeleg, n-au timp, au puţină vreme, ca Satana.
Un citat:
„Dacă „debilitatea spirituală” a elitelor intelectuale şi a conducătorilor de culte din ţara noastră i-a împins spre cloaca unei doctrine diabolice şi spre supuşenia ruşinoasă în faţa unui regim totalitar, ostil religiei şi urmărind desfiinţarea ei, vreau să nădăjduiesc că după citirea atentă a acestui document exploziv pe care îl oferim românului iubitor de carte, dar şi de adevăr, multe suflete ignorante sau complăcându-se în iluzia unei schimbări politice, fără ca lisus Hristos să se afle în centrul preocupărilor celor ce stau la cârma Statului şi a Bisericii, vor accepta soluţia izbăvirii pe care ne-o oferă Evanghelia. Căci numai prin lupta cea bună a credinţei vom fi în stare să răsturnăm toate izvodirile perversiunii unor ideologii politice de sursă comunistă, prezente din păcate şi-n presă şi la televiziune, şi vom putea să ne subordonăm, cu toată evlavia şi cu tot entuziasmul, „legii Duhului”, făcându-ne „orice gând” închinat patriei, „rob ascultării de Hristos”.
Psihopolitica este o armă  spirituală, de duh, de cuvinte. Defăimează-l, descurajează-l, fă-l să se simtă înfrânt, izolat, părăsit, repetă-i ce vrei tu să creadă despre el şi va crede aşa.
Defăimarea e sora bună cu centralizarea de orice fel. Noi suntem grupul, acceptaţii, părerea comună, toţi credem aşa, numai tu eşti oaie neagră. Îţi schimbăm noi creierul tău!
S-a practicat intens. Se practică şi azi. O formă mai rafinată este influenţarea pozitivă. E şi ea prezentă azi, iar defăimarea fără centralizare nu funcţionează. Felul cum a fost „anihilat” Olah la Oradea în anii 70 e o mostră de „psihopolitică” la scară micro dar cu efecte macro. Mulţi din cei ce-şi proclamă azi nevinovăţia, că ei au fost informatori de rând, doar, au fost de fapt, cu voia sau fără voia lor puternici agenţi psihopolitici în biserici, prin şedinţele politice din comunităţi, şedinţe care aveau întâietatea pentru ei. Putem învăţa din aceste exemple, putem învăţa din această carte, din altele, dar cel mai bine ne învaţă Duhul lui Dumnezeu care ne descoperă şiretlicurile Satanei atunci când stăm înaintea Domnului.
Mult Har!

Immanuel Velikovsky, mitologia comparată.

Mă găndesc de cel puţin doi ani: oare nu  există nimeni care să pună una lângă alta istoriile. Meditam la aceste lucruri privind stânca goală de la Micene, mormântul lui Agamenon, palatul lui Knossos, ruinele fierbinţi ale Pompeiului, Herculanumului sau ale Corintului şi Atenei. Toate îmi vorbeau foarte clar de o istorie scurtă de tot. Nu era nimic sub ruine. Nu straturi şi milioane de ani. Mă gândeam la varstele oamenilor  din biblie, sute de ani, nu cumva aceştia sunt nemuritorii din „legendele” greceşti. De fapt dacă au trăit mult acei zei, nu sunt chiar legende. Şi cănd îmi vin astfel de idei sclipitoare, un bun simţ mă îndeamnă să mă gândesc că în mod sigur şi alţii înaintea mea le-au văzut strălucirea.

Primul pe care l-am găsit a fost Velikovsky.

Aruncaţi o privire peste Arhivele Velikovsky.
Am găsit acest site pe o mică listă a unui frate olandez cu care m-am întâlnit săptămâna trecută.
Ce e cu Velikovsky?
Nu a fost creştin. Evreu, născut în estul Europei, emigrat în America. Preocupări multiple, nu toate  meritorii.
Ce îl face deosebit?
-Curajul de a gândi independent.
-Creaţionismul său ferm.
-Preocuparea sa pentru istoria veche, a citit enorm, tot ce a prins în domeniu. Vorbea destule limbi pentru a nu-i scăpa aproape nimic.
-A fost omul care a comparat scrierile vechi, în primul rând Biblia, între ele.  Procedeul a fost numit Mitologie comparată. A refuzat darwinismul şi a crezut tot Vechiul Testament.
-A găsit concordanţe uimitoare între evenimente şi evenimente, personaje şi personaje, descrise de surse diferite.
În mod sigur a extrapolat câteodată hazardat, mai ales în domeniul astrologiei, încercând să explice unele minuni.
A fost puternic contestat, greu publicat, ridiculizat, dar de către oameni care s-au informat mai puţin decât el şi mai ales de oameni care erau vrăjiţi de teoriile la modă: darwinism, evoluţionism, etc.
M-aş bucura ca cei interesaţi de subiect să lasaţi aici câteva impresii, binenţeles după ce-l citiţi pe „inculpat”.

De ce a trimis Dumnezeu comunismul peste estul Europei?

Ca rămășița poporului Său pământesc să nu mai aibă casă, să li se lase casa pustie pentru a n-a oară in istorie.
Ca să-și poată aduna poporul pământesc în vechea lor țară pământească.

La asta meditam astăzi privind ordinea ce domnește prin nordul Europei.
De ce nu e și la noi așa?
De ce au trebuit să treacă 50 de ani de comunism, să distrugă orice ordine și chiar proprietatea poruncită de El?
Știu bine că El întinde granițele unui popor și tot El le trage înapoi.
Știu bine că totul este permis și hotărât de El, dar de ce?
Azi am înțeles.
Majoritatea evreilor din Europa începutului de secol 21 trăia în estul Europei, Rusia(Ucraina), Polonia, Romania, Ungaria.
Dumnezeu a vrut să-i adune în Israel, ei n-ar fi vrut dacă Dumnezeu nu le lua tot, mai ales afacerile și chiar posibilitatea de a face afaceri.
E simplu.
1918-1948=30 de ani de comunism in Rusia. Timp suficient ca să zdrobească visele oricărui optimist privitor de peste graniță. Amenințare vie mai ales asupra restului Europei de est, dominat financiar de fii carnali ai lui Avraam.
1940-1944 Auschwitz, o altă împlinire de profeții, ”sângele Lui să cadă asupra noastră și a copiilor noștrii”.
1944-1948, ocuparea Estului de către sovietici, orice speranță a evreilor de dezvoltare a fost ruinată.
1948 naționalizarea.
Capitol închis.
Unde să plece evreii?
Într-un singur loc: Israel.
Și au plecat în masă fără să regrete nimic, nu mai aveau ce.
Acum îmi e foarte clar de ce a trimis Dumnezeu comunismul peste estul Europei. Ca să-și fugărească poporul pământesc acasă.
Și Egiptul înainte de părăsire a fost făcut urâcios, ca să nu-l regrete. A trimis urgiile.
Venirea Domnului e nemaipomenit de aproape.
Mi-a spus un prieten de  pe aici azi: ”am avut în iarna asta zăpadă de 1,5 metri, în viața mea nu am văzut așa ceva”(are 50 de ani).
Mâine vine norul de cenușă de la vulcanul din Islanda, o parte din zboruri au fost oprite azi la 6 PM.
La Sodoma urgiile au venit după smulgerea lui Lot. Așa va fi și peste Babilon, arătarea venirii Domnului îl va spulbera ca o piatră de moară.
Urgiile Babilonului vor fi peste toți cei ce nu-l părăsesc. Smulgerea copiilor Lui va dovedi zădărnicia și fățărnicia Babilonului, ai cărui copii vor fi zdrobiți de ”stâncă”, de cea care va veni..
Semnele sunt împlinite, smochinul(poporul Israel) a înmugurit, a fost adunat de Dumnezeu printr-o judecată căreia i-am fost cu toții martori și victime. Să înțelegem măcar acum și măcar noi care am trăit căile și mai ales timpurile Domnului.
Vino Doamne Isuse !

d. Bronderslev, Danemarca

Pietrele vor striga – o poezie

Habacuc 2:11 „Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde.”

Luca 19:37         „Si cand S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorasul muntelui Maslinilor, toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a inceput sa laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le vazusera. 38. Ei ziceau: „Binecuvantat este Imparatul care vine in Numele Domnului! Pace in cer, si slava in locurile prea inalte!” 39. Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Invatatorule, cearta-Ti ucenicii!” 40. Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.”

…..gânduri cu care am rămas după ce am vizitat Corint, Micene, Atena, Filipi, Knossos, etc. Şantierele arheologice stau căscate spre soare, pietrele ard, iar sub ele este stancă goală. Istoria lumii e scurtă, tare scurtă, exact atât cât scrie în Scripturi.

Ce ne strigă piatra prinsă-n vechiul zid,
lemnul de la grindă oare ce-I răspunde?
caut să-nţeleg şi-L întreb  timid,
pe Acel ce-n Sine tainele-şi ascunde.

De un veac întreg şi mai bine, toate,
cetăţui şi-oraşe de demult zidite
una după alta fost-au dezgropate
şi mărturisesc azi descoperite
despre un trecut nu prea-ndepărtat,
care limpezit Biblia-l afirmă
că precum e scris s-a şi întâmplat,
vechile ruine numai îl confirmă!

Nu-i demult pământul, de milenii doar,
pietrele din ziduri tot mai tare strigă,
oamenii ştiinţei sapă in zadar,
cautând sărmanii oarice verigă
din al teoriei mincioase lanţ:
cum că anii fost-au milioane-n urmă,
scormonit-au ziduri ghemuiţi în şanţ,
şi mai sunt şi-acuma unii care scurmă!

Oricât ar săpa…altele nu sunt
şi de-ar scormoni întregul pământ;
Cele câte sunt…strigă desluşit
despre timpul scurt, de când s-au zidit
Căci de la potop până la Avram
chiar dac-au trecut secole întregi
n-a trecut mai mult decât doar un neam,
de citeşti atent şi vrei să-nţelegi!

Domnul nu a fost fără mărturie,
de la începuturi nici puţin măcar:
Noe şi Avram, Iosif şi Ilie,
mai întai prin lege,  iar apoi prin Har!
La-nceputuri Tatăl – prin profeţi, apoi,
ne-a vorbit prin Fiul Slăvilor Splendorii
şi venind încoace Duhul către noi,
revărsat ne toarnă glorii după glorii!

Astăzi chiar trăim timpul profeţit:
“dacă ucenicii vor tăcea vreodată
pietrele-or începe a striga” grăbit,
despre Vestea Bună: că-i adevărată!

Mii de şantiere îngrădite-n lanţ,
dezgropat-au multe temelii străvechi
care toate strigă de prin fund de şanţ,
către cei ce au altfel de urechi:
“E adevărată! Să se ştie bine!
E adevărată Biblia în tot!
Binecuvântat fie Cel ce vine,
Împăratul Slavei, Domnul savaot!”

Iată ce vestesc pietrele fierbinţi,
iată ce ne strigă vechile ruine,
chiar de-au adormit ai noştrii părinţi,
noi tot aşteptăm pe Acel ce Vine!
Vremea aşteptării, vremea zăbovirii,
vremea îndelungii Lui răbdări,
le trăim acum! …chiar dorinţa firii,
e răscumpărarea din aceste stări!

Se va încumeta să schimbe vremile!

„…..El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt şi se va încumeta să schimbe vremile, ….” Daniel 7:25

Iata cum sunt prezentate in Biblie vremile:

Eveniment                   Timp

1.Creatia…………..anul 0
2.Caderea in pacat …………?
3. Potopul……………anul 1650+-
4.Babel si impartirea pamantului…..aprox anul 1900 BC
5.Chemarea lui Avram…anul 2050+-BC
…….
n.Intruparea …aprox 4218 AC
…Golgota…..aprox 4254 AC
…rapirea…o asteptam

Aceste etape de timp împreuna cu datele lor, ar trebui sa fie foarte clare și sigure pentru noi creștinii și nu numai, ……pentru toți oamenii.

În locul acestor repere foarte clare, de mici copii am fost infectați în duhurile noastre cu o forma perfidă de persecuție, numită mincinos educație, cu minciuna evoluției, cu reperele de timp schimbate, iata cum:

Evanghelia incepe cu Geneza!

Pentru ca de acolo a inceput si pacatul.
Cel care proclama Vestea Buna trebuie sa se asigure ca cei care asculta cred asta:

…si asta:

Adica se se asigure ca omul nu poate sa-si apere iubirea de sine si traiul departe de Dumnezeu, invocand ignoranta primilor oameni. Vedem din hartile de mai sus, ca Dumnezeu nu s-a lasat fara marturie. Pana la potop: Adam, Enoh. Dupa potop: Noe si fiii lui, au ajuns sa aiba vieti suprapuse cu primul om chemat de Dumnezeu: Avram.
De ce sunt importante aceste harti?
Pentru ca majoritatea oamenilor, (dureros de majoritate) cred alte harti, pe aceasta:

impreuna cu asta:

Desigur daca nu exista creatie, nu exista nici Creator….!
Adevarul ca istoria universului nu are mai mult de 6300 de ani e atat de socant, incat deschide repede urechile ascultarii. Sau vestea ca potopul a avut loc acum vre-o 4500 de ani, sau ca pana acum vre-o 3800 de ani au trait acei oameni de 600-800 de ani, ca impartirea pamantului dupa Eden s-a facut pe vremea lui Peleg (Gen 10:25:”…lui Eber i s-au nascut doi fii,  numele unuia este Peleg, pentru ca in zilele lui s-a impartit pamantul…”), deci de acolo isi au originea natiunile(4000 de ani în urmă), nu „din cele mai vechi timpuri.
Cei care rad la aceasta veste in mod sigur vor rade si la auzirea Evangheliei care are in ea mesajul crucii.
Iar apropierea de Dumnezeu insasi, are ca si conditie: „…cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca EL ESTE….”
La ce i-ar folosi mesajul despre Fiul lui Dumnezeu unuia care nu crede in Dumnezeu?
Sau ce sa faca cu Evanghelia unul care crede in evolutia continua a omului?  Unde s-o plaseze, cum s-o foloseasca? Trebuie facut curat repede in mintile atat de mintite, ca sa fie loc bun pentru o veste buna. Iar minciuna milioanelor de ani e una din cele mai mari miciuni ale tatalui minciunii.
„..fereste-te de…… impotrivirile stiintei pe nedrept numita astfel…”
E atat de ridicola aceasta asa-zis stiinta incat e ridicol si sa incepi sa polemizezi impotriva ei, este o degradare mentala. Argumentele pentru desfiintarea ei sunt prea evidente.
…..ganduri de pe drum, 28 nov 2008…..