Munţi ai lui Israel…voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr

 Iată o imagine obișnuită în Israel în ultimii ani:

pe un vârf de deal din…Cis-Iordania, adică din „teritoriile ocupate”….(dar pe care evreii le numesc Samaria…sau Iudeea) un grup de familii tinere doresc să înființeze o așezare. Sunt sprijiniți de mulți alții și au deja instalate barăci și corturi.
Ei fac parte din „mișcarea așezărilor”, o mișcare despre care am mai scris aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2019/06/20/miscarea-asezarilor-o-miscare-profetita/
și ale cărei fapte se văd peste tot pe unde umbli prin Israel.
Peste tot sunt colonii pe vârfuri de dealuri.
De ce pe vârfuri de dealuri?
1. Pentru că fiind locuri sterpe, multe nici nu aveau proprietari, sau erau pășuni.
2. Este frumos să stai în vârful dealului, mai ales dacă îl terasezi, ai vedere tot roată de la fiecare casă.
3. Greu de atacat, mai ales dacă așezarea este înconjurată cu gard.
4. Până în secolul 20 nu s-a putut, cum urcai apa, dar de când cu pompele, se poate.
5. Și de fapt în primul rând, așa a fost profețit. Acești oameni parcă i-a văzut Ezechiel ieri, când a apărut articolul în Times of Israel:

„Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple. ⁹ Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi şi veţi fi lucraţi şi semănaţi. ¹⁰ Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile. ¹¹ Voi înmulţi pe oamenii şi vitele care vor creşte şi se vor înmulţi; voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte şi vă voi face mai mult bine decât odinioară şi veţi şti că Eu sunt Domnul. ¹² Voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu Israel; ei te vor stăpâni şi tu vei fi moştenirea lor şi nu-i vei mai nimici.” Ezechiel 36

Privind poza, acest text mi-a venit în minte.
Tu la ce te gândești când asculți știrile?
Toată istoria împlinește profețiile, împlinește planul lui Dumnezeu.
Tu unde ești aici?
Împlinești și tu Planul lui Dumnezeu sau trăiești doar pentru tine?
Ei se duc la munții lor, cum este scris, cum le este scris și cum îi vedem.
Noi avem încă acces liber nu la un munte care se poate atinge, ci la Ierusalimul de sus, noua împărăție căpătată în dar, luată de la vechii moștenitori și dată unui popor care nu este un popor.
Taine pricepute doar de cei ce cred la virgulă Cuvântul și îi așteaptă cu detalii împlinirea.
Pentru că aceia citesc până la sfârșit, pentru ei scriu și eu.
Tu mergi undeva?
Gândul tău tânjește ca și cerbul izvoarele de apă spre Cuvântul lui dumnezeu?
Tresari de bucurie când vezi că se împlinește acest Cuvânt.
Vezi în toate lucrurile semnele venirii Lui?
Iubești venirea Lui?

Reformele analfabeților și reformele alfabetizaților, despre două feluri de reforme

Se împlinesc 100 de ani de la reformele românești, pe la 1921 s-a înființat și Oastea Domnului, a apărut și Mișcarea Tudoristă, s-au dezvoltat și baptiștii din Transilvania, a fost tradusă și biblia într-o limbă română fluentă și înțeleasă de tot omul.
În 2017 eram în Germania când s-au serbat acolo 5 secole de reformă protestantă.
Mare diferență între cele două „reforme”.
Dar să vedem mai întâi …..

Asemănări

-ambele reforme au schimbat societatea.
-ambele reforme au apelat la Biblie
-ambele reforme au încercat formarea unor biserici mai apropiate de Biblie
dar deosebirile sunt mari, și aceste deosebiri vin din gradul diferit de alfabetizare al popoarelor.

Deosebiri

Reformele lui Luther și Calvin au fost reforme ale elitelor, ale celor care știau citi și au avut de-a face mai mult cu clasa nobililor și a profesorilor și studenților din Universități.
Mulțimea poporului, neștiind să citească (alfabetizarea a venit după 200 de ani, pe la 1800, după Comenius) era străină de nuanțele teologice cerute de o analiză care să conducă la concluzii angajante.
Așa că primele reforme au fost de fațadă, așa cum le este numele de „formă”. Au schimbat formele.

Reformele de la 1800 încoace, atât în Vestul, cât și în Estul Europei au pornit de la masa de oameni simpli, în afara nobililor și în afara clerului. Așa a fost în România, Rusia, chiar Germania și Anglia.
România a fost un caz mai special, anii 1920 au venit cu întregirea țării, împreună cu condițiile puse de Conferința de pace de la Paris, dintre care principala condiție era libertatea religioasă absolută. O condiție extrem de deranjantă pentru „Biserica Națională”, de fapt pentru clerul obtuz și corupt.
Dar cazul particular al României a fost că temelia vestirii evangheliei în Ardeal a fost pusă încă de pe la 1870 de către nazarineni, o mișcare înființată de un fost pastor protestant elvețian, Samuel Frohlich, a cărui activitate s-a extins din Elveția spre Austria și a înflorit în zona Serbiei și Banatului, cât și spre Transilvania. Datorită faptului că nazarinenii erau antimilitariști, au fost crunt persecutați de toate guvernele și mulți din ei, pentru a scăpa de persecuții, au renunțat la antimilitarism și au intrat sub umbrela misionarilor baptiști, astfel încât această mișcare baptistă a luat avânt în Austro-Ungaria în acei ani, mai ales după 1905, an în care baptiștii au fost recunoscuți ca și cult în Ungaria. La 1918, în Transilvania existau un număr mare de adunări baptiste, multe formate după lucrarea nazarinenilor din secolul XIX. Acestor adunări li se adaugă adunările înființate în mod independent de cei din Mișcarea fraților, în zonele germane și în zonele extracarpatice, mai târziu acești creștini independenți au fost obligați să se organizeze ca și cult (Creștin după evanghelie).

Criteriul pe care vreau să-l aplic în analiza mea va fi ANGAJAMENTUL față de Domnul, acea atitudine a ființei, atitudine de supunere și slujire față de Altul, față de Preaînaltul.

Reformele medievale din Europa (ale analfabeților) au creat protestantismul, o formă de organizare diferită a creștinismului, dar aproape la fel de lipsită de anagajment ca și catolicismul. În acest protestantism a apărut Mișcarea pietistă și anumite Mișcări zise de „trezire” ca și cum corpul eclesiastic cu dogmele și întreg sistemul ar fi bune, dar dorm și trebuie trezite. Aceste reforme ale analfabeților urmăreau efect de mase, dar nu provocau pe oameni la o analiză a Cuvântului și la o analiză de sine care să ducă la angajament personal.
Reformele alfabetizaților, cele din secolele XIX și XX au pus accentul pe convertire, pe Cuvânt, pe Biblie. Cele mai multe mișcări au cerut botez la maturitate, un lucru greu de făcut fără argument suficient. S-a ajuns la studierea Bibliei, la opinii contrare, la analiză de termeni biblici, de profeții, un lucru bun zic eu. Și o împlinire a profeției: „Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.” Ieremia 23:20, 30:24
La această înțelegere „ÎN TOTUL” nu s-a ajuns brusc, ci „în cursul vremurilor”, adică treptat. Socotesc că versetul din Ieremia sugerează că doar schimbarea vremurilor a dus la înțelegerea „în totul”. Adică au trebuit să se împlinească anumite profeții pentru a se deduce cadrul general. Cred cu tărie că unul din adevărurile cele mai mari descoperite de cercetătorii biblici ai secolului XIX (frații darbiști (Plymouth)) a fost cel legat de diferența dintre Israel și Biserică și despre viitorul acestora. Cei ce au înțeles această diferență și cei care o înțeleg până astăzi au scăpat de antisemitism și au cadrul corect de înțelegere al așteptării Cristice (Mesianice).
Pentru că a-L cunoaște pe Hristos în viziunea „analfabeților” (biblici) este ceva mistic, lăuntric, o „stare” a inimii. Pe când pentru „alfabetizați” este o așteptare, o aplicare de învățături, o trăire după model și ca model. Înveți de la cineva și alții învață de la tine. Înveți din Scriptură, din creație și din istorie, înveți pe alți oameni și pe îngeri. Diferența dintre aceste două feluri de „reforme” este de fapt unul din secretele angajamentului (evlaviei). Cel ce-L așteaptă pe Domnul are cu totul alte setări decât cel ce vrea să trăiască stări.
Alunecarea în carismatism a „evanghelicilor” este o dezalfabetizare, diferența de vârstă a botezului fiind o diferență prea mică pentru a însemna ceva. Adoptarea calvinismului, acest răsfăț teologic al proștilor, este un al semn al împietririi la care te conduce neștiința. Propășirea idolatriei slujbelor este alunecarea în ceva mai rău decât protestantismul istoric, este alunecare în catolicism de formă nouă: contrareforma analfabeților.

Alinierea de evenimente în vederea sfârșitului profețit al acestei ere, încălzirea globală printre ele

Ieri a fost 5 ianuarie, dată la care de obicei în fiecare an, afară sunt – 10 sau – 20 ° așa zisul ger al Bobotezei.
Dimineață am văzut în grădină o garofiță mov și două gura leului înflorite,

ghioceii sunt deschiși și în luna decembrie am tuns iarba de două ori.
Avem musafiri din Statele Unite și azi am fost la munte.
Am sperat să vedem puțină zăpadă…sus la munte sus.
La Beliș ploua și ploua tare.
Am urcat mai sus, pe dealul Botii, de unde în zilele senine este o panoramă splendidă spre Vlădeasa și lacul Beliș și spre toată zona din jur. Acum era ceață și ploua și acolo, erau + 4 °C și nici urmă de zăpadă.
Așteptând venirea Domnului Isus și privind în Biblie la evenimentele care se vor petrece la sfârșitul acestei ere istorice, fără să vrem, ne punem întrebări, găsim răspunsuri și potrivim evenimente văzute cu evenimente profețite.
Încălzirea globală este unul din evenimentele care în mod sigur ne vorbesc despre apropiatul sfârșit.
Politica este alt domeniu.
Tehnologia împlinește și ea profețiile.
Alianțele militare, creșterea națiunilor și decăderea imperiilor sunt iarăși evenimente profețite.
Perfecta împlinirea a profeților despre poporul Israel, poporul-manual, etnia-model din care trebuie să învățăm, adaugă la șirul de planete aliniate sau aproape aliniate de evenimente, pe cele mai crono-specifice.
Încălzirea globală probabil are de-a face cu apropierea mileniului, acea perioadă de 1000 de ani în care „nu se va face niciun rău și nicio paguba pe tot muntele cel sfânt„. Mileniul va fi probabil o perioadă de timp asemănătoare cu perioada dinainte de potop și avem voie să presupunem (fără să fim dogmatici pe temă) că este posibil ca această transformare climatică să se facă nu brusc, ci treptat, pentru a ne da timp să ne gândim și să ne pregătim, așa cum orice tată înțelept dă timp copiilor să se pregătească pentru ceea ce tot el le cere. Având credința asta în minte, acum 10 ani am plantat smochini în grădină, apoi kaki. Acum sunt pe rod și culegem, nu puțin. Nu cred că vom mai vedea iernile de altădată, deși iarnă va fi, căci așa este profețit, că nu va înceta această succesiune iarnă-vară, frig-căldură.
Politica și geopolitica sunt domenii care se aliniază și ele sfârșitului profețit. Să urmărim felul cum este privită expansiunea poporului Israel, mai ales repopularea teritoriilor numită în Biblie Samaria și Iudea, dar la știri, Cisiordania. Această repopulare este văzută de către majoritatea politicienilor din lume ca o colonizare ilegală. Subiect extrem de sensibil și strâns legat de două domenii care înfierbântă minți: religia și etnia. Subiectul mai este legat și de atitudinea pe care unii politicieni o au față de alte state cu teritorii în dispută, gen Kosovo, unde toate interpretările cer consecvența și aplicarea egală. Așa că lucrurile sunt extrem de încâlcite la prima vedere, dar dacă noi urmărim ochii minții luminițele profețiilor, vedem că în încâlceala și în ceața asta, anumite evenimente strălucesc constant și tot mai tare iar acestea sunt cele care contează, evenimentele profețite.
Tehnologia și invențiile, rețelele mobile, aplicațiile de internet, comerțul online și reclama, toate schimbă lumea cu viteză. Mare parte din aplicațiile folosite de noi toți sunt deținute de evrei, mai ales aplicațiile bancare, aplicațiile de reclamă și cardurile. Fără să vrem, noi, ca prieteni sau neutri și fără să vrea chiar dușmanii evreilor, toți plătim și toți plătesc comision din orice la poporul evreu. Sfătuiesc pe cine vrea să schimbe această stare de lucruri (poate că are vreun punct de vedere egalitarist etnicist, un fel de Etno comunism darwinist) să-și vadă de treabă pentru că și aceste lucruri au fost profețite. Mai bine să lase lucrurile în pace și să se pregătească de alte evenimente profețite, care au de-a face cu bietul său suflet, așteptat de Tatăl să meargă la El cu pocăință.
Alianțele militare, Persia (adică Iranul), Turcia, Rusia, parcă sunt cele din Apocalipsa. Tot cu cele din Apocalipsa seamănă și armatele împăraților care au să vină de la răsărit, două forțe mari care ne amintesc de China și de India.
Creșterea națiunilor care are loc în paralel cu destrămarea imperiilor apropie iarăși evenimentele de starea în care Dumnezeu la sfârșitul veacurilor, vorbește despre oameni din orice neam, seminție, popor și limbă, nu despre imperii.
Profețiile cronologice, cu termene exacte, intimidează pe atei și nepăsători și încurajează pe cei ce cred.
Cucerirea Ierusalimului din 1967 este una din aceste profeții. Deși profeția a fost clar scrisă în Daniel, a fost clar descrisă de istorici toată viața lui Alexandru cel Mare (văzut de Daniel), totuși aceste evidențe sunt ignorate de toți cei cărora le place să creadă cu Dumnezeu nu va face nici bine, nici rău.
Care este răspunsul cugetului tău în fața acestor evidențe?
Ai două mari propuneri de fericiri în viață: fericirea pământească de a trăi în plăceri ziua-n amiaza mare, de a trăi pentru sine, mânat de dorințe și pofte schimbătoare și mai fericirea cerească de a trăi pentru Stăpânul care-ți poate răscumpăra sufletul. Această a doua fericire vine la pachet cu oferta de a ridica crucea-de bună voie, de a suferi-ca un bun ostaș, de a sluji-fără plată. De a fi prigonit și batjocorit.
Care fericire te animă?

Reper profetic important în 2023: accelerarea construcției de locuințe în Samaria și Iudea

Profețiile lui Dumnezeu dictate acum 2500 de ani se împlinesc sub ochii noștri. Să cităm:
„….stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.” Ezechiel 34:14
Dumnezeu a prezis nu numai că evreii vor fi strânși din toată lumea în Israel, ci și locurile unde vor locui în Israel: pe munți. Dar este o problemă cu acești munți, zona muntoasă din Israel este locuită de arabi, e drept că arabii locuiesc în văi. Însă din secolul XIX, de la inventarea curentului electric și a pompelor, nu mai este o problemă să se poată construi așezări pe munți. Iată cum o profeție aparent imposibil de împlinit, se dovedește posibilă. Să continuăm citatele:
„Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel.” Ezechiel 37:22
„...locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.” Ezechiel 38:8
„Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor şi în toate locurile locuite ale ţării.” Ezechiel 34:13
Munții sunt pe primul loc în ce privește colonizarea.
Aceasta este profeția, să vedem evenimentele, cadrul lor și să urmăriți la știri accelerarea acestor împliniri. Ce să zic, să le și doriți!

„Poporul evreu are dreptul exclusiv şi inalienabil la toate părţile pământului Israelului. Guvernul va încuraja şi va dezvolta popularea în toate părţile pământului Israelului – în Galileea, în Neghev, în Golan, în Iudeea şi Samaria (Cisiordania)„
Liderul Partidului Sionist Religios (un fel de anomalie teologică în accepțiunea majorității evreilor religioși), Bezalel Smotrich, născut în colonii, a devenit ministru al finanțelor în noul guvern și desigur că va urmări finanțarea colonizării.

Adăugați la această conjunctură presiunea și viteza crescândă a exodului forțat al evreilor din Rusia, Belarus și Ucraina și veți putea observa matematic că oricât de rapid ar construi evreii, datorită numărului mare de „nou-sosiți”, tot „nu le va ajunge locul„. Zaharia 10:10
Urmăriți aceste știri!

Vă voi scoate din mormintele voastre

 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel.” Ezechiel 37:12

Învierea

„Mă trezesc.
Cineva mă scutură de braţ.
Aplecat peste mine, un ofiţer.
Îngheţ.
Mă văd în lanţuri.
Va găsi medicamentele, scrisoarea de-acasă, fotografia.
Va găsi pâinea primită pe furiș ieri de la unul dintre bucătari.
Nu mi-am imaginat că vor face vreodată control și în miezul noptii.
Ofiţerul mă îmbrățișează.
Nu-mi dau seama ce se întîmplă.
„Crede-mă, Bănuș, nu sînt beat. Am văzut cu ochii mei. A venit o telegramă. Ești grațiat!”
Mă uit la el ameţit.
Nu înţeleg.
Sau eu mai dorm, sau se joacă aici o comedie proastă.
„Glumiţi, așa, în miezul nopţii?” Nu glumea.
„Pregătește-te. Dimineaţă vei pleca acasă!”
Mă dau jos din pat. Mă așez în capul oaselor. Îmi vuiește capul. N-am putere. Nu știu ce să fac. Îmi scot punga cu medicamente. Vreau să le împart celorlalţi. I le dau lui Vîsîi. Să le folosească împreună cu profesorul Sîrbu. Şi cu Nae Rădulescu. Pîinea o dau profesorului. Acesta mă privește îndurerat. Are lacrimi în ochi.
„Măi Bănuș, noi rămînem, mâi Bănuș!”
Privesc pierdut. Ce pot răspunde? Sîrbu continuă: “Să nu mă înţelegi greșit. Nu mă doare că tu pleci. Mă doare că noi râmîinem!” Tot nu spun nimic.
Dimineaţa trebuie să aștept numărătoarea. Numai după aceea am dreptul să plec.
Întreaga colonie este încolonată în curte. Numărătoarea se termină. Un sergent mă conduce spre poartă. Trec prin faţa tuturor. Merg cu capul plecat. Nu mă pot bucura de fericirea mea. Mi-e sufletul înnegrit. Ei rămîn aici. Aud o voce strigînd:
„Măi jidane, Ben Gurion te-a salvat!”
Încetinesc pasul. Foarte bine faceţi! Insultaţi-mă! Blestemaţi-mă! E dreptul vostru! Îmi va fi plecarea mai ușoară.”

Când am citit acest paragraf din cartea lui Max Bănuș, „Cei care m-au ucis”, mi-am amintit profeția despre care voi scrie la sfârșit. Pe Max Bănuș l-am ascultat toată copilăria la Europa Liberă. N-am știut că fusese evreu. Nici că a făcut închisoare. De fapt numai după ce am citit multe cărți despre perioada respectivă, am înțeles.
Iată rama: în anii 1950, când comuniștii români (analfabeți și inculți majoritatea, în general brute, parveniți și oportuniști) au preluat puterea, și-au dat seama că nu sunt capabili să conducă și pentru că legionarii și cei din vechiul regim erau compromiși și condamnați, rămăseseră evreii, educați și calificați să conducă țara. Comuniștii i-au pus pe evrei în posturi bune peste tot, dar în paralel au băgat oameni de-ai lor, să „fure” abilitățile de la evrei, ca apoi prin anii 1957-1960, să le însceneze mizerii evreilor și să-i închidă pe rând, pentru a rămâne în locul lor „elementele sănătoase”. Așa a pățit și Bănuș Max, evreul. Iată cum își descrie el…

Mormântul

„Mi s-au dat hainele de deţinut. Maro, cu dungi închise verticale. Mă uitam la mine și-mi venea să rid. Ce comedie mi-a fost dat să trâiesc?
Camera 25. Repartizat în camera 25.
Ajung în cameră.Simt că mă sufoc. Aer. Nu e aer. Dumnezeule, nu e aer. O să mă obișnuiesc. Așa mi se spune. Trebuie să, cred, nu am ce face.
Cum pot dormi oamenii aici?
Cum pot sta?Cum pot mînca? Cum pot respira?
Am măsurat camera cu privirea. Nu era nevoie. Ceilalţi îi cunosc de mult toate dimensiunile.
Are 5 metri lungime, 4,50 lăţime. ”
Sînt patru rînduri de paturi de fiecare parte. Deci, opt rînduri de paturi. Două lipite de perete, două lipite între ele. Fiecare rînd are trei etaje de paturi. În total sînt douăzeci și patru de paturi.
Patul este lung de 1,80 m și lat de 0,95 m.
În fiecare pat dorm cîte doi deţinuţi.
În cameră sîntem, deci, patruzeci și opt de deţinuţi.
Pentru necesităţile fizice, avem un butoi. Butoiul se scoate o dată pe zi.
Pentru potolirea setei avem un alt butoi. Cu apă și cu o cană. Nu avem voie să avem cană particulară.
Opt dintre noi sînt tuberculoşi.
Trei au eczeme la gură.
Am auzit că foarte mulți au eczeme pe corp. Pentru prima oară în viaţa mea simt pericolul morții!„

48 de oameni într-o cameră de 22 mp este cu adevărat un mormânt. Ceea ce nu știa Max era că undeva în lumea liberă cineva aduna bani și trimitea la Securitatea română liste cu evreii care trebuiau să iasă…nu din închisoare, ci din România. „După 40 de zile de la „înviere” am părăsit și România”, pag 10

„Îngerul”

„Încă nu ştiam că la New York un vestit rabin, pe care nu-l cunoșteam, şi-a unit forțele cu un şi mai vestit filantrop american, pe care de asemenea nu-i văzusem în viața mea. Ei au plătit o sumă uriașă, în dolari, pentru a fi eliberat înainte de terminarea celor opt ani de condamnare.
Nu știam nimic. De altfel, nici n-aș fi putut înţelege în perioada aceea ce s-a întîmplat. Familia mea s-a mirat la fel de mult ca și mine c-am apărut din nou la suprafață,
Nimeni nu știa că libertatea îmi fusese cumpărată cu bani. Nimeni dintre noi nu știa că libertatea putea fi din nou cumpărată cu aur. Tirgul acesta, împrumutat din obiceiurile celor care trâiseră cu o mie de ani înainte, devenise din nou la modă în societatea românească.„

Desigur că nu știa. Nici chiar rabinul, sau filantropul, sau ofițerul, sau chiar Max însuși nu știau că se împlinește cu ei ceea ce a hotărât Dumnezeu înainte de a scrie…

Profeția

„Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei şi au înviat, şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr. ¹¹ El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: ‘Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!’ ¹² De aceea, proroceşte şi spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel. ¹³ Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! ¹⁴ Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut, zice Domnul.»’” Ezechiel 37

Cu siguranță nu este vorba în text despre morminte reale în care sunt puse cadavre și nici despre oase reale, ci imaginea văii cu oase din Ezechiel și a mormintelor este o imagine a exilului poporului evreu, iar „învierea oaselor” și scoaterea din morminte o imagine a Aliyah, a ridicării, a reîntoarcerii în țara lor. Max a plecat în Israel, dar n-a stat mult acolo, a ajuns redactor la Europa Liberă.
Dar celula în care stătea închis semăna cu un mormânt și statisticile arată că mii de evrei au trăit surprize ca și Max, să fie scoși din închisori în mod neașteptat în anii aceia.
Iată de ce trebuie să ne bizuim pe Cuvântul lui Dumnezeu, acesta se împlinește.
Noi așteptăm o altă eliberare: răpirea sau învierea reală din morți, dacă vom fi adormit înainte.
Oricum, nu un rabin va trage sfori, nu un bogat filantrop va plăti și nu un ofițer va anunța. Pentru noi, și planul, și plata și strigarea le-a făcut și le va face Domnul personal.
Noi ar trebui să ne simțim acum în lume ca și Max între cei 47 de colegi de priciuri….
„Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, ³ ……⁴ Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta…” 2 Corinteni 5
Să gemem apăsați, să dorim să plecăm, nu să ne lăudăm cu poziția câștigată în celulă. Poate un prici mai bun, o funcție mai mare, tot închisoare este.

Invazie, sinucidere asistată sau profeție împlinită? Iarăși despre islamizarea Europei.

„….după aceea, voi trimite o mulţime de vânători şi-i vor vâna pe toţi munţii şi pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor.”

Primesc cu regularitate articole noi scrie de Raymond Ibrahim și mă raportez la ce scrie. Născut în America, din părinți de origine egipteană, de religie coptă, fluent în arabă și engleză, Raymond Ibrahim face analize și trage concluzii suficient de probate pentru a fi vrednice să fie comparate cu profețiile biblice, treabă de care mă ocup eu pe acest blog. În articolul de astăzi, Raymond s-a luat de ideea scrisă de altcineva în presă, cum că în Marea Britanie, (unde anul acesta au intrat ilegal peste 40.000 de imigranți musulmani numai până acum), ar avea loc o invazie musulmană. Nici pomeneală, spune Raymond, asta nu e invazie, asta e invitație, invazie e atunci când: „o armată sau o țară folosește forța pentru a intra și a prelua controlul asupra unei alte țări.” și citează definiția din 3 dicționare. Apoi adaugă: „….ingredientul extrem de important care ar califica ceea ce se întâmplă astăzi drept „invazie” lipsește: musulmanii nu intră în Regatul Unit prin „ forță ”, împotriva voinței Marii Britanii.  Aceștia sunt bineveniți de guvernul și autoritățile Marii Britanii, cei mai însărcinați cu protejarea și menținerea caracterului național al Regatului Unit.„ Atunci cum să numim această cucerire tacită și schimbare de conținut a națiunilor din Regat? Tot Raymond dă răspunsul la finalul articolului: „Pe scurt, dacă ești invitat, nu poți fi numit „invadator” – indiferent de intențiile tale.  ……ceea ce se întâmplă astăzi în vest în general și în Regatul Unit în special, trebuie văzut și numit răspicat ca ceea ce este de fapt: nu o invazie de neoprit, ci o sinucidere asistată .„ Acesta e oful lui, durerea lui, mușuroiul de pe care privește lumea (punctul lui de vedere), unul cultural. (Eu scriu aici de pe un mușuroi mai înalt, din punct de vedere al profețiilor. ) Iar profeții au scris cu mult înainte să se întâmple, despre o vreme când poporul Israel, după 2500 de ani de viață în diaspora se va întoarce înapoi în țara Lui, țara lui Avraam, Isaac și Iacov. Prin Daniel, Dumnezeu ne-a lăsat și un termen precis: data la care Ierusalimul va fi cucerit din nou după două milenii de contopire străină, iar în textele profetice găsim o mulțime de amănunte despre cum va avea loc această reîntoarcere din diaspora. De fapt cum are loc, pentru că se petrece în zilele noastre. Un detaliu despre care am mai scris pe acest blog este faptul că o reîntoarcere a evreilor este mai mult forțată, decât benevolă și unul dintre detalii este că Dumnezeu va trimite vânători care îi vor vâna pe evrei în așa fel încât aceștia să fugă în Israel. Pierderea caracterului cultural sau național al Angliei este o durere prea mică pentru Dumnezeu și cu siguranță nu este un lucru pe care să-L menționeze sau să-i pese, pentru că oricum, în curând va fi instaurată împărăția Domnului Isus Cristos, împărăție care va nimici toate împărățiile pământului, așa că supremația culturală de moment a vreunui țări are mică importanță în ochii Celui care a scris viitorul acum câteva milenii. Mai mult, această islamizare tacită a Europei are loc cu acordul conducerii țărilor, atât al Marii Britanii, cat și al Germaniei sau al Belgiei. Cineva a scris o carte pe care am citit-o dar nu am apucat să îi fac recenzia:

…iar azi mi-am amintit de ea și am căutat-o în bibliotecă pentru că e aceeași idee ca la Raymond Ibrahim. E stranie totuși sinuciderea asta. E ca un rug care nu se mistuie. De ce nu se „mistuie rugul”?
Pentru că e mișcare divină.
Islamizarea, cu siguranță, nu întâmplător are loc exact în țările și în zonele unde există încă comunități importante de evrei: în Marea Britanie, în Franța și în Belgia. Cum această islamizare crește pericolul antisemit și provoacă acest al doilea exod evreiesc, am arătat postând articolul De ce fug încă odată evreii Europei?
Imperiul Britanic poartă moștenirea vinei de a fi împiedicat timp de 25 de ani, (cat a durat Mandatul britanic asupra Palestinei) emigrarea liberă a evreilor în Israel. Așa că și urgia transformării culturale pare justă.
Vă rog frumos să nu dați cu pietre-n mine, eu doar am citat 3 articole, e drept că la un loc și e drept, am îndreptat asupra lor lanterna profeților.
Lanternă cu care bâjbâi și eu în bezna viitorului, dar parcă cu câte raze de lumină se văd la orizontul istoriei, viitorul acesta nu mai e chiar așa de beznă.
Când Domnul Isus a mers prin părțile Tirului și Sidonului a mers pe ascuns, să nu fie văzut de iudei.
Până în ziua de astăzi taina împietrii evreilor este o taină mare și delicat administrată de Cel ce iubește și pe copilul ascultător și pe copilul împietrit.
Și dacă împietrirea este o taină, tot o taină este și despietrirea, și primirea lor înapoi, și pocăința lor. Dar este taină pentru cine nu înțelege și nu vrea să înțeleagă, pentru cine nu știe și nu vrea să știe, căci odată ce taina este scrisă și este spusă, pentru cine citește și crede, lucrurile sunt clare și înțelese. Chiar asta este deosebirea dintre pământul pietros și pământul bun: pământul bun este cel ce aude cuvântul și-l înțelege.
Lucru pe care mă străduiesc să-l fac și eu pe acest blog: „…să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile.” Efeseni 3:9
Înainte de a fi știre, orice eveniment a fost profeție, treptat, treptat, toate profețiile se transformă în știri.

De ce vorbesc de așa de multe ori despre evrei?

Am fost acuzat de cineva apropiat că la adunare toată ziua vorbesc numai despre evrei.
Ce să zic? E adevărat.
Chiar și aici pe blog scriu mult despre evrei.
Dar și Biblia tot numai despre evrei vorbește .
Sută la sută din scriitorii Bibliei au fost evrei, întâmplările din Biblie s-au petrecut cu evrei. Despre cine să vorbim? Evreii sunt poporul-„manual”, poporul-exemplu, poporul din întâmplările căruia noi avem de învățat.
Da, știu, foarte mulți din vorbitorii moderni nu vorbesc despre evrei, dar ei nu vorbesc nici din Biblie, ei vorbesc din filozofie, ei vorbesc din psihologie, ei vorbesc din tot felul de rețete de viață, despre succes, despre prosperitate, dar ei nu sunt creștini biblici.
Creștinii biblici vorbesc numai din Biblie, iar Biblia este povestea răscumpărării omului. În această răscumpărare, Dumnezeu a folosit lecții vii, cu oameni vii, cu un popor viu, iar acest popor este poporul evreu. Lecțiile pe care le predăm noi.
Rețeta vorbirii noastră este dată tot în Biblie: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.” 1 Corinteni 10:11.
Așa că dacă vrem să fim învățați de Dumnezeu, trebuie să învățăm din cartea lui Dumnezeu, trebuie să povestim întâmplările evreilor, să ne raportăm la ele, să învățăm din ele, să le știm ca tabla înmulțirii și ne vom regăsi în orice întâmplare prin care am putea trece în una din lecțiile lăsate de…evrei.
Îmi pare foarte rău pentru cei care se plictisesc de vorbirea despre evrei.
Din păcate situația lor se aseamănă tot cu o întâmplare pe care au pățit-o evreii: atunci când evreii s-au săturat de mană, de acea „hrană proastă„. Că acea hrană venea de la Dumnezeu, pe ei nu interesa, că era dulce și bună și că nu munceau nimic pentru ea, iarăși nu se gândeau la asta, singurul lucru de care erau stresați era monotonia, plictiseala cum am zici astăzi.
Încă ceva despre evrei.
Evreii nu sunt numai în Biblie, numai în trecut.
Ei sunt în prezent, printre noi, istoria lor (profețită) se împlinește sub ochii noștri.
Evreii sunt și în viitorul profețit, viitor al cărui cadru se conturează și el prin reîntoarcerea evreilor în țara lor, prin cucerirea Ierusalimului, prin urgiile prin care iată sunt fugăriți din toate țările spre țara lor.
Lucruri despre care trebuie vorbit cu perseverență, pentru a înțelege bine vremea în care ne găsim.
Desigur, dacă cineva nu iubește venirea Domnului, va găsi extrem de ușor vorbitori după plac.
Sunt mult mai mulți, copleșitor de mulți.
Dar eu nu vreau să fac parte dintre ei.
Ei nu vorbesc despre evrei, ei iau din Biblie periculos de puțin.
„Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos,” 2 Petru 1:19
Cuvântul prorociei, cărțile profetice adică, de la Isaia la Maleahi, toate se referă la evrei.
Nu poți „lua aminte” la proroci fără să cunoști bine istoria evreilor, cărțile Împăraților și Cronicile, întâmplări la care prorocii se referă. Așa că n-avem ce face, toată viața trebuie să vorbim despre evrei.
Obiecția aceasta „de ce doar despre evrei” seamănă cu nemulțumirea cuiva care ar obiecta că alfabetul are DOAR 27 de litere, că toate numerele se scriu DOAR cu 10 cifre, că drumul are DOAR două direcții și pe cer este DOAR un singur soare.
Ce să facem? Sunt lucruri cărora ne supunem.
Chiar și Bibliei pline de evrei.

Mai adaug ceva.
Evreii au fost în vechime poporul lui Dumnezeu (până la lepădarea lor, pe vremea lui Isaia), noi creștinii biblici suntem astăzi poporul lui Dumnezeu.
În trunchiul măslinului ale cărui ramuri au fost arse și sfărâmate „cu vuietul unei mari trosnituri„, am fost altoiți noi, cei dintre neamuri care credem. Moștenim aceleași făgăduințe ale credinței avraamice.
Suntem popor, nu religie. Așa cum și evreii sunt popor, chiar dacă în țările Europei în secolele 19 și 20 s-a încercat asimilarea lor ca și Cult mozaic. Cu noi creștinii se încearcă asimilarea cu religiile idolatre: cu temple, popi și slujbe.
Un creștin biblic normal va ieși elegant și discret din toate aceste religii pentru a suferi împreună cu poporul lui Dumnezeu. Un creștin biblic va rezona la fiecare asemănare cu vreun credincios evreu din Vechiul Testament și se va bucura de câte ori vine suferința asemănătoare unei lupte din partea vreunor dușmani ai evreilor din același Vechi Testament.
Credința este aceeași, făgăduințele sunt aceleași, legămintele sunt un pic diferite deocamdată, iar această delicatețe a lui Dumnezeu în administrarea legămintelor diferit pentru cei „doi frați” ține de tainele Lui.
„Nu disprețuiți prorociiile!„

9 principii pentru înțelegerea profețiilor biblice

Pentru a putea fi în Duhul Celui ce a inspirat Cuvântul cel Viu, am socotit necesar să schițez câteva principii necesare înțelegerii celor mai grele părți ale acestui Cuvânt: profețiile. Rămânând „zăbavnici cu inima” și „nepricepuți„, adică întârziați în înțelegerea a „tot ce au scris profeții„, pierdem nu numai o mare parte din testament, din moștenirea repartizată nouă, pierdem nu numai abilitatea de a folosi la întreaga capacitate armura Cuvântului divin, ci pierdem și tocmai scopul pentru care profețiile au fost date: de a ne asigura nădejdea prin prefigurarea garanției viitorului care ne așteaptă.
Faceți vă rog diferența dintre angajamentul fals (forma de evlavie) propus și standardizat de clerici și adevăratul angajament la care te duce învățătura biblică, angajament cerut de la fiecare cretin, necesar îndeplinirii eficiente a slujbei de către fiecare frate și soră. Orice creștin biblic va urmări pe Păstor.
Nu disprețuiți profețiile!
1.Duhul lui Hristos era în profeți, adică duhul Unsului. Profeții manifestau în vorbirea și purtarea lor caracterul și gândirea Unsului care urma să vină. De aceea este importantă înțelegerea profețiilor, pentru că prin ele îl înțelegem pe Hristos (Unsul lui Dumnezeu).
2. Creația lui Dumnezeu are rol didactic, animalele și plantele au în ele (în felul cum au fost create de Creator) părți din înțelepciunea divină și noi învățăm din creație caracterul și înțelepciunea lui Dumnezeu. Acest rol de învățare al creației are două aspecte:
– în primul rând că Dumnezeu își manifestă înțelepciunea văzută și ușor de înțeles, în ordinea și perfecțiunea creației, „așa că nu se pot dezvinovăți” și
-în al doilea rând, că tot Dumnezeu a luat pilde din creație pentru a ne explica înțelepciunea lui nevăzută, evenimentele viitoare.
3. Profeții au folosit pilde din creație în explicațiile lor: plante, animale, fenomene naturale. „Limba” profetică (vorbirea lui Dumnezeu) are în ea pilde așa cum limbile omenești au cuvinte. Pentru a putea „traduce” profețiile, adică pentru a le putea înțelege, trebuie să fim familiarizați cu tâlcul pildelor. Pilda este „limba străină” și tâlcul pildei este „limba noastră”: ceea ce trebuie și putem să înțelegem.
4. Mai multe pilde au același tâlc.
5. Pentru a putea înțelege deplin mesajul (tâlcul), trebuie să luăm toate pildele care au același tâlc și să le înțelegem împreună, nu separat. „Nici o profeție din Scriptură nu se tâlcuiește singură.” Aici voi da un exemplu la sfârșitul explicației (acestei postări).
6. Pentru că gândirea noastră lucrează cu imagini, cu vizualizări, efectul pildei (o înșiruire de imagini, o poveste) este puternic… „El le vorbea ca unul care avea putere (autoritate) nu cum le vorbeau cărturarii lor…” În ce consta această autoritate? În faptul că „nu le vorbea deloc fără pildă.„
7. Mintea noastră este totuși „zăbavnică” (întârziată), înceată în înțelegerea pildelor profetice. Această întârziere nu are decât o cauză morală, stăpânul din casa noastră firească (diavolul) nu ne lasă să-L iubim pe Cel care ne poate elibera „casa” de tirania lui și va încerca să ne dea alte satisfacții, ca să nu dorim să ne hrănim omul lăuntric cu smeritele pilde (pâinea din cer).
8. Profețiile pot fi și trebuie crezute în mod integral. Domnul Isus a acuzat pe iudeii vremii Lui că nu cred TOT ce au scris profeții. Ce ar zice oare astăzi Domnul Isus, când profeții nu sunt citați și citiți aproape deloc? Sau că cei care citesc, cel mai adesea răstălmăcesc.
9. Dușmanii pildelor sunt definițiile. Chiar dacă putem și nu e greșit să definim viclenia, de exemplu prin alte cuvinte, efectul folosirii „pildei vicleniei” în locul tâlcului, este mai puternic. „Spuneți vulpii aceleia!” a zis Domnul Isus cu referire la Irod.
Un exemplu dau mai jos ca să arăt cum 3 pilde au același tâlc, nu voi cita decât un verset, pentru că textele sunt lungi:
Pilda 1: pilda Chipului de aur din Daniel 2:31-45
Pilda 2: pilda celor 4 fiare din Daniel 7: 2-27
Pilda 3: „Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu, pe care-l întâlneşte un urs şi care, când ajunge acasă, îşi reazemă mâna pe zid şi-l muşcă un şarpe!” Amos 5:19, aceeași pildă, cu aproximativ aceleași imagini.
Pildele profeților sunt importante pentru că sunt evangheliile Vechiului Testament, ne prezintă pe Hristos (Unsul) în istorie, pe Cel ce era și pe Cel ce Vine. Cine le ignoră, pierde o mare parte din înțelepciunea pe care pildele o poartă și bineînțeles, pierde competența de a folosi Cuvântul, iar fără această competență, nici calificarea de a face „lucrări grele” n-o mai are și nici nu va primi nici de lucru, nici premiu.
Desigur că această postare se adresează creștinilor biblici, celor care cred că doar prin credință pot fi plăcuți lui Dumnezeu. Creștinii „ritualici” au scurtături, au popi, pastori și slujbe, dar pot să scriu orice despre ei, că oricum aceștia n-au ajuns cu cititul până la …sfârșit.

Se va zice: „Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte…”

„ De aceea iată vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!’  Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipisem!’ Şi vor locui în ţara lor.” ieremia 23:7-8
„Natașa, schimbă-mi ziecie ruble!” auzeam în românește când traversam prin tunelul subteran un mare bulevard din nordul Moscovei. Era prin 1995 când am fost prima dată la Moscova, apoi am tot mers până prin 1998, cam 4 ani, trimis de la fabrica unde lucram atunci. În total am locuit însumate cam 3 luni în Moscova, cu diferite treburi.
Acum privesc uluit lungile cozi de mașini de la granița Rusiei cu Georgia, în munții Caucaz.

Timp de 30 de ani Rusia, îndeosebi Moscova au atras ca un magnet muncitorii din toate republicile de la marginea Imperiului…mă rog, Federației. Îmi amintesc cum acest exod ar fi fost de neimaginat acum 25-30 de ani, ruși să fugă din Rusia. Spre Rusia se fugea. Natașa era din Moldova, ea și aproape toate vânzătoarele de fructe din Moscova. Soții lor lucrau în construcții, iar Moscova era o variantă mult mai bună decât Europa pe vremea aceea pentru muncitorii în căutare de lucru. Se mergea la Moscova la lucru de peste tot, mia de dolari se câștiga ușor în construcții. Se zicea atunci că în Moscova era numai azeri, un milion de oameni. Era un pol economic Moscova, trăgeau toți ca albinele la miere. Armenii aveau magazinele, comerțul, moldovenii lucrau la armeni ca vânzători prin bazare, mulți. Cecenii și alți musulmani făceau câte-un atentat din când în când și umpleau ora 5 la Pervâi Canal (Canalul 1) Ostankino, știrile despre crime, în fiecare zi.
Dar lumea aceasta nu merge nici după poftele oamenilor, nici după istoria falsificată pe care o predau copiilor în școli, nici după religiile deformate la care cotizează, ci merge după Cuvântul lui Dumnezeu transmis nouă prin smeriții, și disprețuiții, și ucișii profeți.
Iar profeții au scris după dictarea lui Dumnezeu. Despre Moscova nu scrie că va fi un pol economic, de fapt despre economiile lumii nu prea scriu profeții. Au scris despre dreptate și corupție, despre justiție și silnicie, despre viitor au scris mult. Nimic depsre PIB și Rate de creștere sau cursuri valutare nu au scris mai deloc. Au mai scris despre viitorul poporului lepădat, al evreilor împrăștiați. Cum vor fi aduși forțat în țara lor. Prin urgii.
Că ies evreii din Ucraina e clar, înțelegem de ce, dar iată că evreii ies și din Rusia. Pentru că acest mare exod al bărbaților ruși, sute de mii de oameni, are ascuns în el, exodul profețit al evreilor ruși. Vă dau să priviți un filmuleț primit ieri pe telegram și apoi mai adaug ceva.

(Imagine cu coada uriașă de mașini cu ruși care fug de mobilizare la granița dintre Federația Rusă (Osetia de Nord) și Georgia, 2 Octombrie 2022)
Times of Israel a scris ieri că statul Israel, după ce a primit deja anul acesta peste 24000 de evrei din Rusia, se pregătește de încă 40000. Un total de 60000 doar într-un an. Dar să cităm:
„Potrivit datelor de la Ministerul Aliyah și Absorbția Imigrației, aproximativ 24.000 de imigranți evrei s-au mutat în Israel de când Rusia a lansat războiul în Ucraina pe 24 februarie, cel mai important val de imigrație de acolo de când sute de mii de oameni s-au mutat în statul evreiesc ca Uniunea Sovietică s-a prăbușit acum peste 30 de ani….
…Mai târziu, duminică, o reuniune a cabinetului aliyah condus de Tamano-Shata a aprobat un program de „aliyah expres” pentru cei care sosesc din Rusia. 
Procesul accelerat va permite imigranților să li se aprobe aliyah înainte de a fi supuși unei verificări de eligibilitate, pe care o vor finaliza odată ce vor ajunge în Israel. 
Ministerul se așteaptă să sosească aproximativ 40.000 de imigranți în următoarele șase luni.
Agenția Evreiască va deschide, de asemenea, centre în Azerbaidjan și Finlanda pentru a ajuta rușii care doresc să migreze….
…..Se estimează că aproape 200.000 de evrei trăiesc acum în Rusia, deși aproximativ de trei ori mai mulți sunt eligibili pentru cetățenia israeliană, având cel puțin un bunic evreu.„
Mulți se miră că Putin nu închide granițele. Eu nu mă mir. Cel ce are o comoară, o ascunde și apoi cumpără țarina. E un mod de lucru dumnezeiesc. Profețiile despre ieșirea evreilor dintre popoare, despre împietrirea lor de milenii, despre răpirea adunării sunt toate taine. Nici chiar tu care ai ajuns cu cititul până aici, deși ești destul de de acord cu mine, nu ieși pe stradă să strigi aceste adevăruri și nici nu te culci inundat de fericire că se împlinesc aceste profeții. Pui poate acolo pe raftul minții încă o părere, ca Simon fariseul când a văzut că Domnul Isus nu se prinde că-i o păcătoasă cea care-i plânge la picioare.
Dar n-ar trebui să fie așa. Tainele trebuie explicate, deslușite, făcute înțelese, sunt taine până nu se explică, dar acum când vedem cum evenimentele explică profețiile, nu mai sunt taine. Nu știu ce e în capul lui Putin de nu închide granițele, probabil face pe democratul. Dar știu ce e în capul lui Dumnezeu că nu sunt închise granițele, ce ne-a scris la Ieremia: „a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte„.
Dragii mei, se petrece acest lucru sub ochii noștri, nu-i asta o bucurie, să vezi Cuvântul lui Dumnezeu împlinindu-se? Dar oare nu ar trebui să fie și o durere, să vezi atâția oameni care habar nu au de catastrofa care va veni peste toți cei ce vor rămâne nerăpiți pe acest pământ, la declanșarea urgiilor finale care vor duce la distrugerea totală a pământului? Dacă credem cu adevărat aceste împliniri, ar trebui ca tot cu adevărat să-i îndemnăm pe oameni să se pocăiască de „felul deșert de viețuire” și să se apropie de Dumnezeu prin credință.
60000 de oameni duși forțați de împrejurări în Israel este mult. Acești oameni n-ar fi plecat în condiții normale, sunt chiar setați teologic să nu plece (încă n-a venit Mesia, zic ei), Dumnezeu însă i-a scos și îi aduce în Israel fără voia lor.

Când etniile se frământă, imperiile se clatină

„Cetatea lui Dumnezeu, …nu se clatină; neamurile (etniile) se frământă, împărăţiile (imperiile) se clatină,
….şi pământul se topeşte de groază.”
Psalmul 46
        Prorocia despre nimicirea imperiilor este conținută în cea despre „înfrunzirea” etniilor, a națiunilor. „Vedeți smochinul și toți copacii„…. (Smochinul este statul Israel reînviat, toți copacii sunt toate celelalte națiuni care-și câștigă independența.) Nu scrie că doar unii copaci vor înfrunzi, ci că „toți copacii”. Înțelegem că toate națiunile trebuie să-și câștige independența, deci practic imperiile dispar.
      Și în Psalmul 46 vedem aceeași prefigurare a acelui moment când „piatra nedezlipită de mână” va distruge chipul din visul lui Nebucadnețar, adică imperiile.
        Că imperiile se vor „clătina” prin „frământarea” etniilor care le alcătuiesc este o realitate istorică ușor de observat în ultimele secole și chiar în zilele noastre.
       Povesteam joi dimineață cu Galina și fiul ei, refugiați din Mariupol, poposiți în casa noastră, în drum spre Germania. Ei tocmai citiseră la știri despre năvala de refugiați din Rusia la granița Gruziei (Georgiei) în urma ordinului de mobilizare dat de guvernul rus. Eu nu avusesem timp să citești știrile și nu știam, oricum ei erau conectați la canale de telegram și la surse de știri independente credibile pe care le accesează vorbitorii de rusă, pentru că nimeni nu are încredere în canalele de știri oficialei rusești. În sudul Rusiei, la granița Georgiei sunt etnii musulmane, ceceni, daghestani, etc.
Etniile din Rusia se frământă, imperiul rusesc se clatină. Nemulțumirile etniilor față de imperii sunt în stare latentă în general, dar atunci când izbucnește un război, se arată, se frământă. Niciun om de etnie nu vrea să-și dea viața pentru imperiu. (Nici românii din Imperiul Austro-ungar n-au vrut, vezi „Pădurea spânzuraților”. ) Rușii fug în Georgia de frica mobilizării. Evreii din Rusia fug în Israel.

A fost înghesuială mare la granițele Rusiei zilele acestea. Oamenii fug de mobilizare pe unde pot. Se frământă, se îngrijorează. Imperiul se clatină. Pentru mine aceste evenimente sunt mici detalii ale planului general lăsat de Dumnezeu în biblie prin profeți. Așa ar trebui să fie pentru fiecare om. O știre, o veste de război, de frământare nu ar trebui să fie o sursă de îngrijorare.
Domnul Isus însuși a spus „veți auzi de războaie și vești de războaie vedeți să nu vă înspăimântați căci aceste lucruri trebuie să se întâmple„. Mai mult: a dat detalii semnificative. Atunci când a fost întrebat când va fi sfârșitul veacului și care va fi semnul, a răspuns prin pilda smochinului și a tuturor copacilor. Înțelegem bine cunoscând profeții, că smochinul reprezintă pe poporul Israel și ceilalți copaci reprezintă celelalte popoare. Când înfrunzesc și li se frăgezește mlădița vara este aproape. Tot așa acum când vedem că a înfrunzit smochinul, adică s-a creat statul Israel și înfrunzesc celelalte popoare și li se frăgezește mlădița, adică se formează popoare pe teritoriile fostelor imperii, înțelegem că la acest timp s-a referit Domnul Isus.
Deci noi trăim acum exact vremea despre care au întrebat ucenicii, vremea sfârșitului. Că imperiul se numește rus și că are 400 de ani și că este condus cu mână de fier, are prea puțină importanță pentru cel ce a programat istoria. Și imperiul rus se clatină. Și etniile din el se frământă. E interesant de văzut la Wikipedia cât de multe etnii sunt pe teritoriul federației Ruse. Oficial 10% din populație, neoficial între 20 și 30% nu sunt ruși. Iar dacă vorbim de suprafețe de teren, acolo procentele sunt cu mult mai mari.

Am discutat mult cu Galina și fiul ei. Joi am fost la Salina Turda. Casa lor din Mariupol e incendiată de la începutul războiului. Doar ziduri căscate spre cer, acoperiș deloc. Au lucrat mulți ani la casă, cu multe sacrificii. Pe vremea perăstroicăi, prin anii ’90, când era foarte greu în Ucraina. Acum totul e distrus. Familia Galinei au stat șase luni în vestul Ucrainei, timp în care ceilalți copii au fugit în Europa. „Dumnezeu ne-a rupt de la toate deșertăciunile.” spunea printre întrebări, „de ce astea?, de ce astea?„.
……după 2 zile….

De când am început această postare Galina și fiul ei cel mic de 17 ani au ajuns în Germania la ceilalți copii. „Copiii sunt valuta noastră.” La 51 de ani are 15 nepoți.

Ce ar trebui să facem noi cei care citim sau auzim aceste știri și cunoaștem și profețiile pe care aceste știrile împlinesc.

Câteva lucruri:

1. Să ne uităm în sus, adică să ne gândim la lucrurile de sus și să așteptăm din ceruri pe Domnul Isus.

2. Să nu ne punem încrederea în lucrurile de pe pământ, pentru că le putem pierde odată cu prima rachetă sau primul avion care trece granița fără drept.

3. Să avertizăm și pe alții cu privire la volatilitatea timpului pe care îl trăim.

4. Să ne punem încrederea în Cel ce ne va scoate din deșertăciune acestei vieți, să ne bucurăm de apropierea zilei Lui, dar în același timp să ne întristăm pentru cei din jurul nostru care nu au această încredere și să îi avertizăm în fiecare zi de apropierea judecății Lui și a zilei Lui de răzbunare. Să-i îndemnăm să se apropie de iertarea Lui prin pocăință și credință.

       

Voi zice miazănoaptei: „Dă încoace!”

„Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus. Voi zice miazănoaptei: ‘Dă încoace!’ şi miazăzilei: ‘Nu opri, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului:” Isaia 43:5-6

Valul de refugiați din Ucraina s-a oprit aproape de tot peste vară, am fost doar odată solicitat prin august să „salvez” o familie cu 7 copii care rămăseseră cu mașina defectă lângă Nyregyhaza. Aveau numărul meu de la cineva din SUA…!!?? Am creat conecțiile necesare (fără să ies din biroul meu din Cluj) și în 4 ore niște credincioși din Nyregyhaza le-au pus mașina pe platformă, service, cazare copii, reparație….era o siguranță arsă.
Am petrecut aseară cu mama și fratele celor 4-5 frați care au trecut în primăvară pe la noi. Toți din Mariupol. Multe nu pot scrie, nici arăta, deși aș vrea. Ceea ce e nou și probabil se știe deja: fratele conducător de adunare de la singura adunare evanghelică rămasă în Mariupol (unde peste 75% din cei care se adună sunt necredincioși care ascultă Cuvântul) a fost arestat ieri. Autoritățile de ocupație au cerut ca să li se dea sala pentru organizarea referendumului de alipire la Rusia și ei au refuzat. Nu prea sunt săli rămase întregi în Mariupol.
Au sosit târziu musafirii noștri, era trecut de 11, după un drum epuizant de la Galați până la Cluj.
Azi le facem o zi de vacanță, să plece mâine mai departe, odihniți.
„Am fost rupți de toate deșertăciunile” a spus aseară la masă sora Galina, după fuga de acum 6 luni din Mariupol și după 6 luni de refugiu la Ismail. Acum a trecut cu fiul de 17 ani în România cu destinația Germania, unde sunt toți ceilalți copii ai lor, singurul rămas în Ucraina fiind soțul, care nu poate ieși legal. Casa lor le este distrusă, am văzut filmul, de asemenea casele a doi din copiii lor sunt jefuite parțial și devastate (au locuit militari în ele).
„De ce toate astea?” se întrebau. Le-am spus încercând să-i încurajez, că eu mă aștept ca așa cum în primăvară au trecut pe rând toți copiii lor prin casa noastră în drum spre Germania, să vină vremea să îi găzduim pe drumul de întoarcere. Au zâmbit triști. Am vrut să le spun despre profeții, dar nu era potrivită nici ora, nici starea lor. De când primim oaspeți, am învățat lecția de a pune omul la masă, a-i da patul să se culce, (pardon…prima dată parola de la wifi), harta casei: dormitoare, bucătărie, baie. Profețiile și discuțiile din Scripturi a doua zi sau pe Whatsapp. Dar mintea mea rumega știrile de azi, le știau și ei: Putin a decretat mobilizarea generală. Coada de mașini (cu ruși care fug) la granița Finlandei era de 35 de km.
În exodul acesta masiv, a masca exodul celor „dați încoace” de Dumnezeu, a evreilor din Rusia, nu este greu pentru Cel ce lucrează în ascuns. Iar pentru că acest exod al evreilor este „unul câte unul” și pentru că în Rusia sunt încă mulți evrei, și această urgie care se tot aprinde ca o vâlvătaie în loc să se potolească, se pare că va fi lungă. Nu fac nici speculații, nici predicții, aplic doar profețiile la situația reală. Scoaterea evreilor din Rusia se face tot prin urgii, iar pentru ei abia acum începe urgia: recrutarea forțată, evreu-neevreu, mergi la război. Așa că singura opțiune este fuga, mai devreme sau mai târziu.
Iată încă o știre care împlinește încă o profeție.

Dumnezeul cetățuilor, despre urbanizare

„ În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ. Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi şi le va împărţi moşii ca răsplată. ” Daniel 11: 38-39

Urbanizarea cu adevărat a apărut în secolele 18-19. Până atunci dimensiunile orașelor erau limitate de tehnologiile încă nedezvoltate legate de aducțiunile de apă, de canalizări și de lipsa industrializării.
Pe măsură ce oamenii au descoperit secretele prelucrării metalelor, ale electricității și ale motoarelor, nu a mai fost nevoie de mulți țărani pentru pământ, ci de mulți muncitori pentru industrie și așa s-au dezvoltat orașele.
Odată cu conductele de apă și gaz, cu stâlpii de curent și telegraf, s-au întins străzi și cartiere pe orizontală și blocuri cu multe etaje pe verticală. Așa că „a sta la oraș” a devenit un țel, un vis, un idol: dumnezeul orașelor.
Născându-se și locuind la oraș, omul s-a îndepărtat de fermă și de ogor, de pildele creației, de semănat și secerat, de creștere plantelor, de germinare, de cântatul cocoșilor și de săritul vițeilor din grajd. Admirând mai mult obiectele făcute de om decât creația divină, omul de la oraș a căzut ușor pradă idolatriei.

Mai mult, nefiind dependent de agricultură, omul de la oraș nu mai era afectat de secetă sau de bolile plantelor.
„.…ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta” spunea Dimitrie meșterilor lui din Efes acum 2000 de ani, iar atunci când nu mai vezi binecuvântarea lui Dumnezeu din curgerea succesiunii de ploi și vreme bună, devii și mai idolatru. Când bunăstarea îți vine de la „meseria aceasta” mai repede uiți de Dumnezeu, te gândești doar la meserie. Îndrăznesc să presupun că la urbanizare se referă acest text din Daniel, despre acest dumnezeu nou, al cetățuilor.

De ce sunt atât de multe cărți despre Auschwitz, despre holocaust?

„Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul –” Isaia 43:10

” Încă mai eram acolo, aliniaţi, după ce s-a terminat selecţia şi, nu ştiu cum, dar era şi o femeie cu noi în grup, care ţinea în braţe un bebeluş de vreo două sau trei luni. Nu ştiu cum reuşise să-l ascundă de nemți până atunci.
Un SS-ist oarecare, de rang inferior, a văzut bebeluşul şi s-a dus la femeie. Netulburat, de parcă era ceva obișnuit, a înfipt baioneta puștii în trupul bebelușului şi i l-a smuls din braţe, apoi l-a aruncat în aer. A prins cu baioneta bebeluşul când cădea şi l-a izbit de pământ. A făcut-o cu plăcere — ca şi când ar fi fost un sport pentru el.

Într-o fracțiune de secundă, mama a sărit la SS-ist, i-a înfipt degetele în ochi şi i-a scos globii oculari ca pe două ouă mici. Nu i-am mai văzut ochii, doar sângele şiroind din orbite.

Totul s-a petrecut foarte rapid. Am fost cu toţii șocați şi încântați că femeia aceea a avut curajul să facă ce-a făcut — fără teamă şi fără să ezite niciun moment.

A fost împușcată din trei direcţii cu o ploaie de gloanţe. Se terminase cu ea. SS-istul a început să urle de durere. A fost important și pentru noi. Înainte, păreau diferiţi de noi, dar acum vedeam că SS-iştii nu ne erau mult superiori. Tipul acela avea un trup la fel cu al nostru, avea aceleaşi slăbiciuni şi urla exact ca noi.

Au venit câţiva gardieni şi l-au luat pe SS-ist de acolo. Probabil că l-au expediat la un spital din Germania. Sunt convins că rămăsese orb pentru tot restul vieţii. Ultimul lucru pe care l-a văzut au fost mâinile femeii îndreptându-se spre ochii lui.„

Sursa: Ceasornicarii, Harry Lenga, Scott Lenga , Polirom 2022, pag 154-155

Aproape de fiecare dată când mă duc la librărie găsesc câte-o nouă carte despre holocaust. În general sunt scrise de supraviețuitori ai holocaustului, câteodată ajutați de câte un scriitor de profesie. Eu cu siguranță am citit zeci de cărți pe tema Auschwitz și alte lagăre. În ultimul timp am descoperit cărțile despre Transnistria.
Cei au trecut prin suferință și prin amenințarea zilnică a morții au un altfel de mesaj decât cei care „nu ratează nici un prânz”. În ultimele săptămâni am mai citit vreo șase-șapte cărți, tot despre Auschwitz. Evrei sau evreice din Ungaria, din Polonia, din Germania, cu toții au scris.
Penultima carte cumpărată n-am citit-o. Se numește „Tatuatorul de la Auschwitz”. Vânzătoarea de la Cărturești n-o găsea și colega ei i-a strigat: caut-o la „ficțiune istorică”. Cum ficțiune? am întrebat supărat. Auschwitz nu e ficțiune. Mi-a explicat că nu e scrisă de cineva care a trecut prin Auschwitz, ci de un scriitor. Am cumpărat cartea de rușine, că a căutat o vreme. Dar se vede că scriitorul n-a fost acolo. Mi-am amintit de o poveste pe care ne-a spus-o Mihai Wurmbrand în 2009. Trebuia să facă în America filmul despre viața tatălui său. Regizorul american a citit toate cărțile lui Wurmbrand și s-a documentat. I-a prezentat lui Mihai scenariul. La faza în care Mihai, copilul de 12 ani se duce la mama lui la închisoare la Râmnicu Sărat, scenariul propus de regizorul american era așa: „am imaginat o scenă în care tu te duci la poarta închisorii și gardianul te întreabă grijuliu: „băiețelule, la cine ai venit?” Tu îi spui că la mama ta și atunci el te invită la restaurantul închisorii, te servește cu o cafea și te invită să îi spui povestea. Aici am pus următorul dialog…etc etc”
Am încheiat discuția cu regizorul în acel moment fără explicații și am venit și am făcut filmul în România„, ne-a spus Mihai. Cine nu a trecut prin suferință, nu poate s-o înțeleagă.

Nici o carte nu este ca alta. Fiecare om a intrat în lagăr cu impresiile lui, cu părerile lui și suferința l-a marcat pe fiecare într-un fel deosebit.
Și totuși de ce sunt așa de multe cărți pe același subiect, Auschwitz?
Oare pentru că evreii sunt mai isteți decât alți oameni și reușesc să își descrie suferința cu mai multe patos pentru a impresiona?
Altul este răspunsul: evreii sunt martorii lui Dumnezeu, ei sunt un popor martor. Ei sunt martorii împlinirii cuvântului lui Dumnezeu în ei, în istoria lor, în împrăștierea lor printre toate neamurile, în sinagogile și cimitirele lăsate în urmă, sunt martori prin țara pe care o construiesc acum, la exact 2300 de ani profețiți de Daniel. Sunt martori în suferința lor profețită. Citind cărți despre Auschwitz îmi răsună în minte Cuvintele lui Moise:
„…veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpânire. ⁶⁴ Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă, şi acolo vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră. ⁶⁵ Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat. ⁶⁶ Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta. ⁶⁷ În groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: ‘O, de ar veni seara!’ şi seara vei zice: ‘O, de ar veni dimineaţa!’” Deuteronom 28

Iar aceste frici profețite au fost descrise în cărți.
Fiind martori, ei trebuie ascultați. Fiind martorii lui Dumnezeu, cine îi ascultă pe ei, ascultă glasul lui Dumnezeu. Adică cei ce caută să le înțeleagă istoria, cauza suferințelor și miraculoasă lor reînviere în acest sfârșit de epocă istorică profetică.
Leneșul de cap va vrea să nu știe, dar dacă îi place să citească, va da cu ochii în librărie luna viitoare de o carte nouă despre Auschwitz. Și din curiozitate va ajunge la originea acestui popor martor.
Istoria evreilor este detaliată în Biblie, chiar și gândurile primului evreu și visele lui sunt scrise acolo.
Noi toți cei care credeam îl avem ca tată pe Avram pe primul evreu și într-un fel suntem și noi evrei, de fapt în alt fel. Împărtășim cu ei suferința respingerii: și antisemitismul și anticreștinismul fiind o formă de antiDumnezeu. (Antisionismul este o formă de antisemitism.)
Acest mare număr de cărți despre Auschwitz atrag atenția. Sinagogile goale atrag atenția. Cimitirele evreiești te fac să îți pui întrebări. Casele evreiești părăsite de peste tot (și ocupate de alții) fac parte din această mărturie complexă pe care Dumnezeu a lăsat-o în dragostea Lui celorlalte popoare ca să le facă să își pună întrebări. Și muzeele.
Pentru ce a făcut Dumnezeu aceste lucruri acestui popor? Am scris în alt loc la cineva care presupunea că Biblia este o înjghebare de texte evreiești pentru a domina lumea: -nici pomeneală: Biblia conține atât de multe texte antievreiești, pentru că este în primul rând o carte de justiție, o justiție raportată la moralitatea și dreptatea lui Dumnezeu. Iar pentru că evreii au călcat această justiție au fost pedepsiți. Iată ce le scria Ieremia în ajunul deportării prinanii 600 îH: „Unde este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?” ¹³ Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat, ¹⁴ ci au umblat după aplecările inimii lor şi au mers după Baali, cum i-au învăţat părinţii lor.” ¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin şi-i voi da să bea ape otrăvite. ¹⁶ Îi voi risipi printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi voi trimite sabia în urma lor până-i voi nimici.” Ieremia 9
La ce concluzii ajungem oare, la concluzia lui Nae Ionescu, că Iehuda patet (evreul suferă) pentru că este evreu? (citiți partea va 2-a a postării de aici.)
Să nu cumva să credem că noi celelalte popoare vom scăpa. Privind la pedeapsa lor, noi suntem mai vinovați ca ei, pentru că ei nu au avut exemplu de pedeapsă, dar noi îi avem pe ei.
„Necaz şi strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.” Romani 2:9
Întâi peste Iudeu.
Peste ei a venit emigrarea forțată din Israel acum 2500 de ani, peregrinarea prin lume timp de două milenii și jumătate și întoarcerea lor prin suferințe înapoi, „scăpați de sabie” (cum scrie Ezechiel și eu cred că acest text se referă la Auschwitz și la teroarea hitleristă), dar să nu uităm că acolo scrie mai departe…
Apoi peste grec.
Adică peste celelalte popoare (neamuri, etnii).
Urgiile de la Auschwitz se pot repeta pentru că omul este neschimbat în firea lui. Despre ce se întâmplă acum în Ucraina, despre sutele de mii de ucrainieni deportați în Rusia, probabil se va scrie în cărți peste 10 sau 20 de ani și ne vom mira, dacă va mai fi lume pe atunci.
Așa cum atunci când deportarea regatului de nord (numit atunci Israel) a precedat cu 70 de ani deportarea regatului de sud (numit atunci Iuda), profetul a amintit acești 70 de ani de „prilej de pocăință”, tot așa cred că va urma o pedeapsă peste neamuri „apoi peste grec”. Ieremia tratează acest subiect în capitolul 3: „Şi sora ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. ⁸ Şi, cu toate că a văzut că M-am despărţit de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi soră-sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. „
Suntem cronologic acum la această „virgulă” istorică dintre „Întâi peste iudei” și „apoi peste grec”.
Cu toate că noi neamurile, popoarele, au văzut pedepsirea evreilor pentru neascultarea lor, cea mai mare parte dintre popoare nu s-au întors la Dumnezeu cu pocăință.
Cel ce a știut este mai vinovat: „Domnul mi-a zis: ‘Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana Iuda.” v 11
De aceea sunt atât de multe cărți despre pedeapsă, despre Auschwitz. Auschwitzul a fost apogeul necazului și strâmtorării „peste Iudeu”.
Profeții Domnului au scris însă despre Necazul cel Mare care eu cred că este acel „apoi peste grec”, tot „necaz și strâmtorare”. Ziua de răzbunare a Domnului.
În fața acestei perspective atât de sigure și atât de dovedite, singura alternativă a fiecărui om rămâne pocăința înaintea lui Dumnezeu. Cum este această pocăință? Să rămânem la Ieremia 3, iată cum vede el în viitor pocăința evreilor: „Un vuiet se aude pe înălţimi: sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel, căci şi-au sucit calea şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. ²² Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile’. ‘Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru.„
Dar, dacă pentru ei, încă ușa este închisă (dar se va deschide), pentru noi acum este deschisă (dar se va închide). Pocăința nu este o decizie sau un moment, sau o slujbă, sau o aderare la vreun cult sau la vreo sectă, pocăința este în primul rând o frământare a inimii. O aliniere la Voia lui Dumnezeu din Biblie, o întoarcere cu adevărat la ascultare de El.

Aliyah din Rusia și Ucraina, 26 iulie 2022, alte cifre

După ce în 14 iulie am scris că peste 10000 de evrei din Rusia au emigrat anul acesta spre Israel, acum trebuie să corectez această cifră: „Aproximativ 19.200 de evrei ruși s-au mutat în Israel până acum în 2022, față de cei 7.824 din tot 2021.” scrie în ediția din 24 iulie Israel Hayom: https://www.israelhayom.com/2022/07/26/ukraine-war-led-to-major-spike-of-aliyah-from-russia/
Din Ucraina au emigrat spre Israel abia 12358 de evrei până acum anul acesta. Explicația este dată de faptul că în timp ce din Rusia bărbații au voie să iasă, deci și bărbații evrei, din Ucraina nu au voie.
Oricum ar fi, profețiile se împlinesc: o urgie sau alta scot pe evrei de unde i-a împrăștiat Dumnezeu acum 2600 de ani și-i duc în Israel. Unul câte unul.
Dar să cităm din articol:
„Declanșarea războiului din Ucraina a dus la o creștere majoră a numărului de imigranți din Rusia, au dezvăluit datele furnizate de Ministerul Aliyah și Integrării la cererea lui Israel Hayom .
De la începutul acestui an, aproximativ 19.200 de persoane au făcut aliya din Rusia, față de cele 7.824 care s-au mutat în Israel în tot 2021. Recordul lunar de anul trecut a fost înregistrat în octombrie cu 1.248 de noi imigranți, în timp ce anul acesta, în medie, 3.000 de evrei din Rusia s-a mutat în Israel în fiecare lună.
În februarie, Israelul a primit 743 de evrei ruși, un număr care a crescut după izbucnirea războiului, 3.361 care au făcut aliya în martie.
Cifrele sunt deosebit de mari în comparație cu aliya din alte țări, chiar și din Ucraina. De la începutul anului 2022, 12.358 de evrei au făcut aliya din țară și, deși numărul a crescut după izbucnirea războiului, de atunci a revenit la medie (doar 384 de evrei ucraineni au făcut aliya în iulie, față de 549 în iulie 2021, înainte de începerea războiului).
Până acum, în 2022, 39.585 de persoane au făcut aliya în Israel, dintre care 48% proveneau din Rusia.
Pe măsură ce Rusia continuă să amenințe că va închide birourile Agenției Evreiești , care lucrează pentru promovarea aliah-ului în Israel, surse politice spun că există teama că președintele Vladimir Putin ar putea chiar opri zborurile către Israel.
„Cu siguranță există o teamă că ar putea exista o închidere. Nu suntem siguri ce anume vor, pentru că nu au depus nicio cerere. Poate că le este frică de o creștere a aliyahului, nu se poate exclude acest lucru”, a spus o sursă. adăugând că oficialii politici sunt „din ce în ce mai îngrijoraţi”.
Un rabin care locuiește în Rusia i-a spus lui  Israel Hayom  că, în opinia sa, există o legătură directă între acțiunile Kremlinului și numărul masiv de imigranți care părăsesc țara pentru Israel.
„Retorica organizațiilor aliyah este că suntem într-o stare de sfârșit al lumii și trebuie să fugim din Rusia. Au făcut o campanie mare în ultimele șase luni, pentru ca oamenii să părăsească Rusia, așa că li s-a cerut să oprească campania. ,” el a spus. 
El a insistat că nu trebuie să vă faceți griji cu privire la închiderea zborurilor către Israel, spunând că „nu este nemaivăzut ca o țară să închidă o organizație care încurajează cetățenii să părăsească țara în mijlocul unei situații de urgență”.
Un alt rabin din Rusia a fost de acord, sugerând că Kremlinul acționează din răzbunare pentru acțiunile Agenției Evreiești. „
Profețiile lui Dumnezeu se împlinesc sub ochii noștri. Și cine a mai făcut profeții ca El?
„Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple! ⁸ Nu vă temeţi şi nu tremuraţi, căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta! ⁹ Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.” Isaia 44
Cugetul nostru, la citirea acestor știri comparate cu profețiile, poate s-o ia sau să rămână pe două căi.
Una este calea ce largă, calea nepăsării și ignoranței („n-au știut nimic„), calea ușuratică, calea neimplicării, cale care duce la pedeapsa celor ce n-au vrut să știe. Cei ce n-au știut, de aceea n-au știut pentru că n-au vrut („înadins se fac că nu știu„).
Alta este calea cea îngustă a atenției și analizei, a verificării și comparării, a aplecării asupra textului scris și a credinței în ce e scris, a căutării și observării împlinirii celor profețite.
Unsul lui Dumnezeu (Hristosul) va veni înapoi din ceruri și după ce-i va salva pe cei de pe calea îngustă, va face judecată asupra celor de pe calea cea lată. Toate aceste evenimente despre care scriem pregătesc calea reîntoarcerii Lui iminente. „De la smochin învățați pilda lui.„
Tu, dragul meu cititor, care ai ajuns până la capăt cu cititul, pe care cale ești, pe care cale vrei să fi, pe care vrei să-ți termini drumul vieții?

Alianța din Ezechiel 38?

Am scris acum ceva vreme că Putin nu e Gog. Și totuși tare se potrivește alianța profețită de Ezechiel acum 2600 de ani cu poza.
„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!  Te voi târî şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză şi care toţi mânuiesc sabia;  împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif:  Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miazănoaptei, cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine! ” Ezechiel 38:4-6
Pentru cercetătorii credincioși ai profețiilor biblice, istoria lumii este o succesiune de împliniri de profeții.
Toate aceste profeții au în vedere Planul divin veșnic dinainte de întemeierea lumii.
O lume întemeiată acum 6000 de ani, distrusă acum 4350 de ani prin potop și recreată după potop.
O lume care datorită păcatului repetat va fi din nou distrusă prin foc, un foc de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți.
Ordinea exactă a evenimentelor sfârșitului nu este deslușit prezentată de profeți, se dau doar semne, pentru ca atunci când se împlinesc, cei credincioși să capete speranță.
Socotesc întâlnirea de săptămâna aceasta a liderilor Persiei, Rusiei și Turciei un astfel de semn.
E vremea piersicilor, fructele care ne vin din Persia, de fiecare dată când mănânc piersici mă gândesc la Iran.
La întoarcerea de la Teheran, președintele Rusiei a dat ordin să se dizolve Agenția Evreiască din Rusia, o organizație care se ocupa de Aliyah, plecarea evreilor din Rusia spre Israel.
E evident că sugestia închiderii acestei agenții care întărește Israelul prin emigrație a venit din partea conducătorului iranian. Deci aproape sigur la Teheran s-a discutat și despre Israel.
Ei împlinesc probabil fără să vrea Scriptura, iată ce scrie Ezechiel mai departe:
„.…vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.„
O imagine nemaipomenit de exactă a Israelului de azi.
E posibil ca această alianță să conducă la un astfel de deznodământ: sângeroasa bătălie de la Armaghedon (Muntele Meghido-nordul Israelului).
Imaginea este detaliat descrisă de profet, nu lasă loc de dubii, va fi un grozav război:
„În ziua aceea, multe gânduri îţi vor veni în minte şi vei urzi planuri rele. ¹¹ Vei zice: Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, care stau fără griji în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri şi neavând nici zăvoare, nici porţi! ¹² Mă voi duce să iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun mâna pe aceste dărâmături locuite din nou, pe poporul acesta strâns din mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii şi locuieşte în mijlocul pământului.„
Iarăși o imagine fidelă a Israelului de astăzi, despre care este scris că va fi atacat de o alianță de popoare.
Dacă adăugăm ura furibundă a șefilor iranieni față de Israel, tabloul profetic se întregește.
Vă rog să nu plecați la pădure după lemne, vă rog să nu mă puneți pe rug.
Nu am zis că așa va fi sigur, am întrebat.
Postarea este o întrebare.
Dar te rog tu cititorule, în mod personal să îți mai pui o întrebare:
Ce fel de Biblie citești, cum o citești, ce fel de „gânduri îți vin în minte” când citești profeții, când asculți știrile?
Mai bine zis: citești profeții?
Aștepți împlinirea planului descris de ei?
Unsul despre care scriu toți profeții va veni din nou și va conduce lumea. Deocamdată a biruit moartea, o garanție suficientă credinței ca „toate îi vor fi supuse”. Iubești un astfel de Stăpân, crezi cuvintele Lui?
Aceasta este Biblia, așa trebuie crezută.
Ea îl are în vedere pe Unsul, pe Hristos.

Soarele se va întuneca

„Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina.” Isaia 13:10

Este o profeție repetată în Biblie, scrisă mai întâi de Isaia, dar repetată și de Domnul Isus:
„Îndată , după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.„Matei 24:29

Să vedem ce poate duce în mod „natural” la această catastrofă. Citez din articolul de azi din evenimentul zilei: „Ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar declanșa un război nuclear: „Furtunile de foc ar bloca Soarele”.
„ În cazul în care ar avea loc un război nuclear, s-ar declanșa „o mică eră glaciară”. Furtunile de foc ar elibera fum în atmosfera superioară și ar bloca Soarele, susțin specialiștii.„, „Potrivit acestui studiu, „o mică eră glaciară” s-ar declanșa în cazul în care ar izbucni un război nuclear. Furtunile de foc ar elibera fum în atmosferă, iar Soarele va fi blocat.”
„Studiile efectuate de specialiști arată că furtuni de foc ar elibera fum în atmosferă, acest fenomen ducând la blocarea Soarelui și la pierderea recoltelor din întreaga lume.„
În Apocalipsa este profețită o astfel de vreme:
„O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!” Apocalipsa 6:6
Un dinar era câștigul unui muncitor pe o zi.
O „măsură” este aproximativ un litru.
Ne putem imagina ca un litru de grâu să coste 50-100 de euro, sau cu cât va fi echivalată ziua de muncă după acel cataclism?
Avem voie să ne imaginăm diverse scenarii, ca profeții din vechime care „….cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos,” 1 Petru 1:11
Aceste scenarii iată sunt posibile, ce nu știm este când vor avea loc și din ce cauze exacte. Dar să urmărim pentru ca atunci când se vor produce să le recunoaștem, suntem obligați.
Chiar și când apare posibilitatea producerii lor.
Pentru confirmarea a ceea ce scriu aici, a acestei posibilități de răcire a climei datorate unor explozii, să ne amintim de foametea mondială din 1815-1816.
În aprilie 1815 muntele Tambora din Indonezia a erupt.

Citez fără comentarii din descrierea urmărilor acestei erupții din acest articol: https://www.almanac.com/year-without-summer-mount-tambora-volcanic-eruption
„Muntele Tambora a aruncat cantități imense de cenușă vulcanică în atmosfera superioară, unde a fost transportată în jurul lumii de către curentul cu jet. Praful vulcanic a acoperit Pământul ca o mare umbrelă cosmică, diminuând eficacitatea Soarelui pe parcursul întregului an rece. Acest lucru a dus la o reducere suplimentară a iradierii solare, care a adus un record de frig în mare parte din lume în timpul verii următoare. O astfel de erupție ar explica apariția Soarelui din 1816 ca „într-un nor de fum”.„
„Frigul neobișnuit a făcut ravagii în producția agricolă în multe părți ale lumii, creând direct sau indirect eșec de recolte, creșteri dramatice ale prețurilor la alimente, foamete, perturbări culturale și epidemii de holeră și alte boli. „
„Prețurile cerealelor din SUA s-au dublat cel puțin de patru ori, iar prețurile la ovăz au crescut de aproape opt ori….„
„O varietate de almanahuri și reviste și-au publicat gândurile despre eveniment, de asemenea:
„Razele Soarelui păreau să fie lipsite de căldură pe tot parcursul verii; toată natura era îmbrăcată într-o nuanță de sable.” –Almanah Albany ( NY ), 1852
„Pe parcursul întregului sezon, Soarele răsare în fiecare dimineață ca într-un nor de fum, roșu și fără raze, revărsând puțină lumină sau căldură și apune noaptea ca în spatele unui nor gros de vapori, lăsând cu greu o urmă a trecerii acestuia peste faţa Pământului.” – Revista Americană de Istorie”

Peste 10000 de evrei din Rusia au emigrat în Israel de la începerea „operațiunii speciale”

„Vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi strânge din ţările în care v-am risipit cu mână tare şi cu braţ întins şi vărsându-Mi urgia.” Ezechiel 20:34
Propaganda rusă nu folosește cuvântul război pentru atacarea Ucrainei.
Nu, ei îi zic „operațiune specială.”
Hai să-i zicem și noi așa.
De când a început „operațiunea specială” până acum, 6 iulie 2022, peste 300.000 de ruși au emigrat.
Majoritatea din ei conștienți de regimul de teroare pe care l-au părăsit, ei nu se bucură de calda primire pe care o au ucrainienii în Europa. De două ori oropsiți, acești emigranți ruși sunt cel mai adesea confundați cu agresorul de care și ei au fugit. Asta pentru cine se gândește la străini cu empatie.
Dintre acești 300.000 de ruși fugiți din țara lor, peste 10.000 sunt evrei ruși care au plecat în Israel. Dar aceștia au fost primiți bine. Alături de peste 20000 de evrei din Ucraina, iată că în 4 luni statul evreu a mai primit 30.000 de noi „olimi”, care au făcut „aliyah” doar în 4 luni.
Cam 250 pe zi, 10 evrei pe oră, un evreu la zece minute ajung în Israel.
Cuvântul lui Dumnezeu se împlinește sub ochii noștri.
Evreii pleacă unul câte unul, cum a zis profetul. „…iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel!” Isaia 27:12
Ieri, 5 iulie 2022, Agenția Evreiască din Moscova a primit un ordin de a-și înceta orice activitate. (Agenția Evreiască se ocupă în toată lumea de organizarea plecării în Israel a celor ce doresc.) De când a început „operațiunea specială” brusc doresc mult mai mulți, se răzgândesc. Îi mână frica, urgia, frica de urgie să meargă să-și depună documentele de emigrare.
Vă voi scoate, vă voi aduce, a dictat Dumnezeu profeților, nu veți „vrea” de bună voie.
Voi trimite sabia, foametea și ciuma după voi.
Aceste profeții se împlinesc și prin acest război absurd, chiar fratricid, pentru că Putin a atacat și a nimicit orașe majoritar rusești. Este un război fără nicio logică, în afară de cea profetică.
Dar cu certitudine Putin nu cunoaște profețiile, sigur n-a fost nimeni să-i zică „crezi tu în proroci împărate Putin?” Dacă le-ar cunoaște ar fi uimit că chiar el le împlinește.
De aceea se opune Putin profețiilor și a dat ordin de închidere a Organizației care se ocupă de emigrarea evreilor.
Ordinul va avea efect invers, când restricțiile se vor anula, un mare val de evrei va emigra.
De unde știu?
Istoria se repetă, exact așa au procedat cu evreii și comuniștii români, prin anii 50, ca Putin acum.
Naționalizare, restricții, interdicția emigrării și apoi au plecat în valuri. Urgie și aia.
Citiți aici dacă v-a scăpat, toate serialele legate de plecarea evreilor din România, prin comunism, tot o urgie lungă, cum cred eu că va fi și acest război, atât de lungă, până vor pleca toți evreii din Rusia și Ucraina în Israel.
Evreii sunt scoși prin urgii, iar această urgie a acestui război fără logică (ruso-rus) îi scoate dintre neamuri și-i duce în Israel pe evreii din Ucraina și Rusia (și Belarus).
E logic să urmărim că unde mai sunt evrei vor fi urgii, sau vor fi unele globale, nu știm de ce fel.
Întrebarea la care cugetul nostru trebuie să rămână este:
Vrem să urmărim acest fir logic al avertizărilor profetice și să trăim dedicați 100%, gând și faptă Planului lui Dumnezeu împlinit în Unsul Său (Hristosul Isus) la care avem acces și noi nemijlocit?
Sau ne fuge repede mintea la lucrurile lumii ca și cum n-am fi citit niciodată nici Biblia și n-am fi văzut la știri aceste împliniri și vom fi între cei mulți pedepsiți despre care se va spune: „și n-au știut nimic” ca despre cei din vremea lui Noe?

„…și toți copacii”, moartea imperiilor

„

„29. Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.  
30. Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. 
 31. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
 32.Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri.
33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 
34. Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. 
35. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. 
36. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”  Luca 21
După cum am arătat cu amănunțime și în alte postări care analizează istoria lumii în paralel cu profețiile biblice, și acest război din Ucraina este o bucățică de istorie care aduce mai aproape marea schimbare pe care Dumnezeu a pregătit-o în Planul Său, a dictat-o profeților Săi acum aproape 3 milenii și cei care îi cred Cuvintele o cred și o așteaptă. Această „mare schimbare” este vara istoriei, anotimpul secerișului sau instaurarea Împărăției lui Dumnezeu, despre care au scris toți profeții.
În Luca 21 este vorba de două evenimente distincte:
Primul este cucerirea Ierusalimului care a avut loc în anul 70, atunci când; „.…. veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. ²¹ Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el. ²² Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. ²³ Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie, împotriva norodului acestuia. ²⁴ Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile….” Lucrurile s-au petrecut întocmai.
Profeția a fost făcută în anul 33 și s-a împlinit în anul 70.
Istoric privind, cronologic, a urmat: „şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri,…” o perioadă de 1897 de ani până la eliberarea Ierusalimului care a avut loc în anul 1967.
Această eliberare a Ierusalimului a fost tot un moment profețit exact în Daniel 8, pilda Țapului și a Berbecelui, moment despre care am scris cu detalii aici: 2300 de seri și dimineți, anul 1967: împlinirea unei profeții Biblice.
Să ne apropiem de zilele noastre: „până se vor împlini vremurile neamurilor. ” adică până atunci va fi călcat Ierusalimul „în picioare de neamuri”. După declararea statului Israel în 1948, au trebuit evreii să aștepte încă 19 ani până să cucerească Ierusalimul, locul ales de David, locul templului, pentru că nu trecuseră 2300 de ani din anul bătăliei dintre Țap și Berbece. Dar doar atunci, în 1967, șase state arabe au atacat simultan Israelul în ceea ce a rămas în istorie ca războiul de șase zile, în urma căruia Ierusalimul a ajuns să fie „călcat în picioare” din nou de evrei. Până atunci nu s-a putut, până atunci a fost călcat în picioare de neamuri după cum a spus Domnul Isus. Multă vreme a dominat zona Imperiul Otoman, întins de la Gibraltar la Golful Persic și de la Viena la Don.

Acest imperiu otoman a crăpat la momentul potrivit ca să se poată împlini profeția și o mare mulțime de națiuni (copaci, în limbaj profetic) și-au câștigat independența. Dar abia în 1967 au trecut 2300 de ani de la „Daniel 8”.
Versetul 32 este o mare sursă de confuzie pentru cei ce nu sunt familiarizați cu Cuvântul lui Dumnezeu (nu cunosc vocea Păstorului cel Bun) și sunt nevoiți să pască iarbă călcată în picioare de „oi grase” și să bea apă tulburată: „Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri.”
Prin termenul „neamul acesta” trebuie să înțelegem „generația aceasta”.
La ce generație se referă cuvintele Domnului Isus din Luca 21?
Eu cred se referă că la două generații, fiind vorba de două evenimente distincte (pilda citată la începutul postării are în vedere al doilea eveniment), evenimente între care este o mare perioadă de timp, perioadă în care „Ierusalimul a fost „călcat în picioare de neamuri”. Acum știm că această perioadă a fost de aproape două milenii.
Prima generație este generația căreia Domnul Isus i-a vorbit în anul 33, o generație de evrei, care țineau sabatul și se referă la nimicirea Ierusalimului din anul 70. O distanță în timp de 37 de ani până la primul eveniment, mulți din cei ce au ascultat profeția au văzut împlinirea, n-a trecut generația.
Marele obstacol de înțelegere și totodată marea avertizare vine pentru noi cei care vedem „înfrunzirea smochinului” și a tuturor copacilor, adică afirmarea statului evreu ca națiune, simultan cu apariția altor națiuni (toți copacii), una după alta. Să zăbovim puțin aici.
Unde au fost națiunile (etniile) înainte de a apărea (înfrunzi, în limbaj profetic) ca state?
Înainte de „a înfrunzi”, națiunile au fost înglobate în Imperii. Statele naționale s-au născut din imperii. Aceste Imperii au fost: cel Otoman, cel Austriac, cel Britanic și cel Rus (mai târziu Uniunea Sovietică) și imperiile coloniale.
O concluzie logică și istorică a analizei profețiilor este că pentru a putea apărea națiunile (copacii), trebuie să dispară imperiile. Iar imperiile nu dispar ușor, vedem în istorie ce greu au cedat imperiile austriac și otoman. Numai din imperiul austriac au „înflorit” 10-12 națiuni.

Chiar Austria a rămas în zilele noastre o națiune mică și prosperă, fără aere imperiale, iar cetățenii ei nu sunt mai puțin fericiți din cauza asta. Perioada „înfrunzirii” copacilor este un eveniment profețit pentru a ne ușura identificarea momentului istoric: „CÂND înfrunzesc şi-i vedeţi…”. Acestă perioadă a „înfrunzirii” națiunilor a început cu războaiele din secolul 19, când au s-au eliberat popoarelor de sub jugul otoman, a continuat cu Primul război mondial când a crăpat Imperiul austriac, apoi a cedat și Cel Britanic și toate Imperiile coloniale.
Cred că ajungeți împreună cu mine la concluzia logică: trebuie să cedeze și Imperiul Rus.

Din ce se vede aici, harta etnică a Imperiului rus nu este identică cu ceea ce cunoaștem în mod obișnuit prin Rusia. Adaug aici o observație personală: când am tradus și am publicat Marea cronică a fraților huteriți, am fost uimit să citesc cum în perioada războiului de 30 de ani (1618-1648), descriind răpirile de oameni din zona de azi a Cehiei și Slovaciei, se spunea despre prinși că „au fost duși în Turcia”. Imperiul Otoman se numea Turcia atunci și avea granița pe la …Gyor, în vestul Ungariei. Dar oamenii din Europa numeau Turcia și Ungaria de astăzi, tot teritoriul aflat sub dominație turcă.
Revin la subiectul etniilor din imperiu. Harta etnică a imperiului rus arată o diversitate de „copaci” care vor „înfrunzi”, sau să traduc din limba pildelor profeților: o mulțime de etnii sunt acolo care își vor câștiga independența. Mai devreme sau mai târziu, nu știu, dar acest lucru se va petrece cu siguranță pentru că așa e scris: „TOȚI COPACII„. Domnul Isus a spus.
Apoi se mai deduce din context că nu va trece generația care a văzut „înfrunzirea” până la împlinirea completă a „acestor lucruri”. Unii au presupus că o generație fiind (conform Psalmului 90) de 70-80 de ani, atunci să ne așteptăm la răpire înainte de 1948 (anul înfrunzirea smochinului)+maxim 80=2028, alții că înfrunzirea ar trebui să se refere la „toți copacii”, deci de la anul înfrunzirii ultimului copac (țară independentă) ar trebui să mai adăugăm 80 de ani.
Nu fac speculație, dar atunci când se vor întâmpla, toate evenimentele vor fi în cadrul unor cifre biblic documentate. Mai important este avertismentul triplu dat de Domnul Isus:
1. Să veghem asupra noastră la pericolul îmbuibării și copleșirii îngrijorărilor, care ne-ar putea face ignoranți și ziua să ne prindă „fără veste”. v 34.
2. Acea zi va fi „ca un laț” pentru majoritatea locuitorilor lumii. v 35.
3. Să veghem și să ne rugăm ca să avem putere să scăpăm și să fim „în picioare” înaintea Fiului Omului, nu în genunchi, ca cei prinși.
Să mă întorc la Imperiul Rus.
Când a început războiul din Ucraina înțelesesem deja mai multe aspecte profetice.
Odată că acest război este o urgie care îi va face pe evrei să plece din Ucraina, dar și din Rusia, Belarus și fostul imperiu.
Apoi că Ucraina va câștiga independența. Oricum acest război cald probabil va fi urmat de unul rece al unor relații glaciale, dragoste cu sila nu se poate.
Și mai înțelesesem nu numai că Ucraina va câștiga independența, ci și că și-o vor câștiga și celelalte națiuni aflate sub umbra imperiului, așa este scris: „TOȚI COPACII”, chiar și Rusia. Închisorile din Rusia sunt pline de opozanți, Rusia este plină de informatori și nimeni nu îndrăznește să ridice vocea împotriva imperiului controlat de FSB, dar această stare nu poate ține mult. Chiar și poporul rus își va câștiga independența de imperiu.
Dumnezeu are un plan vast și în Planului și Imperiul rus a avut un rol important. Poate cel mai important a fost că imperiul a dat o limbă comună tuturor acelor etnii și evanghelia s-a propovăduit la fiecare în limba rusă, apoi în limbile lor și cu ajutorul sutelor de mii de deportați creștini, duși la …”urșii albi”. Una din familiile de refugiați care a fost la noi lunile trecute fusese „mutată cu traiul” din Ucraina în Siberia pentru a vesti Cuvântul în cadrul unei mișcări de acum 20 de ani care a cuprins peste 300 de familii tinere. Acum familia aceea este în Germania. Poate ar trebui adaug că „operațiunea Olga” din anii 80 a fost o mișcare prin care s-au transportat sute de tone de cărți în țările din Asia Centrală și Extremul Orient, în limbile lor.
Cam acesta este cadrul profetic în care are loc istoria lumii, singurul cadru corect prin care putem cu adevărat înțelege istoria, Biblia, trecutul, prezentul, viitorul și propria ființă. Pentru că Cel care ne-a avertizat de aceste vremuri este și Cel care va veni în Gloria la care ne cheamă să-i fim părtași. Și ne spune delicat: „luați seama la voi înșivă„….El care prin Isaia ne spune despre sine: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite” Isaia 57:15 are de-a face cu inima noastră, cu preocupările ei.
Să rămănem cu aceste două întrebări:
1. Suntem noi cei „zdrobiți și smeriți” ca Domnul să fie cu noi?
2. Suntem noi cu cei „zdrobiți și smeriți”, cu profeții din vechime (și scrierile lor), cu apostolii (și epistolele lor) și cu cei din zilele noastre care caută să vadă ca profeții „ce vremi și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos din ei” sau suntem cu unșii cei falși care au nevoie doar de bani și glorie deșartă?
El ne-a spus nu numai că imperiile vor trece, ci și că „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. ” v 33.

Nu voi mai lăsa pe niciunul din ei acolo

 

10.000 au imigrat în Israel în urma invaziei ruse a Ucrainei 

„Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe niciunul din ei acolo.” Ezechiel 39:28
Ceea ce arată Dumnezeu în Scriptura Lui, ceea ce auzim și vedem la știri și eu menționez aici de mult timp se împlinește cu precizie milimetrică” Dumnezeu îi adună pe evrei, pe copiii prietenului Său Avraam, înapoi în Israel.
Într-o lună au ajuns 10000.
Citez: „Cea de-a 10.000-a sosire este Sasha Zlobjn, care a fugit din Ucraina împreună cu bunicii, lăsându-și părinții în urmă.

Sasha Zlobjn din Harkov, Ucraina, este a 10.000-a persoană care a imigrat în Israel din fosta Uniune Sovietică de când Rusia a invadat Ucraina luna trecută, de luni după-amiază, a declarat Ministerul Imigrării și Absorbției.
Zlobjn a ajuns luni în Israel împreună cu bunicii săi, fugind de luptele brutale din Harkov, într-un zbor cu alți zeci de refugiați ucraineni.
„Am fugit din Harkov cu bunica și bunicul meu, dar, din păcate, părinții mei au rămas acolo. A fost o călătorie epuizantă care s-a încheiat cu această primire plăcută”, a declarat Zlobjn oficialilor de imigrare, potrivit ministerului.
Peste două treimi din cele 10.000 de persoane care au emigrat în Israel în ultima lună au venit din Ucraina, potrivit ministerului. Restul au venit din Rusia și Belarus. Deoarece guvernul consideră că toți acești imigranți din fosta Uniune Sovietică fug de crizele umanitare – războiul din Ucraina și represiunea crescută în Rusia și Belarus -, ministerul a început să-i grupeze pe toți într-un singur grup în scopul statisticilor sale.
Ministrul Imigrării și Absorbției, Pnina Tamano-Shata, a salutat valul masiv de imigrație din Ucraina, dar a recunoscut că este determinat de „circumstanțe dificile”.” sursa

Am avut această postare în minte de multe zile, dar alaltăieri m-a ajutat acest articol din Times of Israel ca să am ilustrație. Între timp am avut bucuria de a găzdui „bejenari”, în rusă bejențî, adică fugari, refugiați. N-a fost greu și de la fiecare grupă am rămas cu amintiri și legături, pe unii am apucat să-i sun și păstrăm legătura. Joi a venit Evghenii (nume schimbat) cu soția însărcinată și doi copilași. Și cu mașină de împrumut. Defectă. Am luat la rând problema, de la o reprezentanță japoneză unde s-au dat peste cap să ne găsească niște piese, la altă reprezentanță, tot japoneză unde am primit alte piese gratis și până la service-ul condus de niște credincioși care au făcut reparația gratis, peste tot am întâlnit o mare deschidere spre ajutorare. Erau din Mariupoli, ca majoritatea celor ce ne-au trecut prin casă. Vineri seara la Mall stând la MacDonalds ne-a zis soția lui Evghenii; „e așa ciudat ca noi să stăm aici, lumea se plimbă, copiii se joacă și la 1000 de km de aici, oamenii stau prin beciuri, flămânzi, însetați și înspăimântați, fără putință de scăpare.” Puțin mai târziu le-a ticăit telefonul și citind, s-au întunecat la față, alte două din cunoștințele lor din Mariupoli, tot credincioși, au fost omorâți. În total 10 din cunoscuții lor au pierit de la începutul războiului.
Cam din cauza asta nu am scris. Cât timp n-am avut cazați, am mai tradus pentru unul-altul, am intermediat cazări, am dirijat, am dat informații. Acum s-au mai liniștit lucrurile și iau postările de la coadă.
Acest exod ucrainean are în el ascuns un alt exod, mai greu de observat: exodul evreilor.
Profețiile dau în mai multe locuri detalii diferite ale acestui ultim exod, să le enumerăm:
1. Este un exod tainic. Seamănă cu exodul evreilor din România. Foarte multe cauze au lucrat ca exodul din România să fie unul secret, nu ca cel din Egipt, am dat detalii aici, este și un film. Tot la fel acest exod ucrainean uriaș este un fel de trecere a țării roșii, pentru că nu fug doar evreii din Ucraina, ci și cei din Rusia și Belarus, din fostele țări roșii.
2. Este un exod treptat. Scrie în isaia și eu am făcut deja o postare pe temă, că vor fi aduși în Israel „unul câte unul”. Dar să citez: ” În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Râului până la pârâul Egiptului; iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel!” Isaia 27:12
3. Este un exod forțat. Fratele Sașa din Donețk mi-a spus: „Poate aceștia sunt ohotniki (vânătorii) din Ieremia.” Nu a stat decât la masă, câteva ore și au plecat, nu au dormit la noi, nu am apucat să aprofundăm subiectul. Cred că așa cum am arătat, evreii sunt scoși din casele lor prin urgii...așa sunt duși în Israel. De aceste urgii nu scapă nici „egiptenii” din mijlocul cărora fug, mai ales ei. Așa cum Egiptul a devenit un loc urât, unde nu mai îți venea să te întorci, așa cum a fost România anilor 80, așa devine Ucraina acum, un loc la care să nu se poată întoarce (sper că cei ce se ocupă cu arderea pe rug a defectorilor de gândire aprobată să nu fi ajuns cu cetitul până aici.)
Aș mai adăuga, dar mai bine dau link la ce a scris un om mai deștept ca mine despre Restaurarea evreilor, Isaac Newton. Aceste vremuri le trăim.

Mi-am luat pașaportul, m-am uitat la casa mea cu lacrimi în ochi și mi-am luat rămas bun

„Şi Domnul mi-a zis: ‘De la miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării.” Ieremia 1:14

Grupa de refugiați de săptămâna asta, tata, mama și Mașa(fiica de 11 ani, tot din Odessa) s-a deosebit un pic de ceilalți. La fiecare trecere de avion peste casă, mama și fiica tremurau necontrolat și priveau speriate în jur. Le linișteam zâmbind și vorbindu-le calm. Mama unui prieten din grupul lor, Nadia, de 78 de ani a chemat salvarea la ora 4.00 dimineața, suspectă de infarct. ECK, CT, supraveghere, se pare că doar spaima. Au ținut-o totuși la spital până la amiază. Au plecat toți pe la două.
„Cum e să-ți pui toată viața într-o geantă?! Imaginați-vă!”
„În două portbagaje”, am crezut eu că corectez pentru că veniseră cu două mașini, soțul și soția și fiica. „Suntem 3 familii!” m-a corectat. În total erau 10 în trei mașini, ceilalți au foat cazați la alte două familii. Nu au pe nimeni în Germania, doar prieteni de-ai prietenilor. La plecare le-am dat ultimele Nou Testamente în limba rusă și ceva literatură ucraineană tocmai primită de la GBV. Un mare exod.

Azi de fapt vreau să pun aici un articol tradus de Google de pe Times of Israel, articol care dovedește odată în plus ce am tot scris pe aici de aproape 10 ani: și acest război împlinește profeția legată de plecarea evreilor din toată lumea spre Israel. Plecarea forțată.

Creștinii ajută sute de evrei ucraineni să scape de război și să imigreze în Israel.

(Creștinii pentru Israel, care a ajutat mii de evrei să se mute din Ucraina în Țara Sfântă în ultimii 25 de ani, se pregătește pentru acest moment din 2014.) sursa

Nataliya Krishanovski își riscă viața pentru a-i scoate pe evrei din părțile bombardate ale capitalei Ucrainei, dar ea nu își vede exact acțiunile ca pe o muncă umanitară.

Krishanovski, în vârstă de 60 de ani, face parte dintr-o echipă de 20 de creștini care de ani de zile îi ajută pe evreii ucraineni să imigreze în Israel, deoarece cred că acest lucru ajută la îndeplinirea profețiilor biblice și compensează persecuția antisemită.

„Este lucrarea lui Dumnezeu, nu munca umanitară”, a declarat Krishanovski, care lucrează în biroul ucrainean al mișcării Creștinii pentru Israel, într-un apel telefonic pentru Agenția Evreiască Telegrafică.
După invazia Ucrainei de către Rusia, care a început pe 24 februarie, organizația creștină sionistă a folosit conexiuni și planuri de urgență pe care le-au construit ani de zile pentru a ajuta sute de evrei ucraineni să părăsească țara – reprezentând o parte semnificativă din miile de evrei ucraineni care au fugit în timpul războiul de până acum.

Krishanovski a spus că a condus familiile evreiești din regiunea Kiev la punctele de întâlnire de unde alți șoferi le duc în Moldova vecină. Ea a numit munca semnificativă pe mai multe planuri, nu în ultimul rând prin „privirea pe care o văd în ochii familiilor pe care le aduc”, a spus ea în interviu, ținându-și lacrimile. „Ochii lor arată de parcă ar fi fost livrați.”

Krishanovski crede că ceea ce se întâmplă în Ucraina este realizarea profeției descrise în Ieremia 1:14, în care profetul spune despre avertismentul lui Dumnezeu că „De la miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării.”.

Frica încă se strecoară când Krishanovski este pe drum, mai ales când trece pe lângă o mașină sau o clădire arsă. Mii de oameni și-au pierdut viața în război, inclusiv mulți civili din partea ucraineană.

Pentru a învinge frica, Krishanovski, o mamă a unui copil, recită Psalmul 91 – „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”” – până când ea se simte „suficient de neclintită pentru a continua”, a spus ea pentru JTA.

Refugiații evrei – o mică minoritate în exodul a milioane de ucraineni – au, de asemenea, nevoie de forță pentru a pleca.

Ludmilla Zibulka, o văduvă evreică în vârstă de 77 de ani, a părăsit orașul Harkov, din est, săptămâna aceasta, împreună cu alți mii de refugiați. Cu ajutorul creștinilor pentru Israel, ea a fost dusă într-un autobuz încălzit cu mâncare caldă tot drumul de acasă la oficialii israelieni din Moldova, unde oficialii îi ajutau pe evrei ca ea și rudele lor să imigreze în Israel.

„Mi-am luat pașaportul, m-am uitat la casa mea cu lacrimi în ochi și mi-am luat rămas bun”, a spus Zibulka, care are un fiu care locuiește în Israel. Ea a avut 15 minute pentru a colecta câteva obiecte, deoarece artileria cădea lângă casa ei. „A fost foarte înfricoșător și foarte dureros.”

Faptul că creștinii au ajutat să o ducă Zibulka și fiul ei în Israel, a spus ea, „este foarte special. Arată că Dumnezeu este cu adevărat iubire.”

Christians for Israel face parte dintr-o rețea liberă, cu sediul central în Țările de Jos, de congregații creștine sioniste din zeci de țări.

În Ucraina, Christians for Israel a ajutat mii de evrei să facă aliya sau să imigreze în Israel în ultimii 25 de ani și se pregătește pentru acest moment din 2014, a declarat directorul biroului Koen Carlier, un cetățean belgian care trăiește. ani de zile în Ucraina cu soția sa născută în Ucraina, Ira.

În acel an, când Rusia a anexat o parte a Ucrainei, Carliers a ordonat biroului să înceapă să lucreze la planuri de evacuare. În aprilie, când Rusia a început să crească presiunea asupra Ucrainei, a început să-și facă provizii și și-a procurat mai multe microbuze.

Dar aveau nevoie de aliați evrei pentru a avea acces la evreii interesați să facă aliya. Și aceasta nu este întotdeauna o sarcină ușoară pentru o organizație creștină într-o țară în care motorul principal al vieții comunității evreiești este Chabad, o mișcare evreiască ortodoxă ai cărei rabini sunt vigilenți împotriva încercărilor creștinilor de a căuta convertiți evrei.

Creștinii pentru Israel au apelat la rabinul Binyomin Jacobs, un rabin șef al Olandei și un prieten al lui Roger van Oordt, fostul director al creștinilor pentru Israel și fiul fondatorului mișcării .
„Sunt cel care se potrivește creștinilor pentru Israel”, a spus Jacobs, care este unul dintre fondatorii Centrului Rabinic al Europei, un grup afiliat lui Chabad. „Dacă au nevoie de contact cu un rabin din Ucraina care nu-i cunoaște, pot garanta că creștinii pentru Israel sunt 100% cușer.”

Carlier pare să fie rupt între două tipuri de emoții, în timp ce ajută la aducerea evreilor de la granița ucraineană-moldovenească la Chișinău, capitala Moldovei, și în România, în pregătirea imigrației lor în Israel.

Pe de o parte, „este trist să vezi oameni, bătrâni, nevoiți să lase totul în urmă și să dispară cu dureri în ochi”, a spus el. 
Pe de altă parte, plecarea lor, în opinia sa, „este o confirmare a legământului divin, a promisiunii lui Dumnezeu. Uneori, Biblia este foarte clară când Dumnezeu menționează anumite lucruri despre vremurile prin care trăim. Aceasta este una dintre acele vremuri.”

Zibulka a spus că plecarea în Israel o umple de speranță.

„Este un pământ promis nouă. Și cred că este un pământ care ne va întoarce dragostea”, a spus Zibulka.”

Exodul din Ucraina, ziua a 7-a

„De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!» Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor. ” Ieremia 16:15-16
Și explicația războiului din Ucraina de acum:
” Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari v-am risipit, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.” Ezechiel 20:34 

(sursa: https://www.timesofisrael.com/hundreds-of-jews-fleeing-ukraine-to-arrive-in-israel-next-week/)
Ce am avut de explicat am explicat înainte, de 8 ani încoace pe acest blog: trăim vremuri profețite.
Urgii înspăimântătoare ca în Egiptul de acum 4000 de ani, urgii care îi fac pe cei mai antisioniști evrei să plece spre singura țară unde sunt așteptați, spre Israel.
Ca să se împlinească Cuvântul Domnului:
Isaia 14:2 „Popoarele îi vor lua şi-i vor aduce înapoi la locuinţa lor...” aici intră și nemaipomenita deschidere și generozitate a polonezilor, moldovenilor și românilor față de refugiați, asigurarea de alimente și adăpost pentru refugiați, gratuitatea pe trenuri și organizarea de transporturi spre Israel.
Isaia 49:22 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.” același lucru descris încă de acum 2500 de ani. Trăim chestii profețite
Cine cunoaște profețiile și le crede, se uită la știri ca la un film deja văzut.
Ar fi prea multe de înșirat, sunt zeci de versete în profeți care descriu această strângere a poporului evreu înapoi în țara lor. Isaac Newton a lăsat scris că nici un alt eveniment istoric nu este mai des profețit în Biblie…..și asta a scris acum 300 de ani și mai bine.
Duminică după adunare și după ce am stat la masă am plecat spre Aleșd.
Vreme frumoasă, se simte aerul de primăvară, drumul nu era aglomerat.
Pe la Ciucea se făcuse coloană, două mașini din față mergeau ca melcul. Am depășit coloana pe rând și am ajuns în spate la două mașini de …ucrainieni. Realitatea exodului m-a lovit din plin.
Mi-am dat seama că sigur drumul e plin, doar atâta că mergeam în aceeași direcție, să văd ce va fi la întoarcere.
Pe la Piatra Craiului intra miros de fum de afară, am ajuns din urmă o mașină care scotea fum. Clar, s-a dus turbo.

A oprit în parcarea de la restaurante din vârful dealului și am tras în spatele lui, erau o familie cu doi copii, Serghei, din Odesa.

Am realizat încă odată de ce a rânduit Dumnezeu să știu rusă și ucrainiană.
L-am liniștit, am schimbat telefoanele, ziceau că merg în Polonia.
Am mers la adunare și când m-am întors seara spre Cluj am întâlnit peste 70 de mașini de Ucraina, unele în grupuri de 5-6. Până la autostradă la Gilău, apoi nu mai erau, semn că veneau dinspre Moldova pe Mureș apoi autostradă.
M-a sunat Serghei luni din Slovacia, că merge „po tihoncu”-încetuț. Bagă ulei.
Între timp o familie apropiată a luat 5 refugiați în casă.
Am slujit de traducător. Dacă nu am avea noi acum probleme medicale, am lua și noi, poate după.
Am sunat în Ucraina, la Cernăuți.
Acolo e liniște, încă.
Să vă las tot cu profeții, cu alte locuri despre aceeași temă:
„Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus.” Isaia 43:5
„Şi Eu Însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte şi se vor înmulţi.” Ieremia 23:3
„Iată, îi voi strânge din toate ţările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta şi-i voi face să locuiască în linişte acolo.” Ieremia 32:37
„Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele.  Îi voi sădi în ţara lor şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o…” Amos 9:14-15
Mai sunt multe alte locuri, le găsiți voi!
Aceste împliniri exacte trebuie să ne formeze cugetul spre ascultarea Cuvântului cu angajament.
Să medităm la profeții, dar și la știri , să le comparăm, să le cercetăm și vom descoperi tot mai multe din armonia care este din veșnicii între Scripturi, creație și istorie.

„Înfrunzirea” Ucrainei

” Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.  Cînd înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întîmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.” Luca 21:29-31
Această postare este mai mult o recapitulare a postărilor pe care le-am scris de-a lungul anilor despre Ucraina. Încep cu câteva citate din postări, apoi pun linkurile, o mențiune și câteva întrebări, răspunsuri și concluzii, la urmă.

2014
„Mă consider îndreptățit să scriu, am fost în Ucraina de mai bine de 100 de ori, vorbesc limba, am prieteni, le cunosc mentalitatea, dorurile și durerile. Am neamuri, socrii și nevastă ucrainieni, așa că vorbesc ce știu și eu. ” sursa, punctul 3,

„Am cunoștințe în vestul Ucrainei, naționaliști ucrainieni plini de un etnicism de gândire față de care Vadim al nostru și secuii de la noi sunt copii mici. În Ucraina de vest naționalismul nu este o răceală trecătoare, este un cancer de minți. Dușmanii sunt ”moscalii”, rușii, cei care prin Stalin au omorât prin înfometare între 7 și 10 milioane de ucrainieni, lucruri care se uită greu. Sunt patimi în Ucraina pentru care cu siguranță sute de mii de oameni ar fi gata să moară.” sursa, punctul 7

Linkurile:
Autocefalia unei iluzii, 17 aprilie 2014
Smochinul și toți copacii, ”înfrunzirea Ucrainei”-se naște o națiune, 24 mai 2014
Războiul din Ucraina văzut de creștini, 7 iunie 2014
Evreii sunt ”strânși de Dumnezeu” în Israel prin urgii, cum au fost odinioară scoși din Egipt 9 noiembrie 2017
Europa este terminată 7 decembrie 2018
Paralelism între istorie și știri. Ochelarii necesari. 30 ianuarie 2019
Urgia Covid continuă, ce urmează? 16 ianuarie 2021
7 repere profetice de observat și în 2022, 31 decembrie 2021
De ce vor fi tulburări în Ucraina? Ce ne spun profețiile biblice despre aceste vremuri? Cât vor ține tulburările? 27 ianuarie 2022
Ar mai trebui adăugată o mențiune profetică despre pustiirile care vor ține până la sfârșit, împreună cu starea de război. În lumina profeției din Daniel :„…este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile” Daniel 9:26

Mențiune
Războiul din Ucraina este însoțit de o uriașă pustiire care a început de câteva zile, de refugierea celor care fug din calea războiului, de abandonarea caselor lor și locurilor unde muncesc, de pustiire. În ce măsură antisemitismul și un anticreștinismul manifestat de toate națiunile care au compus acest imperiu de mai bine de o sută de ani vor aduce pedeapsa lor, războiul și pustiirea, este iarăși o măsură profetică a judecății divine care nu ocolește nici o națiune europeană, nu doar Ucraina sau Rusia. Iar mărimea acestor judecăți îmi este greu să fac vreo speculație pentru a o evalua. Iau exemplu de la Avram, de la David, de la Iov, de la profeți și înțelegând, mijlocesc pentru cei care nu înțeleg.

Întrebări:
1. Cât va ține războiul?
2. Cine va învinge?
3. Ne va atinge și pe noi, sau Europa?

Răspunsuri
1. Deși s-a vrut un blitz-krieg (război-fulger, cum zicea Hitler), deja se vede că nu va fi așa. Eu cred că va fi o stare de război care va intensifica urgia până la nivelul la care evreii din Ucraina se vor hotărî, (împotriva teologiei din capurile lor) să plece în Israel, singura țară unde sunt primiți cu brațele deschise. Dar este doar o speculație, e posibil ca nu războiul, ci un alt fel de urgie ulterioară să provoace această migrare. Noi vedem doar cadrul tabloului, nu detaliile. Să nu speculăm.

2. Ucraina ca națiune și celelalte națiuni din Imperiu, trebuie să înfrunzească. Vedem cum împărații care nu cunosc profețiile suferă din cauza acestei necunoașteri. Îmi amintesc de uluiala lui Trump, care a făcut multe pentru Israel, în speranța că în acest mod își va atrage simpatia la alegeri a evreilor din America. Necunoscând profețiile, Trump nu și-a dat seama că evreii din America au în capete o teologie anti-Israel, ca evreii din Ucraina de altfel.
Tot la fel nici conducerea Rusiei nu înțelege că „frații” ucrainieni nu mai sunt poporul acela pe care țarii și bolșevicii l-au muls și ucis după dorință. Și chiar poporul rus, tratat cu „mujici” de toți ce i-au dominat, trebuie să se reidentifice ca națiune, nu ca imperiu, conform profețiilor despre națiuni. Scrie: „toți copacii” nu majoritatea, sau doar unii, deci și Rusia. Deci, cred că va imperialismul va fi înfrânt de naționalism. Este un război între imperialism și naționalism. Rușii de rând și belorușii suferă mult din cauza gândirii încă imperialiste a conducătorilor lor.

3. Nu cred, dar cine știe. Tata îmi spunea când eram mic, că atunci când arde miriștea, cel mai sigur loc e unde a ars deja. Deci pentru că de la noi au plecat evreii n-ar trebui să fim afectați. Trebuie totuși puse în talerele cântarului judecății, ateismul și anticreștinismul european și național, misticismul și bigotismul religios, corupția religioasă, politică și economică, înstrăinarea de Dumnezeu, pe un taler, ca motive ale asprimii judecății lui Dumnezeu și pe celălalt mila, îndurarea și dragostea Lui de Tată.
Aici își face loc mijlocirea.
Să facem ca Avram pentru Lot, ca David pentru popor, ca profeții buni, să nu fim ca Iona, la răsărit de Ninive, doar spectatori ai variantei dorite.

Concluzii
Trăim vremuri profetice. Toată istoria este profetică, dar așa cum doar la intersecții sau zone de lucrări semnele sunt importante, acum suntem la o intersecție a istorie sau mai bine zis la o zonă în lucru, ca pe autostradă. Trebuie mers încet, urmărite semnele, sunt deviații și strâmtorări. Astfel de vremuri sunt cele de acum. Daniel și toți profeții au scris despre ele și totuși apostolii ne-au spus mai mult decât să le citim scrierile, ne-au spus să luăm ca pildă pe profeți, caracterul lor, viața lor. Daniel înainte de a fi numit „om preaiubit și scump”, înainte de a i se face cele mai exacte cronologic profeții și de a le scrie, a fost un om pur în închinarea lui pentru Dumnezeu.
Daniel a trăit o viață dedicată lui Dumnezeu.
Daniel a citit cărțile bibliei scrise dinainte de el în mod asiduu și le-a crezut.
Daniel s-a rugat cu regularitate.

Manuscrisele lui Newton din Biblioteca Națională a Israelului, acum on-line

Link către manuscrisele Newton: https://www.nli.org.il/en/discover/humanities/newton-manuscripts

„Manuscrisele Newton de la Biblioteca Națională

Printre numeroasele manuscrise păstrate la Biblioteca Națională se numără lucrări ale omului considerat a fi cel mai mare fizician al tuturor timpurilor, Sir Isaac Newton. Spre deosebire de ceea ce s-ar putea aștepta să găsească în mijlocul lucrărilor lui Newton, aceste lucrări acoperă subiecte precum interpretările Bibliei, teologia, istoria culturilor antice, Tabernacolul și Templul, calculele care se ocupă cu sfârșitul timpului, documente istorice și chiar alchimia. .

Colecția digitală

Aceste lucrări prezintă fațete ale personalității și operei lui Newton pe care publicul nu le-a mai întâlnit până acum. Ele sunt o dovadă a eforturilor depuse de Newton în încercarea de a descifra scrieri care, în opinia sa, conțineau cunoștințe secrete criptate în Sfintele Scripturi ale culturilor antice și în documente istorice. Un exemplu perfect al acestui tip de cercetare sunt eforturile lui Newton de a produce cunoștințe de importanță științifică din descrierile biblice și talmudice ale Tabernacolului și Templului.

Hărnicia și precizia lui Newton se reflectă în această cercetare în același mod în care se reflectă în munca sa științifică și el a privit această știință cu aceeași fervoare religioasă care l-a făcut să se vadă ca un fel de profet. Manuscrisele găsite la Biblioteca Națională fac parte din colecția lui Abraham Shalom Yehuda (1877-1951), expert în afaceri din Orientul Mijlociu. Profesorul Yehuda a achiziționat manuscrisele la o licitație publică la Sotheby’s din Londra în 1936. Alte manuscrise din colecție, care se ocupă în principal de subiectul alchimiei, au fost achiziționate de binecunoscutul economist, John Maynard Keynes, și se află la King’s College din Universitatea Cambridge.

Colecția Newton Papers a Bibliotecii Naționale este acum disponibilă publicului larg în format digital. Toate lucrările sunt, de asemenea, legate în catalog de Proiectul Newton, unde sunt prezentate în două versiuni: o versiune „diplomatică” care include toate modificările și corecțiile așa cum apar în manuscrisul original și o versiune normalizată, adică „curată”. ‘ versiune care permite o citire continuă a textului.

Digitalizarea acestei importante colecții de manuscrise Newton a fost posibilă prin sprijinul generos și viziunea Fundației David și Fela Shapell Family.

Colecția face parte din „Memoria lumii”„

Vă sugerez să descărcați Note asupra cărții Daniel, de Sir Isaac Newton, da Newton, cel cu Binomul.

De ce vor fi tulburări în Ucraina? Ce ne spun profețiile biblice despre aceste vremuri? Cât vor ține tulburările?

….pentru că Dumnezeu îi va duce în Israel pe toți evreii de acolo.

„Nu, Domnul, Dumnezeu, nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” Amos 3:7

Citez din articolul de acum câteva zile din Times of Israel
„Guvernul israelian se pregătește pentru posibilitatea ca mii de evrei ucraineni să dorească să imigreze în Israel în cazul unei invazii rusești a țării, potrivit unui raport duminică seara.

„Potrivit lui Haaretz, reprezentanți ai diferitelor oficii și grupuri guvernamentale s-au întâlnit duminică pentru a discuta despre o astfel de eventualitate, printre care Biroul Primului Ministru, Ministrul de Externe, Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Diasporei și Agenția Evreiască.
Acesta a menționat că Israelul are de mult timp planuri pentru evacuarea în masă a evreilor din diferite țări, dacă este necesar, și a actualizat aceste planuri pentru Ucraina din cauza tensiunilor în creștere.”
Nicio profeție biblică nu este mai mult repetată decât cea despre reîntoarcerea evreilor înapoi în țara lor.
În Ucraina mai sunt încă între 350000 și 420000 de evrei, un număr mare, aproape câți erau strămoșii lor în Egipt, pe toți aceștia îi scoate Dumnezeu afară și-i duce în Israel.
Așa trebuie să citim Biblia, așa trebuie să ascultăm știrile, prin „strecurătoarea” profeților.
Urgia războiului din Ucraina va ține până vor pleca evreii, în același timp se mai împlinește o profeție, Domnul Isus a spus „priviți smochinul” dar a adăugat: „și toți copacii”, explicând să înțelegem că sfârșitul acestei vremuri va veni într-o perioadă când Israelul (smochinul) va „frăgezi” dar și ceilalți copaci (națiuni), printre aceștia este și Ucraina.
În Pravda, pe care o citesc în original, rar se folosește cuvântul Ucraina, au un termen batjocoritor; Nezaleșna (Independenta). În rusește sună mai literar: Nezavisima, iar termenul Nezaleșna împreună cu tot efortul ucrainienilor de a-și crea o identitate separată de cea rusă sunt luate în râs de imperialii, vecinii lor.
Dragilor, principiul etniei va străbate veacurile, chiar dacă a venit ca o pedeapsă, la Babel.
Popoare vor fi în veșnicie, scrie clar: „din orice neam….”, nu din orice imperiu.
Chiar noi Adunarea (biserica), nu suntem religie, nici cult, suntem popor al lui Dumnezeu, copii ai lui Dumnezeu, etnia lui Dumnezeu dacă vreți.
Cât vor ține tulburările?
Până îi vor convinge pe toți evreii rămași că nu e mai e de stat acolo. De fapt va fi o plecare ca din Egipt, vor tot ezita, până se vor bucura că au scăpat.
Să cităm câteva profeții, sunt foarte multe:
Isaia 43:5 „Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus.„

Ieremia 23:3 „Şi Eu Însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte şi se vor înmulţi.„

Ezechiel 37:21 „.… ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor.„

Amos 9:14 „Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele.„

Aceste vremuri le trăim astăzi, vremuri profetice, vremuri ale sfârșitului.
Tulburările vor provoca marea emigrare a evreilor din Ucraina spre Israel. Poate și din Rusia și din celelalte țări care „înfloresc”.
Am mai spus acest lucru acum 8 ani, la începutul războiului de acolo.
Această aducere înapoi Dumnezeu o face forțat, nu este o regie, cei implicați în ea nu cunosc profețiile ca să aibă ce crede. Forțarea se face prin urgii.

Înțelegem noi aceste lucruri?
Azi explicam unor colegi principiul hornului, de ce „trage” aer când e cald. Unii înțelegeau, alții nu.
Unul (credincios) mi-a zis supărat: „odată zici să fie închis, altă dată deschis.”
I-am spus să încerce să înțeleagă.
Unele lucruri nu se înțeleg doar privindu-le.
„Înțelegi tu ce citești?” a întrebat Filip?
Nu l-a întrebat dacă i-a plăcut la Ierusalim.
S-a răspândit ca și corona religia plăcutului, „ți-a plăcut la biserică?”, nimeni nu mai întreabă pe nimeni: „înțelegi tu ce citești?„
Auzirea sau citirea este una, este sămânța, înțelegerea este altceva, este germinarea, pământul bun.
Poți auzi ceva în 2-3 minute, dar trebuie să cugeți 2-3 zile ca să înțelegi.
Mai ales profețiile care nu se înțeleg singure, trebuie luate toate la un loc.
Matei 13:23 „Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: „
„De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.” Efeseni 5:17

Invențiile și dezvoltarea tehnologiei din secolele XIX-XX sunt legate de împlinirea profețiilor

„Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci, mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte.” Daniel 12:4
„Eu am auzit, dar n-am înţeles şi am zis: ‘Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?’ El a răspuns: ‘Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege.” Daniel 12:8-10
Lui Daniel, chiar dacă a fost numit de Dumnezeu „om preaiubit și scump„(10:11) nu i s-a descoperit nici când, nici cum va fi „sfârșitul acestor minuni” (v.6) și aceasta pentru că au trebuit cu adevărat să rămână pecetluite (sigilate) acele lucruri. Și nici nu s-ar fi putut ști atunci.
Am în minte o profeție extrem de specifică: faptul că „munții lui Israel” vor fi locuiți.
Până prin anii 1900 acest lucru ar fi fost imposibil tehnologic, în vârfurile acelor munți nu este apă iar pompele nu se inventaseră, nici electricitatea, decât ca concept. Oamenii nu au putut trăi pe vârfuri de munți până recent.
Chiar toate satele arabe din Israel și orașele, sunt pe văi, niciunul pe munți.
Și totuși profețiile lui Dumnezeu se referă expres peste tot la MUNȚII LUI ISRAEL că vor fi locuiți, nu la văi, sau la teritoriu în general.
Vedem cum după cucerirea munților lui Israel în 1967, construcția de localități pe acei munți se face cu mare viteză.
Acest lucru a fost posibil datorită dezvoltării tehnologiei pompelor, a pompării apei.
Am arătat la postarea Apa în Israel cum la începutul statului s-a pompat apă din Marea Galileii, apoi s-a trecut la desalinizarea apei de mare.
Când am fost noi în Israel, acum 5 ani, nivelul Mării Galileii era cu 3 m sub normal, acum este la loc și s-a stopat pomparea apei din mare pentru irigații. E suficientă apa din desalinizare.
Dumnezeu a lăsat ca aceste invenții să se facă, pentru a se putea împlini profețiile.
Sau judecând invers, profețiile nu s-ar fi putut împlini fără tehnologiile actuale.
Priviți această poză luată la întâmplare de pe Google Earth, e din Samaria (West-Bank, „teritoriile ocupate”, Cis-Iordania) la nord de Ierusalim:

Să citim: „Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple.” Ezechiel 36:8
„Le voi paşte pe o păşune bună şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.” Ezechiel 34:14
„Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel” Ezechiel 37:22
„….vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii” Ezechiel 38:8
Desigur, în marele Plan al lui Dumnezeu, aceste „realizări” sunt doar amănunte. Dar fără curent electric și fără pompe, nu s-ar fi putut construi localități pe munți. Așa că aducțiunile de apă, tehnologiile și capacitățile industriale necesare lor, s-au „nimerit” să fie suficiente deja fix în anii dinainte de 1967, când se împlineau 2300 de ani de la Alexandru cel Mare, cum a scris Daniel și trebuia să aibă loc sfârșitul perioadei cât Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, cum a spus Domnul Isus.
Pentru mine personal acești munți locuiți sunt cea mai vie dovadă a clarității profetice.
Mă gândesc zilnic la profeții și la împliniri, mai ales la cele care au legătură cu noi, cu zilele noastre.
Fac și eu ca profeții care „…cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.” 1 Petru 1:11
Dar aceasta nu doar în ce privește preocupările lor, ci și conduita, pentru că Iacov ne-a scris:”Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe prorocii care au vorbit în Numele Domnului.” Iacov 5:10
Iar Petru în alt loc ne spune să ne amintim de cuvintele lor: „…caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înştiinţări, ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru,…” 2 Petru 3:1-2
Căutați să aveți o viață cu Dumnezeu plină de analiza Cuvântului Său și a creației Sale!
Meditați la armonia dintre creație și Cuvânt!
Amintiți-vă nu numai profețiile biblice, ci și detaliile împlinirii celor împlinite, de asemenea așezarea evenimentelor spre împlinirea celor ce urmează să se împlinească!
Dați sens gândului vostru spre a înțelege dragostea lui Dumnezeu din răbdarea cu care încetinește aceste judecăți și caută să-și apropie cât mai mulți oameni, „răbdarea Lui este mântuire„.
Fiți printre cei ce beneficiază de această răbdare și bucurați-vă meditând ca David, „toată ziua la lucrările Lui„!
cu drag

7 repere profetice de observat și în 2022

Prezentul a fost „văzut” de profeți în trecut.

„Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” „Iată Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Apocalipsa 22:11-12
Citeam o zisă a unui om înțelept cum că: „Viața este ca un supermarket unde poți pune în coș ce vrei, dar la urmă vei trece pe la casă.„
Pentru că tot anul am pus în coșul din cap, perechi de știri-profeții, urmărindu-le împlinirea, le voi menționa aici fugitiv, sper să nu-mi scape ceva. Nu sunt țadic pentru nimeni, vreau să fiu slugă pentru Unul singur, o să vă scriu în altă postare ce-i aia țadic, deși curioșii vor găsi la wikipedia (tsadik). Menționez în continuare succint câteva repere profetice de urmărit în aceste timpuri, cu degetele între paginile Bibliei și cu urechile la știri.

1. Urgia Covid.
„…pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi” Matei 24:7
Așa cum am scris în multe alte postări, pandemia de Covid este o îndreptare a lui Dumnezeu, o dovadă a dragostei Lui pentru noi, o disciplinare. Distanțarea socială a mai oprit din păcatele făcute acolo unde sunt grămezi de oameni și i-a obligat pe cei mai mulți să stea singuri sau în familie. Nu a fost oprită citirea Bibliei și rugăciunea. Nu știu dacă pandemia se va opri în 2022 sau va continua, dar știm cu toții că a reprezentat o îngenunchere a pretențiilor științei, „pe nedrept numită astfel.” Dumnezeu a îngrozit împărații cu urgia Sa.

2. Aliyah (Emigrarea evreilor în Israel)
„…Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus.” Isaia 43:5
Aliyah a continuat și în 2021. Astfel de imagini nu sunt rare în mass-media de limbă ebraică….

4000 de Olimi (noi imigranți) au sosit doar din USA în 2021.
Dar să citez din articol:
„Un total de 27.050 de noi imigranți au sosit în Israel în 2021, reprezentând o creștere de 30% față de cifrele deosebit de scăzute din anul precedent, au anunțat miercuri Ministerul Imigrării și Absorbției, Agenția Evreiască și Nefesh B’Nefesh.
Noii sosiți au inclus 4.000 de imigranți din Statele Unite, cea mai mare cifră din 1973 și o creștere cu 30% față de anul trecut. Alți 400 de imigranți au sosit din Canada, ceea ce a adus numărul total de imigranți din America de Nord în 2021 la peste 4.400, arată cifrele.
Franța a înregistrat un salt de 40%, sosind 3.500, cel mai mare număr din ultimii patru ani. Au fost 7.500 de imigranți din Rusia, o creștere de 10% față de 2020, și 3.000 din Ucraina în acest an, în creștere cu 5%.
Alte țări au înregistrat, de asemenea, o creștere, 900 sosind din Argentina — cu 55% mai mult decât anul trecut — 630 din Marea Britanie, 550 din Africa de Sud, 550 din Brazilia și 280 din Mexic.
Cifrele au arătat, de asemenea, că 1.636 de imigranți din Etiopia au venit în Israel ca parte a „Operațiunii Zur Israel”, care a reînnoit imigrația evreilor din țară după o pauză de ani de zile.”
Din ce multe țări vin evreii înapoi!
Ia citiți împreună cu mine ce frumos au scris profeții despre risipirea din Israel și despre strângerea la loc în Israel:
Moise:
„Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău.” Deuteronom 30:3
Isaia
„El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului.” Isaia 11:12
Ieremia…
a scris cel mai mult despre reîntoarcere, citez doar un loc:
„Iată, îi voi strânge din toate ţările unde i-am izgonit în mânia Mea.” Ieremia 32:37
Ezechiel
„Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră.” Ezechiel 36:24
Mica
„Te voi strânge în întregime, Iacove! Voi strânge rămăşiţa lui Israel, îi voi aduna ca pe nişte oi dintr-un staul, ca pe o turmă în păşunea ei, aşa că va fi o mare zarvă de oameni.” Mica 2:12
Țefania
„Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum.” Țefania 3:19
Texte sunt mult mai multe, cu detalii, motive, explicații. Newton le-a observat bine, cu 300 de ani înainte să aibă loc. Toate se împlinesc la fix. Ascultați știrile, citiți Biblia!

3. Creșterea fenomenală a economiei Israelului.
„Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul;…” Isaia 35:1
Vedeți aici un grafic al evoluției Produsului Intern Brut per Capita (GDP/capita) 1960-2020 (sursa)

Acest lucru va continua, fiind clar profețit în Biblie. Mai sunt profeții care arată clar că economic, Israelul va domina lumea. Urmăriți și asta!
(Ca o mențiune GDP/capita este de un pic peste 12000 de $ în România. La nivelul Israelului din 1990.)

4. Dezinteresul general față de profețiile biblice.
„ În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” Matei 24:38-39
Și n-au știut nimic.
Creștinii se împart în două: cei care așteaptă pe Domnul…și ceilalți.
Dezinteres e puțin spus, e dispreț.
Iar cine disprețuiește ce zice Cineva, cum poate spune că-L iubește, cum se poate ruga spre Acela?
S-a umflat ca un cancer o religie a muzicii, în care toată lumea cântă și nimeni nu întreabă pe nimeni: „Înțelegi tu ce citești?”
Pentru că nimeni nu mai citește, ce să înțeleagă!…ei cântă.
Măcar de-ar cânta spre învățătură, spre educație.
Se cântă spre distracție.

5. Conflictul Rusia-Ucraina
„Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.  Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri,” Luca 21:29-31
Nu numai Ucraina, mai sunt națiuni pe-acolo care înfloresc.
Înflorirea Israelului (smochinul) s-a petrecut și se petrece împreună cu a tuturor națiunilor pământului (toți copacii), de aceea am văzut în istorie de 200 de ani încoace cum s-au destrămat imperii și s-au format state naționale. S-au destrămat imperiul Otoman, Austriac, Britanic, imperiile coloniale. Ultimul imperiu se destramă acum cu mare trosnet, urmăriți asta! Aici fac o paranteză, nu pentru că am soție de etnie ucraineană, nici pentru că vorbesc limba (vorbesc și rusa), nici pentru că am fost mult timp de multe ori și în Ucraina și în Rusia, ci pentru că mi-am petrecut timp analizând profețiile: renașterile naționale au fost profețite și au avut loc cu viteza de nedetectat a plesnirii unor muguri, într-un fel de dureri ale nașterii, cu războaie între etnii și imperii. Acest timp istoric al procesului de apariție al națiunilor este dat de Domnul Isus ca răspuns la întrebarea: „Când?”.
Noi suntem acum în acești ani, ca mașina ajunsă la intersecție, a prins semnul.
În Ucraina și Rusia mai sunt de asemenea mulți evrei, aceștia vor fi scoși de acolo „prin urgii”, după cum a spus Domnul prin Ezechiel, nimeni nu poate schimba asta și nu e speculație, e profeție clară:
„Vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi strânge din ţările în care v-am risipit cu mână tare şi cu braţ întins şi vărsându-Mi urgia.” Ezechiel 20:34
Urmăriți și asta!

6. Năvala emigranților musulmani spre țările din vest unde mai sunt evrei.
„Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor. Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui, şi, după aceea, voi trimite o mulţime de vânători şi-i vor vâna pe toţi munţii şi pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor.” Ieremia 16:15-16
Creșterea terorismului islamic antisemit în Europa, alimentată de această imposibil de înțeles sinucidere socială a vestului Europei au fost procese istorice profețite. Cineva a scris chiar o carte „Strania sinucidere a Europei.” Am cartea, am citit ceva din ea, dar mai clară decât cartea lui Douglas Murray este cartea lui Ieremia, unde nu mai e nimic straniu: „vânătorii” sunt trimiși de Dumnezeu pentru a-i fugări pe evrei spre Israel. Să înțelegeți, nu e antisemitism ce scriu, e observație profetic-istorică, așa trebuie să fie și așa va fi pe mai departe. Să nu vă mirați!

7. Persecuția ascunsă sau fățișă a creștinilor biblici.
„…toţi cei ce voiesc să trăiască cu angajament în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” 2 Timotei 3:12
Evlavie înseamnă angajament. Am folosit termenul creștini biblici în loc de creștini evanghelici pentru că termenul evanghelic a fost erodat de dezvoltarea unor societăți evanghelice fără angajament real, dar cu forme solide de angajament. Cine vrea să slujească cu fidelitate Stăpânului iese și din aceste societăți și de sub formele și etichetele lor. Termenul „creștin biblic” a fost „patentat” de fratele Longodor Gheorghe, eu doar l-am preluat.
Apropo, fratele Longodor a trecut la Domnul la sfârșit de Noiembrie 2021, la vârsta de 85 de ani.

A slujit pe Domnul prin vorbire și scris, așa cum a înțeles, dar a fost biblic. Cărțile lui, despre Taina fărădelegii, cea despre Vorbirea în limbi, sau analiza unei traduceri au folosit multora, și mie. A scris, a redactat și a tipărit singur la tipografia amenajată prin anii 90 în beciul casei lui din Austria. A donat tot ce a tipărit. Ca fapt divers, acum câțiva ani, mi-a cerut ajutorul legat de programul de editare folosit de el, cel cu care și tipărea. Era un program vechi, de prin anii 90 de care nu auzise nimeni și nu-l mai folosea nimeni, dar la el mergea. Ar fi vrut un up-grade, dar n-a fost să fie. Dacă vrei, poți!
La vârsta de 80 de ani încă conducea singur dubița lui Renault din Linz până în Sălaj.
Oamenii ca el sunt persecutați. În țările cu democrație impusă, supravegheată extern, cum este și la noi din păcate, această persecuție se face pe ascuns, în țările cu conducători înfumurați, pe față. Dar toți creștinii biblici, angajați în lucrarea Domnului sunt persecutați.
Un sfat pentru ei. V-o spun ca om care mai am 55 de minute de tinerețe, (anul viitor împlinesc 55 de ani, merg spre 60, deci bătrânețe) nu încercați să arătați cuiva despre această persecuție, prea puțini ar crede. Persecuția creștinilor este un Har și un semn profețit în același timp. Nu vă va ajuta cu nimic câștigarea compasiunii a unu-doi care să zicem că ar pricepe că este persecuție, (deși nu vor pricepe miza, cauza) cât vă va ajuta asistența îngerilor. Contați pe asta, pe asistență adică, e înfiorător de reală!

Cam acestea au fost 7 semne, că-i complet 7, mai sunt.
Răspunsul cugetului și inimii noastre la aceste semne împlinite cu claritate trebuie să fie creșterea dragostei, ascultarea de prima poruncă: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău!”
Să-I cunoști Cuvântul, să-I iubești Cuvântul, să-I asculți Cuvântul, să-I aștepți împlinirea.
Vorbim parcă prea puțin despre Triumful lui Hristos, despre arătarea Lui, despre victoria Lui asupra lumii și păcatului.
Oare nu cumva în loc să iubim Cuvântul Domnului, venirea Lui, triumful Lui, iubim și slujim lucrurile din lume?
Urmăriți asta!
Nu cumva în cugetele noastre păcatul rânjește triumfător ori de câte ori la contabilitatea minutelor zilei, seara ne iese pe minus: prea puțin timp răscumpărat și prea mult pierdut?
Niciunul din noi nu poate fenta dragostea lui Dumnezeu, El știe cât Îl iubim, nu ne putem preface.
Să aveți un an mai bun în 2022, poate vine Domnul, să citiți mai mult Biblia decât bloguri și Facebook!

cu mult drag

Interviuri cu pietre. Muzeul Pergamon, Berlin

„Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”  Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. Luca 19:39-40
Am ajuns din nou la Berlin, miercuri 1 Decembrie 2021, după cinci ani, în speranța că așa cum am scris atunci, vom putea vedea Altarul din Pergam, scaunul Satanei. Dar să fac o introducere….
De-a lungul scurtei istorii a omenirii de după potop (mai puțin de 4500 de ani), oamenii mari ai lumii, regii și împărații au căutat să-și lase imprimată în pietre amintirea trecerii lor prin lume, a faptelor lor. Și-au făcut statui, și-au descris bătăliile, au construit palate și cetăți și și-au lăsat semnăturile pe ele.
Aceste pietre, statui sau însemnări au fost descoperite după 2-3 milenii și acum sunt expuse în muzee, de unde ne „vorbesc”, ne strigă.
Una din replicile pe care toate muzeele le repetă tăcut este că „ISTORIA E SCURTĂ”, că n-are miliarde de ani, nici milioane, nici sute de mii, nici zeci de mii, are doar mii, doar câteva mii, puține. De la creație. Restul e invenție și imaginație, minciuni inventate de ateii care l-au scos pe Dumnezeu din conștiință și vor să-l scoată și din istorie, și să ne învețe și pe copiii noștri așa.
De ce le repetă tăcut?
Pentru că niciun muzeu din lume nu are nici o mărturie scrisă mai veche de 4300 de ani. Și muzeele tac despre asta. Dar toate muzeele lumii urlă despre milioane de ani presupuse, milioane fără dovezi, fără pietre.
Iar mărturiile scrise din muzee sunt tot acelea din cartea Geneza, sau Exod, sau Împărați,sau Cronici,din Biblie.
Când am văzut la intrare că altarul nu s-a deschis în 2019 așa cum s-a promis, soția a renunțat să mai intre, fusese odată. Am intrat eu cu gând să dau timp, mai ales că știam că sunt puține săli, puține exponate și acum că altarul nu e deschis, aveam și mai mult timp.

La intrare am dat de Hadad, zeul vremii (al ploii).
Mi-am amintit imediat:”„Aşa vorbeşte Ben-Hadad…” 1 Împărați 20:5
Ben-Hadad, fiul lui Hadad, fiul zeului ploii, un mod uzual de a pune nume în antichitate.


E mare, mai mare decât mărimea naturală….și avea pe poala hainei inscripția unde-i apare numele.
Ben-Hadad era pe vrema lui Ahab, dar mai avem un Hadadezer și chiar numele Hadad în Biblie.

Mai încolo puțin o altă mărturie biblică: Salmanasar.
E împăratul asirian care a dus în robie cele 10 seminții care se rătăciseră de la Calea Domnului, apucând pe Calea lui Ieroboam. Asiria, nuiaua nuiaua Domnului, ridicat ca să doboare și să fie doborât.
„În al patrulea an al împăratului Ezechia, care era al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei şi a împresurat-o.” 2 Împărați 18:9
O balama de poartă realizată din bazalt, probabil din cetatea sau palatul lui Salmanasar, strigă peste veacuri că Biblia este adevărată:


(În gaura pietrei stătea un suport de bronz care susținea grinda de lemn verticală a porții.)
Dar totuși ceva e diferit, e alt Salmanasar, de mai demult, din secolul 13, Salmanasar al nostru, de pe vremea lui Osea, îi purta numele. Asirieni amândoi. Isaia a scris mult despre Asiria, împreună cu Egiptul, cele două mari împărății chiar dinainte de „capul de aur”, de Babilon, de vremea neamurilor.

Mai încolo am dat de alt nume biblic: Esar-Hadon.
Fiul lui Sanherib, cel care la încercarea de cucerire a Ierusalimului, a pierdut într-o singură noapte 185000 de soldați. Doctorii numesc aceste decese prin epidemii: mie la mie. Observați că scrie ” a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni…„. 2 Împărați 19:35 Evident a fost o epidemie fulgerătoare.
După Sanherib apare Esar Hadon în istorie, fiul lui Sanherib: „Şi, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon.” v.37
Apropo de epidemii, e pandemie, toată lumea în muzeu e cu mască, iar controlul pașaportului verde s-a făcut de două ori la intrare, împreună cu buletinul. Că tot personalul de control era indian, e alt subiect, mai târziu am aflat că sunt de fapt pakistanezi.
Să ne întoarcem la Esar-Hadon:


E împăratul care a adus pe samariteni în locul evreilor deportați: „…şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru şi-I aducem jertfe din vremea lui Esar–Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.” Ezra 4:2 Isaia scrie mult despre asirieni, că au fost ridicați de Dumnezeu ca să pedepsească un popor care a beneficiat de binecuvântări, dar a fost neascultător. Scrie și că asirienii vor sfârși rău.
Pe hainele statuilor strigă „faptele” celui înfățișat, aici o altă statuie a lui Esar-Hadon, descriind victoria asupra Egiptului, dar apar alte două nume din Biblie: Ramses și Nebucadnețar.


Puțin mai încolo, un alt personaj menționat în Biblie: Sargon: „În anul când a venit Tartan la Asdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Asdodul şi l-a luat,…” Isaia 20:1

Iată-l și pe Sargon.


Corespunde cu Biblia tot: anii, numele, faptele, victoriile, cuceririle, tot. Dar Biblia spune mult mai mult, spune logica pentru care aceste lucruri s-au întâmplat. Iar despre unii, Dumnezeu a vorbit la viitor, au fost profețiți.
Mai întâlnim în muzeu stâlpul cronologic al lui Sanherib, tatăl lui Esar-Hadon, despre care am scris mai sus.

despre stâlpii ăștia am scris acum 5 ani, era un mod de a măsura timpul după potop: „…în anul cutare al împăratului cutare…„. Și ca să se știe cât a domnit fiecare, erau două șiruri de stâlpi cronologici în Asur, care acoperă o distanță de 800 de ani, de la 1400 la 600.

„În antichitate, monumente de piatră de diferite mărimi erau aranjate pe două rânduri în afara orașului vechi Asur. Ele arătau numele și titlurile demnitarilor Asirieni ai statului, care dețineau postul de „limu” (funcționar public anual). Calendarul asirian folosea acest sistem ai funcționarilor care urmează an de an pentru cronologie (calendar). Regele însuși putea ocupa acest post în primul an al domniei lui. Succesiunea acestor eponime era de asemenea „tipărită” pe tăblițe de lut. Acest „calendar” acoperă perioada dintre 1400 și 630 îH. …”

Acesta este stâlpul cronologic al lui Sanherib:

Am căutat o imagine despre care am scris acum 5 ani, asta, care arată într-o reproducere făcută de Walter Andrae, arheologul care a descoperit Assurul, cam cum era piața „cronologică” din spațiul deschis dinaintea porții”, o altă numire biblică:

Nu mai era imaginea, fiind probabil acoperită de niște reclame la noul muzeu Panorama Pergamon (urmează postare), poza e de acum 5 ani.

Apoi am intrat în sala porții Iștar. De fapt o reconstituire la scară mai mică.

Deja ne apropiem mai mult de zilele noastre, trecem de la Asiria la Babilon.
Să nu credeți că a fost descoperită așa cum o vedeți, s-au scos din moloz sute de lăzi de cioburi care arătau astfel:

Câteva repere, imaginația și flerul restauratorilor au completat opera. Leii sunt autentici, au fost descoperite suficiente piese de puzzle (cărămidă smălțuită) pentru a completa destui lei.

Dar unde scrie de Nebucadnețar? Scrie:

Text tradus de aici:

Mai sunt în muzeu mostre din codul lui Hammurabi, o descriere a cetății Assur din Biblie, etc.
După acest salt în timp, de la Asiria la Babilon, ultima cameră a muzeului păstrează fațada unui templu din Milet, Asia Mică și chiar o machetă a portului Milet realizată după descoperirile arheologice de acolo. Mi-am amintit imediat: „am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat…” Fapte 21:5. Aici:

Din sala cu templul din Milet, o ușă a muzeului dă spre „locul unde locuiește Satana”, altarul din Pergam, în forma unui tron imens, lucruri despre care am mai scris și eu, și alții.
Pe ușa (închisă) este un monitor care prezintă imagini despre cum va fi altarul într-un viitor tot mai îndepărtat.

Am ieșit din muzeu spre seară, am trecut podul și și am mers pe jos câteva sute de metri, înconjurând muzeul care are și el forma scaunului satanic…

…. până la celălalt muzeu: Panorama,

unde am avut mai puțin timp, deși ar fi meritat stat, mi s-a descărcat bateria la telefon și probabil voi scrie în altă postare astea.

Concluzii după vizitarea muzeului.
E mai important nu ce este expus, ci ce nu este.
Ca și la om, ce nu spune e sigur, ce spune poate fi și minciună.
Ce nu spun muzeele?
Cu siguranță și verificat, nu au cum să prezinte obiecte sau mai ales inscripții datate sigur mai vechi de potop, adică mai vechi de aproximativ 4300 de ani, iar această tăcere a lor este amplificată de puterea strigătului pietrelor expuse, toate datate conform Bibliei.
Deci Biblia este adevărată, asta strigă exponatele din muzee.
Profețiile sunt adevărate.
Viitorul este sigur pentru cei drepți și îngrozitor pentru cei nedrepți.
Asta strigă pietrele în timp ce „farisei din norod” ceartă pe cei ce-L mărturisesc pe Isus și planul Lui.
Noi trăim acum o vreme profețită când mulți vestitori tac și multe pietre dezgropate de prin șantiere arheologice strigă mărturiile lui Dumnezeu.
V-am dus cu mine prin sălile muzeului și v-am povestit o parte din ce-am văzut și gândit.
M-am simțit straniu, aveam ca niște frisoane prin corp, probabil apropierea de scaunul Satanei nu mi-a priit. Seara, după ce m-am îndepărtat, mi-a trecut.

Covidul, o urgie a lui Dumnezeu sau o conspirație la scară mondială?

” … se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?” Amos 3:6

Poziția mea fermă și 100% dedusă din Scripturi este că pandemia de corona este o urgie a lui Dumnezeu, una din mai multe. Și aici te întreb direct în cuget? Cu cine ții, cu profeții Domnului sau cu profeții de pe Facebook, cu influențerii, cu youtuberii care fac leuți din click, sau cu alți popuți, care fac și ei leuți, cu altfel de click? Răspunde-ți ție!

Să presupunem că îi crezi pe profeții Domnului. Pe ceilalți cititori, rog să nu citească mai departe  dacă au ajuns totuși până aici. Să se ducă la profeți, să creadă ce au scris ei, eu nu sunt profet, cred și eu ce-au scris ei.

Urgia covid, alături de războiul mondial, de nazism cu variantele lui (la noi legionarismul) , de comunism, de crize economice (de….care e pluralul de la foamete? scriu de pe Ferry și n-am net, nu pot merge la DEX să caut, așa că mă veți ierta.)

Aceste urgii au fost profețite pentru timpul din urmă. Urgii care totuși iată, nu opresc economia, oamenii zidesc, construiesc, mănâncă, beau, dar un pic mai la distanță unii de alții.

Deci cadrul pentru venirea Domnului este neschimbat, poate fi răpirea chiar și dacă e covid.

Suntem în călătorie și aș putea numi această postare, jurnal de urgie. Am plecat duminică din Cluj, după adunare, pe la 3. Din Oradea ne-a însoțit ploaia până la Gyor, unde am dormit. Ungaria, deși are covid, nu are panică generală. Oamenii nu poartă măști în general, nici în interior. Trecerea frontierei a fost în 10 minute, mai puține mașini ca înainte de urgie. Nu ne-a întrebat nimeni de “pașaport verde”. Avem.

La intrare la slovaci luni dimineața nici n-a fost control, nici oprire, ca înainte, nici la cehi, nici la nemți, am intrat luni în Germania pe la Dresda, dar în benzinării la nemți se cerea Mundschutz(mască), și la Burger King, o masa da, alta ba.

Toată lumea respecta. La hotel luni seara, undeva lângă Schwerin, ni s-a scris la rezervare că trebuie test rapid pentru intrarea la masă, în regiunea respectivă era cod 2G+, adică mască, vaccin,(asta e 2G) dar și test rapid pentru spații comune. 5 Euro testul, dar nu mai aveau. Deci papa din portbagaj.
Nu era problemă, că am mâncat de sute de ori din portbagaj, chiar duminică seara în Ungaria,

dar plătiserăm cazarea cu Mic Dejun inclus.

Ardelean prudent cum sunt, aveam 10 teste rapide cu mine. A fost valabil și așa, am dat și am trecut testul, la intrarea în restaurant, n-am rămas flămânzi. Și am scutit 10 euro.
Doamna care ne-a supravegheat când ne-am făcut testul, completa și un Kontrolbericht(raport) bineînțeles….suntem în Germania.

Totul se face după reggeln(reguli).
Gata, nu mai scriu de pe ferry, am aflat, „foamete” nu are plural…..
În timp ce ne testam, am auzit limba natală în bucătărie, doi bucătari erau români. Ne-au spus că suntem primii români cazați, de când lucrează ei acolo. Normal, e capătul lumii. Erau din Neamț băieții, lucrau la nemți.

Până la danezi, marți dimineața am prins ploaie în porțiuni, dar Danemarca ne-a așteptat cu oprire la graniță, nu certificat verde, doar poză la buletine. La danezi control Covidpass peste tot: Ikea, mall, Bilka (un fel de Lidl). Nu scanare, doar vizual și uneori verificau data. Buletinul nu.
Danezii, popor disciplinat, vaccinează acum și copiii de la 5 ani în sus. Mi-a zis partenerul de la una din firmele la care am mers cu treburile vieții.
Asta a fost marți. Ieri, miercuri seara am trecut de la danezi la nemți înapoi și am dormit undeva tot în nord lângă Lubeck, partea vest-germană.
Acolo tot control peste tot, dar nu panică. Toată lumea cu Mundschutz (mască) în interior.

Azi a fost zi de muzeu, Berlin, Pergamon, unde s-a deschis o prezentare panoramică (muzeu special) a altarului din Pergam, locul unde locuiește Satana.

La muzee verificare atât Covidpass+dată cât și buletin, și de două ori la fiecare intrare, persoane diferite. Cozi disciplinate. Am fost la ambele muzee și nu m-am simțit bine toată ziua, gastrita m-a lăsat în pace, dar am avut frisoane ciudate. Normal, mă gândeam, dacă au adus scaunul lui Satan în oraș la ei. După ce ne-am îndepărtat de muzee, mi-au trecut toate. Mai urmează postări despre scaunul ăla. Scaun care desigur că e important, dacă și Domnul Isus personal a vorbit despre el în Apocalipsa, din Pergam l-au adus nemții până-n Berlin. Și dacă, după cum se vede în istorie, de când a ajuns la Berlin, câte prostii au făcut nemții. Se zice că-l vor turcii la ei, ioi, ioi.
Mă gândeam peste zi conducând, cât de repede pun oamenii botul la teoriile conspirației. Și cu atât mai tare cei din est, unde conspirații, securități, și stasi, și KGB chiar au fost, deci au motive și scuze oamenii.
Oare rata de vaccinare în Germania cum e? ….mă gândeam, sigur DDR-iștii stau prost și nordicii bine, mă gândeam.
Mi-a scris și Florin un comentariu,
(„Oamenii aceia au murit pentru că atatea zile au avut de la Dumnezeu. Chiar nu înțelegeți că, covid ,vaccinare,au ca scop reducerea populației pe glob?Daca Dumnezeu hotărăște să pleci,pleci fie vaccinat sau nu.Am trecut prin boala ,a trecut și sotia mea și datorită Lui suntem bine sănătoși.Nu ne-am vaccinat și nu aș recomanda nimănui să se vaccineze cu ceva produs de niște minți diabolice care au pus totul la cale mai dinainte.Cauta si vei gasi ce afirma Bill Gates despre vaccinare și reducerea populației.”)
i-am răspuns rapid de pe drum și apoi agale acuma seara.
Acum suntem în Saxonia, DDR-istă, pe graniță cu cehii, ne-am cazat lângă Dresda, iar aici e horror cu covidul. Presupunerile mele s-au adeverit 100%.
Să vedem:

Noi suntem acum acolo unde e bordo, în Saxonia, suntem singurii musafiri într-un hotel de la țară, iar aici e totul închis. Doar Saxonia a avut azi 8813 cazuri noi și 45 de morți, practic Germania e caz tipic de analiză a vaccinării. Manual.
Cele 4 state DDR-iste de sud sunt codașe la vaccinare pe Germania….

și „fruntașe” la Covid:

Așa că „Mundschutz” la comentarii vă rog!
Cu urgiile trăiești acceptabil dacă le înțelegi. Sau numai atunci.
Ilie s-a rugat să nu plouă, deci urgia a venit și peste el, foametea de 3 ani.
Și pârâul lui a secat.
Și nici Ilie nu s-a rugat după capul lui, poporul era idolatru, iar Dumnezeu spusese prin Moise că va închide cerul din cauza asta.
Cu siguranță că Ilie a înțeles de ce a venit urgia.
Și noi înțelegem că nici o nenorocire dintr-o cetate nu vine decât trimisă de Domnul.
Sâmbătă, înainte să plecăm ne-a vizitat o famile de prieteni, credincioși, amândoi medici.
Tatonând prudent, au deschis subiectul la ușă,…”să purtăm mască sau s-o dăm jos?”, că ei îs vaccinați. Le-am zis că și noi. S-au destins. În județul Suceava, pocăiții sunt antivacciniști în masă, le-a dat satana de rumegat.
Mare test divin.
Măi frate, oameni care dacă-i întrebi ceva din Biblie, nu pot lega două versete, iar dacă trebuie să spună ceva unui necredincios, pentru salvarea lui veșnică, parcă au buzele cusute, brusc au devenit mari evangheliști ai antivaccinării, de parcă Bill Gates ar fi Satana, vaccinul poarta iadului, iar ei evangheliștii mântuirii de vaccin. Ca Florin al meu.
Și ca mulți alții.
Pentru mine îmbibarea cu antivaccinism a cuiva e un mare test…și rapid.
Nici nu trebuie să întrebi pe cineva, că toarnă.
Lucrurile stau bine definite în capul lui: teoria anticonspirației e evanghelia, „ăștia”(variază!…) sunt satana, vaccinarea e testul căderii…și păstrarea nevaccinat: „sfințenia”.
(Pentru mine: prostia ca „credință” iar nevaccinarea lui, certificat de minte slabă.)
Cum să-i iubești pe acești activiști?
Greu.
Unul pe care-l cunosc, a îngropat recent două băbuțe de la ei din adunare (și rude de-ale lor în același timp), dar ei „nu au covid”, că „în fiecare toamnă au avut gripă”. Păi cum să aibă covid, dacă nu există…în capul lor. Ce e trist e că după două înmormântări (două mătuși) și toți testați pozitiv și carantinați două săptămâni în familia lor, după ce luni de zile am încercat să-l lămuresc pe capul familiei, nu am auzit nici măcar un cuvânt nici de regret, nici de pocăință.
Măcar știu acum cu cine am de-a face.
Și ceața asta de cap e tot urgie.
Gata, că aici e mâine, adică azi și mai e mult până acasă.
Rămâne așa: covidul e urgie de la Dumnezeu, dar ce bine că avem internet și nu trebuie să ne respirăm față în față!
V-am scris de la 1000 de km și nimic nu ne oprește nici să comunicăm, nici să ne rugăm.

Prima postare complet ștearsă de FB

Postarea din 20 noiembrie de pe acest blog: :„Istoria prezentă, în cadență cu profețiile. Acum: „voi trimite niște vânători”… prin Belarus și Polonia.” care a fost republicată automat de mine pe FB și chiar promovată aproape o săptămână a fost ștearsă de pe FB pentru că „încalcă politicile comunității”.
Cunosc destul de bine legile, politicile rețelelor sociale și strategiile de publicitate.
Nu am găsit nimic „incitant la ură” în postarea mea. Pur și simplu în postare am analizat un fenomen, fără rasism și fără aprecieri de vreun fel asupra oamenilor sau grupurilor și am asociat acest fenomen cu o profeție biblică.
Probabil această exactitate a Cuvântului lui Dumnezeu deranjează, chiar ideea de justiție din Biblie nu place celor certați cu ….dreptatea.
E bine că știm unde doare, înseamnă că acolo e rana, acolo trebuie legat.
Scriu asta pentru că sunt pline rețelele sociale de mesaje mistice, de zâmbitori ordinați (sau ordinari) care au lăsat Cuvântul lui Dumnezeu în folosul unor datini care nu vindecă și nu hrănesc, dar aduc bani.
Aceste mesaje confuze și neangajante nu deranjează pe nimeni, dar iată că un mesaj care face legătură între realitatea prezentă și Planul lui Dumnezeu, irită, deranjează și este raportat probabil de mercenarii minciunii.
Slăvit să fie Domnul!
(Această postare nu apare și pe FB.)

Istoria prezentă, în cadență cu profețiile. Acum: „voi trimite niște vânători”… prin Belarus și Polonia.

„Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui, şi, după aceea, voi trimite o mulţime de vânători şi-i vor vâna pe toţi munţii şi pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor.” Ieremia 16:16
Știrile de săptămâna trecută au prezentat imagini și filmări de la granița dintre Polonia și Belarus.

Mii de migranți din țări musulmane forțează granița UE.
Întrebarea care se pune este; aceste mișcări de populații, aceste migrații au loc întâmplător sau sunt acțiuni profețite de Dumnezeu cu mult înainte de a avea loc?
Noi știm din Biblie că Dumnezeu a lăsat scris ce are să se întâmple, încă din vremuri străvechi.
„Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” Isaia 42:9
și „Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple! ” Isaia 44:7
De aceea noi credem că tot ce se întâmplă se încadrează în planul profetic general al lui Dumnezeu.
Mai ales ciudățeniile.
Fac o divagare utilă.
În Biblie vedem că atunci când Dumnezeu voia să scoată în evidență intervenția Lui, provoca anumite întâmplări absolut ciudate. Exemple:
-vacile cu vițeii închiși în grajduri, dar care au tras carul în cu totul altă direcție
-leul care omoară profetul, dar pe măgar nu, apoi stă lângă profetul mort și lângă măgarul viu fără să-i mănânce
-corbii care aduc carne
-etc.
În același spirit văzând mii de oameni care în secolul 21 trec pe jos granițe la mii de kilometri de casa lor și cunoscând profețiile nu putem să nu observăm cum în vederea împlinirii profețiilor despre întoarcerea tuturor evreilor din lume în Israel, Dumnezeu provoacă împlinirea unor împrejurări care să favorizeze acest proces istoric/profetic.
Una din împrejurări este creșterea antisemitismului islamic și „exportul” acestui conflict din țările islamice (unde nu mai sunt evrei aproape deloc, au plecat toți) în țările creștine” unde, în unele țări au rămas comunități importante de evrei.
Aceste țări sunt:
-în Europa: Marea Britanie, Belgia, Franța, Germania,
-în Americi: USA, Canada, Brazilia
După ce, la începutul secolului 20, migrația evreilor spre „Palestina” s-a făcut mai mult cu vapoare de pescuit, transformate pentru transport pasageri, vedem cum în zilele noastre evreii din diaspora sunt forțați să emigreze spre Israel datorită antisemitismului în creștere, din țările unde locuiesc.
Profetul Ieremia a fost inspirat de Dumnezeu să vadă aceste lucruri acum 2500 de ani și să le scrie în cartea lui, iar noi trăim astăzi acest miraculos timp al împlinirii:
Ieremia 16:14-16
„De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!» ¹⁵ Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor. ¹⁶ Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui, şi, după aceea, voi trimite o mulţime de vânători şi-i vor vâna pe toţi munţii şi pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor.„
Socotesc că acești migranți care de 10 ani forțează granițele UE sunt acești vânători despre care a scris Ieremia. Numărul în creștere al „minorităților” islamice exact în țările unde mai sunt evrei din vestul Europei, simultan cu creșterea antisemitismului din Statele Unite pe fondul „conflictului”. israeliano-„palestinian” la care adăugăm stresul social provocat de pandemie și de urmările ei, toate converg spre un deznodământ prevăzut de Dumnezeu: evreii vor pleca în Israel, toți, până la ultimul. Și din Anglia, și din America, ca din Afganistan sau ca din Irak.
Poate cineva va încerca să vadă cauze politice ale acestei migrații, și sunt. Nu putem să nu observăm ostilitatea în creștere a Rusiei și a satelitului ei, Belarus, față de Europa. Nu putem să nu ne întrebăm de ce această migrație (favorizată de eliberarea de vize de către Belarus) nu s-a făcut vara, când migranții puteau dormi prin pădurile Belarusului, forțând granița, ci se face acum, sub amenințarea gerului, pentru a spori tragismul. Criza gazelor, adaugă un element în plus acestui conflict.
Așa că noi, dacă iubim venirea Domnului, dacă cunoaștem și credem profețiile profeților Lui nu trebuie să interpretăm aceste evenimente decât în cadrul strict al profețiilor. Politica este supusă profețiilor. Și Putin și Lukașenco, precum faraon și Nebucadnețar odinioară, împlinesc Planul luI Dumnezeu. Nu politica, nici conspirațiile, nici banii nu decid soarta istoriei, ci Dumnezeu. Sau mai bine zis, politica, conspirațiile și banii slujesc la împlinirea Planului lui Dumnezeu, fără ca „actorii” să știe asta.
Acesta este cadrul profetic prevăzut de Dumnezeu, să creeze spectacol, ca să ne atragă atenția asupra împlinirii Cuvântului Său. „Ce dacă unii n-au crezut?” a zis Pavel și repet și eu acum: „Ce dacă unii nu bagă în seamă aceste profeții și împlinirile lor?” Necredința multora nu va anula valabilitatea Planului lui Dumnezeu, dragostea lui de oameni și răbdarea Lui.
Aceste întâmplări au de-a face cu angajamentul (evlavia) nostru creștin. Marcu 13:28-29 „Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape. ²⁹ Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.„
Să explic:
–smochinul este națiunea lui Israel, națiunea evreiască
–înfrunzirea smochinului uscat de 2000 de ani) este înființarea statului Israel în 1948 urmată de cucerirea Ierusalimului în 1967 și de dezvoltarea miraculoasă a țării de atunci încoace.
–vara, timpul secerișului, al roadelor este sfârșitul veacului, timpul de acum
-„aceste lucruri împlinindu-se” sunt evenimentele transmise la știri, care împlinesc profețiile
–Fiul omului este Domnul Isus care se va arăta
Atitudinea noastră trebuie în fața acestor împliniri trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte:
1. 2 Petru 3:2 „….să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.” Este o provocare la citirea și analiza scrierilor profeților din vechime. Dacă primii creștini au fost provocați la asta, cu atât mai mult noi, ultimii creștini avem nevoie de citirea profețiilor despre lucrurile care se întâmplă sub ochii noștri. Nu neglijați profeții Vechiului Testament!
2. Să rezistăm batjocorilor celor care nu cred în Domnul Isus, celor care nu iubesc venirea Lui (aici intră ateii dar și majoritatea lumii religioase, chiar evanghelice, mai ales cei prinși de înșelarea industriei religioase, temple, salarii, bani): 2 Petru 3:3-4 „…să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, ⁴ şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui?”
3. Să ne curățim viața ochii (vederea spirituală) și hainele (faptele) pentru a putea înțelege și a coopera cu Domnul la ceea ce lucrează El acum. 2 petru 3:11-12 „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, ¹² aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu,…” (Sfânt înseamnă ales, dedicat, iar evlavios înseamnă angajat.)
4. Să nu ne îngrijorăm de evenimentele istorice care se petrec: 2 Petru 3:14 „De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.„
5. Să credem dragostea lui Dumnezeu față de oameni, dragoste care face ca aceste evenimente să se desfășoare într-un ritm lent, pentru a avea ocazia de pocăință toți oamenii și a avea timp noi să le analizăm și să le explicăm altora. 2 Petru 3:15 „Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire...„
6. Să ne ferim de răstălmăciri, de interpretări greșite care duc la pierderea tăriei. Vedem clar cum cei ce nu iubesc venirea Domnului își pierd în ritm accelerat interesul pentru Cuvântul lui Dumnezeu și puterea de a-l explica altora: „Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă, ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria.”
Așa cum pentru un sportiv, condiția victoriei este antrenamentul, tot așa, pentru creștini, condiția pentru păstrarea puterii spirituale este să știi mai dinainte aceste lucruri și să te ferești ca „să nu fi târât de rătăciri”, de aceea am scris.

Despre ce n-a scris azi nimic Times of Israel

„De aceea, proroceşte şi spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel.” Ezechiel 37:12
Nu nu este o imagine din serialul Shtisel, nici din America, nici din secolul trecut.
Este de azi 5 noiembrie 2021, din Sighet, România.
Sighet, unde s-a inaugurat prima și singura sinagogă evreiască din Europa de est de după al doilea război mondial.
Priviți:

Inaugurarea sinagogii hasidice din Sighet, 5 noiembrie 2021

Dar să vă spun o poveste-două.
Am fost în primăvară prin Sighet, am trecut pe la muzeul satului unde am vizitat casa evreiască, casa rabinului Drimer din Bârsana…..

și casa lui Elie Wiesel.
La casa lui Elie Wiesel am nimerit cu un grup de parlamentari ai națiunii, am intrat cu ei fără să vreau și fără să plătesc, numai covor roșu nu era, iar muzeografa care a prezentat muzeul, evident că depășea cu mult și IQ-ul și nivelul de educație al ascultătorilor ei. Am ascultat fascinat.
De la ea am auzit de sinagoga în construcție atunci.
Am așteptat să iasă puhoiul, mi-am mărturisit „păcatul” și am plătit intrarea, am cumpărat o carte, am mai discutat puțin cu muzeografa și am trecut să văd sinagoga.
Mai pun poze, deși e vrednică de o postare vizita și ce-am învățat acolo.
În casa rabinului Drimer, o cameră era școala.

Mi-i imaginez pe micuții câțiva copii de evrei crescând minoritari cu o limbă, un alfabet și o religie diferită de restul. Divaghez.
Muzeul era pe deal, muzeul satului.
Sinagoga nouă este jos în oraș, am poze și de acolo, era șantier, acum e gata.

În Sighet mai sunt 11 evrei.
Și mai au o sinagogă….
Mare și asta.

Era primăvară…
Și încă n-a venit Domnul. Nu divaghez.
Bunicul lui Teitelbaum s-a născut la Sighet, dar mișcarea hasidică s-a dezvoltat în jurul orașului Satu-Mare (Szatmar în maghiară), de aceea această ramură a evreilor se numește Satmar, chiar și în engleză.
Despre acești evrei hasidici Satmar, wikipedia ne scrie multe, merită citit.
Cel mai important lucru despre ei este că ei nu sunt sioniști, adică nu numai că nu doresc să plece în Israel, că ei nu cred că înființarea Israelului este un plan divin, ci ei cred că Israelul se va înființa doar la venirea lui Mesia (ei nu cred în Isus, așteaptă încă), mai cred că un evreu adevărat nu are voie să devină sionist și sunt cu toții dușmani declarați ai statului Israel.
Unul din rabinii lor, Teitelbaum a scris o carte, Vayoel Moshe în care:
-se referă la sionismul religios ca la o „profanare majoră a numelui lui Dumnezeu”
-învinuiește sionismul pentru înrăutățirea și că este o cauză a Holocaustului, atât în ​​mod direct, cât și la nivel spiritual, provocând împlinirea măcelului despre care Talmudul spune că se va întâmpla dacă jurămintele sunt încălcate.
-se referă la lideri sionişti precum Theodor Herzl drept „eretici”
-da vina pe sionişti pentru o parte din vărsarea de sânge din Orientul Mijlociu. 
-spune este interzisă acceptarea oricăror bani din programele guvernamentale israeliene.
Ei bine, din cauza asta, Times of Israel n-a scris nimic despre evenimentul de la Sighet.
Și nici Jerusalem Post.
Mă întorc la istorie.
Cei 30000 de evrei din Sighet au fost duși la Auschwitz cu toții în 1944,

(imagine din muzeul Elie Wiesel, cu deportarea evreilor din Sighet de către jandarmii maghiari)
…..câți s-au întors au plecat în America, puțini în Israel, deși au fost chiar printre rabini aderenți ai mișcării sioniste, oameni care înainte de război se pregăteau să lucreze țara sfântă și învățau agricultura de la români,

dar majoritatea au plecat în America, chiar și Elie Wiesel.
Evreii hasidici din New-York, veniți azi cu avion privat la Satu Mare ….

…..doresc să creeze un loc de pelerinaj la Sighet.
E evident că sunt contra istoriei, au rămas ca și pe vremea Domnului Isus, contra profeților lor și închiși pentru credință.
Ce învățăm noi totuși ca creștini, ce ne privește pe noi evenimentul de la Sighet, sinagoga extrem de scumpă (e complet din marmură) și adunarea simpaticilor hasidici la Sighet?
Multe.
Odată că ei împlinesc o profeție: „o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilor.” Romani 11:25 Aceștia sunt o parte din acea parte.
Apoi ei se împotrivesc lui Dumnezeu care în paralel cu chemarea numărului deplin al neamurilor la credință în aceste zile din urmă, cheamă și pe evrei în Israel.
Dumnezeu a înființat statul Israel, Dumnezeu a făcut ca Ierusalimul să fie cucerit doar la data exact profețită, iar acești evrei zidesc sinagogi într-un oraș cu 11 evrei.
Dumnezeu numește împrăștierea, diaspora „mormintele voastre” și le-a spus prin profeți că-i va scoate.
Aceștia nu vor să iasă, schimbă mormintele, au plecat din România în USA, nu în Israel.
Am urmărit cu atenție fiecare profeție despre adunarea evreilor în țara lor.
Peste tot scrie că-i va scoate.
Asta înseamnă două lucruri:
-ori că vor vrea să plece și nu vor putea, așa că Dumnezeu va crea condiții să poată pleca
-ori că nu vor vrea să plece și Dumnezeu va schimba condițiile să înceapă să vrea.
Sau pot fi ambele condiții simultan.
Pentru noi ca creștini și pentru toți oamenii, evreii sunt martorii lui Dumnezeu.
Ei sunt exemplele noastre, cu istoria lor, cu pedeapsa lor.
Urmăm la rând noi, popoarele, aceasta este ordinea: „întâi peste iudeu, apoi peste grec”, și asprimea, și slava.
Cred că în mod ironic (Dumnezeu are un simț al umorului extraordinar, scrie că El râde în ceruri) Dumnezeu îi lasă pe acești copii mari să-și joace teatrul în timp ce realitatea se petrece paralel cu ei.
Statul Israel există împotriva anatemelor rabinilor hasidici, adunarea evreilor în Israel se desfășoară după cum au scris Ezechiel, Isaia, Daniel și Ieremia, nu Teitelbaum și „dinastia” lor.
Să treci printr-o istorie atât de marcantă, s-o trăiești și să nu înveți nimic din ea, iată o stare tristă.
Să trăim aceste vremuri în care Dumnezeu împlinește profeții sub ochii noștri, după secole numite de profeți „multă vreme” de istorie imobilizată este fascinant.
Cred cu tărie că trăim acest vremuri din urmă, vremuri când smochinul frăgezește, vremuri despre care Domnul zis că „atunci va veni sfârșitul”.
Și că trebuie, cu fiecare zi mai mult să ne învingem somnul confortului pentru că răpirea va fi ca hoțul noaptea.
Vom fi furați acestei lumi care incotestabil crede că-i aparținem.

Știrile confirmă profețiile

„Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.” Ieremia 23:20, 30:24 (texte identice)

Azi 27 octombrie 2021 la ora 19.01 Times of Israel publica un articol despre faptul că…”Israelul a avansat miercuri construirea a aproximativ 3.000 de unități de locuințe în așezările din Cisiordania, în ciuda condamnării din interiorul guvernului, precum și din partea administrației americane.”
Nu numai știrea aceasta confirmă profețiile biblice, toate știrile confirmă profețiile.
Și știrile despre războaie, și cele despre crize, și cele despre pandemii, chiar și cele despre mintea tot mai confuză a conducătorilor de state, fiecare confirmă anumite profeții.
Dar mai sunt știri despre fapte specifice, ciudate, ca de exemplu despre haosul din țări ca Liban și Siria, despre creșterea fenomenală a puterii economice a Israelului, despre Aliyah și despre „așezările „ilegale” din Cisiordania.”
Această expresie „așezările ilegale…”, devenită deja monotonă la știri, amintește despre cele câteva sute de mii de evrei care s-au așezat în ultimii 54 de ani (după 1967) în Cisiordania. Numai că evreii nu mai zic Cisiordania, ci au redat acelor zone numele biblice de Samaria și Iudeea.
Și nu ascund faptul că doresc să ajungă la un milion de locuitori evrei în aceste zone: „Președintele Consiliului Regional Samaria, Yossi Dagan, …. a adăugat:….Scopul este un milion de evrei în Samaria și îl vom atinge.„
În timp ce o lume întreagă critică popularea cu evrei a unei zone care arată oricum ca un șvaițer.

Cu cât zona este mai puțin maro închis cu atât este mai evreiască. Deja locuiesc acolo în condiții excelente peste 650000 de evrei.
Mulți din ei „emigrați” din Statele Unite….și nu din motive economice.
Din motive profetice.
Dar s-o luăm cu analiza mai încet.
Sarea și piperul întregii situații este dată de doi factori:
1. Opoziția vehementă a țărilor lumii, inclusiv UE și USA față de „colonizare” și
2. Claritatea de cristal a profețiilor biblice față de acest fenomen al revenirii evreilor din toată lumea în țara lor. Îndeosebi referințele la repopularea munților lui Israel (zonele Samaria și Iudeea („Cis-Iordania”) abundă în profeți.
Conflictul între ceea ce se vrea și ceea ce se întâmplă dă contrast și claritate, dă strălucire imaginii profetice care se proiectează ca dintr-un videoproiector pe ecranul istoriei și geografiei prezente.
Citind și crezând profeții, tot ce ni se transmite la știri parcă este un film văzut.
Să spicuiesc din opoziția față de „colonizare”: „Uniunea Europeană a declarat luni că continuă să creadă că activitatea de colonizare israeliană în teritoriul palestinian ocupat este ilegală conform dreptului internațional și a erodat perspectivele unei păci durabile. „UE solicită Israelului să pună capăt tuturor activităților de colonizare, în conformitate cu obligațiile sale ca putere ocupantă”, a declarat șeful UE pentru politică externă, Federica Mogherini, într-un comunicat.” și „Marți, Departamentul de Stat al SUA a declarat că este „ profund îngrijorat ” de planurile Israelului de a promova noi case de așezări, inclusiv multe din Cisiordania. „Ne opunem ferm extinderii așezărilor, care este complet incompatibilă cu eforturile de a reduce tensiunile și de a asigura calmul și dăunează perspectivelor unei soluții cu două state”, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, reporterilor la Washington.„
Și să spicuiesc acum din poziția față de colonizare a profeților care au scris acum 2500 de ani, ce vedem acum la știri.
Menționez mai întâi ceea ce a spus savantul Isaac Newton acum, mai bine de 300 de ani: „nici o profeție biblică nu este mai clar descrisă în Biblie ca și cea despre revenirea evreilor în Israel la sfârșitul vremurilor.”
„Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple. ⁹ Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi şi veţi fi lucraţi şi semănaţi. ¹⁰ Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile. ¹¹ Voi înmulţi pe oamenii şi vitele care vor creşte şi se vor înmulţi; voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte şi vă voi face mai mult bine decât odinioară şi veţi şti că Eu sunt Domnul. ¹² Voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu Israel; ei te vor stăpâni şi tu vei fi moştenirea lor şi nu-i vei mai nimici.” Ezechiel 36:8-12
„ Când îi voi aduce înapoi dintre popoare şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri. ²⁸ Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe niciunul din ei acolo ..” Ezechiel 39:27-28
…. și despre șosele există profeții:
„Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi drumurile Mele vor fi bine croite. ¹² Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim.” Isaia 49:11-12
…..despre criza de locuințe din Israel este scris:
„Le voi fluiera şi-i voi aduna, căci i-am răscumpărat, şi se vor înmulţi cum se înmulţeau odinioară. ⁹ Îi voi risipi printre popoare şi îşi vor aduce aminte de Mine în ţări depărtate; vor trăi împreună cu copiii lor şi se vor întoarce. ¹⁰ Îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului şi-i voi aduna din Asiria; îi voi aduce în ţara Galaadului şi în Liban, şi nu le va ajunge locul. ” Zaharia 10:8-10
Ascultăm cu regularitate la știri frânturi din opoziția statelor față de „colonizarea Cis-Iordaniei.”. Cu cât acest conflict între opoziția statelor lumii față de recolonizarea Samariei și Iudeii și realitatea întoarcerii profețite crește, cu atât devine mai vizibilă supremația profeției asupra istoriei.
Trebuie să privim istoria ca o consecință a profeției, nu să ne milogim căutând prin istorie potriviri profetice.
Lipsa de înțelegere a profeților, care de fapt e lipsă de credință, îi face pe mulți creștini să fie setați cu așteptări greșite.
Eu aici am scris un mic „program” de resetare.

Toate fenomenele naturale sunt în mâinile lui Dumnezeu, Megavulcanii și asteroizii-instrumentele justiției divine, Aurel Gheorghe-Târgoviște

Îl ascult de fiecare dată, vi-l recomand și vouă.
Analizele din Apocalipsa sunt extrem de detaliate.

Principiul zi-an în înțelegerea profețiilor lui Dumnezeu

Trebuie corelate câteva profeții ca să înțelegi acest principiu.
Nici o profeție de la Dumnezeu nu se interpretează singură.
Să mergem împreună prin Biblie.
În mai multe situații Dumnezeu a folosit această asociere.
Primul text pe care vă sugerez să îl citiți este: Luca 19
42. și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
43. Vor veni peste tine zile, când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile:
44. te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău; și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”
La momentul răstignirii se împlinea un timp pe care cărturarii mai ales și mai-marii lui Israel ar fi trebuit să îl știe printr-un calcul cronologic simplu.
Care timp?
„Daniel 9
25. Să știi, dar, și să înțelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare.
26. După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit, și împreună cu el, și pustiirile.„
În postarea de aici https://vesteabuna.wordpress.com/2015/09/24/483-de-ani/…am explicat cu detalii biblice exacte, cum de la darea poruncii pentru rezidirea cetății Ierusalimului, pe vremea lui neemia, până la răstignirea Domnului Isus trebuiau să treacă exact 69×7=483 de ani…și exact atâția au trecut.
Nu este singurul loc și nici singurul profet la care principiul zi-an îl întâlnim în Biblie.

Ezechiel 4
6. „După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă și poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; îți pun câte o zi pentru fiecare an.„
Mai găsim principiul la Moise:
Numeri 14
34. „După cum în patruzeci de zile ați iscodit țara, tot așa, patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: și veți ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.”
și la Iacov:
Geneza 29
27. „Isprăvește săptămâna cu aceasta și-ți vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alți șapte ani.”
Sper că v-am fost de ajutor.
Dar să nu fac lucru pe jumătate: dacă cunoașterea acestor cronologii nu ne va duce la o asumare a atitudinii corecte de angajament în fața lui Dumnezeu și față de Cuvântul Său, atunci cunoașterea ne va fi fără folos.

Wikipedia despre acest subiect:
https://en.wikipedia.org/wiki/Day-year_principle

Isaac Newton despre întoarcerea evreilor (2)

citat: „Hermeneutica profetică coruptă și secătuită de energie a fost cauza eșecului Israelului și un motiv crucial pentru care creștinii din timpul lui Newton ar fi putut și au și eșuat. În timp ce alți exponenți creștini au avut tendința să accentueze respingerea evreiască a persoanei lui Mesia și a implicării lor în crucificarea Sa ca fiind cauza directă a respingerii lor, Newton s-a axat pe incapacitatea lor de a înțelege prorocia. Această noțiune a necesității priceperii este foarte tipică pentru un om care a declarat odată că a făcut a sa ‘Principia ‘„greu de înțeles” pentru că nu avea timp pentru „novici în ale matematicii”. Putem adăuga, că nu avea prea mult respect nici pentru novicii în ale hermeneuticii.”

„TOT ISRAELUL VA FI SALVAT”: RAȚIUNEA TEOLOGICĂ A ROBIEI ȘI RESTAURĂRII EVREIEȘTI
La fel ca mulți scriitori protestanți ai școlii literaliste, non-augustiniene, Newton elaborase cu atenție o rațiune teologică pentru robia și restaurarea evreiască. La fel ca acești exponenți, Newton a petrecut mult timp repetând interpretarea restauraționistă din Romani 11. Apostolul Pavel în aceasta capitol descrie poporul lui Dumnezeu ca un măslin. Unele dintre ramuri (evreii) au fost tăiate din acest copac și au fost altoiți lăstari sălbatici de măsline (neamurile) pe el (Romani 11:17). Dar Pavel continuă să sublinieze că ramurile evreiești s-ar grefa într-o zi din nou, cu rezultatul că „tot Israelul va fi mântuit”(Romani 11:26). La rândul său, acest eveniment este legat de a doua venire a lui Mesia, când păcatele iudeilor vor fi iertate (Romani 11: 26-27).
Newton nu avea nicio îndoială că Romani 11 vorbea despre convertirea finală a evreilor ca popor și nu pur și simplu ca indivizi. În timp ce Newton era de acord cu alți creștini că Dumnezeu i-a dat la o parte pe evrei pentru neascultare, el a fost diferit de mulți spunând că Dumnezeu îi va restaura din nou. În interpretarea sa a acestui pasaj, Newton respinge în mod explicit replica augustiniană și scrie că:
Restaurarea poporului evreiesc despre care au scris atât de mult vechii proroci îi reflectă nu pe cei câțiva evrei ce s-au convertit în vremea apostolilor, ci pe poporul împrăștiat al evreilor ce va fi convertit la sfârșit, când plinătatea neamurilor va intra, atunci când Evanghelia (după căderea Babilonului) va fi predicată tuturor popoarelor .
În al doilea rând, luând seama că Pavel în Romani 11 a făcut aluzie la textul profetic Isaia 59: 20-21, el consideră că argumentul apostolului privește „timpul convertirii și reîntoarcerii viitoare a poporului evreiesc. ” În al treilea rând, el reflectează și asupra mesajului moral adresat creștinilor dintre neamuri, menționând că „atitudinea care pentru mult timp a domnit printre creștini de a ne lăuda pe noi înșine împotriva evreilor și de a-i jigni pentru necredința lor, este condamnată de apostol drept idealizare și fudulie și mult mai mult să nu-i privim cu răutate, fariseic și cu necuviință. „Astfel, încă o dată, Newton nu izolează necredința și ipocrizia evreilor, alegând mai degrabă să dea vina de asemenea și pe creștini.
Pentru că în timp ce respingerea evreilor a lui Mesia a permis chemarea neamurilor, evreii și-au păstrat prioritatea: „Bisericile neamurilor erau o ramură a unui măslin sălbatic altoit în rândul evreilor și nu trebuia să se laude ei înșiși împotriva ramurilor naturale. ” Așa cum reiese din lucrările sale cuprinzătoare referitoare la apostazia creștină, Newton nu a văzut nimic special la ascultarea neamurilor. În plus, el credea că Pavel a spus că atât evreii, cât și neamurile deopotrivă trebuiau convertite în masă atunci când Evanghelia va fi propovăduită la momentul sfârșitului. În sfârșit, așa cum vom descoperi în secțiunea următoare, Newton a văzut perioada captivității evreiești, legată indisolubil de timpul neamurilor.

MISTERUL LUI DUMNEZEU ȘI AL VREMURILOR DIN URMĂ
Înainte de a lua în considerare unele dintre complexitățile escatologiei lui Newton, va fi importantă clarificarea unei părți a terminologiei și a conceptelor pe care le folosește în discutarea sa a întoarcerii evreilor. În tratatul său „Of the Church” (despre biserică), Newton dezvăluie modul în care înțelege o parte din limbajul profetului Daniel în legătură cu poporul evreu. În primul rând, el explică faptul că evreii „fiind într-un stare grea, de prigoană, împrăștiere și robie, acestea sunt numite de către Daniel Indignarea îndreptată împotriva legământului sfânt sau, în general, „Indignarea.” Newton continuă prin a explicarea că „capătul final al indignării este și capătul final al împrăștierii și al robiei Oastei cerului. „Pe același folio Newton identifică „Oastea cerului” în prima instanță ca evreii, dar mai târziu incluzând și neamurile credincioase.
Explicarea proprie a lui Newton a „Indignării” este crucială, deoarece folosește termenul în altă parte fără a-i explica semnificația. Newton adaugă, de asemenea, că „fărădelegea necredinței și urâciunea pustiirii este închinarea instituită de către păcătoși în locul adevăratei închinări zilnice a Oastei cerului. „
Un alt concept cheie este identificarea lui Newton a învierii în prorocii drept simbol pentru „reînvierea unei stăpâniri fărâmițate”. Aceasta este fără îndoială o referință la Ezechiel 37, prorocia văii pline de oase, explicată în mod curent drept simbol pentru renașterea națiunii evreiești.
Deja am luat aminte la faptul că evreii și întoarcerea lor în Israel în vremurile din urmă ocupau un loc central în schema profetică generală a lui Newton. Localizarea timpului Restaurării în legătură cu seria altor evenimente prorocite este vitală în expunerea lui Newton, după cum întoarcerea evreilor joacă rolul de semn pentru evenimente apocaliptice sincronizate și viitoare. Aici este cel mai important să arătăm că Newton leagă întoarcerea evreilor de sunatul dintr-a șaptea trâmbiță a Apocalipsei, care pentru el declanșează întoarcerea Domnului Isus, Învierea, Judecata de apoi, Armaghedonul și începutul mileniului. Este dificil de determinat, totuși, dacă Newton a pus accentul vreodată pe asocieri mai precise. Într-un singur loc, el leagă pur și simplu vremea învierii de întoarcerea evreilor fără a fi prea specific. În a lui „Of the Church”, el leagă convertirea și întoarcerea evreilor (evenimente pe care pare să le vadă ca fiind simultane, sau aproape simultane) cu A doua venire, sfârșitul timpului Neamurilor și prima Înviere. În alte locuri, Newton trece dincolo de simpla juxtapunere și pare să sugereze secvențe ordonate. Astfel, într-una manuscris el leagă Restaurarea, Învierea și sfârșitul necazurilor sfinților, și apoi pune după aceste evenimente căderea împărățiilor și întoarcerea lui Hristos. În manuscrisul său despre A doua venire, el concluzionează că întoarcerea ar avea loc după înviere (care îi va include pe evreii
cărora li s-a făcut prima dată promisiunea) și la sunetul celui de-a șapte trâmbițe. Într-o altă scriere, el inversează acest lucru și afirmă că învierea și judecata ar avea loc imediat după marele necaz și întoarcerea evreilor din robie. Într-un manuscris timpuriu, el ajunge la ceea ce pare a fi aceeași concluzie și afirmă că Împărăția lui Dumnezeu și a Lui Hristos „începe la sunetul celei de-a șaptea trâmbițe și este întemeiată de convertirea evreilor și întoarcerea lor din robie”. O și mai specifică cronologie din două manuscrise de la începutul secolului al XVIII-lea are chemarea la întoarcere și reconstruirea Ierusalimulului la patruzeci și nouă de ani înainte de înviere și A doua venire, cu împlinirea întoarcerii începând cu aproximativ trei sau patru ani după chemarea de a reconstrui și, aparent, continuând până la apariția lui Hristos. Astfel, în timp ce succesiunea exactă a evenimentelor nu este întotdeauna ușor de determinat, este clar că în schema premileranistă a lui Newton, convertirea și întoarcerea evreilor slujesc la apariția Mileniului.
Cu toate acestea, Newton pare sigur că convertirea și întoarcerea evreilor vor începe înainte de Armaghedon. Într-un loc el enumeră o serie de versete de la prorocii mari și mici despre care crede că prezic că această mare bătălie va avea loc la scurt timp după convertirea și restaurarea Israelului. Acest lucru este în concordanță cu Mede, care susține că evreii trebuiau să se convertească înainte de Armaghedon sau altfel „ar trebui distruși (împreună cu restul dușmanilor lui Hristos printre care rămân încă) în acea mare Zi a răzbunării și judecății universale. „Newton credea, de asemenea, că Imperiul Otoman va rămâne până la sfârșitul robiei evreiești, sugerând deci că s-ar putea privi pentru dovezi ale dispariției primului ca semn al încheierii robiei.
La fel ca Mede înainte de el, Newton era deosebit de preocupat de rezolvarea sincronizării profetice. Având în vedere acest lucru, este important să rețineți că el era sigur că perioada robiei evreiești era sincronă cu două perioade cruciale de timp apocaliptic. În primul rând, el a văzut „vremea Neamurilor” drept coexistentă cu robia. Pentru Newton, robia evreilor era consecința negativă a vremii Neamurilor: ambele perioade sunt sincrone, iar Restituirea îi va readuce pe evrei în prim-plan și va restabili armonia.
La sfârșitul acestei perioade combinate, recolta va fi mare, pentru că el credea că convertirea evreilor ar fi însoțită de convertirea „plinătății Neamurilor”. În al doilea rând, Newton a văzut ambele perioade ca întinzându-se în aceeași vreme ca și apostazia, susținând că Omul păcatului (adică papalitatea) va prospera până când „mânierea [împotriva evreilor] se va înfăptui.” De fapt, Newton merge atât de departe încât spune că expresia din Daniel „zilele din urmă” înseamnă „tot timpul cât au fost evreii în robie „din 70 d.Hr. Și astfel toate aceste trei mari perioade de timp rulează și sfârșesc împreună, convergând către marea și universala restituire apocaliptică, pe care Newton o vede ca „misterul lui Dumnezeu” care se va termina la vocea Îngerului celei de-a șaptea trâmbițe, așa cum este confirmat în Apocalipsa 10: 7. Toate acest lucruri dau sens citării lui Newton a discursului lui Petru din Fapte 4:19, care vorbește despre Hristos care rămâne în cer „până la vremurile restituirii tuturor lucruri.” Mileniul trebuia astfel să fie un timp al Restaurării generale. Acesta, de asemenea, includea și Țara Promisă însăși. Newton se referea în mod special la țara Israelul ca fiind golită de populație din 70 d.Hr. și rămânând „pustie” până în perioada contemporană lui – punct de vedere pe care l-ar fi putut obține din mărturii anecdotice sau din relatările sale de călătorie despre Țara Sfântă. Această părăsire avea să dureze până la porunca de a reveni și reconstrui Ierusalimul. Templul evreiesc urma să fie, de asemenea, reconstruit, și poporul evreu urmau să devină locuitorii muritori ai Împărăției lui Dumnezeu pe pământ.
În urma prorocilor evrei, Newton a crezut, de asemenea, că Ierusalimul reconstruit ar fi centrul
guvernării lumii în vremea Mileniului.


”ȘI DOAR APOI VA VENI SFÂRȘITUL”: TIMPUL RESTAURĂRII EVREILOR
După ce am reconstituit natura credinței lui Newton în Restaurarea evreilor, este important să analizăm mai în detaliu momentul producerii acesteia în istorie. Dar încercarea de a stabili timpul exact pe care Newton l-a simțit că este timpul întoarcerii evreilor nu ar trebui privit pur și simplu ca o aventură intelectuală. În schimb, o astfel de cunoaștere dezvăluie multe despre percepțiile lui Newton asupra lumii și asupra evenimentelor politice, împreună cu propriile sale acțiuni sau lipsa acțiunii predicarea pe care el o făcea altora. Vom începe cu caracterizările sale generale ale lungimii perioadei, apoi vom trece mai departe pentru a lua în considerare câteva cronologii specifice.
Newton a crezut că perioada robiei evreiești va dura foarte mult. De mai multe ori, el a scris despre „lunga robiei” a evreilor. Într-un loc, el este mai exact și scrie că perioada robiei evreiești avea să dureze „aproape 2000 de ani”. Newton citează și vechea tradiție evreiască și creștină conform căreia această lume va mai exista timp de șase milenii și leagă sfârșitul acestei perioade de crearea Noului cer și a Pământului nou, „regenerarea și renașterea sau reinstituirea lumii”, împreună cu „a doua venirea a lui Hristos – prima înviere și judecata sfinților. – ” În mod asemănător, Newton a văzut o perioadă lungă de timp pentru vremea Neamurilor și pentru durata apostaziei. Cea mai mare parte din această perioadă de timp ar fi cuprinsă în stăpânirea a zece împărății, care s-ar ridica după după căderea Imperiului Roman, care Newton a susținut că vor rezista „mult timp”, până când „Egiptul va avea un rege din neamul grecilor, și evreii vor fi convertiți; nici unul din aceste lucruri văzându-l deocamdată.” În tratatul său „Despre Biserică”, întreaga perioadă a apostaziei se extinde din vremea apostolilor până la A doua venire a lui Hristos. Astfel, Newton a văzut atât o perioadă lungă pentru robie, cât și o perioadă lungă
pentru apostazie – perioade arătate deja ca fiind sincrone în schema lui Newton.
Prorocia lui Daniel despre Cele șaptezeci de săptămâni (Daniel 9: 24-7) a fost crucială pentru calculele vremurilor din urmă ale lui Newton. Modelul de bază pentru exponenți era să calculeze șaptezeci de săptămâni (490 de ani conform principiului „o zi pentru un an”) de la chemarea de a reconstrui Ierusalimul sub persani și întoarcerea din robia babiloniană până la prima venire a lui Hristos. Au fost sugerate mai multe cronologii diferite (ajungând fie la nașterea lui Hristos, fie la crucificarea Sa) și Newton însuși a ales una în care cei 490 de ani din Daniel 9:24 s-au încheiat la 33 sau 34 d.Hr. Totuși, Newton a izolat și cele șapte săptămâni (patruzeci și nouă de ani) din Daniel 9:25 ca referindu-se la timpul chiar de dinaintea Venirii a doua a Lui Hristos. Astfel, el credea că va exista un interval de patruzeci și nouă de ani între viitoarea chemare pentru „restaurarea și zidirea Ierusalimului” și A doua venire a lui Mesia. Și pentru că porunca de a reveni și de a reconstrui Ierusalimul are loc cu patruzeci și nouă de ani înainte ca Mesia să revină, și el presupunea că „poate să nu apară la evrei înșiși, ci într-un alt regat prieten cu ei.” Newton integrează acest interval în celelalte perioade ale lui Daniel de 1290 și 1335 de zile (Daniel 12: 11-12). În „Of the Church „, el propune un scenariu în care cele 1290 de zile (adică ani) se încheie „când Dumnezeu va termina împrăștierea oamenilor săi sfinți. „Această încheiere a împrăștierii, speculează el, ar putea avea loc la aproximativ trei sau patru ani după porunca de a reveni și
a reconstrui Ierusalimul. Aceasta îi oferă în totalitate cei patruzeci și nouă de ani (șapte săptămâni
profetice de ani) între porunca întoarcerii și venirea lui „Mesia- Împăratul” care, după cum subliniază în mod corect, este durata unui jubileu evreiesc. Astfel, odată cu chemarea de a reconstrui făcută în jurul anului profetic 1286 sau 1287, adăugarea unui Jubileu de patruzeci și nouă de ani îl aduce la „binecuvântarea sfinților și învierea lui Daniel la sfârșitul celor 1335 de zile profetice. ” Aceasta îi permite lui Newton să își armonizeze perioada de patruzeci și nouă de ani cu decalajul de patruzeci și cinci de ani dintre cei 1290 și 1335 de ani. Într-un tratat de la începutul secolului al XVIII-lea despre Apocalipsa, Newton sugerează un punct de plecare pentru cei 1290 și 1335 de ani, scriind că par să înceapă fie cu 609 d.Hr. „fie poate puțin mai târziu”. În acest scenariu, chemarea la întoarcerea și reconstruirea Ierusalimului va expira în 1895 sau 1896 d.Hr., iar cei 1335 de ani se încheie în 1944. În timp ce el crede că aceste date încep cu efectuarea „sacrificiului zilnic”, este evident că în acest caz, el se referă la ridicarea Papalității. Observațiile sale dau date de început ușor mai târzii și sugerează că sfârșitul va veni între 2000 și 2050 d.Hr.
Newton a văzut, de asemenea, un loc pentru cele 2300 de zile din Daniel 8:15. După ce a argumentat că cele 2300 de zile de profanare a Templului sub „cornul mic” (Daniel 8: 9) nu au fost împlinite în zilele literale pe vremea lui Antiohus Epifanes (o poziție susținută de interpreții preteriști), el plasează această perioadă în contextul ultimei robii evreiești, susținând că micul corn (care pentru el era papalitate) trebuia să acționeze până la „capătul final al mâniei” care nu era încă completă, și că în această perioadă „sanctuarul a continuat să se degradeze 2300 de zile înainte de a fi curățit și zilele în sacra prorocie trebuie să îi luăm drept ani.” Când au început aceste 2300 de zile (ani)? Newton enumeră patru sugestii în Observații. În primul rând, el pune pe tapet evenimentul tulburător al distrugerii Templului de către Vespasian în anul 70 d.Hr. În al doilea rând, el zice despre „contaminarea Sanctuarului” că ar fi fost construirea templului închinat lui Jupiter Olympius în 132 d.Hr. În al treilea rând, el spune de „pustiirea Iudeii” după revolta lui Bar Kohba din 135-6. În cele din urmă, el sugerează „altă perioadă care se va descoperi cu timpul.” Astfel, templul ar putea fi curățit cândva între 2370 și 2436 d.Hr. În comentariul său de la începutul secolului al XVIII-lea despre Apocalipsa, Newton afirmă că robia evreiască a început
pe când romanii au pus capăt sacrificiul zilnic, acest moment fiind identificat în mod explicit cu Războiul evreiesc din timpul domniilor lui Nero și Vespasian. Această încetare forțată a sacrificiului este „urâciunea pustiirii” a lui Daniel.
Aceste multiple cronologii profetice sugerează că Newton s-ar putea ca niciodată să nu se fi hotărât pentru o dată fixă a sfârșitului robiei evreiești. Aceasta ar putea fi, desigur, în concordanță cu reticența sa generală de a stabili date. Și el nu era totdeauna preocupat de fiecare detaliu, comentând într-un loc: „Nu știu cum de știu. Timpul să decidă asupra acestora. ” Dar timpul precis nu este important pentru scopul nostru. Pentru cineva care trăia la începutul secolului al XVIII-lea, anii la care se referea Newton erau toți date abstracte situate în viitorul îndepărtat. Oricare ar fi fost momentul exact, era suficient de departe în viitor pentru a avea un impact imediat mic asupra propriei vieți și a acțiunilor lui Newton.

ISAAC NEWTON DESPRE ÎNTOARCEREA EVREILOR
Acest studiu a arătat că Newton a elaborat o teologie și escatologie complexă a Restaurării evreiești și el este un bun exemplu pentru convingerile milenariste ale perioadei sale. Concluziile sale s-au bazat pe o citire temeinică a tuturor textelor biblice relevante și el a crezut că revenirea evreilor a fost nu numai o temă centrală în prorocia biblică, ci de care se vor lega toate evenimentele apocaliptice majore care vor urma. O mărturie convingătoare a credinței sale în importanța înțelegerii prorociei este văzută în identificarea sa drept cauza majoră a robiei evreiești a eșuării interpretării în mod corect a prorociei. În afară de faptul că ne deschide o portiță cu privire la motivațiile pe care le-a avut în timpul acestei investigații profetice lungă de decenii, această poziție dezvăluie felul distinctiv în care privea prorociile.
Pentru Newton, a fost o provocare divină, un test cu care să îi încerce pe credincioși. Prorocia a acționat ca o pereche de ochelari cu care să distingem oi de capre. Newton a scris că „Dumnezeu a poruncit prorociile astfel, ca în zilele din urmă cei înțelepți să înțeleagă, dar cei răi vor face tot răul, și nici unul dintre cei răi nu va înțelege, Dan. xii.9,10. ” Și creștinii ar fi putut și au și eșuat la acest test – tot timpul cu pedepse și condamnări atârnând deasupra capului lor. Hermeneutica profetică coruptă și secătuită de energie a fost cauza eșecului Israelului și un motiv crucial pentru care creștinii din timpul lui Newton ar fi putut și au și eșuat. În timp ce alți exponenți creștini au avut tendința să accentueze respingerea evreiască a persoanei lui Mesia și a implicării lor în crucificarea Sa ca fiind cauza directă a respingerii lor, Newton s-a axat pe incapacitatea lor de a înțelege prorocia. Această noțiune a necesității priceperii este foarte tipică pentru un om care a declarat odată că a făcut al sa Principia „greu de înțeles” pentru că nu avea timp pentru „novici în ale matematicii”. Putem adăuga, că nu avea prea mult respect nici pentru novicii în ale hermeneuticii.
Totuși, în timp ce Newton credea că foarte puțini din propria sa vreme degenerată ar înțelege
profunzimile prorociilor, el a susținut, de asemenea, că înspre sfârșitul veacurilor s-ar petrece o înflorire a unei astfel de înțelegeri. Aici vedem o ultimă mare semnificație pe care întoarcerea evreilor o joacă în schema lui Newton. Într-un fragment de manuscris de la începutul secolului al XVIII-lea, Newton a scris că prorocia ar fi „mai bine înțeleasă” la sfârșitul „timpului și a jumătății de timp” (1260 ani). Mai mult, a adăugat că va fi înțeleasă mai bine la întoarcerea evreilor din lunga robie prorocită de Moise și proroci . . . . Și dacă atunci ar apărea o poruncă să se redea Ierusalimul vechilor locuitori, acest fapt va face interpretarea (propusă aici) și mai plauzibilă și demnă de luat în considerare.
Deși lipsește un context, această notă izolată sugerează că Newton credea că întoarcerea evreilor va fi un eveniment decisiv care va începe o epocă de înțelegere profetică. Pentru a evidenția miracolul acestei prorocii, Newton a subliniat că robia fusese prezisă de Moise cu 3000 cu ani înainte și de Isaia cu mai mult de 2400 de ani înainte de timpul său. Împlinirea celui de-al doilea aspect al acestor profeții (întoarcerea) a fost astfel „ făcută probabilă” prin expulzarea evreilor din propria lor țară și împrăștierea lor în toate națiunile.” Pentru Newton, care a susținut că prorocia neîmplinită rămânea în umbră, dar când se finaliza slujea drept „argument convingător” pentru providență, întoarcerea evreilor ar acționa ca dovadă supremă pentru validarea prorociilor biblice. Dar citatul de la începutul acestei lucrări, de asemenea, arată clar că Newton credea că adevărul ar fi trebuit deja să fie evident pentru cei care aveau ochi să vadă. Newton, ca și Whiston, a găsit incredibil faptul că anti-Restauratorii nu s-au supus greutății mărturiei Scripturii. Acest punct de vedere opus ajută la furnizarea unui fundal controversat pentru multe scrieri ale lui Newton despre Restaurare, inclusiv exemplul citat la începutul acestei lucrări. La fel ca în cazul altor exemple din viața acestui mare om, această opoziție probabil că a prezentat o puternică stimulare pentru a studia, scrie și demola argumentele dușmanilor săi exegetici.
Distanța temporală a concepției lui Newton despre restaurarea evreiască de cea din timpul său este uimitoare. În timp ce Finch se gândea la convertirea evreilor că va începe în 1650, Mede la o dată nu mai târziu de 1715, William Lloyd de 1736, și propriul său protejat Whiston până în 1766, Newton a văzut-o la secole distanță. Nu poate exista nicio îndoială că viziunea sa despre întoarcerea evreilor a fost puternică. Puțini intelectuali din vremea lui Newton puteau să se potrivească cu intensitatea credinței sale în acest eveniment profetic. Cu toate acestea, nu există niciun sentiment de urgență apocaliptică. În timp ce Whiston, de altfel gândind într-un mod similar, a predicat apropierea de sfârșit, iminența Restaurării evreiești și a făcut turul stațiunilor englezești cu un model al Templului milenial, Newton a rămas la biroul său, s-a adâncit în cărțile sale și a lucrat la și refăcut tratate profetice care puțini în viața lui vor ajunge să citească. Totuși, în timp ce el nu gândea apocaliptic despre prezentul său, el a văzut o perioadă intens apocaliptică concentrată la sfârșitul veacului. Implicit în acest proiect escatologic se poate, de asemenea, vedea radicalismul religios inerent al lui Newton. Susținând că adevărata Evanghelie nu va fi predicată pe scară largă până la sfârșit, el marginalizează Reforma și se îndepărtează
de protestantismul de masă din zilele sale. Această credință chiar îl conduce pe Newton să citească
Romani 11 în mod diferit: vremea în care „tot Israelul va fi salvat ”nu era momentul în care iudeii
convertiți vor fi adăugați credincioșilor dintre Neamuri. Mai degrabă, pentru Newton, acest lucru se referea la momentul de la sfârșit când tot Israelul – Evrei și Neamuri deopotrivă – se vor converti
împreună la adevăratul creştinism. Spre deosebire de mulți alți creștini, Newton a refuzat să plaseze lipsa de credință a evreilor peste necredința creștină a Neamurilor. Mai mult, lumea profetică a lui Newton a fost una foarte privată. Spre deosebire de atâția alții din vremea lui, nu există context politic direct pentru credința sa în întoarcerea evreilor, nicio discuție despre interese comerciale și nicio dovadă a implicării în eforturi pentru a converti evreii din vremea lui.
Este dificil să estimăm impactul scrierilor publicate de Newton despre întoarcerea evreilor. În timp ce ar fi greșit să susținem că influența sa a fost mare, protestanții conservatori l-au văzut totuși ca pe o autoritate profetică importantă și studii recente au demonstrat că ale sale Observations publicate – care includ o secțiune detaliată despre întoarcerea evreilor – a fost o sursă de căpătâi pentru exegeții fundamentaliști din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Și, deși nu este prea lungă, secțiunea sa despre întoarcerea evreilor din Observations este una dintre cele mai complete și detaliate dezvoltări a vederilor sale cu privire la acest subiect. Nici nu trebuie să trecem cu vederea influența (deși probabil mai important) secundară pe care el a exercitat-o prin discipoli în teologie ca Whiston, care a publicat mai multe lucrări care se ocupă de Restaurarea evreiască. În ambele cazuri, exegeza lui Newton s-a unit cu o tradiție profetică care a ajutat la crearea în timpul secolelor al XIX-lea și al XX-lea a climatelor religioase și politice care au pavat calea pentru reașezarea evreilor în Palestina – mult dorita viziune a Restaurării. Newton ar fi fost de acord.

ISAAC NEWTON DESPRE ÎNTOARCEREA EVREILOR (1)

„….Interpret sârguincios, înțelept și corect al naturii, al antichității și al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filozofia sa măreția Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul său exprima simplitatea evanghelică.…” Din epitaful lui Isaac Newton.

Matematicianul, fizicianul, savantul Isaac Newton a fost, citez „….un protestant ascetic care credea cu fanatism în Sola Scriptura.” (wiki)
„Newton era, fără îndoială, un om profund religios și în afară de aceasta, un teolog erudit. În 1703, John Locke scria nepotului său, King: „Newton este într-adevăr un savant remarcabil, nu numai datorită uimitoarelor sale realizări în domeniul matematicii, ci și în teologiei, grație vastelor sale cunoștințe în Sfânta Scriptură, puțini putându-se compara cu el”. (wiki)
Am tradus (cu ajutorul un prieten care are mai mult timp decât mine) un articol de pe saitul profesorului Snobelen, sait amintit în postarea anterioară.

S. SNOBELEN
7. „MISTERUL ACESTEI RESTAURĂRI A TUTUROR LUCRURILOR”:

ISAAC NEWTON DESPRE ÎNTOARCEREA EVREILOR

„Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.” (Romani 11:25-7)

Într-unul din manuscrisele sale de la începutul secolului al XVIII-lea, la rubrica „Despre Ziua Judecății & Lumea care va veni,” Isaac Newton declară că „misterul restaurării tuturor lucrurilor se găsește în Proroci.” La aceasta adaugă: „ceea ce mă uimește mult este că atât de puțini creștini ai vremurilor noastre îl pot găsi acolo.” Ce era acest „mister” profetic care putea fi descoperit doar de un număr atât de mic al contemporanilor săi? El continuă explicația astfel:

”Pentru că ei nu înțeleg că întoarcerea finală a evreilor din robie & cucerirea națiunilor de către ei <cele patru monarhii> crearea unui regat just & înfloritor la sfârșitul zilei judecății este acest mister. Dacă ar înțelege aceasta, ei le-ar găsi în toți prorocii care scriu despre zilele din urmă, de exemplu în ultimele capitol din Isaia unde prorocul unește noul cer & noul pământ cu distrugerea națiunilor ticăloase , sfârșitul plânsului & al tuturor necazurilor, întoarcerea evreilor din robie & întemeierea lor a unui regat înfloritor și veșnic.”

Newton sprijinește apoi exprimarea acestei credințe profetice prin scrierea unui mic compendiu de texte ajutătoare din prorocii evrei. În această lucrare voi detalia despre credința lui Newton în întoarcerea evreilor în tărâmul lui Israel. Acest subiect a rămas pentru multă vreme un aspect puțin cercetat al gândirii profetice al lui Newton, dar publicarea în 1991 a majorității manuscriselor lui teologice permit acum o analiză adâncă a gândirii sale legat de această temă. Utilitatea acestei lucrări se va manifesta, sper eu, în două feluri diferite. În primul rând și în general, îl folosesc pe Newton ca metodă de introducere în cultura perioadei sale a interpretării profetice – în special legat de credința Restaurării evreilor. În al doilea rând și mai specific, întoarcerea evreilor a fost pentru Newton una din temele centrale ale prorociilor și acest studio demonstrează și fervoarea credinței sale în acest eveniment apocaliptic și cum a devenit o parte integrală a schemei sale profetice în general. În plus față de a evidenția ce avea Newton în comun cu exegeza contemporană, de asemenea voi arăta că s-a îndepărtat de trendurile standard în două locuri cruciale. Și mai mult, voi analiza înțelegerea lui Newton a cauzelor divine ale robiei evreilor și modul în care le-a legat de repetarea modelelor de apostazie atât printer evrei, cât și creștini. Alte considerații cruciale pe care le explorez sunt atitudinile lui Newton față de poporul evreu, necredința lor în Isus ca Mesia și locul lor esențial în istoria mântuirii. În cele din urmă, reconstruiesc axa cronologică profetică a lui Newton în ceea ce privește robia evreiască și Restaurarea în Israel. Aici întâlnim unul dintre cele mai distinctive aspecte ale credinței lui Newton în întoarcerea evreilor: locația sa temporală în istorie. 

Așteptările secolului al XVII-lea legate de convertirea și întoarcerea evreilor

Două dinamici au convers în Marea Britanie din secolul al XVII-lea pentru a produce o așteptare mărită în rândul multor creștini cu privire la convertirea și întoarcerea evreilor. Prima a fost o creștere a exegezei profetice literale și (pre)milenariste. Această tendință s-a extins pe tot spectrul social de la cercetători precum Joseph Mede din Cambridge la sectele radicale ale războiului civil englez. Cu acest nou curent hermeneutic a venit, de asemenea, o abordare mai literală a bibliei profeții referitoare la Restaurarea evreilor. Și această Restaurare a fost văzută ca mult mai mult decât simpla dovadă a activității providențiale a lui Dumnezeu în istorie. Pentru mulți exegeți profetici, pasaje precum Romani 11 și Matei 24 învățau că convertirea și întoarcerea evreilor era o necesitate preliminară pentru finalizarea „vremurilor neamurilor” – perioada în care harul este extins la neevrei – și de aici sfârșitul acestei epoci și începutul Mileniului. Astfel, acest semn special a fost un marker apocaliptic esențial pentru mulți milenariști, așa cum este și astăzi.

Anterior secolului al XVII – lea, teologii protestanți (inclusiv Philipp Melanchthon și Ioan Calvin) au urmat interpretarea augustiniană din Romani 11, care susținea că evreii vor fi convertiți și mântuiți ca indivizi,  dar niciodată ca națiune. Referințele profetice la Israel erau interpretat ca un Israel „spiritual”, adică creștinii. Cu toate acestea, la trecerea în secolul al XVII-lea, unii exegeți au început să accepte prima dată eventuala convertire a poporului evreu la creștinism și apoi chiar Restaurarea lor către țara Israelului. Emblematică pentru această nouă hermeneutică este opera lui Sir Henry Finch din 1621 Marea restaurare a lumii sau chemare a evreilor, în care el a argumentat împotriva interpretărilor alegorice ale Israelului și a legat întoarcerea și chemarea evreilor cu mântuirea neamurilor. Deși el niciodată nu a scris pe larg despre Restaurarea evreiască, faimosul Mede a adăugat și numele său autoritar exegeților care au acceptat această interpretare. După cum vom vedea, și Newton, se va alinia la această școală exegetică. Asta nu înseamnă că toți protestanții au acceptat această poziție. După cum a arătat Nabil Matar,perioada de la mijlocul secolului al XVII-lea până la mijlocul secolului al XVIII-lea a fost martora unor dezacorduri puternice între exegeții restauratori și anti-restauratori. Nici paradigma premilenară, care susține că Hristos se întoarce la începutul Mileniului pentru a realiza Împărăția lui Dumnezeu, nu atrage sprijin universal. Mulți dintre savanții mai ortodocși și conservatori rămas la amilenarismul augustinian și variantele sale.

Al doilea factor care a crescut așteptarea au fost discuțiile din jurul reprimirii evreilor în Anglia în timpul Commonwealth-ului din anii 1650. Pentru mulți creștini și chiar pentru unii evrei, reprimirea evreilor în Anglia a fost o etapă necesară pentru întoarcerea lor în Israel, întrucât așa ar fi fost completată împrăștierea lor către toate națiunile. Dar nu toți au fost de acord și discuții despre statutul evreilor din Anglia și despre statutul lor în profeție a continuat până la controversatul Proiect de lege de naturalizare din 1753 și nu numai. Deși drumul spre reprimire (și mai târziu, naturalizare) al evreilor a fost puternic colorat de mercantilism și motivații politice, această dinamică convergea totuși cu cea speranțele profetice de a crea un climat de așteptare generală în Marea Britanie pe la mijlocul secolului al XVII-lea – lumea tinereții lui Newton.

NEWTON ȘI EVREII

Newton avea un interes profund pentru chestiunile evreiești. Numai biblioteca sa furnizează dovezi suficiente în acest sens. Newton a deținut câteva din lucrările lui Maimonide, și a făcut numeroase referiri la acestea în manuscrisele sale. De asemenea, el avea și Kabbala denudata a lui Christian Knorr von Rosenroth (1677-84), în care au fost găsite multe semne de folosire intensă, împreună cu o ediție a filozofului evreu din primul secol Philon. Scrierile sale au dezvăluit că a folosit Talmudul, învățătura aceasta accesând-o prin Maimonide și alte surse din biblioteca sa. Deși nu a dobândit niciodată o cunoaștere prea complexă a limbii, Newton a învățat o brumă de ebraică și a achiziționat o serie de lexicoane și gramatici ebraice. De asemenea, deținea și folosea și o Biblie ebraică. Mare atenție este dată în scrierile lui Newton studiilor despre Templul evreiesc și ritualurile sale. Fascinația sa pentru aceste lucruri a fost motivată în mare parte de importanța înțelegerii atât a complexității ritualului evreiesc, cât și a proiectării Templului pentru interpretarea prorociei. De asemenea, Newton deținea și o serie de lucrări legat de aceste subiecte. O mărturie suplimentară a cercetărilor sale asupra Templului există în dovezile fizice ale Bibliei sale octavo, ale cărei pagini sunt foarte murdărite în secțiunea care detaliază prorocia Templului lui Ezechiel. 

Acest studiu a dat deja roade. Mai mulți cercetători au indicat spre însușirea lui Newton de elemente ale teologiei evreiești. John Maynard Keynes l-a caracterizat într-un mod celebru pe Newton ca „monoteist iudaic al școlii lui Maimonide”. În timp ce aș argumenta că alte tradiții teologice – cum ar fi socinianismul – au fost în egală măsură sau chiar mai importante în modelarea vederii sale despre Unicul Dumnezeu, trei studii importante despre Newton și Maimonide ajută la deslușirea caracterizării lui Keynes. La aceasta putem adăuga monografia recentă a lui Matthew Goldish, care prezintă o tratare amănunțită al implicării lui Newton în teologia evreiască.

Pe de altă parte, lipsa relativă din biblioteca lui Newton de comentarii profetice și alte cărți generale despre profeție – să nu mai vorbim de lucrări specific dedicate revenirii evreilor – este izbitoare. Se pare că odată ce elși-a obținut bazele profetice din lucrările clasice ale lui Mede (și într-o versiune mai mică Henry More), el a continuat în mare parte pe cont propriu. Fostul discipol al lui Newton, William Whiston, într-o recenzie publicată a Observațiilor celui dintâi, a făcut un comentariu similar. În timp ce referirile directe la alți expozanți profetici sunt rare în lucrările lui Newton, este clar, așa cum vom vedea, că el a avut dezacorduri puternice cu multe tendințe exegetice contemporane. De asemenea, în ciuda interesului dovedit pentru teologia, ritualul și istoria evreiască, încă nu am găsit vreo dovadă care să sugereze că Newton a căutat sau a avut contacte semnificative cu evrei, chiar dacă acest lucru nu era neobișnuit pentru protestanți milenariști și intelectualii din această perioadă. Asocierea lui Newton cu evreii – asemănătoare cu atâtea lucruri ale vieții sale, inclusiv teologia lui, scrierile lui apocaliptice și chiar într-o mare măsură filozofia sa naturală – a fost o chestiune intens privată.

Primul lucru pe care îl putem spune despre studiile profetice private ale lui Newton este acela îl plasează ca un exponent al tradiției exegetice premilenariste. Newton a fost un exponent al hermeneuticii profetice literale prin excelență. În al doilea rând, a fost un exponent al Restaurării la fel de înflăcărat. În al treilea rând, este clar că Newton a lucrat la interpretarea sa despre întoarcerea evreilor de-a lungul întregii sale perioade active de studiu profetic. Cele mai vechi exemple provin din primul său tratat apocaliptic din anii 1670` și continuă după aceea până la sfârșitul vieții sale. În al patrulea rând, Newton nu dedică vreun singur tratat exclusiv întoarcerii evreilor, ci mai degrabă scrie expoziții pe această temă în manuscrisele sale, variind de la comentarii mici și adesea repetate până la expuneri detaliate de mai multe foliouri în lungime – o dinamică care a făcut o cercetare extinsă a scrierilor sale esențială. În cele din urmă, Newton credea că profețiile referitoare la întoarcerea evreilor abundă în Scriptură – în special în prorocii evrei. În consecință, în mai multe locuri din manuscrisele sale, el scrie liste lungi de referințe biblice la prorocii referitoare la întoarcerea evreilor. El afirmă într-un manuscris de la sfârșitul secolului al XVII-lea că atât convertirea cât și întoarcerea evreilor este descrisă în „aproape toți profeții” și declară cu și mai multă încredere într-o scriere ulterioară  că astfel de previziuni au avut loc în „toți vechii proroci. ” Ocazional, el extinde gama de profeții dincolo de canonul protestant pentru a include scrieri apocrife precum Tobit și chiar scrieri pseudoapocrife ca Oracolele sibiline. Pentru Newton, cu atât mai mare era numărul profețiilor referitoare la întoarcerea evreilor, cu atât mai puternic era cazul Providenței. Ne vom întoarce acum pentru a examina natura credinței sale în Restaurarea evreiască.

LEGĂMÂNTUL AVRAAMIC ȘI STATUTUL SPECIAL AL EVREILOR

Newton credea că evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu, unic printre națiuni și beneficiari speciali ai harului divin, referindu-se la ei ca „poporul (lui Dumnezeu) evreu” Nu numai că a crezut că evreii ca națiune erau chemați și aleși, dar le-a extins unicitatea pentru a include centralitatea rolului lor în prorocie. Comentând despre prorocia lui Olivet despre Hristos din Matei 24, Newton declară că „această generație (națiunea evreilor nu va trece până când toate aceste lucruri se împlinesc vers. 34 pentru că împlinirea lor depinde {sic} de poporul evreu. ” Rolul evreilor ca prizonieri ai Romei în 70 d.Hr., de asemenea, a contribuit la fixarea identificării Babilonului apocaliptic drept Roma, din moment ce romanii au fost cei care „au asediat Ierusalimului, au ars Templul și i-au luat în robie pe Evrei, așa cum vechiul Babilon o făcuse înainte ”. Într-un alt loc, Newton subliniază că evreii, împreună cu răpitorii lor și națiunile de pe teritoriul cele patru monarhii, au fost subiectul principal al prorociei Vechiului Testament, în timp ce națiunile prin care a fost propovăduită Evanghelia erau subiectul Noului Testament. El a văzut, de asemenea, dovezi ale locului special al evreilor în continuarea existenței lor ca popor distinct din timpul robiei lor. Căci, deși „Dumnezeu i-a respins din a fi poporul sau împărăția lui și i-a împrăștiat în toate țările ca în ziua de astăzi, astfel încât în ​​prezent nu sunt un corp politic sau un popor, ci doar o rasă servilă de oameni împrăștiată și fără niciun guvern al lor „, totuși era de asemenea adevărat că” într-un mod minunat continuă în mod numeros și distinct de toate celelalte națiuni: acest lucru nu se poate spune despre orice altă națiune aflată în robie, și, prin urmare, este opera providenței.”Pentru Newton, supraviețuirea poporului evreu nu a fost decât un miracol.

Newton și-a bazat convingerea despre statutul unic al evreilor, în special pe Legământul avraamic, care confirmă poziția specială și binecuvântată  a lui Avraam și a seminței lui (Geneza 12: 1 ^ 3), precum și făgăduința făcută lui despre țara Canaanului (Geneza 13: 14-17). După ce i-a spus să cerceteze țara, Dumnezeu îi spune lui Avraam: „căci toată ţara pe care o vezi ţi-o dau ţie şi seminţei tale în veac” (Geneza 13:15). Spre deosebire de expozanții anti-Restaurare precum Pierre Allix, care a susținut că legămintele lui Dumnezeu cu evreii erau condiționate, Newton era convins că Legământul era veșnic. Caracterizând Legământului drept profeție, el se referă la „promisiunea făcută lui Avraam de a da țara Canaan (această țară pe care a privit-o și pe care a străbătut-o) lui și seminței lui pentru totdeauna Geneza 13.16 pentru a o stăpâni veșnic printr-un legământ veșnic cu sămânța sa în generațiile sale cap. 17: 7- 8. ” În tratatul său de istorie a Bisericii, el a întocmit o listă de referințe ale Vechiului și Noului Testament legate de Legământul avraamic sub titlul „Despre promisiunea făcută lui Avraam și ale sale sămânțe. ” În mod similar, în manuscrisul intitulat „Profeții despre Hristos a doua venire a lui Hristos „, a scris o serie de versete referitoare la acest Legământ, inclusiv ambele pasaje care subliniază promisiunea lui Dumnezeu către Avraam de a „ moșteni Palestina „și cele care subliniază natura veșnică și irevocabilă a acestei moşteniri. După cum reiese din juxtapunerea versurilor,din glosele selectate de către el și sublinierea cuvintelor și a frazelor cheie, Newton a crezut că legămintele vor fi îndeplinite în viitor.

„DUBLA ÎNTOARCERE”: APLICAȚIA VIITOARE A RESTAURĂRII

Nu lipsesc prorociile Vechiului Testament care prezic întoarcerea evreilor din exil. Dar, din moment ce majoritatea acestor profeții sunt de dinaintea captivității babiloniene, din care mulți evrei s-au întors, a fost necesară pentru exegeții profetici care au acceptat o Restaurare în zilele din urmă pentru a oferi justificare pentru o a doua aplicare a previziunilor. Acest lucru a fost deosebit de pertinent pentru un un apărător pasionat al prorociiei argumentului ca Newton, din moment ce scepticii și chiar și mulți exegeți protestanți au insistat că aceste profeții fie le-au găsit completări în secolele al VI-lea – V-lea î.Hr. sub Ezra și Neemia sau, acolo unde paralelele cu această perioadă nu sunt evidente, erau condiționate. Newton nu a fost în necunoștință de cauză privitor la acest lucru și, așa cum exemplifică următorul citat, uneori dialoghează cu această poziție în expunerile sale profetice. Strategia hermeneutica a lui Newton  de a lupta cu viziunea opusă merge în două direcții. Mai întâi, vrea să arate atât o diferență calitativă cât și cantitativă între prima revenire din exilul babilonian și a doua din dispersarea în spațiul roman. El abordează aceste chestiuni într-unul din manuscrisele sale anterioare despre Apocalipsă. După ce citează unele pasaje din prorocii ebraici, el conchide astfel:

„Nu este întoarcerea din robia babiloniană despre care se vorbește aici, pentru că apoi au fost curând smulși din țara lor din nou, dar după întoarcerea lor despre care s-a vorbit aici nu vor mai fi scoși afară. Nici ei nu au avut atunci rămășița Edomului și a tuturor păgânilor ca acum, și de aceea suntem aici pentru a înțelege împărăția universală și eternă a lui Dumnezeu și Hristos despre care vorbește Ioan și Daniel.”

Din moment ce evreii au fost duși din nou în captivitate în 70 d.Hr., și pentru că prorociile vechi testamentare vorbesc despre o întoarcere permanentă, Newton credea că previziunile cer o a doua aplicație. Mai mult, el observă că Israelul nu avea nici Țara edomiților, nici cele a celorlalte națiuni de la momentul primei lor întoarceri. Citând în general din Mica 4: 1-7, Newton preia din nou acest argument teritorial în același tratat:

În zilele din urmă, acest lucru va fi împlinit, iar după captivitatea vor reveni și vor deveni un popor puternic și vor domni peste popoare puternice aflate în depărtare, și  Domnul va domni pe muntele Sionului de atunci în veac și multe popoare vor primi legea neprihănirii din Ierusalim și își vor preschimba săbiile în brăzdare de plug și sulițele lor în cosoare  și niciun popor nu va mai ridica sabia împotriva altuia, nici nu vor mai învăța războiul; toate acestea neîmplinindu-se până acum.

Aici este clar că Newton vede revenirea în contextul Împărăției de o mie de ani a lui Dumnezeu pe pământ – o împlinire mult mai extinsă ca orizont decât prima aplicație. Pe lângă acești factori, prorocii au  prezis o întoarcere care nu va fi însoțită de vreo altă apostazie. Această condiție, de asemenea, nu a fost îndeplinită odată cu prima revenire. În sfârșit, de asemenea, Newton credea că Romani 11 – în mod clar scris după prima întoarcere – vorbea despre o Restaurare în zilele din urmă. A doua strategie a lui Newton a fost să se îndrepte spre cuvintele unei profeții standard a Împărăției, scriind într-un loc după cum urmează: 

Și în acea zi va exista o rădăcină a lui Iese care va reprezenta un steag poporului, pe acesta neamurile îl v or căuta  (Rom 15. 12) și odihna lui va fi glorioasă. Și se va întâmpla în ziua aceea că Domnul se va pune în mișcare o a doua oară pentru a recupera rămășița poporului său care va fi împrăștiat, din Asiria și din Egipt.

După cum indică însuși Newton, aceste cuvinte, inclusiv cele pe care le-a subliniat, sunt din Isaia 11: 10- 11. Astfel, cu aprobarea autoritară a acestui pasaj biblic cheie, el se referă în altă parte la „dubla întoarcere” a Israelului în țara lor. Semnificativ, această parafrază din Isaia 11:11 a ajuns chiar în Observațiile sale publicate. Cu implicațiile și principiile fondării ale Legământului avraamic și cea de-a doua întoarcere bătută în cuie, Newton a putut apoi să construiască un edificiu profetic elaborat care detaliază cauzele, condițiile și împlinirea robiei și restaurarării evreiești.

IGNORAREA PROROCIEI: CAUZELE ROBIEI FINALE A EVREILOR

În mai multe puncte din scrierile sale, Newton explică cauzele finale ale robiei evreilor. Mai întâi, el a indicat spre că blestemele prorocite de Moise vor coborî asupra Israelului dacă nu îl vor asculta pe Dumnezeu. Aceste blesteme mozaice sunt detaliate în Deuteronomul 28 și includ invazia și robia străină. Pentru Newton, istoria evreilor a fost una a tiparelor repetate de apostazie și reformare, și încălcare și reînnoire a legământului. Când evreii s-au răzvrătit împotriva Dumnezeului lor, blestemele mozaice au fost dezlănțuite asupra lor. De două ori acest lucru a dus la împlinirea blestemului robiei: mai întâi sub babilonieni și apoi sub romani. Cu toate acestea, Dumnezeu le-a dat evreilor un avertisment cuprinzător printr-o serie de proroci, dintre care Hristosul a fost ultimul. Evreilor li s-a dat astfel ultima ocazie cu venirea lui Hristos și lovitura finală a venit când ei au respins predicarea Lui:

Dar când această doctrină a fost predicată poporului evreu cam pentru șapte ani și nu au primit-o, ci l-au respins pe Împăratul lor, Îngerul legământului, Dumnezeu a început să-i respingă de la a fi poporul Său și să numească Neamurile fără a-i oblige să împlinească Legea lui Moise și la scurt timp după aceea a făcut ca închinarea evreiască să înceteze și evreii să fie împrăștiați în toate țările.

Aceasta, desigur, a fost o poziție creștină comună și se repetă în scrierile lui Newton, inclusiv Observațiile sale publicate. De asemenea, nu este deosebit de unică referirea lui Newton la eșecul evreilor „de a-L iubi pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul lor și pe aproapele lor ca pe ei înșiși, să fie drepți și miloși, blânzi, umili și mulțumiți cu starea lor actuală. ” Două dinamici ale relatării lui Newton sunt totuși mai puțin standard. Prima este absența unei concentrări puternice asupra implicării evreilor în crucificare. A doua este emfaza aproape exclusivă profetică pusă de Newton asupra naturii eșecului evreiesc.

În foliourile de la început ale primului său tratat despre Apocalipsa, Newton scrie clar că din cauză că evreii nu au reușit să înțeleagă prorociile mesianice Dumnezeu le-a dus judecata. Cea mai dură declarație a acestei credințe îl face să concluzioneze: „într-un cuvânt, a fost ignoranța evreilor legată de aceste prorocii ce i-a determinat să-și respingă Hristosul, drept consecință să nu fie doar robiți de romani, ci să suporte pedepse veșnice. Luca 19. 42, 44. ” În timp ce sentimentul de judecată exprimat în această sentință pare să se fi înmuiat mai târziu, poziția fundamentală prin care el credea că principalul defect al evreilor a fost un eșec în a înțelege profeția nu s-a înmuiat. Acest lipsa de înțelegere profetică a avut, de asemenea, repercusiuni practice negative, și chiar a condus, susținea Newton, la răscoala zeloților evrei din timpul Războaiele evreiești. Comentând asupra așteptării mesianice generale generată de Prorocia lui Daniel despre cele Șaptezeci de săptămâni, a scris: „Această prorocie care a pus popoarele orientale în așteptare continuă a unui Eliberator pământesc ce trebuia să iasă din Iudeea, pe care evreii l-au înțeles despre Mesia cu acea încredere în stăpânire pământească pentru ca să se răzvrătească împotriva romanilor și să înceapă astfel războiul care le-a provocat distrugerea. ”Creștinii, pe de altă parte, știu că această prorocie se referea la Hristos. Din nou a fost o interpretare greșită a prorociei și de data aceasta rezultatele au fost și mai directe și imediate. Newton spune, de asemenea, că ei și-au adus propria distrugere asupra lor; astfel rezultatul a fost drept și nu au putut da vina pe Dumnezeu pentru acesta.

Dar Newton nu este mulțumit de simpla identificare a eșecului profetic al evreilor: el dorește să extragă și o lecție morală din ea. În primul rând, el subliniază că poporul lui Dumnezeu este poporul Său numai atât timp cât își îndeplinește legămintele. Și evreii, dar și creștinii au eșuat în acest lucru, prin urmare încălcarea legământului de către evrei este oglindită de încălcarea legământului între creștinii dintre neamuri. Newton are cel mai înalt grad de respect pentru legămintele divine și opinia cea mai scăzută pentru cei care le nesocotesc. Mai specific, Newton leagă încălcarea legămintelor cu eșecul la încercarea prorociei. Vorbind despre folosirea lui Hristos de parabolele dificile pentru a-i testa pe evrei, Newton își avertizează cititorul său: „Prin urmare ferește-te ca să nu cazi la acest test. Căci dacă o vei face, obscuritatea acestor scripturi {profetice} va fi o scuză la fel de nesemnificativă pentru tine așa cum obscuritatea din pildele Mântuitorului nostru i-a scuzat pe evrei ”. În plus, pedepsele îi așteptau pe creștinii care neglijau cuvântul sigur al prorociei: „cum știi tu că Biserica creștină nu va fi pedepsită chiar și în această lume la fel de sever ca oricând au fost evreii, dacă continuă neglijarea? Da, nu se vor ridica evreii în judecată împotriva voastră? „Newton adaugă putere acestor afirmații mai târziu în același manuscris, proclamând că „judecăți mai mari atârnă deasupra creștinilor pentru lipsa lor de pocăință decât au simțit vreodată evreii”. Newton, așadar, nu i-a scos în evidență pe creștini; creștinii care au eșuat în încercarea prorociei o vor păți și mai rău.

(va urma)

isaac-newton.org

Doar semnalez.
Isaac Newton a fost un creștin biblic înainte de a fi om de știință.
Grație unor împrejurări favorabile și internetului, manuscrisele lui, atât cele științifice, cât și cele teologice sunt cercetate și făcute accesibile.
Saitul isaac-newton.org este întreținut de cercetările profesorului de istoria științei și tehnologiei Stephen D. Snobelen, de la University of King’s College, Halifax, Nova Scotia, Canada.
Traduceți cu Google Translate.
Partea fascinantă este că prin alte proiecte, gen www.newtonproject.ox.ac.uk

avem acces la manuscrisele lui Newton în format traductibil de către Google Translate.
Accesați opiniile lui formate de cercetarea Bibliei despre reîntoarcerea evreilor în Israel și veți fi uimiți de cât de mult bine face cugetului să nu se lase antrenat de beția religioasă din jur, ci să cerceteze Biblia cu imparțialitate și dragoste de Dumnezeu, de Cel care a scris-o.
Isaac newton a fost un credincios biblic extrem de serios și adânc, baza concluziilor lui științifice a derivat din cercetarea Bibliei și din credința în Dumnezeu.
Opiniile lui despre profeții sunt absolut unice, mai ales ținând cont de epoca mustind de misticism în care a trăit.

Fără jertfă

„Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi.” Osea 3:4
Astăzi este Ziua Ispășirii și cu această imagine mi-a întipărit retina Times of Israel.

Fără circulație, cea mai sfântă zi a evreilor din toată lumea, dar îndeosebi în Israel este sărbătorită strict.
Nimeni nu conduce mașină, barcă, tren , autobuz, avion, nimic.
(Nu știu cum explică ei evreiește de ce biciclete au voie.)
Citez:
„Toate zborurile în și dinspre aeroportul Ben Gurion au încetat la 13:35.
Aeroportul se va redeschide joi seară, cu sosiri începând cu 21:30, în timp ce plecările se vor relua la 23:30.
În această perioadă, spațiul aerian al Israelului este, de asemenea, închis pentru zboruri tranzit.
Trecerile de frontieră se închid, de asemenea, chiar după prânz și se vor redeschide joi la 22:00.
Pe măsură ce se apropia apusul soarelui, toate emisiunile locale de radio și televiziune au tăcut treptat.
Transportul public s-a oprit, de asemenea, cu autobuze și trenuri care își opresc rutele până după sărbătoare. 
Autobuzele interurbane vor reporni treptat de la ora 20:00, în timp ce transportul interurban va reporni de la ora 21:30 joi.„
(sursa: https://www.timesofisrael.com/israel-shuts-down-for-yom-kippur-but-forces-on-high-alert/)
Pentru evreii religioși și tradiționali, perioada de 25 de ore de post și rugăciune trebuia să înceapă la 18:09 la Ierusalim și 18:26 la Tel Aviv.
Se va încheia joi la 19:19, respectiv 19:21.
În Vechiul Testament este numită Ziua Ispășirii, în ebraică Yom Kippur, dar cât de deosebit se sărbătorește față de cum a fost scris.
Trebuia să fie un miel, un Mare Preot, să aibă loc jertfirea, strânsul sângelui în vas, să nu ajungă în pământ, stropirea sângelui, cort sau templu în primul rând, perdea, trecerea dincolo de perdea cu acel sânge. Multe amănunte, toate semnificative.
Toate aceste lucruri nu se mai fac de 2000 de ani.
De ce nu se mai fac? Din două motive, pentru două feluri de întrebători.
Pentru cei fără ochi ai credinței, pentru care justiția și profețiile lui Dumnezeu nu înseamnă nimic, desigur este o întâmplare că templul a fost dărâmat de romani în anul 70, că pe locul lui s-a construit o moschee mai târziu, (moschee a cărei demolare ar declanșa o urgie mondială) și faptul că evreii sunt acum, de Ziua ispășirii, fără miel pentru jertfa de ispășire, fără jertfă deci, este o pură întâmplare.
Cei care au ochi ai credinței, toate aceste lucruri le regăsesc în profețiile extraordinar de clare și de amănunțite ale Cuvântului lui Dumnezeu.
Să cităm tot Osea 3, e dureros, dar și frumos:
„Domnul mi-a zis: „Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie iubită de un ibovnic şi preacurvă; iubeşte-o cum iubeşte Domnul pe copiii lui Israel, care se îndreaptă spre alţi dumnezei şi care iubesc turtele de stafide!”  Mi-am cumpărat-o cu cincisprezece sicli de argint, un omer de orz şi un letec de orz.  Şi i-am zis: „Rămâi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a niciunui alt bărbat, şi voi fi şi eu la fel cu tine!”  Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi.  După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe împăratul lor David şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui în vremurile de pe urmă.„
Să explicăm: femeia preacurvă este Israelul istoric idolatru (cel de acum 2000 de ani), iubit totuși de Dumnezeu în acea MULTĂ VREME de atunci încoace, vreme profețită de Osea prin exemplul personal. (Acum înțelegem că acea vreme a ținut peste 2000 de ani.)
Căsătoria lui Osea cu femeia preacurvă a reprezentat profetic istoria iubirii lui Dumnezeu față de un popor preacurvar, adică închinător la idoli.
Ei au abandonat templul, jertfele și altarele Domnului și au ales, în ordine:
-împărați și căpetenii (nu a fost inițiativă divină alegerea de împărat)
-jertfe la idoli
-chipuri de idoli
-efod
-terafimi
Iată câte motive de mânie i-au provocat lui Dumnezeu.
Deci atunci când profetul scrie că vor rămânea fără jertfe, este vorba de jertfele idolatre pe care le făceau cu drag, căci jertfele cele adevărate și aprobate, le abandonaseră voluntar cu mult înainte.
Într-un fel, Dumnezeu le zice prin profet: „pentru că nu vreți să-Mi slujiți Mie, nici idolilor nu veți sluji în țara mea.”
Ce imitație tristă a zilei ispășirii din vechime fac ei acum.
O zi a ispășirii fără jertfă de ispășire.
Dacă ei ar înțelege că Domnul Isus este jertfa de ispășire pentru păcate, n-ar mai ține zile.
(Dar oare creștinii n-ar trebui să înțeleagă acest simplu adevăr?)
(Ziua ispășirii în Israel e cam ca și Cina Domnului la martorii lui Iehova: se zice, dar nu se face.)
Faptul că ei nu înțeleg evanghelia(Vestea Bună), dovedește împietrirea lor, orbirea lor, întunericul lor.
Dar acest lucru este „o bogăție pentru neamuri„.
A trebuit ca Dumnezeu să-i orbească „multă vreme” pe evrei, ca să-și arate îndurarea față de cei mulți adunați dintre toate popoarele lumii.
Adevărata și ultima zi a ispășirii a fost atunci când Domnul Isus s-a adus pe sine însuși jettfă, (și ca Mare Preot, și ca Miel de jertfă) pe dealul Golgotei.
De atunci, simbolul fiind împlinit, nu ar mai avea sens să se facă jertfe de ispășire, iar Dumnezeu a avut grijă să împletească istoria, ca să nu se poată face.
Dar e și ceva frumos în text, ultimul verset:
„După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe împăratul lor David şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui în vremurile de pe urmă.„
Vor tresări!
Am prieteni evrei creștini.
O soră în vârstă îmi spunea că atunci când a fost ea botezată, prin anii 60, erau doar 250 de evrei creștini.
Acum sunt peste 30000 de evrei care mărturisesc că cred în Isus că este Mesia, doar în Israel.
Trebuie să credem, o spun dușmanii lor.
O organizație evreiască, Beyneynu, estimează că sunt cel puțin 30000 de evrei creștini, peste 300 de congregații mesianice și peste 200 de saituri creștine în ebraică.
(https://www.youtube.com/watch?v=H-E_c0J5ero&t=43s) Dați copy/paste.
Cineva tresare la bunătatea lui Dumnezeu.
Chiar dacă o țară întreagă a înțepenit în niște obiceiuri expirate, (nici măcar avioane străine nu tranzitează peste Israel de Yom Kippur) un anumit număr din ei au beneficiat de stropirea sângelui Celui veșnic și au intrat în locul Preasfânt unde au primit iertare, căci e la liber, se ia cu năvală.
Acelora doar le-a folosit adevărata jertfă de ispășire.
Să nu închei fără o foarte importantă explicație a zilei ispășirii.
„Ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui” scrie la Romani.
Jertfa pentru păcat se ardea pe același altar cu jertfa de ispășire, cenușa era amestecată, moartea era la fel.
Viața era diferită.
Sângele jertfelor pentru păcat mergea în cea mai mare parte în pământ (la picioarele altarului) și simbolizează mărturisirea păcatelor de către cei păcătoși și așteptarea judecății celor necredincioși (sângele de sub altar, din pământ strigă răzbunare, ca cel al lui Abel, ziua răzbunării n-a venit încă), însă sângele jertfei de ispășire se aduna cu grijă, era numit sângele stropirii și simbolizează sângele lui Hristos „care vorbește mai bine decât (sângele lui) Abel.” Ce vorbește? Iertare.
Pentru ca să existe sânge, trebuie să fie moarte, iar moartea noastră împreună cu moartea Lui face mărturia comună a morții. Prin faptul că viața (sângele) nostru merge în pământ (în chip simbolic), reprezintă uitarea și așteptarea răzbunării divine, să nu ne răzbunăm noi. Prin faptul că ieșim de la jertfă stropiți, mărturisim (vorbim) ce spune sângele stropirii: iertare, mesajul iertării Domnului jertfit.
Dacă nu înțelegem aceste simbolistici și transferurile de vinovăție și iertare pe care le reprezintă, riscăm să credem tot felul de bazaconii mistice despre sângele lui Hristos, că e ca un curent sau ca o emoție.

Piatră pe piatră

Înregistrare Aleșd 16 mai 2021, seara

Vânătorii trimiși…

…trebuie să aibă drumuri.
Am învățat la istorie că a fost o epocă a popoarelor migratoare, acum…vreo 1000 de ani.
Cam fals.
Migrații sunt și acum.
Dimineață stăteam la ghișeu să-mi schimb permisul, în fața mea, o familie. Doamna de la ghișeu întreabă: „Ce-i cu permisul ăsta așa de expirat?” Am fost mulți ani în Canada. A zâmbit doamna, au zâmbit ei, și-au făcut poze și în 3 minute au plecat. Repatriere. Migrații.
Migrează românii, au migrat nemții din România, evreii din România.
Aceste migrații sunt profețite.
Mai ales cele ale evreilor. (Migrațiile românilor sunt pustiiri.)
Azi, președintele Belarusului, (alături de cel al Rusiei și al Turciei, aflați cu toții în dezacord sever cu lumea vestică) a promis și el că va da drumul emigranților spre Europa prin țara lui.
„Voi i-ați chemat. Descurcați-vă!” vezi sursa.
Șahul acesta numit geopolitic arată așa acum: americanii pleacă din Afganistan, talibanii recuceresc țara și întreaga infrastructură politică fost pro-americană va trebui să emigreze: milioane de polițiști, militari și familiile celor din aparatul de stat vor fugi. Unde?
Unde este scris, să facă un lucru profețit de Dumnezeu: „Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui, şi, după aceea, voi trimite o mulţime de vânători şi-i vor vâna pe toţi munţii şi pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor.” Ieremia 16:16
Scriu demult pe acest blog că acești emigranți care au luat drumul spre vestul Europei fac un lucru demult scris despre ei.
Ce a scris Ieremia.
Rusia și Belarus nu vor împiedica aceste migrații, le vor favoriza.
Ei nu știu că împlinesc un plan. „Dar el nu judecă așa!” a zis profetul despre o altă situație identică, când un popor a fost pus să pedepsească pe un alt popor pentru păcat, dar cel ce pedepsea „nu judeca așa”.
Nici afganii, nici rușii și nici chiar americanii nu știu că mișcările lor de trupe sau migrațiile împlinesc un Plan demult scris. Aceste amănunte le știu doar cei ce se apleacă cu seriozitate și credință asupra textului profetic și-l înțeleg.
Valul de migranți sporește antisemitismul din vestul Europei.
Ca urmare evreii vor pleca în Israel, după cum este scris în tot Vechiul Testament și după cum vedem că se întâmplă.
Ieri am citit Ieremia 30.
Parcă descrie vremea de acum.
Este acolo un verset care demult m-a pus pe gânduri: „Totuşi toţi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi şi toţi vrăjmaşii tăi, toţi, vor merge în robie; cei ce te jefuiesc vor fi jefuiţi şi voi da pradă pe toţi cei ce te pradă.” V16 Cine? Nemții, românii, rușii?
Am cumpărat și am citit pe nerăsuflate aseară cartea „Groapa este în livada de vișini” de Arnold Dagani, jurnal de Transnistria al pictorului cernăuțean Arnold Korn (ebreizat Dagani). Sonia Palty, doamna Bercovici și alții au scris despre jaful, chinul și uciderile din Transnistria „românească”. Despre români și ruși pot spune că au plătit și au împlinit versetul. Vină mare!
Dar ce-am gândit și n-am spus tare a fost despre nemți.
Nu vedeam nici o urgie acolo, deși am fost de zeci de ori în Germania.
Am rude multe și prieteni.
Poate de aia n-am zis.
Și pentru că e o țară dezvoltată, perfectă, nici urmă de urgie acolo.
Când am văzut inundațiile de săptămâna trecută am zis la niște prieteni duminică seara la o înghețată în grădină, după o zi toridă.
Am îndrăznit.
Se făcea noapte povestind cu prietenii mei (tovarăși de blogherit, de wordpress) când am văzut spre Apahida fulgere mici pe cer. Se apropiau. Mi-am smuls niște vișine să plec și vântul s-a pornit într-un minut-două.
Când am pornit mașina, deja ploua.
La 3 minute bătea gheața și n-am mai văzut nimic. Cunoșteam bine drumul, m-am ascuns sub podul hingherilor, unde era deja plin de mașini, inclusiv o mașină de poliție.
În Cluj a fost prăpăd.
Am plecat spre serviciu, slavă Domnului, ochiul ciclonului nu trecuse pe-acolo, acasă, doar o creangă de piersic bătrân s-a rupt.
Ce mare ești Doamne!
Acoperișul liceului unde au absolvit fetele noastre a fost dat jos. La un kilometru de noi.
Duminică la amiază după adunare am ascultat predica luI Aurel Gheorghe, din Apocalipsa.
Mi-a plăcut o specificare cum că „iată eu vin curând” se poate traduce: iată eu vin în mod rapid.
Venirea Domnului va fi într-o succesiune rapidă de evenimente profețite.
Și a mai scris Ieremia: „Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.” 30:24
Înțelegem tot mai bine.
Urgiile profețite, catastrofe naturale, epidemii, migrații, inundații, incendii, toate sunt pe noi, „alocurea” unele!
Dar cu ce-am început? Cu drumurile vânătorilor. Tocmai nu pricepeam de ce-i Lukașenko supărat pe UE.
Ca să permită împlinirea profeției.
Vânătorii trimiși trebuie să aibă drumuri.
Înțelegem tot mai „în totul’.

Calea împăraților care au să vină de la răsărit.

Poziționarea Chinei împotriva Israelului (opinie)

Apocalipsa 16:12 „Al șaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților care au să vină din răsărit.„
Zilele trecute s-a petrecut un lucru care mai completează încă o mică piesă la tabloului final al evenimentelor profetice.
A avut loc poziționarea Chinei împotriva Israelului. (Pentru original aici: https://www.jpost.com/opinion/why-has-china-turned-on-israel-opinion-672959)
În scenariul evenimentelor finale schițat de Duhul sfânt prin apostolul Ioan în cartea „Descoperirea”(Apocalipsa), împărații din răsărit au un rol în pedepsirea pământului. Așa cum în vechime, Dumnezeu i-a folosit pe babilonieni și pe asirieni pentru a-și duce la îndeplinire judecățile, tot așa și în viitor vedem profețite împărății și împărați care vor intra pentru un „joc” dinainte stabilit de Dumnezeu.
Până acum China nu a exprimat nici un punct de vedere legat de „conflictul” din Israel.
Această tăcere a fost însoțită de o creștere economică constantă în ultimele decenii a împărăției de la răsărit, care acum este capabilă să recruteze 200 de milioane de soldați. Pentru că aceasta este cifra profetică, un număr uriaș de oameni, pe care numai o singură țară poate să îi recruteze. Lucrurile sunt legate și de Mesopotamia (râul Eufrat), unde prin legăturile cu Iranul, China are un cap de pod puternic.

Apocalipsa 9:16 „Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.” (adică 200.000.000, 200 de milioane)

Iar Iranul este cel mai mare dușman al statului Israel. De asemenea dezvoltarea autostrăzilor care probabil vor trece munții spre a ajunge din China la marea Mediterană, îndeplinește un scop profetic. Prima dată am auzit că această interpretare de la Cristian Moisescu și dacă ascultați tot ce a vorbit veți găsi și voi.
Merită ascultat tot. (Partea 1, Partea 2)
Câteodată mă gândesc cât de puțini oameni cred aceste lucruri și îmi vine în minte versetul din Isaia: „Învelește această mărturie, pecetluiește această descoperire între ucenicii mei„. Isaia 8:16 Una din cele mai mari bogății pe care le avem cu noi este cunoașterea și înțelegerea acestor taine.
Tainele rămân taine până când sunt explicate.
După aceea nu mai sunt taine.
Taina împietririi evreilor, o taină atât de mare încât milioane de oameni prin neînțelegerea ei au alunecat în calvinism, este pe cale să se reveleze. Sfârșitul oricărei taine înseamnă începutul clarificării. Cu cât vedem mai multe evenimente că se potrivesc unui tablou profetic, ne obligă cugetul să eliminăm alte explicații.
Participarea împăraților de la răsărit la războiul armaghedonului este sigură, detaliile sunt mai puțin clare. Eu nu fac aici nici speculație, nici nu sunt dogmatic pe tema. Dar atunci când un eveniment de azi se potrivește cu o profeție de ieri, pentru a explica un eveniment de mâine, sunt prea multe detalii ca să acordăm hazardului vreun rol în scenă.
Mai mult, teoria probabilităților obligă cugetul la concluzii.
Dacă ar fi o singură profeție împlinită în Biblie am putea acorda coincidenței o șansă și cugetului o pernă. Dar atât de multe profeții împlinite duc spre zero probabilitatea ca să fie hazard, și acordă 100% credit planului Dumnezeu, pentru oricine se apleacă cu credință și răbdare asupra vechiului text biblic, divin, inspirat de Dumnezeu.
Aceste avertismente ne salvează și pe noi, pentru că ne țin mintea trează și conectată la profeții și știri.
Ar trebui de asemenea, și rugăciunea mea pentru Dumnezeu este, atât pentru mine cât și pentru alții, ca vederea acestor evenimente care îndeplinesc profețiile divine să producă în noi o mai sigură dedicare și predare a timpului și trăirii noastre în angajament și iubire față de Comandantul suprem.
Noi zidim viitorul la care să visăm și ne zidim viitorul la care lucrăm, crezând în împlinirea lui, studiind Planul dintre coperțile cele vechi.
Noi „clădim deasupra” peste fundația apostolilor, dar ne ducem de câte ori trebuie la Proiect, la Plan, să nu zidim strâmb, să nu greșim.

Drept internațional și drept divin. Sau de ce Israelul este un „stat legal”?

„El a şezut jos, pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El, la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?…..De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” Matei 24:3, 32-33

Să înțelegem situația tulburărilor din Israel, 15 mai 2021

Circulă pe net o opinie periculoasă legată de situația din Israel.
Se răspândește ideea că evreii care de 120 de ani emigrează în Israel din toată lumea ar fi un fel de coloniști ilegali care răpesc casele, teritoriile și țara băștinașilor „palestinieni” și se așează ei în loc.
Că evreii le iau țara acelor „băștinași” și că „palestinienii” suferă pe nedrept.
Sunt aici o înlănțuire de falsități pe care le voi demasca pe scurt, apoi voi arăta cum trebuie să înțelegem din punct de vedere profetic aceste evenimente și care trebuie să fie starea inimii noastre și răspunsul pe care trebuie să-l dăm celor ce întreabă.
Personal am fost întrebat de foarte mulți, chiar de ce nu scriu o postare pe temă, eu care sunt adesea atât de „vocal” pe subiect. S-o luăm pe puncte.

1. Israelul este un stat legal. Politic sau administrativ, până în 1917, acel teritoriu a fost în Imperiul Otoman timp de secole, apoi prin război a fost cucerit de Britanici (tot Imperiu atunci) care au denumit zona „Palestina” ca fiind parte din Imperiul lor.

„Dominația britanică a zonei a fost între 1917-1948.”
Dar tot în 1917 Imperiul Britanic a dat prin lordul Balfour renumita Declarație Balfour, un acord de înființare al unui așa-numit Cămin Național pentru Poporul Evreu, termen care deși nu cuprindea cuvântul stat, cuprindea doi termeni mai puternici: național și popor, adică recunoașterea ideii de națiune pentru evrei.
Divaghez puțin, dilema: ce sunt evreii, națiune sau religie? a fost folosită după interes inclusiv de români, atât în perioada interbelică, cât și în comunism.
Șef Rabinul cultului Mozaic era socotit conducător al evreilor.
Zissu a scris un eseu pe temă: Nu există cult mozaic.
În sfârșit, gata divagarea.
Declarația Balfour a fost baza legală a sionismului timp de 30 de ani, cât timp britanicii au administrat (prost) Palestina.
Când în 14 mai 1948 a luat ființă statul Israel, la retragerea britanicilor, nimeni din comunitatea internațională nu a ripostat, în afară de arabi. Statul evreu a rezultat din dezmembrarea imperiului, ca urmaș al imperiului.
Deci, așa cum din cenușa Imperiului Austro-Ungar au răsărit o mulțime de națiuni europene, tot așa din cenușa Imperiilor Otoman și Britanic au răsărit mai multe națiuni și țări în mod legal recunoscute de celelalte popoare ale lumii.
Așa s-a petrecut cu Israelul.
După înființarea statului Israel, arabii, druzii, samaritenii, armenii și alte populații aflate pe acel teritoriu au devenit evident minorități și ar fi trebuit să se supună statului de drept, cum s-a petrecut în restul lumii.
Dar a urmat crearea identității palestiniene.

2. Identitatea palestiniană este una artificială, este falsă, ca cea Moldovenească, dacă vreți.
E o minciună care are nevoie de o poveste, de creduli care s-o creadă și când credulii devin votanți, se transformă în lege.
Așa cum Stalin a creat identitatea Moldovenească, cineva a avut și are interesul să susțină identitatea palestiniană, probabil Iranul (Persia), Ursul din profeție.
Identitatea „palestiniană” este una falsă, o pretenție istorică.
Toți „palestinienii” din Israel sunt arabi care vorbesc limba arabă, ca toți arabii din țările din jurul Israelului.
Nu a existat niciodată o țară Palestina a unui popor „palestinian”.
„Palestinienii” din Israel sunt la fel de arabi ca cei din Arabia, Liban sau Iordania.
Acolo a fost Imperiul Otoman până la 1917 când britanicii au dat declarația Balfour și mai târziu au obținut de la Liga Națiunilor un Mandat pentru administrarea „Palestinei”, o regiune în marele Imperiu Britanic, nu o țară propriu-zisă. În cadrul acestui Mandat și în conformitate cu declarația Balfour, în cursul secolului XX, evreii din toată lumea s-au reîntors în țara lor, în Israel, un lucru imposibil până atunci.
Cu aceste evenimente se potrivesc cuvintele Domnului Isus care a arătat că „Ierusalimul va fi călcat în picioare de popoare până se vor împlini vremurile neamurilor” și se potrivesc cuvintele profeților care au arătat că la sfârșitul vremurilor (adică acum) evreii din toată lumea se vor întoarce toți în Israel.
De la nimicirea Ierusalimului de către romani în anul 70, până la declarația Balfour din 1917 a fost imposibil pentru evrei să se întoarcă în Israel, țara era călcată de neamuri.
Istoria trebuie înțeleasă conform dreptului divin (profetic), nu după criterii evoluționiste, umaniste, socialiste, progresiste, sau mai știu eu după ce criterii.

3. În Israel nu există discriminare pe criterii etnice sau religioase. Cine recunoaște statul și vrea să trăiască acolo, are toate drepturile, este respectat și apărat. O mare parte din arabi, mai ales minoritatea creștină, recunosc statul Israel, unii chiar fac armata și se bucură de toate drepturile de cetățeni israelieni de naționalitate arabă.
Cam la fel cum este în orice altă țară, cum sunt finlandezii din Suedia, maghiarii din România sau germanii din Italia (Tirol).
Mai mult chiar, cea mai educată minoritate din Israel sunt arabii creștini, un procent mare dintre ei, sunt absolvenți de învățământ superior. Citez de la wikipedia:
„Arabii creștini se disting prin cel mai bun nivel de instrucție din Israel. 63% dintre ei au studii academice, cel mai mult dintre toate grupurile religioase și etnice-religioase. ^[10] Deși reprezintă numai 2% din populația Israelului, în rândurile arabilor creștini se numără 17% din studenții din universitățile și 14% din studenții din colegiile din Israel.^[11] Rata de studenți arabi creștini la facultățile de medicină este mai mare decât ]n tuoate celelalte sectoare etnice si religioase. Procentul de femei cu educație academică este de asemenea cel mai mare față de celelalte sectoare ale populației. Liceele și colegiile creștine sunt printre cele mai performante din țară. Creștinii arabi au cea mai mare rată de trecere a examenelor de bacalaureat (69% în 2012 față de evrei – 61%, arabi musulmani 50%, druzi 64%) și de educație academică decât media populației israeliene. Creștinii au venitul mediu cel mai mare pe familie dintre arabii israelieni.”

4. Care trebuie să fie starea inimii noastre când vedem aceste conflicte?
În primul rând, să nu ne neliniștim.
Cine are garanția învierii, nu se teme de moarte, de boală, de război.
Nu avem garanția că nu vom muri, nici că vom trăi toți peste 80 de ani, ci că vom fi înviați.
Domnul Isus a profețit aceste războaie, profetul Daniel și toți profeții au scris despre aceste urgii.
Să le privim, să ne uităm în sus, că izbăvirea noastră se apropie.
Și încă ceva:
„….atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.” 1 Ioan 3:2-3 Adică cine are această nădejde a intrat într-un proces de sfințire, de curățare a vieții, pentru a fi pregătit să fie admis la marea defilare a Evangheliei (Veștii Bune).

5. Ce înțelegem, ce răspundem celor ce întreabă?
De obicei cei care întreabă sunt setați cu minciuna identității palestiniene și a ilegalității acțiunilor „cotropitorilor evrei”.
Este util să li se amintească acestora ce am scris la punctele 1-3.
Dar profetic, conflictul Israel-Gaza este o nouă urgie dintre cele profețite, urgie care paradoxal, va contribui la creșterea Aliyah, la reîntoarcerea evreilor în Israel.

6. Ce scriu profeții, ce va urma?
Nu numai profeții scriu, analiștii situației de pe teren, experții în problemă sunt convinși că va avea loc un export masiv al conflictului.
Ce este exportul conflictului?
De exemplu, atunci când a avut loc războiul iugoslav, prin 1994, minoritățile sârbe și bosniace sau croate din Germania se băteau pe străzi în Germania, deși războiul cu arme era în Iugoslavia. La fel cu turcii și kurzii din Germania, sunt permanent încăierări între ei și mici războaie prin țările europene.
Conflictul actual din Israel, exportat în Europa sau USA înseamnă milioane de musulmani înfuriați, asmuțiți de imamii lor și radicalizați fulgerător prin rețelele sociale împotriva unei tot mai timorate minorități evreiești de numai 10 milioane de oameni, răspândiți peste tot, deci greu de apărat.
Apărarea acestei minorități este o sarcină grea pentru statele unde se află.
Ca urmare, evreii amenințați zilnic de aceste tot mai numeroase și agresive elemente, se vor vedea siliți să emigreze în singurul stat care le sigură cea mai bună protecție: în Israel.
Acest lucru a fost profețit de Ieremia și am scris detaliat la vreme despre asta.
https://vesteabuna.wordpress.com/2015/01/20/pescari-si-vanatori/

7. Dreptul divin asupra națiunilor și analiza noastră.
Dumnezeu este cel ce pune granițele popoarelor, El le întinde și El le retrage.
„El face pe neamuri să crească şi El le nimiceşte; El le întinde până departe şi El le aduce înapoi în hotarele lor.” Iov 12:23 Așa că nu numai Israelul, ci toate popoarele au parte de granițe permise nu de norocul războaielor sau conjunctura istorică, ci de hotărârea divină.
Cu atât mai mult Israelul, al cărui viitor a fost profețit cu date exacte de acum 2500 de ani, are parte de un prezent profețit demult.
Argumentul pentru noi ca creștini nu este atât, nici că Israelul este stat legal, nici că „Palestina” este o identitate falsă, nici chiar că se împlinesc profețiile sub ochii noștri, ca cei care am văzut deja sfârșitul unui film și acum vedem cum se ajunge la deznodământul cunoscut.
Nu acesta trebuie să fie mobilul gândului nostru, ci mijlocirea.

8. Mijlocirea pentru cei din jur trebuie să fie starea inimii celui ce-L iubește pe Dumnezeu și pe oameni.
Să faci pace între doi prieteni certați, să arăți neînțelegerea, să explici.
„Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii.” 1 Timotei 2:1
Mijlocire făcea Avraam pentru Sodoma, mijlocire n-a vrut să facă Iona, apoi a vrut, mijlocire făcea Ieremia, apoi n-a mai făcut, mijlocire făcea David pentru poporul lovit de ciumă, mijlocire făcea Domnul Isus pentru cei ce-l răstigneau.
Dumnezeu se miră când nimeni nu mijlocește.
Să facem mijlocire pentru cei ce întreabă, mai ales pentru cei revoltați.
E cel mai bun prilej de răspunsuri, atunci când fierbe mintea.

Profeție neîmplinită: „….prinşii de război ai Ierusalimului, care sunt la Sefarad, vor stăpâni cetăţile de miazăzi”

Adică evreii care vor emigra din vestul Europei și America vor coloniza Neghevul, sudul Israelului, teritoriu care acum este pustiu.

„….prinşii de război ai Ierusalimului, care sunt la Sefarad, vor stăpâni cetăţile de miazăzi.” Obadia 20

Mai auzisem această explicare a versetului din Obadia, dar luni mi-am reamintit-o.
Luni a fost o zi grea.
Fiind a doua zi de paști eram acasă, când a sunat telefonul: băiatul cel mare al unei familii cu 12 copii a murit fulgerător în accident de motocicletă. Am fost complet răvășit.
Mă gândeam ce aș putea să spun unor oameni îndurerați, ca unul care n-am trăit o astfel de durere.
Apoi spre seară a venit prietenul nostru din Israel, avea avion a doua zi.
L-a prins pandemia în octombrie în România și n-a mai putut pleca până acum în mai.
A trecut și prin covid, între timp, cu complicații, internare, dar a scăpat.
Am petrecut cu el, ne-am plimbat, ne-am amintit călătoriile împreună de acum 4 ani și am amintit și profețiile.
Zice: „știi că în Israel se zice că evreii din Europa și America vor coloniza Neghevul.”
Mi-am amintit versetul.
Extrem de plauzibil.
Să detaliem.
Neghevul este pustiu pentru că până acum, datorită lipsei apei, era imposibilă întemeierea de colonii acolo.
Dar problema apei este rezolvată în Israel, așa că Neghevul urmează să fie colonizat și cultivat.
Doar tot în profeți scrie: „pustia (Neghevul, sudul) va înflori ca trandafirul.”
Că Sefarad înseamnă Spania sau evreii vest-europeni și americani, știam.
În 1985 când eram în armată la Giurgiu, luam tramvaiul de pe șoseaua Giurgiului. Chiar în stația de tramvai era un gard lung și o poartă impunătoare cu o firmă „ciudată”…le-am găsit pe net acum:


mai mare scrisul:

Mai târziu m-am lămurit cum e cu sefarzii și așkenazii, cele două ramuri ale diasporei evreiești.
Așkenazii (evreii ruși și este-europeni) au cam plecat în Israel și au colonizat centrul, nordul și acum munții.
Probabil sefarzii vor coloniza ce le-a rămas, adică Neghevul.
Oricum scrie că nu le va ajunge locul.
Prietenul nostru locuiește în Haifa, chiar pe strada Obadia.
Am stat seara cu el și am completat și listat o grămadă de hârtii de la ministerul sănătății din Israel, pentru intrare în țară, declarații de carantină, opreliști noi pentru urgii noi.
Ne-am descurcat.
L-am lăsat să doarmă și nu m-am mai culcat, mi-a fost frică să nu adormim amândoi și să piardă avionul de Tel-Aviv, s-a trezit la 3.00, la 4.00 am chemat un taxi, avionul era la 6.00.
A ajuns cu bine, acum e în carantină acasă.
Am dormitat marți, toată ziua n-am fost bun de lucru, mi-am amintit și discuția telefonică cu un coleg de facultate care acum e mare specialist în filtrare, angajat al unei firme germane, care a călătorit de zeci de ori în Israel la instalațiile lor de desalinizare prin osmoză inversă.
Și aceste tehnologii împlinesc profețiile.
Săptămâna asta m-am uitat la știri la conflictele din Israel dintre poliție și musulmanii furioși.
Am văzut undeva un reportaj luat pe străzi în Israel cu întrebarea: credeți că se va rezolva vreodată conflictul dintre israelieni și arabi? Au fost întrebați și arabi, și israelieni.
Răspunsul a fost Nu unanim , de ambele părți.
Profetic, acest conflict se va accentua până la marea bătălie de la Armaghedon, când Domnul Isus se va revela poporului său pământesc rămas necredincios.
Deocamdată trăim urgie, război, boală, accidente și moarte.

Un an de „ciumă”, o analiză biblică

„Da, El te scapă de laţul vânătorului,
de ciumă şi de pustiirile ei.” Psalmul 91:3

Ieri 15 martie mi-a amintit un coleg: „….azi e un an de când a venit pandemia!”
Eu am pus în titlu termenul de „ciumă”, folosit în Biblie cu sens de pandemie, de exemplu: „…vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.” Matei 24:7
Incontestabil, pandemia e permisă de Dumnezeu și dacă înțelegem bine Cuvântul Său, înțelegem că e trimisă de El.
Să recapitulăm, (am scris anul trecut despre fiecare aspect, cu detalii):
1. Pandemia este o urgie trimisă de Dumnezeu să împingă înapoi poporul său „martor”, poporul evreu spre casa lor, spre Israel.
2. Pandemia a temperat multe tendințe de îngâmfare ale multor atei, a făcut să tremure împărați.
3. Pandemia a oprit multe „păcate”, concerte, meciuri, „evenimente”, marșuri ale homosexualilor, chiar pelerinaje și alte lucruri din diferitele industrii ale divertismentului și ale religiei, evenimente care aduceau întristare luI Dumnezeu, fiind păcătoase și idolatre.
4. Pandemia a făcut să explodeze comunicarea online, această comunicare este o mare binecuvântare și în același timp un mijloc extraordinar de proclamare a Cuvântului luI Dumnezeu.
5. Pandemia a întărit familiile, a ținut părinți și copii acasă, împreună, dând posibilitate de desfășurare educației neformale, familiale, iar pentru familiile creștine, educației biblice.
6. Pandemia a oprit industria distracției și a divertismentului, industria pierderii de vreme, dar nu a luat nimănui dreptul de a citi Biblia, de a se ruga, nu e interzis să ne închidem fiecare în odăița noastră, nu e interzisă citirea Bibliei. Nimeni nu poate zice acum că nu are timp, că e foarte ocupat.
7. Pandemia este evident o urgie, iar dintre toate felurile de urgii (sabie, foamete, ciumă) aceasta este numită de David: „a cădea în mâinile Domnului” sau sub alte exprimări: „sub loviturile îngerului Domnului”, sau ale îngerului nimicitor, sau îngerilor aducători de nenorociri. Așa că suntem în mâinile Domnului.
Dar, ca să nu neglijăm planul general al Tatălui ceresc, cadrul profetic, cronologic, istoric, ne întoarcem la punctul 1.
Ascultați vă rog, cei care aveți timp, ce am vorbit exact în 15 martie 2020, când s-a instaurat starea de urgență.
(pentru cei grăbiți, de la minutul 22:15)

Înregistrare din adunare 15 martie 2020

Întoarcerea poporului Israel în țara lor este Semnul principal care marchează timpul istoric pe care îl petrecem acum, înflorirea smochinului. De 120 de ani de când a început mișcarea sionistă, acest proces de strângere a evreilor în Israel se face evident sub coordonare divină, în pofida oricăror opreliști: politice, economice, militare sau chiar religioase și acum sanitare. (Acest semn (poporul Israel) nu este propriu-zis drumul nostru de creștini, ci este doar semnul de pe marginea drumului nostru, semn la care trebuie să privim, ca la circulație: circulăm cu mașina pe drum, dar privim semnele de pe margine. Scriu asta pentru acei creștini superficiali și uneori cu aere de sfinți care se întreabă că „de ce discutăm atât despre evrei și Israel?”. Răspund: „discutăm atât cât discută și șoferii despre semnele de circulație….”, mai ales când dau examen.)
Am arătat pe acest blog cu multe detalii cum:
-Dumnezeu a trimis comunismul peste Estul Europei după război…ca să plece evreii
-Dumnezeu a trimis (așa scrie la Ieremia: „voi trimite…”) emigranții în Europa, care întrețin un climat de frică și chiar teroare antisemită, ca să îi oblige pe evrei să emigreze în Israel. Acest climat horror nu se rezolvă nici prin integrare, nici prin politici de asimilare, este un fapt dovedit. Acest lucru (antisemitismul islamic) se petrece mai mult în Franța și Belgia, dar nu numai.
-Dumnezeu a permis războiul de acum din Ucraina, unde un număr încă mare de evrei (chiar președintele este evreu acum) nu vor să părăsească una din cele mai roditoare țări ale lumii, dar atât de afectată de sărăcie, corupție și de război.
-Dumnezeu a permis Brexit-ul, o mișcare economică care afectează Marea Britanie în ansamblu și îi afectează pe evreii cei mulți de acolo în particular. Brexitul este mai mult decât o mică decuplare politică și economică, cum s-a sperat de către autori. Brexitul este o prostire a „voievozilor Țoanului”, o declanșare a unui lanț de crize care numai Dumnezeu știe exact cum va conduce la exodul în masă al evreilor din Marea Britanie, așa cum s-a petrecut cu evreii de la noi în comunism. Așa că putem vorbi mai puțin despre Brexit și mai mult despre Brexod, Euroexod și Americaexod, în ce-i privește pe evreii din fiecare loc.
-nu uitați (citiți cei care n-ați făcut-o) un lucru foarte important: teologic, evreii din diaspora sunt setați să nu plece în Israel, sunt antisioniști fanatici. Ei nu vor să plece. Dar nici nu scrie nicăieri în profeți că ar fi trebuit să vrea, peste tot scrie Dumnezeu: „vă voi scoate”, de mai multe ori, de toate „ori”-le. Acest fapt este o mirare mare, mai ales că îl vedem dovedit prin fiecare miting, declarație sau articol, aproape zilnice și confirmă exactitatea până dincolo de amănunt a Planului divin descris de profeți.

Ce să zicem acum, după un an de pandemie?
Aceleași lucruri.
Pandemia are urmări, „pustiirile ciumei” cum sunt numite.
Le vedem, chiar dacă pandemia nu s-a terminat încă.
Citeam zilele trecute (martie 2021) despre scăderea economică din Marea Britanie, azi am citit despre creșterea taxelor din Statele Unite. Articolul de azi arată clar în cine va lovi, în cei cu venituri peste 400000 de dolari, anual. Foarte mulți evrei se încadrează aici. Iată încă un motiv de emigrare. Ca exemple sunt date în articol 3 state americane care, nu întâmplător au cea mai mare parte a populației evreiești din USA: New York, New Jersey și California. Citez: „Astfel, în California, cei care câștigă cei mai mulți bani ar putea avea un impozit de până la 62,6% în cadrul planului Biden, potrivit calculelor lui Jared Walczak de la Tax Foundation. De asemenea, în New Jersey tarifele combinate ar putea fi cu puțin peste 60%, în timp ce în statul New York ar putea ajunge la 58,2%.”

O mică urgie după urgie și această creștere de taxe, o pustiire a ciumei. O urgie peste celelalte.
Cât despre pustiiri, și acestea sunt profețite.
Când Dumnezeu ne-a lăsat calendarul Lui, cronologia Lui, prin profetul Daniel, a lăsat scris și mediul care va însoți istoria, iată de 2500 de ani, de la Daniel încoace: „este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.” 9:26 Așa că urgiile și pustiirile pe care le vedem: golirea satelor, golirea României, exodul, emigrarea din varii cauze, pandemia și resetările sociale ce vor urma sunt și vor fi cazuri particulare ale aceleiași istorii programate, prescrise și dovedite profetic, documentar și arheologic că așa sunt.
Să amintim și că în iunie 1967 s-a împlinit tot legat de Israel o altă bornă profetică clară: cei 2300 de ani care au trecut din anul 333 î.e.n. de la bătălia dintre Țap (Alexandru cel Mare) și Berbece (Darius al 3-lea) până la împlinirea vremurilor neamurilor, vreme în care Ierusalimul a fost călcat în picioare de neamuri.
Această pandemie va declanșa exodul evreilor din Statele Unite și vestul Europei spre Israel, așa cum au lăsat scris profeții.
Cât de bine este să știm dinainte aceste lucruri. Cât de bine că am fost avertizați: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple.” Matei 24:6 Să nu ne înspăimântăm. De aceea a fost scris.
De aceea v-am scris și eu.
Nu cumva să vă lăsați mintea aplecată spre mișcările anti-mască, spre militantismul împotriva măsurilor luate de state pentru stăvilirea epidemiei. Militantismul anti-mască, anti-distanțare este și ucigaș și sinucigaș. Mult mai repede se îmbolnăvesc și din păcate îmbolnăvesc și pe alții, cei care nu cred în covid și nu respectă măsurile de protecție și prevenire. Dumnezeu a lăsat în Biblie zeci de pagini cu măsuri de carantinare față de lepră. Nici un triumfalism de genul: „Domnul ne păzește!” nu ajută nimănui, poate ucide însă. Covidul există, este ucigaș și încă nu are leac. Dar cu siguranță nu a venit darwinistic, întâmplător. Ce groaznic ar fi fost dacă ar fi venit Covid în anii 80 când telefoanele costau 3 lei minutul, scrisorile erau citite de securitate și la radio și tv era doar Ceaușescu. Ce fioroasă stare ar fi fost. Dar acum avem WhatsApp, mail, Facebook și toate sunt ieftine. O altă dovadă a bunătății și asprimii Tatălui.
Izolarea este o măsură divină.
Vă las cu o poezie din mai 2020 despre distanțare, ca măsură luată de Dumnezeu pentru a ne apropia de El.

Această distanțare socială
are în Planul Domnului un țel
și pe pământ o cauză morală;
iar ambele au loc în paralel.

Cum paralele-s mila și asprimea¹
Părintelui, de șase mii de ani,
prin ele să-și apropie mulțimea
copiilor², ce i-au ajuns dușmani.

Întâia distanțare, chiar în rai
s-a petrecut, când omul prin păcat
n-a ascultat dumnezeiescul grai,
de-atuncea tot pământu-i blestemat.

Apoi distanță s-a creat și când
s-au înecat toții răii în potop,….
și poate astăzi te-ai trezi-ntrebând:
potopul a fost cauză sau scop?

La Babel au fost crude distanțări,
când frații brusc n-au mai comunicat,
de-atuncea sunt popoare și sunt țări
și „Uniunea” s-a împrăștiat.

Chiar Iosif, cel vândut de frații săi
și distanțat de Tatăl său iubit,
a fost ca să-i salveze pe cei răi,
ce vor forma poporul profețit.

Când Moise a proclamat urgia,
ce-a distanțat pe-ai lui de faraon,
se împlinea exact cronologia
exodului, cum scris era-n canon.

Biserica dintâi: toți împreună
au stat o vreme, mii și mii de frați,
lor le părea că-i bine că se-adună,
dar Domnul i-a dorit împrăștiați.

Vierii îndoit de vinovați
ce și-au ucis stăpânul cu furie
au fost în toată lumea „distanțați”
și casa le-a rămas din nou pustie.

Atâtea pilde deslușit ne spun
prin profeții, urgii și catastrofe
că Dumnezeu e și gelos și bun,
…vă rog, mai ascultați câteva strofe:

Căci au rămas de spus și Vești mai Bune,
acuma în această distanțare:
-nu-i interzis să stăm în rugăciune
-….și încă se mai dăruie iertare.

„Se ne apropiem” cu mult curaj
de Preotul cel Mare, cel din cer,
ne-mpiedicați de nici un anturaj,
la El se merge drept, El n-are cler!

Despre biserici nu ne-a scris nimic,
citește toată Biblia de vrei,
dar a vorbit și nu pot să nu zic,
de Adunarea celor doi sau trei.

De mari mulțimi grămadă nu e scris
dar scrie de mulțime de cuvinte,
ce-ar trebui s-aprindă câte-un vis
și câte-un foc în fiecare minte.

Credința nu-i atunci când mergi sau vii
cu alții pe la vreo clădire „sfântă”,
ci când din zori și până-n seri târzii
o agonie bună te frământă.

V-am scris, să nu vă impacientați
să nu lăsați neliniștea să crească,
chiar de vom fi o vreme distanțați,
și toți vom fi de-acum „creștini cu mască”.

Urgia comunistă a venit
ca vreme când s-a arătat mânia,
dar Dumnezeu prin ea a rânduit,
să-i scoată pe evrei din România.

Probabil și-acest virus călător
e-un înger rău, răspânditor de moarte,
trimis la un popor neascultător,
să umble ca să-și facă pașapoarte.

Căci Cel ce-a risipit pe Israel
cu gelozie crudă și asprime
își face milă iar acum de el,
cum a lăsat prorocul din vechime….

….și cum e scris în vechile hrisoave
că îi va strânge iar ca un păstor.
Vestiți aceasta neamuri în ostroave!³
că Domnul e și drept, și iubitor.

12 mai 2020

1. Romani 11:22 „Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu…„
2. Ieremia 3:22 „Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile. „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru….„
3. Ieremia 31:10 „„Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.„

Sionism creștin, pustiire, aliyah, aioni, dispensaționalism, etc. explicarea unor termeni biblici, profetici. (înregistrare din 9 decembrie 2015)

Am găsit pe un canal mai vechi de vimeo pe care nu-l mai folosesc niște înregistrări mai vechi.

Prin 2014, când cu războiul din Ucraina m-am mirat că încă sunt mulți evrei în Ucraina.
Oare de ce n-au plecat în Israel?
Se putea, mă gândeam.
Și pentru că blogul e și un fel de jurnal, ce am gândit am și scris:
Citez: „Evreii. Comunitatea evreiască din Ucraina se apropie de 300.000 de oameni. În ultimii 25 de ani s-au îmbogățit și nu mai vor să plece de acolo. Dar, culmea, ambele tabere aflate în război, și rusofonii, și ucrainienii îi văd ca vinovați pe evrei, fiecare tabără cu altă teorie.
Evreul Igor Kolomoyski a inaugurat în 2012 la Dnepropetrovsk o clădire uriașă numită Menorah.„

Printr-o deducție simplă am realizat că de aceea a venit războiul în Estul Ucrainei, ca să-i determine pe evrei să plece.
Dacă n-aș cunoaște așa de bine Ucraina, nu m-aș mira.
Dar știu ce haos e acolo, ce debandadă a lăsat comunismul, trebuie să existe un motiv că mulți evrei nu pleacă.
Acest motiv este bogăția, evreii conduc economic țara (acum în 2021, chiar președintele este evreu).
Când am făcut înregistrarea, în 2015, gândurile din capul meu erau deja aliniate, ordonate, înțelesesem că războiul început în 2013 este o urgie care va ține până vor pleca toți evreii în Israel.
Și pentru că sunt evrei nu numai în Ucraina, câțiva ani m-am tot mirat cum îi va scoate Dumnezeu pe evrei din Anglia, din Statele Unite, din Brazilia, din Franța. Am ajuns să fiu sigur că Dumnezeu îi va scoate și de acolo, dar nu știam cum.
Până a venit Covidul în martie 2020.
De atunci nu mă mai mir.
Înțeleg că această pandemie este ciuma despre care au scris profeții, una din urgii, ciuma este întotdeauna ultima în limbajul divin (sabia, foametea și ciuma): „vă voi scoate …vărsându-mi urgia„. În altă parte ciuma este numită (de David) a „cădea în mâinile Domnului„, deci a pus Dumnezeu mâna pe lume.
Pentru că știu, de aceea explic, învăț, ca să aibă și alții credință și pace. Pacea pe care o dă cunoașterea nu poate fi asemănată cu nimic.
În managementul reparațiilor, o problemă este problemă până nu știi care e problema, după ce afli, nu mai e o problemă.
Viitorul omenirii nu e roz, mare lucru la nivel macro nu se poate schimba, dar la nivel personal viitorul poate fi roz și mai ales se poate schimba.
Știind care e problema, nu te mai îngrijorezi de un CE fără răspuns, ci ai și DE CE-ul, și CUM-ul rezolvării.
Pocăința, îndreptarea vieții, căința și cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu sunt marea provocare la nivel personal a fiecăruia dintre noi.
Covidul, războaiele, comunismul, înflorirea națiunilor (a copacilor) și mai ales reînvierea Israelului (Smochinului) sunt semne care se petrec sub ochii noștri, profeții din Vechiul Testament au scris despre ele și dacă nu le interpretăm corect suntem numiți fățarnici de Domnul Isus și vom avea soarta fățarnicilor.
Dacă nu facem deducții profetice, suntem numiți fățarnici. Hmm…
Chiar așa, noi oamenii care suntem așa de isteți să facem prognoze meteo atât de exacte, ce bine ni se potrivește diagnosticul:
„Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: ‘Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu’. Şi dimineaţa ziceţi: ‘Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât’. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi” Matei 16:2-3
Iar soarta fățarnicilor o găsim în alt loc scrisă: „îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” Matei 24:51
Dumnezeu dă aceste semne ca să ne pregătim, să ne pocăim, să avertizăm și pe cei din jurul nostru.
Scopul acestor dezbateri, a acestui blog de exemplu nu este să creeze polemică pe un subiect, ci să clarifice, să ilumineze să pună în discuție subiecte stringente, spre mai buna înțelegere a vremurilor.
Cei ce cunosc Cuvântul lui Dumenzeu și-l cred au această pacea a minții care depășește orice raționalizare lipsită de Cuvânt.
Când tot ce este în jur și orice perspectivă pare lipsită de orizont, când vezi că mai repede vine moartea decât vaccinul sau ridicarea restricțiilor, dacă nu ai speranța învierii și vieții veșnice îți poți pierde mintea.
Domnul Isus și profeții ne-au scris istoria lumii dinainte, ca să avem pace: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33
Și tu dragul meu poți avea această pace mărturisindu-ți starea și păcatul tău înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune și primind prin credința în Hristos toate făgăduințele făcute celor ce-L cred. Fără slujbe, fără preoți, fără temple i atingeri, pur și simplu singur cu BIBLIA ta citind și crezând ce scrie acolo poți deveni fiu, copil de Dumnezeu, cuim a devenit Noe, Avram, Iosif, Moise, David, Daniel, oameni care au crezut pe Dumnezeu.
Orice șef încredințează sarcini și instrumente angajaților care-L cred, care vor să învețe și chiar se ocupă cu învățarea.
Dumnezeu acordă chiar înfierea de la început celor ce manifestă credință, apoi le dă moștenirea lucrurilor Sale.

Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă

Herschel Herskovic în vârstă de 93 de ani a supraviețuit holocaustului, a emigrat din Cehoslovacia natală în Anglia, a trecut și prin covid și recent a primit vaccinul anticovid (în mâna cu tatuajul de la Auschwitz), din partea unui medic militar britanic. Fotografia făcută de fiul lui s-a viralizat …ca covidul.

(sursa: https://jewishnews.timesofisrael.com/picture-of-auschwitz-survivor-93-getting-jab-on-tattooed-arm-goes-viral/)
Uite, mi-am zis, omul ăsta a trecut prin toate cele 3 urgii profețite: sabia, (fascismul), foametea (comunismul) și ciuma (epidemia).
Și tot n-a plecat în Israel.
E în Anglia.
Biată Anglie!
Biet evreu care nu vrei s-o părăsești!
Cum, tu țară, Anglie vei da afară în curând pe evreii tăi, precum surorile tale din estul Europei i-au dat afară în anii dinainte!
Cum tu evreu, ai fugit de nazism, te-a ajuns comunismul și ai ajuns acasă în Anglia și te-a mușcat Covidul!
Parcă e profeția din Biblie.
Cât de departe în timp e Ieremia profetul, 2600 de ani, sau Ezechiel, sau Daniel, ei au scris despre vremurile de azi, doar cuvintele lor se „potrivesc’. Doar prin ochelarii lor, istoria se vede clar.
Am avut un coleg, s-a pensionat acum, care nu-și cumpăra ochelari noi, mergea la târgul de vechituri și proba, îi cumpăra pe cei cu care vedea cel mai clar.
La istoria lumii, chiar și la geografia ei, trebuie privit prin ochelarii profeților.
De ce n-a plecat Herskovic în Israel după război? De ce nu pleacă acum?
Probabil pentru că fiind influențat de educația evreiască ortodoxă, a socotit proiectul sionist o aventură. Și a plecat în Anglia.
Dacă Herskovic locuiește în Stamford Hill, cea mai puternică comunitate evreiască ortodoxă din Europa (haredimi) atunci e clar că nu vrea să plece din Anglia.
Așa arată cartierul londonez evreiesc:

Așa arată și cei din Mea Shearim, Geula sau Bnei Brak, cartiere sau orașe evreiești ortodoxe din Israel.
„Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni,  pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimis pe robii Mei, prorocii, dar n-aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul.” Ieremia 29:18-19 După regulile corectitudinii politice este un pasaj aproape ilegal de citit astăzi. E un pasaj aparent antisemit, dar totuși e scris de un evreu.
Acești oameni, evreii religioși (hasidici) disprețuiesc statul Israel, oriunde se găsesc.
Chiar și în Israel.
Zilele trecute au făcut mare tămbălău și au dat foc unui autobuz în Bnei Brak, lângă Tel-Aviv. Revolte împotriva carantinării.

Fără să vrea, fără să știe și fără să poate face altceva, acești evrei ultraortodocși încăpățânați împlinesc profețiile biblice cu privire la ei.
Toate, dar absolut toate profețiile care privesc acest al doilea exod scriu despre „îi voi scoate”, „îi voi aduce”, „îi voi urmări”.
Din pozele cu autobuzul incendiat vedem cum disprețul evreilor ortodocși pentru statul Israel este evident.
Din peregrinarea lui Herskovic vedem cum mulți ca el nu au de gând să plece în Israel.
Pe lângă cei visători, sioniștii militanți (nereligioși) care merg în Israel mânați de „vuietul profețit”, ajung până la urmă în Israel și acești încăpățânați, dar doar în mod forțat, așa cum au plecat și din România.
Dacă Dumnezeu va mai ține lumea (ceea ce este sigur, mai sunt multe profeții de împlinit) și pe noi în ea (nu cred că ne va mai ține mult, nu este nimic neîmplinit pentru a avea loc răpirea Adunării), cei ce vor fi pe pământ vor vedea plecarea evreilor din Anglia, America, Brazilia, Belgia spre Israel. A tuturor evreilor.
Nu va mai rămâne unul.
Dar repet: acest proces se poate încheia și după răpire, faptul că mai există evrei împrăștiați nu înseamnă cu se amână răpirea.
Cei ca Herskovic sunt urmașii fariseilor, farisei a căror istorie se duce în timp cam de pe vremea lui Isaia, poate mai dinainte, de pe vremea împăraților, cum am arătat aici:

Cu ce ne alegem dacă știm aceste lucruri, cu ce ne deosebim, la ce ne folosesc?
În primul rând la conștientizare, la hrană pentru cuget.
Acest fel de hrană, scrierile profeților, este bună atât pentru cei declarați creștini cât și pentru ceilalți.
Pentru oricine poartă cuget, adică pentru toată lumea.
În al doilea rând, știrile din mass-media care în mod normal sunt senzaționale, șocante, pline de violență și provocatoare de neliniști, dacă le privim prin ochelarii profeților se potrivesc până la detaliu cu Planul General al lui Dumnezeu și fiecare știre ne umple astfel de pace în loc de neliniște.
În al treilea rând, a cunoaște și a vesti profețiile Domnului este o parte importantă din slujba pe care trebuie s-o facem pentru Domnul azi.
„Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” Ieremia 31:10
Cine trebuie să facă această vestire?
Neamurile, adică să înțelegem: Adunarea dintre neamuri, cei ce cunosc, iubesc și înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu, adică și tu dragul meu, că dacă nu înțelegeai, nu-mi urmăreai argumentația până la…
sfârșit.


PS Mă gândesc adesea că Noul Testament nu începe de la cartea Matei, începe de pe undeva din Isaia, de la profeți, profeții sunt robii trimiși să ceară roada de la vierii răsvrătiți. În profeți era duhul lui Isus, acel Isus care nu numai că ia copilași în brațe, învie pe fiul văduvei, pe Lazăr, vindecă ologi și neputincioși și deschide ochii orbilor, ci și acel Isus ce spune fariseilor toate păcatele, care ia biciul în templu și transmite lui Irod: „spuneți vulpii aceleia”. Dacă nu avem imaginea pedepsei și a răzbunării pe care o va aduce Domnul Isus în ziua răzbunării de atunci, din viitor, nu putem înțelege cu adevărat ziua îndurării din prezent, de acum, mărimea acestei îndurări. Covidul, comunismul, nazismul au fost și sunt părți ale tabloului general, tablou care conține ca orice tablou: lumini și umbre, și bunătatea dar și asprimea lui Dumnezeu.

Urgia Covid continuă, ce urmează?

„În ziua fericirii, fii fericit şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.” Eclesiastul 7:14
Ca omul să nu poată știi nimic din ce va fi după el.
Este un principiu al creației, așa a făcut Dumnezeu lumea, omul.
Să nu știe viitorul.
Poate că 90% din relele de care se teme omul în viață nu i se întâmplă și tot cam 90% din binele pe care-l așteaptă, nu-i vine.
Suntem creați să nu ne știm viitorul.
Și totuși.
Cunoscând Cuvântul lui Dumnezeu și dându-i credit, face asta diferența?
Cu siguranță.
Întunericul viitorului are niște luminițe. Evenimentele care cândva vor străluci, le vedem de departe ca niște mici lumini care strălucesc, suficient de intens ca să vedem cadrul, insuficient ca să deslușim detaliile.
Acum trăim zile de nenorocire, un eveniment care „strălucește” trist și intens în preocupările și grijile noastre. A venit brusc, ca un fulger, ca o cometă.
Dar oare nu s-a văzut de departe nici o luminiță? Nici un cadru?
Ba da.
Am scris pe acest blog și am vorbit în adunare începând cu 2015 despre urgiile prin care Dumnezeu îi scoate pe evrei afară din toate țările, să-i ducă în Israel. Acesta este cadrul istoric, profetic.
Covidul este „detaliul”, unul dintre detalii.
Vrem nu vrem să credem, aceasta este realitatea.
Acum 11 ani, în 2010 am început să înțeleg. Călătoream spre Danemarca și eram uimit de ordinea din vestul Europei, comparată cu haosul din est. Am înțeles atunci de ce a trimis Dumnezeu comunismul peste estul Europei.

Am și scris.
Era 2010, murise sora Lena Moldoveanu și la înmormântare, un frate a citit o meditație a fratelui Niculiță, la Apocalipsa 18:8, despre ieșirea din Babilon. Citez: „Vin urgiile Babilonului. Lumea încă nu le-a văzut. A fost potopul, urgiile Egiptului, nimicirea Sodomei…dar ceea ce urmează va fi catastrofal: „voi mai clătina încă odată” zice Domnul.” Nu știam nimic de Covid atunci, dar am început să bănuiesc că urgiile care vin peste lume au în vedere un plan, întregesc un „scenariu”. Eram în Bronderslev, Danemarca, atunci când am scris postarea de mai sus, că Dumnezeu a trimis comunismul în Estul Europei, ca să-i fugărească pe evrei. Voi reveni la subiectul României îngenunchiate din secolul XX, pentru că n-a fost numai comunismul și nu numai la Romania m-am gândit în acel drum.
Din Danemarca am plecat în Germania, la un târg la Munchen. Dacă vă amintiți, în primăvara aceea a erupt vulcanul acela din Islanda, cu nume imposibil, citiți voi: Eyjafjallajökull. Atunci a fost o oprire a traficului aerian de câteva săptămâni, un fel de „avans” al urgiei de acum.
Prin expoziție la Munchen erau standuri goale cu afișe ca acesta.

Că adică din cauza Luftverkehr – traficului aerian ei sunt întârziați.
Cine s-ar fi gândit atunci că toate expozițiile de la Munchen și din toată lumea se vor anula?
Apoi, gândind la aceste lucruri am realizat logic, că dacă peste țările în care au fost evrei au venit urgii ca ei să plece (și au plecat), vor veni urgii și peste țările unde mai sunt evrei.
Și am început să zic tare, dar timid.
Am și scris.
Apoi în 2014 a început războiul din Ucraina. ( În 2013 am mers în Ucraina din nou, după o absență de 12 ani și pentru că simțeam că tensiunile cresc acolo și nu se va mai putea merge.) Tot în Germania un prieten m-a întrebat atunci: cum crezi că se va termina chestiunea ucraineană? I-am răspuns fără să clipesc: „...numai într-un fel: prin plecarea evreilor în Israel. A răs bucuros și și-a frecat palmele, mi-a spus că mulți din cei cu care a discutat în Ucraina ziceau la fel, că scriptura trebuie să se împlinească, evreii trebuie să plece în țara lor.” Am descris întâlnirea atunci, aici.
Apoi în 2015 am înțeles că data de 7 iunie 1967 este o dată profetică în Planul lui Dumnezeu, cucerirea Ierusalimului de către evrei, împlinirea celor 2300 de ani din Daniel. (Recent, în 2019 am făcut o excursie în Grecia pe urmele lui Alexandru cel mare, puteți asculta aici comentariile, înregistrate prin locurile pe unde s-a născut Alexandru.)
Tot în 2015 am înțeles că și criza emigranților face parte tot din acest plan divin, de a-i fugări pe evreii din Europa în Israel.
În 2016 decembrie, atunci când a câștigat Trump, convingerile mele erau clare: va veni o urgie și peste Anglia, Olanda, Belgia, Franța, Brazilia, Statele Unite, Canada, așa cum a fost peste România.
Am plecat în Statele Unite pentru două săptămâni, să văd cum stă treaba cu evreii și să-i informez pe prietenii mei. În State, unde Iafet și-a lărgit corturile, dar corturile sunt ale lui Sem. Nu înțelegeam însă ce fel de urgie, aveam în vedere una economică, ca cea din România.
În aprilie 2017 am plecat spre Israel pentru aproape două săptămâni să vedem și acolo pe viu aceste împliniri.
Înțelegeam că vor fi urgii, scriam despre ele și vorbeam în adunare, dar nu înțelegeam cum. Atunci am scris postarea: Evreii sunt strânși de Dumnezeu în Israel prin urgii, cum au fost odinioară scoși din Egipt, cu versetul explicativ ” Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în cari v-am risipit, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsându-Mi urgia.” Ezechiel 20:34 și această idee este cheia înțelegerii vremurilor de acum și răspunsul la întrebarea din titlul postării mele.
Mă liniștea un pic gândul că la noi nu mai sunt evrei decât puțini și că probabil vom fi scutiți în mare de urgiile care vor veni. Că a trecut focul adică:

Am început să citesc foarte mult pe tema asta, să văd ca profeții „ce vremi și ce împrejurări are în vedere Duhul lui Hristos din profeți” pentru vremea de acum. Ce ochelari să folosim?
Era ianuarie 2019 când am scris postarea Paralelism dintre istorie și știri, ochelarii necesari, nu se știa nimic de covid atunci.

Postarea asta s-o citiți și veți înțelege de ce eu nu m-am mirat deloc atunci când în 2020 a apărut covidul.
Covidul are de-a face în primul rând cu evreii și cu Planul lui Dumnezeu de a-i strânge în Israel.
Toate postările mele de anul acesta despre covid subliniază acest aspect.
Dar vreau să mai adaug ceva legat de România. În anii care au precedat plecarea evreilor din România, anii 1950-1980, România a fost lovită de foarte multe urgii, nu doar de comunism. Au fost:
-războiul,
-o iarnă grea 1945-1946,
-o foamete mare în 1946,
-naționalizarea,
-prezența trupelor sovietice
-teroarea securității
-jaful sovietic
-cotele țăranilor (ca despăgubiri de război)
-iarna grea din 1954
-embargoul economic al țărilor din vest
-inundațiile din 1970 și 1975
-cutremurul din 1977
Fiecare urgie a cântărit mult la decizia de plecare a fiecărei familii de evrei. Acești evrei aveau puternice rădăcini în România, fără aceste urgii n-ar fi avut nici un motiv să plece. Dar s-au dus aproape toți. La fel se vor duce din Anglia și Belgia, din Franța, Brazilia și Statele Unite.
Cam acesta este cadrul de gândire profetic, biblic, pe care dacă vi-l asumați, detaliile evenimentelor care vor urma nu vă vor surprinde.
Dacă, dimpotrivă, v-ar plăcea punctul de vedere „Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”, cu siguranță nu sunteți dintre cei ce iubesc venirea Domnului, faceți parte adică dintr-a doua categorie de creștini.
Ce urmează după Covid?
O împletire de evenimente ale căror detalii să nu mi le cereți, evenimente care vor conduce la plecarea treptată a tuturor evreilor din toată lumea în Israel.
Din profeții știm bine că:
-este o plecare „unul câte unul”.
-plecare nu este benevolă, sunt „scoși” (EI nu vor să plece.)
-mijlocul prin care vor fi scoși va fi: prin urgii. În Biblie urgiile sunt trei: sabia, foametea și ciuma.
V-am scris în Numele Domnului Isus, un om simplu, un frate, nu sunt cleric și nu fac bani din ce vă scriu. După cum vedeți, nu am nici mare trafic și sunt nevoit din rațiuni de igienă a ecranelor să șterg multe comentarii dezaprobatoare. Dar n-am ce face, nu am altă Biblie și nici alt cap, nici alt Stăpân.
Multă pace să aveți și să așteptați din ceruri pe Domnul Isus Hristos, pregătindu-vă pentru arătarea Lui.
Răpirea și prima înviere pot fi și înainte de a se duce toți evreii în Israel, pot fi acum.

Zissu

„…nu scriu decât atunci când simt nevoia de a mă spovedi” A.L.Zissu

„…s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!” Ezechiel 37:7

Vuietul profețit auzit de Ezechiel acum 2500 de ani a fost mișcarea sionistă din secolele 19-20.
O mare parte din acest vuiet s-a auzit pe meleagurile României, unde lâncezeau o mare parte din „oasele” care s-au apropiat unele de altele. La noi, pe Olt și pe Mureș, pe Dâmbovița și pe Milcov, dar mai ales pe Prut și pe Siret.
Am ajuns să citesc literatura sionistă interbelică românească, nu atât mânat de o curiozitate istorică, cât de faptul că plecând cu gândul de la profeția lui Ezechiel, am ajuns cu cercetarea la amănuntele miraculoase ale scoaterii evreilor din România în secolul 20, o operațiune insuficient cercetată, neînțeleasă și adesea răstălmăcită. Am scris deja două episoade ale acestui exod, în primul descriind intervenția lui Zalman Robinsohn, fratele Anei Pauker și în al doilea operațiunile lui Henry Jakober. Pentru al treilea episod, a treia parte a exodului, cea de după Războiul de șase zile, 1967, condusă de Shaike Dan, m-am simțit insuficient calificat să scriu și am început să citesc.
Învățasem după recitirea vieții lui Alexandru cel Mare și a vizitării muzeelor din Grecia pe urmele lui, că toate operațiunile care împlineau în mod expres profeții biblice, conțin elemente de miracol înlănțuite, persoane special pregătite, robi ai lui Dumnezeu care să ducă la îndeplinire planul profetic. Mă refer la evenimente ca și cucerirea Ninivei, sau la învingerea mezilor și la personaje ca Nebucadnețar, Cirus sau Alexandru cel Mare.
După descoperirea pe net a unor unor oameni providențiali din secolul XX, ca Henry Jakober și Shaike Dan, care așa cum m-am așteptat au fost oameni cu misiune de la Dumnezeu, am fost convins că și vuietul care a precedat această apropiere a avut astfel de oameni. Și am continuat să caut.
De Zissu citisem în jurnalul lui Mihail Sebastian, ca fiind un bogătaș evreu care ajuta pe mulți evrei, fără deosebire. Mihail se sfia să-i ceară bani lui Zissu, dar nevoile erau mai mari. Zissu dădea fără comentarii sau condiții.
Apoi am citit despre Zissu un moment extrem de tulburător în cartea Blind Jump. În iunie 1944 armata britanică a parașutat în România, via Italia (Bari), mai mulți spioni cu scopul de a se interesa de starea prizonierilor de război englezi și americani (piloți căzuți) din lagărele românești. Toți parașutiștii erau evrei și concomitent agenți de spionaj israelieni cu scop precis de a urmări posibilitățile de aliyah, exod evreiesc spre Palestina (statul evreiesc încă nu era). Unul din parașutiști, Shaike Dan, după ce a fost parașutat lângă Arad a ajuns la Zissu în casa lui din Bucureștiul ocupat de germani încă.
Zissu avea un singur fiu, Teodor, fiu pe care Zissu a avut grijă să-l trimită dinainte de război în Anglia. Ajuns ofițer englez, Teodor a căzut ucis, dar tatăl lui nu știa. Vestea i-a adus-o Dan.
Chiar la începutul întâlnirii, când urmau să discute instrucțiunile primite din Israel, Dan a făcut o pauză și i-a transmis lui Zissu știrea morții fiului său. Acesta a plâns puțin, s-a resemnat și a spus calm: „să continuăm”.
Zissu a fost omul unui ideal, idealul sionist, al ducerii de cât mai mulți evrei spre Israel.
Pentru că a fost și scriitor, i-am căutat cărțile pe okazii.ro și le-am găsit. Încă odată m-am felicitat că nu am plecat din România. Am rămas pentru cărți și pentru limba română.

Cărți de Zissu

Primele două sunt scrise de el, a treia tot de el, dar după arestarea lui de către securitate în 1951, sunt declarațiile lui date în anchetele lungi ale Securității, declarații adunate de Mihai Pelin, carte tipărită după revoluție.
Calea calvarului este un dialog imaginar despre sionism, dialog pus în cadrul unui roman steril și cu personaje inventate, dar în care se regăsește autorul, Iaffe. Fierbințeala subiectului din mintea lui Zissu străbate fiecare pagină a tot ce a lăsat scris.
Și mai e ceva, citind, m-am simțit umilit. Sadoveanu, Creangă și chiar Eminescu mi-au părut brusc niște analfabeți cu condei în fața eleganței stăpânirii limbii române a evreului Zissu.
„Nu există cult mosaic” este un eseu reacționar împotriva ideii de cultism, de religie a națiunii evreiești în cadrul statului român de atunci. Argumentele sunt virulente, logica de fier, concluziile imbatabile.
De parcă i-ar fi păsat lui Zissu de dușmani, deși a avut destui.
Cum de era așa bogat?
Trebuie să citiți istoria fabricii de zahăr de la Ripiceni. Un francez Maurice Dupont a investit enorm acolo, a construit cea mai mare fabrică de zahăr din Europa de est prin anii 1900.
Citez:
„În anul 1912, fabrica era la apogeu şi exporta cantităţi uriaşe de zahăr în toată Europa. Maurice Dupont, proprietarul acesteia, îşi pregătea unicul fiu pentru a prelua afacerea şi chiar să o extindă pe teritoriul actual al judeţului Botoşani, renumit pentru zonele agricole prielnice, dar şi pentru forţa de muncă numeroasă şi puţin costistitoare faţă de cea vest-europeană. A urmat însă un accident care l-a scos din afaceri pe Maurice Dupont. „În 1912, fiul lui Maurice Dupont pleca într-o călătorie cu Titanicul până în America. Nava se scufundă, după cum bine ştie toată lumea, iar unicul fiu al lui Dupont moare. Fără moştenitor, Maurice Dupont se retrage din afaceri şi vinde fabrica de la Ripiceni. I-a dat-o unui evreu, Iulius Iosipovici, contabil-şef la fabrică în acea perioadă. A dat-o cu un milion de lei“

Iosipovici l-a luat lângă el ca administrator și apoi coacționar pe Zissu, un om care a știut reinvesti și a ajuns posesor de fonduri imense, fonduri pe care le-a folosit fără ezitare nu pentru el, ci pentru reușita misiunii la care era înhămat: sionismul.
Zissu a salvat mulți evrei, evrei români, polonezi, maghiari, cehi.
Zissu a avut acces la Mihai Antonescu, mai ales când după bătălia de la Stalingrad, frații Antonescu au refuzat trimiterea evreilor rămași în viață după pogromul de la Iași, Cernăuți și din Transnistria la Auschwitz, ba chiar au închis ochii la anumite cereri ilegale de transfer de evrei spre Palestina.
Sperau să recâștige bunăvoința evreilor pe care în primii ani ai răboiului, i-au masacrat ca la măcelărie. Târzie răzgândire.
În noaptea de 22 august Zissu a fost chemat la Mihai Antonescu:
„În noaptea de 22 august 1944, sunt sculat din pat la 11 noaptea și o mașină care aștepta jos mă duce la președinția de Consiliu de la palatul din CapuI Podului. Acolo mă întâmpină Mihai Antonescu, palid și descompus, și mă roagă să iau contact cu subsecretarul de stat, care lucra in aripa alăturată. Palid ca și șeful său,‎ subsecretarul (numele imi scapă) imi spune sobru: noi nu mai putem ține frontul וși trebuie să capitulăm; apelez la patriotismul dumitale, rugându-te, ,,în numele poporului și‎ guvernului român“, să telegrafiezi chiar acum un mesagiu marilor organizații evreiești mondiale din Occident să intervină pe lingă înaltul Comandament sovietic să fie cit mai blând posibil în privința condițiilor de capitulare; un avion militar gata de decolare va duce mesagiuI dumitale la Istanbul.
Am răspuns că n-am calitatea de a face un asemenea lucru. Subsecretarul, dezamăgit, mi-a răspuns supărat: ,,Dl. dr. Filderman, care a fost aci acum 15 minute, s-a arătat mai patriot. Domnia-sa a cerut într-un mesagiu ca ocupația militară să se facă de către trupe ale tuturor Aliaților și administrația la fel.
Am plecat fără a îndeplini dorința subecretarului.”
Declarație la securitate 16 mai 1951

Condamnat pe viață, Zissu a fost ținut închis doar 3 ani, fiindcă a fost „cumpărat” și a plecat în Israel, unde a și murit imediat după sosire datorită bătăilor bestiale încasate în beciurile securității.
Un amănunt: ce s-a întâmplat cu fabrica de zahăr de la Ripiceni?
A fost dezmembrată bucată cu bucată și dusă în Uniunea Sovietică.
Tot bucată cu bucată, evreimea din România, („cultul mosaic”, etichetă atât de urâtă de Zissu), a fost dezmembrată „bucată cu bucată” și „dusă” în Israel.
N-am scris cum îl chema, numele complet: Abraham Leib Zissu.
Biografia i-au scris-o alții.
Profețiile despre sionism, despre acest al doilea exod evreiesc din zilele noastre și da, despre oameni ca Zissu, nu sunt drumul, dar trebuie să ne aprindă mintea ca un semnal, ca un semafor pe marginea drumului nostru, pe toți cei care așteptăm venirea Domnului.
Un semafor care s-a aprins demult, s-a și stins între timp, iar eu acum claxonez coloana de minți leneșe care n-au știut sau n-au observat, a mea inclusiv.

În numele unui Hristos păgân. Spovedania unei conștiințe.

În 1941, Cernăuțiul, reocupat de armata română, trăiește drama deportării celor 50000 de evrei din oraș „la Bug”. Traian Popovici, primarul de atunci al orașului Cernăuți, s-a opus din toate puterile și cu un mare chin lăuntric la acest act barbar. Salvând de la o moarte aproape sigură în jur de 20000 de evrei, a reușit parțial, iar după război și-a scris mărturia.
(Postare lungă, 42 de pagini, să aveți timp)

motto 1: „….locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.” Ezechiel 38:8

În această postare arăt cum s-a împlinit această parte din profeția care prevestea cu 2500 de ani înainte că cei care vor coloniza Israelul o vor face după „sabie”, adică după holocaustul care a ucis peste 6 milioane de evrei.
Este o profeție exactă despre zilele noastre.

motto 2: „În numele unei umanităţi, a unei civilizaţii, a unei religii prin esenţă iertătoare, în numele unui Christos păgân, un „făuritor de neam nou” şi „dăltuitor de mai bun destin” ne spurcă istoria. Cu sângele celor martirizaţi, cu sufletele celor expiaţi în chip supraomenesc, cu groaza celor scăldaţi în apele morţii, noii preoţi ai acestei religii sălbatice au scris pagina de ruşine apocaliptică în psaltirea neamului românesc.” Traian Popovici

Deportarea evreilor din Cernăuți, 1941

(un documentar Youtube și mai multe fotografii la sfârșitul articolului)

 „SPOVEDANIA 

Traian Popovici 

Cuvânt înainte 

La răscrucile istoriei sale un popor nu-şi are încredinţate totdeauna destinele sale în mâinile celor chemaţi. Evenimentele în prăvălirea lor surprind deseori tocmai pe cei nepregătiţi în fruntea treburilor obşteşti. 

Trăirea măsurilor de guvernare, care angajează în desfăşurare grăbită însăşi răspunderea întregului neam, nu lasă factorilor de conducere, autori ai acestor măsuri, nici agenţilor executori chemaţi a le duce la îndeplinire, răgazul de meditare asupra consecinţelor ce pot să nască din ele. 

Şi unii şi alţii se lasă furaţi de vâltoarea a ceea ce au dezlănţuit, cârmă având numai instinctul brutal, care ucide virtutea în om. 

Numai o cultură profundă, o adâncă cunoaştere a sufletului colectivităţii în fruntea căreia ai fost adus de împrejurări, de cele mai multe ori independent de voinţa ta şi, în sfârşit, respectul ce trebuie să porţi tradiţiei acestei colectivităţi, crează suportul moral al faptelor cu care te încumeţi să conduci un popor şi să-i scrii istoria. 

Incontestabil că măsura deportării evreilor în Transnistria a fost şi rămâne un act necugetat de conducătorul statului, mareşalul Antonescu, un act neomenos, brutal şi sălbatic, care a zguduit adânc fiinţa neamului nostru, un act care a dezlănţuit cele mai urâte instincte în om: ura şi lăcomia. Deportarea cu întreg cortegiul ei de suferinţe pentru proscrişi, cu îngenuncherea sentimentelor de omenie, de milă, de echitate, cu abrutizarea întregului aparat de militari şi funcţionari ordonaţi cu executarea lui ne-a coborât în respectul popoarelor civilizate şi ne-a înfierat în istorie cu dangaua barbarismului. 

Scăpați de sabie

De ce evreii din România nu au fost deportați la Auschwitz între 1940-1944?

Un răspuns adevărat, destul de complet explicat, dă Radu Ioanid în cartea lui Holocaustul din România.
Răspunsuri false sunt multe, după interese și ideologii.
Mai ales istoria este ideologică, dar și educația sau religia sunt sau pot fi ideologice, adică să nu spună și să nu învețe un adevăr obiectiv, așa cum e, cu bune cu rele, ci un set de idei care folosesc unui anume scop, cum vor „pastorii” de mulțimi să-l aplice.
Citind Holocaustul în România, de Radu Ioanid, am primit răspunsul la întrebarea: De ce evreii din România nu au fost duși la Auschwitz în timpul celui de-al doilea război mondial?
Răspunsul e complex, e alcătuit din mai multe „răspunsuri” și ceea ce scrie Ioanid este parțial, el nu atinge subiectul din perspectivă biblică.
Să enumerăm cât mai pe scurt:
1. Nu pentru că românii sau Antonescu au fost mai umani, mai „milostivi”, să nu uităm de cei în jur de 300.000 de evrei uciși de români în holocaustul moldovenesc.
2. Datorită presiunii casei regale și a legăturilor tradiționale ale României cu aliații (Anglia, USA). Antonescu, deși conducea dictatorial, chiar în timpul groznicei terori din Transnistria, întâmpina opoziție internă, din mai multe direcții.
3. Petrolul. Pe măsură ce războiul înainta, Germania era tot mai dependentă de petrolul românesc, factor politic care dădea o anumită independență, chiar unui Antonescu, un dictator căruia nu îi plăcea să i se dea ordine.
4. Presiunile Germaniei de a-i deporta pe evrei au avut succes la Horthy, dar nu la Antonescu, care era mai încăpățânat și avea împotriva lui Hitler asul Transilvaniei, ceva de genul: „nouă trebuie să ne dai Transilvania înapoi”.
5. Ultimul și poate singurul factor, care fac din ceilalți factori simple mijloace și pe acesta scop, este cel profetic, trebuia să se împlinească Ezechiel 38:8 „….în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel, care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.”
Trebuia să existe locuitori care să plece „în țară”, trebuia ca țara să fie locuită iarăși, iar despre acești locuitori trebuia să scrie că sunt „scăpați de sabie„. Adică unii au fost omorâți de sabie, iar alții au fost „scăpați de sabie”. Momentul când acest lucru s-a împlinit a fost în timpul și la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când sabia (holocaustul) a nimicit milioane de evrei, dar o parte au scăpat, și această parte sunt locuitorii „scăpați de sabie”.
Din România au fost foarte mulți evrei „scăpați”, mai mulți scăpați decât căzuți „sub sabie”, în jur de 400.000 de evrei care în anii următori au emigrat aproape toți în Israel, nu de voie, ci fiind forțați de împrejurări, ca odinioară din Egipt, după cum am scris în două postări (despre Zalman și despre Jakober) și cum urmează să scriu, cu voia lui Dumnezeu despre Shaike Dan, un Moise modern care a dus în Israel peste 600.000 de evrei..

Trăim sfârșitul perioadei pedepsei descrise de profeți

„Vierii au pus mâna pe robii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.  A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au primit la fel.” Matei 21:35-36
De ce nu sunt citați profeții din Biblie?
De ce nu sunt citite cărțile lor?
De ce sunt rare predicile din Daniel, din Ieremia, din Amos?
De ce sunt antipatici acești profeți care au scris atât de mult despre pedepse, urgii, războaie, sabie, ciume, risipiri și pustiiri?
Au scris atât de mult despre dreptate, despre călcarea dreptății, despre pedepse.
Cărțile profetice parcă sunt tratate juridice, cu termeni din justiție, cu pedepse și condiții de eliberare. Greu de citit. Dar…
„Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre dreptate(neprihănire), căci este un prunc.” Evrei 5:13
Domnul Isus a fost cu totul împotriva găștii de clerici din vremea lui, a preoților și fariseilor care stăpâneau mulțimile și i-a înfierat de fiecare dată, i-a iritat, nu le-a vorbit niciodată „ca să-i câștige”, ci i-a amenințat în tonul profeților dinainte….”bine a profețit Isaia despre voi„.
În același timp, Domnul Isus a plâns la mormântul lui Lazăr, la Nain când a întâlnit convoiul mortuar și de fiecare dată când vedea mulțimile înșelate de acei fanfaroni care nu-i citeau pe profeți.
Dar oare azi nu e la fel? Azi când ecuația sistemelor religioase este: clericul conduce și strânge bani iar (sau=) laicul donează bani.
Sau laicul este mecanismul de produs bani al clericului.
Când va trece Covidul, să începem, …..parcă e vremea din Amos: „Ascultaţi lucrul acesta, voi care mâncaţi pe cel lipsit şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!  Voi care ziceţi: «Când va trece luna nouă (putem pune: Pandemia) ca să vindem grâul şi Sabatul ca să deschidem grânarele, (să pornim pelerinaje sau predici pe bani) să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strâmbăm cumpăna ca să înşelăm?  Apoi, vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint şi pe sărac pe o pereche de încălţăminte şi vom vinde codina în loc de grâu» (cuvintele noastre în loc de cele ale lui Dumnezeu).’  Domnul a jurat pe slava lui Iacov: ‘Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!” Amos 8:4-7
Azi profețiile sunt clare, poporul Israel se întoarce acasă, din diaspora, din împrăștierea, din pustiirea de 2500 de ani, din acea pustiire profețită de disprețuiții profeți. Se sfârșește pedeapsa evreilor.
Sunt două lucruri în comun între timpul nostru și cel al Domnului Isus:
1. Profeții erau și atunci disprețuiți, sunt și acum.
2. Poporul Israel era tot în împrăștiere și atunci, ca acum. Doar că acum vedem cu ochii noștri cum această împrăștiere se termină. Evreii se întorc în Israel, cum au scris: Isaia, Ieremia, Daniel, Ezechiel și toți profeții.
Astăzi e vremea când se sfârșește pedeapsa: „Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” Isaia 40:2

Epidemia îi va forța pe evreii din țările de unde mai sunt, să plece spre Israel. Epidemia are de-a face cu „scuturarea” locurilor unde mai sunt evrei în lume, așa cum a fost „scuturat” Egiptul, ca evreii să dorească să plece de acolo.
Din România i-a forțat comunismul, de exemplu. Sunt urgii care vin peste lume, dar nu înainte de a fi fost profețite.

Sfârșitul acestui veac este aproape. Toate aceste înțelegeri le primim doar dacă citim pe profeți și înțelegem logica justiției lui Dumnezeu.
Profețiile sunt clare, dar profeții au scris și despre noi, despre nedreptatea și dreptatea noastră, nu numai despre nedreptatea și pedeapsa lor.
Evreii cu pedeapsa lor de milenii (pedeapsă care se sfârșește acum) sunt o pildă pentru noi, un exemplu, „ca să nu cădem și noi în aceeași pildă de neascultare„.
Nu putem înțelege pedeapsa evreilor, risipirea lor, întoarcerea lor, gelozia lui Dumnezeu, fără să-i citim pe profeți.
Dragul meu, care ai ajuns cu cititul până la capăt, împrietenește-te cu profeții, cu „robii”, împrietenește-te cu Fiul, împrietenește-te cu Dumnezeu, fi lângă inima Lui, citind și căutând să-i înțelegi tot Cuvântul Său, Biblia.

Istoria timpului nostru

Motto: „Cine va voi să scrie istoria timpului nostru va trebui să aștepte cel puțin 10, 20 sau 30 de ani după încheierea dramei. Ce ridicolă a fost încercarea mea de a face în „De două mii de ani” o cronică a unor drame care erau încă la începutul lor. Poate tinerețea să fie o scuză valabilă? Mă va lăsa viața să-mi iau cândva, mai târziu, revanșa?„
Mihail Sebastian, Jurnal, 29 iulie 1941
De două săptămâni tot citesc la o carte „Holocaustul în România„, de Radu Ioanid.

Citesc metodic, analitic, fără grabă. (de aia nu prea scriu pe blog, dar despre scris explic la urmă) Radu Ioanid, actualul ambasador al României în Israel, el însuși evreu, parcurge cu „pași mărunți” zilele și zonele cumplitului pogrom din Nordul Moldovei, Bucovinei și Basarabiei anilor 1941 și 1942. A scris Istoria timpului nostru așa cum nu am învățat-o la școală.
Citind mi-a fost tot mai rușine că sunt român. Asasinate în masă, deportări de zeci de mii de oameni în câteva ore, sute de mii de strămutați, apoi ucideri în lanț, gropi comune, împușcarea celor ce rămâneau de coloană, arderea cadavrelor ca să nu rămână urme, jafuri, violuri, interminabile coloane de deportați spre Transnistria, oameni înghețați, morți de foame, epuizați de sete, trenurile morții, disperare, false speranțe, lagărele dintre Nistru și Bug, masacrul de la Odesa, toate descrierile te umplu de oroare. Dacă voi merge vreodată în Iași (mai am două orașe ‘mari” nevizitate încă: Iași și Vaslui) voi călca cu sfială, ca la Auschwitz. Copii și sugari uciși împreună cu toată familia. Scrie mult de Siret, de Cernăuți, orașe pe care le cunosc atât de bine. Am crezut că le cunosc, acum le înțeleg mai bine.
Citind, mi-am amintit și am înțeles întâlnirea mea cu primul evreu, în piața din Cernăuți, în anul 1990 sau 1991: „Am găsit și eu un loc și apoi lângă mine s-a pus un om trecut de 60 de ani, uscățiv, având pe cartonul din fața lui un vraf de cearceafuri, fețe de pernă, de plapumă, parcă ceva tacâmuri, vase.„…”Straniu, în marea aceea de negustori care fiecare își striga marfa, acest om tăcea, plin de demnitate, dacă întreba cineva ceva, spunea prețul, dar fără patos.„”-Eu sunt evreu.” mi-a răspuns. ”Plec în Israel. Vând tot.”
Când am ajuns în carte la detaliile lunii iunie 1941, la declanșarea holocaustului românesc, am scos din raft, Jurnalul lui Mihai Sebastian, tot cronologic, ca și cartea lui Ioanid. Am citit paralel.
Și recitesc și Jurnalul, e scris cu mare groază.
Am ajuns azi la textul din motto: „cine va scrie Istoria timpului nostru”.
Să aștepte 30 de ani după terminarea dramei. A scris în 29 iulie 1941. Azi e 3 august 2020, cam 30 de ani și ceva după 1989, „după încheierea dramei” începute atunci: comunismul. La fix și încercarea mea.
Doar că încercarea mea de explicare a „istoriei timpului nostru” eu o fac cu „felinarul profeților”, cu candelele luminițelor ce strălucesc din loc întunecos la care bine facem că luăm aminte. Cel mai bun punct de vedere.
Un capitol aparte din cartea lui Ioanid îl reprezintă (trebuie apreciată la autor echidistanța sau corectitudinea politică, lipsa de patos etnic sau partizan) explicarea chestiunii paradoxale pentru mulți: de ce nu i-a deportat Antonescu pe evreii români la Auschwitz, cum s-a întâmplat în toate țările ocupate. Culmea este că în doar 15 pagini (431-445) pagini, Ioanid chiar reușește nu numai să descrie, cât și să explice logic răspunsul la acest ciudat DE CE. Nu intru în detalii, va fi cu voia lui Dumnezeu altă postare. Despre cei scăpați de sabie.
Pentru că eu văd lucrurile în lumină profetică, știu bine că „Domnul, Dumnezeu, nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.‘ Amos 3:7 așa că și despre aceste evenimente ale timpului tot prorocii au scris. Aceeași proroci care au scris despre Pella și Aigai, unde am fost anul trecut (tot pentru a explica istoria), despre Nicopole și încă un loc unde voiam să mergem anul acesta, dacă nu ne oprea această urgie a virusului.
Sunt dator cu o explicație: de ce scriu tot mai rar. Pentru că mă simt tot mai „prost”. Urma să postez prin martie despre al treilea val al exodului din România, m-am pregătit, am cumpărat de pe net și am citit Blind Jump de Sheike Dan și mi-am dat seama că nu știu multe. Am mai trecut pe la Humanitas și Cărturești și mi-am completat stocul de surse de informare.
Între 300 și 400000 de evrei rămași în România au plecat între 1949-1989 din România comunistă. Plecare lor a fost o adevărată minune pentru cei ce am trăit comunismul.
Dar o minune cel puțin la fel de mare, pentru cei ce au trăit nazismul, a fost că acești evrei erau în viață la terminarea războiului. Ca să aibă cine pleca. Radu Ioanid în cele 15 pagini despre care voi scrie reușește să intre în chichițele gândirii lui Ion Antonescu, dictatorul român care după ce a condus pogromul de la Iași, într-un chip neașteptat a amânat și apoi a anulat planificata deportare a evreilor români la Auschwitz.
Nu considerente umanitare l-au condus pe Antonescu la anularea deportării la Auschwitz, nici proverbiala bunătate românească (un mit), ci raționamente ciudate care se înțeleg doar prin cuvintele lui Ezechiel din 38:8: „…în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.” Deci trebuia ca înainte de întemeierea statului Israel, să fie locuitori …”scăpați de sabie” și apoi strânși dintre mai multe popoare pe munții lui Israel.
Vorba lui Sebastian: ce ridicolă este încercarea „de a scrie cronica” evenimentelor, a dramelor, când sunt doar la început. Viața nu l-a lăsat „să-și ia revanșa„, el a fost omorât după război, dar fratele lui la plecarea din românia a salvat jurnalul, care stă acum în biblioteca din Ierusalim și noi îl putem citi. Iată că la 30 de ani după terminarea acestei drame sau urgii comuniste, la începutul dramei sau urgiei epidemiei, poate părea ridicolă orice încercare de a scrie istoria timpului nostru.
Dar pentru profeții care au scris istoria timpului nostru, și pentru noi, cei care credem ce au scris ei, a citi, a crede, a aștepta și a răbda desfășurarea evenimentelor profețite, nu este nici straniu, nici ridicol, ci este cel mai așezat și cumsecade lucru.
Istoria timpului vechi, a prezentului și a viitorului e scrisă în Biblie, cu amănunte și semne. Eu, pe acest blog încerc s-o explic, cui m-ascultă, cui crede ca și mine TOT ce au scris prorocii și mai ales cui iubește venirea și arătarea Domnului (Stăpânului) Isus.

Un mare val de exod din America spre Israel, primele dovezi: 100.000 de familii se preconizează că vor emigra în curând. Profețiile biblice se împlinesc. (articol tradus)

Nu le va ajunge locul….

„Le voi fluiera şi-i voi aduna, căci i-am răscumpărat, şi se vor înmulţi cum se înmulţeau odinioară.  Îi voi risipi printre popoare şi îşi vor aduce aminte de Mine în ţări depărtate; vor trăi împreună cu copiii lor şi se vor întoarce.  Îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului şi-i voi aduna din Asiria; îi voi aduce în ţara Galaadului şi în Liban, şi nu le va ajunge locul.”  Zaharia 10:8-10 (Comentarii după articol.)

(Cu amabilitatea lui Chish Nofei Israel) Evenimentele recente din Statele Unite au condus la un interes record pentru comunitatea evreiască în ceea ce privește aliyah. Antreprenorii imobiliari din Israel remarcă faptul că cererea uriașă depășește în mare măsură oferta, având în vedere numărul mare de cumpărători potențiali interesați în mod special de a face aliyah.

Grupul Kass, una dintre cele mai importante companii imobiliare din Israel, a declarat că a primit peste 100 de cereri doar miercurea trecută și mai mult de 500 până la sfârșitul săptămânii, ceea ce a făcut ca sistemul lor de telefonie să se prăbușească sub presiune.

Ramat Givat Zeev