Drept internațional și drept divin. Sau de ce Israelul este un „stat legal”?

15 mai 2021


El a şezut jos, pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El, la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?…..De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” Matei 24:3, 32-33

Să înțelegem situația tulburărilor din Israel, 15 mai 2021

Circulă pe net o opinie periculoasă legată de situația din Israel.
Se răspândește ideea că evreii care de 120 de ani emigrează în Israel din toată lumea ar fi un fel de coloniști ilegali care răpesc casele, teritoriile și țara băștinașilor „palestinieni” și se așează ei în loc.
Că evreii le iau țara acelor „băștinași” și că „palestinienii” suferă pe nedrept.
Sunt aici o înlănțuire de falsități pe care le voi demasca pe scurt, apoi voi arăta cum trebuie să înțelegem din punct de vedere profetic aceste evenimente și care trebuie să fie starea inimii noastre și răspunsul pe care trebuie să-l dăm celor ce întreabă.
Personal am fost întrebat de foarte mulți, chiar de ce nu scriu o postare pe temă, eu care sunt adesea atât de „vocal” pe subiect. S-o luăm pe puncte.

1. Israelul este un stat legal. Politic sau administrativ, până în 1917, acel teritoriu a fost în Imperiul Otoman timp de secole, apoi prin război a fost cucerit de Britanici (tot Imperiu atunci) care au denumit zona „Palestina” ca fiind parte din Imperiul lor.

Dominația britanică a zonei a fost între 1917-1948.”
Dar tot în 1917 Imperiul Britanic a dat prin lordul Balfour renumita Declarație Balfour, un acord de înființare al unui așa-numit Cămin Național pentru Poporul Evreu, termen care deși nu cuprindea cuvântul stat, cuprindea doi termeni mai puternici: național și popor, adică recunoașterea ideii de națiune pentru evrei.
Divaghez puțin, dilema: ce sunt evreii, națiune sau religie? a fost folosită după interes inclusiv de români, atât în perioada interbelică, cât și în comunism.
Șef Rabinul cultului Mozaic era socotit conducător al evreilor.
Zissu a scris un eseu pe temă: Nu există cult mozaic.
În sfârșit, gata divagarea.

Declarația Balfour a fost baza legală a sionismului timp de 30 de ani, cât timp britanicii au administrat (prost) Palestina.
Când în 14 mai 1948 a luat ființă statul Israel, la retragerea britanicilor, nimeni din comunitatea internațională nu a ripostat, în afară de arabi. Statul evreu a rezultat din dezmembrarea imperiului, ca urmaș al imperiului.
Deci, așa cum din cenușa Imperiului Austro-Ungar au răsărit o mulțime de națiuni europene, tot așa din cenușa Imperiilor Otoman și Britanic au răsărit mai multe națiuni și țări în mod legal recunoscute de celelalte popoare ale lumii.
Așa s-a petrecut cu Israelul.
După înființarea statului Israel, arabii, druzii, samaritenii, armenii și alte populații aflate pe acel teritoriu au devenit evident minorități și ar fi trebuit să se supună statului de drept, cum s-a petrecut în restul lumii.
Dar a urmat crearea identității palestiniene.

2. Identitatea palestiniană este una artificială, este falsă, ca cea Moldovenească, dacă vreți.
E o minciună care are nevoie de o poveste, de creduli care s-o creadă și când credulii devin votanți, se transformă în lege.
Așa cum Stalin a creat identitatea Moldovenească, cineva a avut și are interesul să susțină identitatea palestiniană, probabil Iranul (Persia), Ursul din profeție.
Identitatea „palestiniană” este una falsă, o pretenție istorică.
Toți „palestinienii” din Israel sunt arabi care vorbesc limba arabă, ca toți arabii din țările din jurul Israelului.
Nu a existat niciodată o țară Palestina a unui popor „palestinian”.
„Palestinienii” din Israel sunt la fel de arabi ca cei din Arabia, Liban sau Iordania.
Acolo a fost Imperiul Otoman până la 1917 când britanicii au dat declarația Balfour și mai târziu au obținut de la Liga Națiunilor un Mandat pentru administrarea „Palestinei”, o regiune în marele Imperiu Britanic, nu o țară propriu-zisă. În cadrul acestui Mandat și în conformitate cu declarația Balfour, în cursul secolului XX, evreii din toată lumea s-au reîntors în țara lor, în Israel, un lucru imposibil până atunci.
Cu aceste evenimente se potrivesc cuvintele Domnului Isus care a arătat că „Ierusalimul va fi călcat în picioare de popoare până se vor împlini vremurile neamurilor” și se potrivesc cuvintele profeților care au arătat că la sfârșitul vremurilor (adică acum) evreii din toată lumea se vor întoarce toți în Israel.
De la nimicirea Ierusalimului de către romani în anul 70, până la declarația Balfour din 1917 a fost imposibil pentru evrei să se întoarcă în Israel, țara era călcată de neamuri.
Istoria trebuie înțeleasă conform dreptului divin (profetic), nu după criterii evoluționiste, umaniste, socialiste, progresiste, sau mai știu eu după ce criterii.

3. În Israel nu există discriminare pe criterii etnice sau religioase. Cine recunoaște statul și vrea să trăiască acolo, are toate drepturile, este respectat și apărat. O mare parte din arabi, mai ales minoritatea creștină, recunosc statul Israel, unii chiar fac armata și se bucură de toate drepturile de cetățeni israelieni de naționalitate arabă.
Cam la fel cum este în orice altă țară, cum sunt finlandezii din Suedia, maghiarii din România sau germanii din Italia (Tirol).
Mai mult chiar, cea mai educată minoritate din Israel sunt arabii creștini, un procent mare dintre ei, sunt absolvenți de învățământ superior. Citez de la wikipedia:
„Arabii creștini se disting prin cel mai bun nivel de instrucție din Israel. 63% dintre ei au studii academice, cel mai mult dintre toate grupurile religioase și etnice-religioase. [10] Deși reprezintă numai 2% din populația Israelului, în rândurile arabilor creștini se numără 17% din studenții din universitățile și 14% din studenții din colegiile din Israel.[11] Rata de studenți arabi creștini la facultățile de medicină este mai mare decât ]n tuoate celelalte sectoare etnice si religioase. Procentul de femei cu educație academică este de asemenea cel mai mare față de celelalte sectoare ale populației. Liceele și colegiile creștine sunt printre cele mai performante din țară. Creștinii arabi au cea mai mare rată de trecere a examenelor de bacalaureat (69% în 2012 față de evrei – 61%, arabi musulmani 50%, druzi 64%) și de educație academică decât media populației israeliene. Creștinii au venitul mediu cel mai mare pe familie dintre arabii israelieni.”


4. Care trebuie să fie starea inimii noastre când vedem aceste conflicte?
În primul rând, să nu ne neliniștim.
Cine are garanția învierii, nu se teme de moarte, de boală, de război.
Nu avem garanția că nu vom muri, nici că vom trăi toți peste 80 de ani, ci că vom fi înviați.
Domnul Isus a profețit aceste războaie, profetul Daniel și toți profeții au scris despre aceste urgii.
Să le privim, să ne uităm în sus, că izbăvirea noastră se apropie.
Și încă ceva:
….atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.” 1 Ioan 3:2-3 Adică cine are această nădejde a intrat într-un proces de sfințire, de curățare a vieții, pentru a fi pregătit să fie admis la marea defilare a Evangheliei (Veștii Bune).

5. Ce înțelegem, ce răspundem celor ce întreabă?
De obicei cei care întreabă sunt setați cu minciuna identității palestiniene și a ilegalității acțiunilor „cotropitorilor evrei”.
Este util să li se amintească acestora ce am scris la punctele 1-3.
Dar profetic, conflictul Israel-Gaza este o nouă urgie dintre cele profețite, urgie care paradoxal, va contribui la creșterea Aliyah, la reîntoarcerea evreilor în Israel.

6. Ce scriu profeții, ce va urma?
Nu numai profeții scriu, analiștii situației de pe teren, experții în problemă sunt convinși că va avea loc un export masiv al conflictului.
Ce este exportul conflictului?
De exemplu, atunci când a avut loc războiul iugoslav, prin 1994, minoritățile sârbe și bosniace sau croate din Germania se băteau pe străzi în Germania, deși războiul cu arme era în Iugoslavia. La fel cu turcii și kurzii din Germania, sunt permanent încăierări între ei și mici războaie prin țările europene.
Conflictul actual din Israel, exportat în Europa sau USA înseamnă milioane de musulmani înfuriați, asmuțiți de imamii lor și radicalizați fulgerător prin rețelele sociale împotriva unei tot mai timorate minorități evreiești de numai 10 milioane de oameni, răspândiți peste tot, deci greu de apărat.
Apărarea acestei minorități este o sarcină grea pentru statele unde se află.
Ca urmare, evreii amenințați zilnic de aceste tot mai numeroase și agresive elemente, se vor vedea siliți să emigreze în singurul stat care le sigură cea mai bună protecție: în Israel.
Acest lucru a fost profețit de Ieremia și am scris detaliat la vreme despre asta.
https://vesteabuna.wordpress.com/2015/01/20/pescari-si-vanatori/

7. Dreptul divin asupra națiunilor și analiza noastră.
Dumnezeu este cel ce pune granițele popoarelor, El le întinde și El le retrage.
El face pe neamuri să crească şi El le nimiceşte; El le întinde până departe şi El le aduce înapoi în hotarele lor.” Iov 12:23 Așa că nu numai Israelul, ci toate popoarele au parte de granițe permise nu de norocul războaielor sau conjunctura istorică, ci de hotărârea divină.
Cu atât mai mult Israelul, al cărui viitor a fost profețit cu date exacte de acum 2500 de ani, are parte de un prezent profețit demult.
Argumentul pentru noi ca creștini nu este atât, nici că Israelul este stat legal, nici că „Palestina” este o identitate falsă, nici chiar că se împlinesc profețiile sub ochii noștri, ca cei care am văzut deja sfârșitul unui film și acum vedem cum se ajunge la deznodământul cunoscut.
Nu acesta trebuie să fie mobilul gândului nostru, ci mijlocirea.

8. Mijlocirea pentru cei din jur trebuie să fie starea inimii celui ce-L iubește pe Dumnezeu și pe oameni.
Să faci pace între doi prieteni certați, să arăți neînțelegerea, să explici.
Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii.” 1 Timotei 2:1
Mijlocire făcea Avraam pentru Sodoma, mijlocire n-a vrut să facă Iona, apoi a vrut, mijlocire făcea Ieremia, apoi n-a mai făcut, mijlocire făcea David pentru poporul lovit de ciumă, mijlocire făcea Domnul Isus pentru cei ce-l răstigneau.
Dumnezeu se miră când nimeni nu mijlocește.
Să facem mijlocire pentru cei ce întreabă, mai ales pentru cei revoltați.
E cel mai bun prilej de răspunsuri, atunci când fierbe mintea.





Profeție neîmplinită: „….prinşii de război ai Ierusalimului, care sunt la Sefarad, vor stăpâni cetăţile de miazăzi”

9 mai 2021

Adică evreii care vor emigra din vestul Europei și America vor coloniza Neghevul, sudul Israelului, teritoriu care acum este pustiu.

„….prinşii de război ai Ierusalimului, care sunt la Sefarad, vor stăpâni cetăţile de miazăzi.” Obadia 20

Mai auzisem această explicare a versetului din Obadia, dar luni mi-am reamintit-o.
Luni a fost o zi grea.
Fiind a doua zi de paști eram acasă, când a sunat telefonul: băiatul cel mare al unei familii cu 12 copii a murit fulgerător în accident de motocicletă. Am fost complet răvășit.
Mă gândeam ce aș putea să spun unor oameni îndurerați, ca unul care n-am trăit o astfel de durere.
Apoi spre seară a venit prietenul nostru din Israel, avea avion a doua zi.
L-a prins pandemia în octombrie în România și n-a mai putut pleca până acum în mai.
A trecut și prin covid, între timp, cu complicații, internare, dar a scăpat.
Am petrecut cu el, ne-am plimbat, ne-am amintit călătoriile împreună de acum 4 ani și am amintit și profețiile.
Zice: „știi că în Israel se zice că evreii din Europa și America vor coloniza Neghevul.”
Mi-am amintit versetul.
Extrem de plauzibil.
Să detaliem.
Neghevul este pustiu pentru că până acum, datorită lipsei apei, era imposibilă întemeierea de colonii acolo.
Dar problema apei este rezolvată în Israel, așa că Neghevul urmează să fie colonizat și cultivat.
Doar tot în profeți scrie: „pustia (Neghevul, sudul) va înflori ca trandafirul.”

Că Sefarad înseamnă Spania sau evreii vest-europeni și americani, știam.
În 1985 când eram în armată la Giurgiu, luam tramvaiul de pe șoseaua Giurgiului. Chiar în stația de tramvai era un gard lung și o poartă impunătoare cu o firmă „ciudată”…le-am găsit pe net acum:


mai mare scrisul:

Mai târziu m-am lămurit cum e cu sefarzii și așkenazii, cele două ramuri ale diasporei evreiești.
Așkenazii (evreii ruși și este-europeni) au cam plecat în Israel și au colonizat centrul, nordul și acum munții.
Probabil sefarzii vor coloniza ce le-a rămas, adică Neghevul.
Oricum scrie că nu le va ajunge locul.
Prietenul nostru locuiește în Haifa, chiar pe strada Obadia.
Am stat seara cu el și am completat și listat o grămadă de hârtii de la ministerul sănătății din Israel, pentru intrare în țară, declarații de carantină, opreliști noi pentru urgii noi.
Ne-am descurcat.
L-am lăsat să doarmă și nu m-am mai culcat, mi-a fost frică să nu adormim amândoi și să piardă avionul de Tel-Aviv, s-a trezit la 3.00, la 4.00 am chemat un taxi, avionul era la 6.00.
A ajuns cu bine, acum e în carantină acasă.
Am dormitat marți, toată ziua n-am fost bun de lucru, mi-am amintit și discuția telefonică cu un coleg de facultate care acum e mare specialist în filtrare, angajat al unei firme germane, care a călătorit de zeci de ori în Israel la instalațiile lor de desalinizare prin osmoză inversă.
Și aceste tehnologii împlinesc profețiile.
Săptămâna asta m-am uitat la știri la conflictele din Israel dintre poliție și musulmanii furioși.
Am văzut undeva un reportaj luat pe străzi în Israel cu întrebarea: credeți că se va rezolva vreodată conflictul dintre israelieni și arabi? Au fost întrebați și arabi, și israelieni.
Răspunsul a fost Nu unanim , de ambele părți.
Profetic, acest conflict se va accentua până la marea bătălie de la Armaghedon, când Domnul Isus se va revela poporului său pământesc rămas necredincios.
Deocamdată trăim urgie, război, boală, accidente și moarte.



Un an de „ciumă”, o analiză biblică

16 martie 2021
Da, El te scapă de laţul vânătorului,
de ciumă şi de pustiirile ei.
” Psalmul 91:3

Ieri 15 martie mi-a amintit un coleg: „….azi e un an de când a venit pandemia!
Eu am pus în titlu termenul de „ciumă”, folosit în Biblie cu sens de pandemie, de exemplu: „…vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.” Matei 24:7
Incontestabil, pandemia e permisă de Dumnezeu și dacă înțelegem bine Cuvântul Său, înțelegem că e trimisă de El.
Să recapitulăm, (am scris anul trecut despre fiecare aspect, cu detalii):
1. Pandemia este o urgie trimisă de Dumnezeu să împingă înapoi poporul său „martor”, poporul evreu spre casa lor, spre Israel.
2. Pandemia a temperat multe tendințe de îngâmfare ale multor atei, a făcut să tremure împărați.
3. Pandemia a oprit multe „păcate”, concerte, meciuri, „evenimente”, marșuri ale homosexualilor, chiar pelerinaje și alte lucruri din diferitele industrii ale divertismentului și ale religiei, evenimente care aduceau întristare luI Dumnezeu, fiind păcătoase și idolatre.
4. Pandemia a făcut să explodeze comunicarea online, această comunicare este o mare binecuvântare și în același timp un mijloc extraordinar de proclamare a Cuvântului luI Dumnezeu.
5. Pandemia a întărit familiile, a ținut părinți și copii acasă, împreună, dând posibilitate de desfășurare educației neformale, familiale, iar pentru familiile creștine, educației biblice.
6. Pandemia a oprit industria distracției și a divertismentului, industria pierderii de vreme, dar nu a luat nimănui dreptul de a citi Biblia, de a se ruga, nu e interzis să ne închidem fiecare în odăița noastră, nu e interzisă citirea Bibliei. Nimeni nu poate zice acum că nu are timp, că e foarte ocupat.
7. Pandemia este evident o urgie, iar dintre toate felurile de urgii (sabie, foamete, ciumă) aceasta este numită de David: „a cădea în mâinile Domnului” sau sub alte exprimări: „sub loviturile îngerului Domnului”, sau ale îngerului nimicitor, sau îngerilor aducători de nenorociri. Așa că suntem în mâinile Domnului.
Dar, ca să nu neglijăm planul general al Tatălui ceresc, cadrul profetic, cronologic, istoric, ne întoarcem la punctul 1.
Ascultați vă rog, cei care aveți timp, ce am vorbit exact în 15 martie 2020, când s-a instaurat starea de urgență.
(pentru cei grăbiți, de la minutul 22:15)

Înregistrare din adunare 15 martie 2020


Întoarcerea poporului Israel în țara lor este Semnul principal care marchează timpul istoric pe care îl petrecem acum, înflorirea smochinului. De 120 de ani de când a început mișcarea sionistă, acest proces de strângere a evreilor în Israel se face evident sub coordonare divină, în pofida oricăror opreliști: politice, economice, militare sau chiar religioase și acum sanitare. (Acest semn (poporul Israel) nu este propriu-zis drumul nostru de creștini, ci este doar semnul de pe marginea drumului nostru, semn la care trebuie să privim, ca la circulație: circulăm cu mașina pe drum, dar privim semnele de pe margine. Scriu asta pentru acei creștini superficiali și uneori cu aere de sfinți care se întreabă că „de ce discutăm atât despre evrei și Israel?”. Răspund: „discutăm atât cât discută și șoferii despre semnele de circulație….”, mai ales când dau examen.)
Am arătat pe acest blog cu multe detalii cum:
-Dumnezeu a trimis comunismul peste Estul Europei după război…ca să plece evreii
-Dumnezeu a trimis (așa scrie la Ieremia: „voi trimite…”) emigranții în Europa, care întrețin un climat de frică și chiar teroare antisemită, ca să îi oblige pe evrei să emigreze în Israel. Acest climat horror nu se rezolvă nici prin integrare, nici prin politici de asimilare, este un fapt dovedit. Acest lucru (antisemitismul islamic) se petrece mai mult în Franța și Belgia, dar nu numai.
-Dumnezeu a permis războiul de acum din Ucraina, unde un număr încă mare de evrei (chiar președintele este evreu acum) nu vor să părăsească una din cele mai roditoare țări ale lumii, dar atât de afectată de sărăcie, corupție și de război.
-Dumnezeu a permis Brexit-ul, o mișcare economică care afectează Marea Britanie în ansamblu și îi afectează pe evreii cei mulți de acolo în particular. Brexitul este mai mult decât o mică decuplare politică și economică, cum s-a sperat de către autori. Brexitul este o prostire a „voievozilor Țoanului”, o declanșare a unui lanț de crize care numai Dumnezeu știe exact cum va conduce la exodul în masă al evreilor din Marea Britanie, așa cum s-a petrecut cu evreii de la noi în comunism. Așa că putem vorbi mai puțin despre Brexit și mai mult despre Brexod, Euroexod și Americaexod, în ce-i privește pe evreii din fiecare loc.
-nu uitați (citiți cei care n-ați făcut-o) un lucru foarte important: teologic, evreii din diaspora sunt setați să nu plece în Israel, sunt antisioniști fanatici. Ei nu vor să plece. Dar nici nu scrie nicăieri în profeți că ar fi trebuit să vrea, peste tot scrie Dumnezeu: „vă voi scoate”, de mai multe ori, de toate „ori”-le. Acest fapt este o mirare mare, mai ales că îl vedem dovedit prin fiecare miting, declarație sau articol, aproape zilnice și confirmă exactitatea până dincolo de amănunt a Planului divin descris de profeți.

Ce să zicem acum, după un an de pandemie?
Aceleași lucruri.
Pandemia are urmări, „pustiirile ciumei” cum sunt numite.
Le vedem, chiar dacă pandemia nu s-a terminat încă.
Citeam zilele trecute (martie 2021) despre scăderea economică din Marea Britanie, azi am citit despre creșterea taxelor din Statele Unite. Articolul de azi arată clar în cine va lovi, în cei cu venituri peste 400000 de dolari, anual. Foarte mulți evrei se încadrează aici. Iată încă un motiv de emigrare. Ca exemple sunt date în articol 3 state americane care, nu întâmplător au cea mai mare parte a populației evreiești din USA: New York, New Jersey și California. Citez: „Astfel, în California, cei care câștigă cei mai mulți bani ar putea avea un impozit de până la 62,6% în cadrul planului Biden, potrivit calculelor lui Jared Walczak de la Tax Foundation. De asemenea, în New Jersey tarifele combinate ar putea fi cu puțin peste 60%, în timp ce în statul New York ar putea ajunge la 58,2%.”

O mică urgie după urgie și această creștere de taxe, o pustiire a ciumei. O urgie peste celelalte.
Cât despre pustiiri, și acestea sunt profețite.
Când Dumnezeu ne-a lăsat calendarul Lui, cronologia Lui, prin profetul Daniel, a lăsat scris și mediul care va însoți istoria, iată de 2500 de ani, de la Daniel încoace: „este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.” 9:26 Așa că urgiile și pustiirile pe care le vedem: golirea satelor, golirea României, exodul, emigrarea din varii cauze, pandemia și resetările sociale ce vor urma sunt și vor fi cazuri particulare ale aceleiași istorii programate, prescrise și dovedite profetic, documentar și arheologic că așa sunt.
Să amintim și că în iunie 1967 s-a împlinit tot legat de Israel o altă bornă profetică clară: cei 2300 de ani care au trecut din anul 333 î.e.n. de la bătălia dintre Țap (Alexandru cel Mare) și Berbece (Darius al 3-lea) până la împlinirea vremurilor neamurilor, vreme în care Ierusalimul a fost călcat în picioare de neamuri.
Această pandemie va declanșa exodul evreilor din Statele Unite și vestul Europei spre Israel, așa cum au lăsat scris profeții.
Cât de bine este să știm dinainte aceste lucruri. Cât de bine că am fost avertizați: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple.” Matei 24:6 Să nu ne înspăimântăm. De aceea a fost scris.
De aceea v-am scris și eu.
Nu cumva să vă lăsați mintea aplecată spre mișcările anti-mască, spre militantismul împotriva măsurilor luate de state pentru stăvilirea epidemiei. Militantismul anti-mască, anti-distanțare este și ucigaș și sinucigaș. Mult mai repede se îmbolnăvesc și din păcate îmbolnăvesc și pe alții, cei care nu cred în covid și nu respectă măsurile de protecție și prevenire. Dumnezeu a lăsat în Biblie zeci de pagini cu măsuri de carantinare față de lepră. Nici un triumfalism de genul: „Domnul ne păzește!” nu ajută nimănui, poate ucide însă. Covidul există, este ucigaș și încă nu are leac. Dar cu siguranță nu a venit darwinistic, întâmplător. Ce groaznic ar fi fost dacă ar fi venit Covid în anii 80 când telefoanele costau 3 lei minutul, scrisorile erau citite de securitate și la radio și tv era doar Ceaușescu. Ce fioroasă stare ar fi fost. Dar acum avem WhatsApp, mail, Facebook și toate sunt ieftine. O altă dovadă a bunătății și asprimii Tatălui.
Izolarea este o măsură divină.
Vă las cu o poezie din mai 2020 despre distanțare, ca măsură luată de Dumnezeu pentru a ne apropia de El.

Această distanțare socială
are în Planul Domnului un țel
și pe pământ o cauză morală;
iar ambele au loc în paralel.

Cum paralele-s mila și asprimea1
Părintelui, de șase mii de ani,
prin ele să-și apropie mulțimea
copiilor2, ce i-au ajuns dușmani.

Întâia distanțare, chiar în rai
s-a petrecut, când omul prin păcat
n-a ascultat dumnezeiescul grai,
de-atuncea tot pământu-i blestemat.

Apoi distanță s-a creat și când
s-au înecat toții răii în potop,….
și poate astăzi te-ai trezi-ntrebând:
potopul a fost cauză sau scop?

La Babel au fost crude distanțări,
când frații brusc n-au mai comunicat,
de-atuncea sunt popoare și sunt țări
și „Uniunea” s-a împrăștiat.

Chiar Iosif, cel vândut de frații săi
și distanțat de Tatăl său iubit,
a fost ca să-i salveze pe cei răi,
ce vor forma poporul profețit.

Când Moise a proclamat urgia,
ce-a distanțat pe-ai lui de faraon,
se împlinea exact cronologia
exodului
, cum scris era-n canon.

Biserica dintâi: toți împreună
au stat o vreme, mii și mii de frați,
lor le părea că-i bine că se-adună,
dar Domnul i-a dorit împrăștiați.

Vierii îndoit de vinovați
ce și-au ucis stăpânul cu furie
au fost în toată lumea „distanțați”
și casa le-a rămas din nou pustie.

Atâtea pilde deslușit ne spun
prin profeții, urgii și catastrofe
că Dumnezeu e și gelos și bun,
…vă rog, mai ascultați câteva strofe:

Căci au rămas de spus și Vești mai Bune,
acuma în această distanțare:
-nu-i interzis să stăm în rugăciune
-….și încă se mai dăruie iertare.

„Se ne apropiem” cu mult curaj
de Preotul cel Mare, cel din cer,
ne-mpiedicați de nici un anturaj,
la El se merge drept, El n-are cler!

Despre biserici nu ne-a scris nimic,
citește toată Biblia de vrei,
dar a vorbit și nu pot să nu zic,
de Adunarea celor doi sau trei.

De mari mulțimi grămadă nu e scris
dar scrie de mulțime de cuvinte,
ce-ar trebui s-aprindă câte-un vis
și câte-un foc în fiecare minte.

Credința nu-i atunci când mergi sau vii
cu alții pe la vreo clădire „sfântă”,
ci când din zori și până-n seri târzii
o agonie bună te frământă.

V-am scris, să nu vă impacientați
să nu lăsați neliniștea să crească,
chiar de vom fi o vreme distanțați,
și toți vom fi de-acum „creștini cu mască”.

Urgia comunistă a venit
ca vreme când s-a arătat mânia,
dar Dumnezeu prin ea a rânduit,
să-i scoată pe evrei din România.

Probabil și-acest virus călător
e-un înger rău, răspânditor de moarte,
trimis la un popor neascultător,
să umble ca să-și facă pașapoarte.

Căci Cel ce-a risipit pe Israel
cu gelozie crudă și asprime
își face milă iar acum de el,
cum a lăsat prorocul din vechime….

….și cum e scris în vechile hrisoave
că îi va strânge iar ca un păstor.
Vestiți aceasta neamuri în ostroave!3
că Domnul e și drept, și iubitor.

12 mai 2020

1. Romani 11:22 „Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu…„
2. Ieremia 3:22 „Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile. „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru….„
3. Ieremia 31:10 „„Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.





Sionism creștin, pustiire, aliyah, aioni, dispensaționalism, etc. explicarea unor termeni biblici, profetici. (înregistrare din 9 decembrie 2015)

14 februarie 2021

Am găsit pe un canal mai vechi de vimeo pe care nu-l mai folosesc niște înregistrări mai vechi.

Prin 2014, când cu războiul din Ucraina m-am mirat că încă sunt mulți evrei în Ucraina.
Oare de ce n-au plecat în Israel?
Se putea, mă gândeam.
Și pentru că blogul e și un fel de jurnal, ce am gândit am și scris:
Citez: „Evreii. Comunitatea evreiască din Ucraina se apropie de 300.000 de oameni. În ultimii 25 de ani s-au îmbogățit și nu mai vor să plece de acolo. Dar, culmea, ambele tabere aflate în război, și rusofonii, și ucrainienii îi văd ca vinovați pe evrei, fiecare tabără cu altă teorie.
Evreul Igor Kolomoyski a inaugurat în 2012 la Dnepropetrovsk o clădire uriașă numită Menorah.


Printr-o deducție simplă am realizat că de aceea a venit războiul în Estul Ucrainei, ca să-i determine pe evrei să plece.
Dacă n-aș cunoaște așa de bine Ucraina, nu m-aș mira.
Dar știu ce haos e acolo, ce debandadă a lăsat comunismul, trebuie să existe un motiv că mulți evrei nu pleacă.
Acest motiv este bogăția, evreii conduc economic țara (acum în 2021, chiar președintele este evreu).
Când am făcut înregistrarea, în 2015, gândurile din capul meu erau deja aliniate, ordonate, înțelesesem că războiul început în 2013 este o urgie care va ține până vor pleca toți evreii în Israel.
Și pentru că sunt evrei nu numai în Ucraina, câțiva ani m-am tot mirat cum îi va scoate Dumnezeu pe evrei din Anglia, din Statele Unite, din Brazilia, din Franța. Am ajuns să fiu sigur că Dumnezeu îi va scoate și de acolo, dar nu știam cum.
Până a venit Covidul în martie 2020.
De atunci nu mă mai mir.
Înțeleg că această pandemie este ciuma despre care au scris profeții, una din urgii, ciuma este întotdeauna ultima în limbajul divin (sabia, foametea și ciuma): „vă voi scoate …vărsându-mi urgia„. În altă parte ciuma este numită (de David) a „cădea în mâinile Domnului„, deci a pus Dumnezeu mâna pe lume.
Pentru că știu, de aceea explic, învăț, ca să aibă și alții credință și pace. Pacea pe care o dă cunoașterea nu poate fi asemănată cu nimic.
În managementul reparațiilor, o problemă este problemă până nu știi care e problema, după ce afli, nu mai e o problemă.
Viitorul omenirii nu e roz, mare lucru la nivel macro nu se poate schimba, dar la nivel personal viitorul poate fi roz și mai ales se poate schimba.
Știind care e problema, nu te mai îngrijorezi de un CE fără răspuns, ci ai și DE CE-ul, și CUM-ul rezolvării.
Pocăința, îndreptarea vieții, căința și cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu sunt marea provocare la nivel personal a fiecăruia dintre noi.
Covidul, războaiele, comunismul, înflorirea națiunilor (a copacilor) și mai ales reînvierea Israelului (Smochinului) sunt semne care se petrec sub ochii noștri, profeții din Vechiul Testament au scris despre ele și dacă nu le interpretăm corect suntem numiți fățarnici de Domnul Isus și vom avea soarta fățarnicilor.
Dacă nu facem deducții profetice, suntem numiți fățarnici. Hmm…
Chiar așa, noi oamenii care suntem așa de isteți să facem prognoze meteo atât de exacte, ce bine ni se potrivește diagnosticul:
Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: ‘Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu’. Şi dimineaţa ziceţi: ‘Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât’. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi” Matei 16:2-3
Iar soarta fățarnicilor o găsim în alt loc scrisă: „îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” Matei 24:51
Dumnezeu dă aceste semne ca să ne pregătim, să ne pocăim, să avertizăm și pe cei din jurul nostru.
Scopul acestor dezbateri, a acestui blog de exemplu nu este să creeze polemică pe un subiect, ci să clarifice, să ilumineze să pună în discuție subiecte stringente, spre mai buna înțelegere a vremurilor.
Cei ce cunosc Cuvântul lui Dumenzeu și-l cred au această pacea a minții care depășește orice raționalizare lipsită de Cuvânt.
Când tot ce este în jur și orice perspectivă pare lipsită de orizont, când vezi că mai repede vine moartea decât vaccinul sau ridicarea restricțiilor, dacă nu ai speranța învierii și vieții veșnice îți poți pierde mintea.
Domnul Isus și profeții ne-au scris istoria lumii dinainte, ca să avem pace: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33
Și tu dragul meu poți avea această pace mărturisindu-ți starea și păcatul tău înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune și primind prin credința în Hristos toate făgăduințele făcute celor ce-L cred. Fără slujbe, fără preoți, fără temple i atingeri, pur și simplu singur cu BIBLIA ta citind și crezând ce scrie acolo poți deveni fiu, copil de Dumnezeu, cuim a devenit Noe, Avram, Iosif, Moise, David, Daniel, oameni care au crezut pe Dumnezeu.
Orice șef încredințează sarcini și instrumente angajaților care-L cred, care vor să învețe și chiar se ocupă cu învățarea.
Dumnezeu acordă chiar înfierea de la început celor ce manifestă credință, apoi le dă moștenirea lucrurilor Sale.






Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă

30 ianuarie 2021

Herschel Herskovic în vârstă de 93 de ani a supraviețuit holocaustului, a emigrat din Cehoslovacia natală în Anglia, a trecut și prin covid și recent a primit vaccinul anticovid (în mâna cu tatuajul de la Auschwitz), din partea unui medic militar britanic. Fotografia făcută de fiul lui s-a viralizat …ca covidul.

(sursa: https://jewishnews.timesofisrael.com/picture-of-auschwitz-survivor-93-getting-jab-on-tattooed-arm-goes-viral/)
Uite, mi-am zis, omul ăsta a trecut prin toate cele 3 urgii profețite: sabia, (fascismul), foametea (comunismul) și ciuma (epidemia).
Și tot n-a plecat în Israel.
E în Anglia.
Biată Anglie!
Biet evreu care nu vrei s-o părăsești!
Cum, tu țară, Anglie vei da afară în curând pe evreii tăi, precum surorile tale din estul Europei i-au dat afară în anii dinainte!
Cum tu evreu, ai fugit de nazism, te-a ajuns comunismul și ai ajuns acasă în Anglia și te-a mușcat Covidul!
Parcă e profeția din Biblie.
Cât de departe în timp e Ieremia profetul, 2600 de ani, sau Ezechiel, sau Daniel, ei au scris despre vremurile de azi, doar cuvintele lor se „potrivesc’. Doar prin ochelarii lor, istoria se vede clar.
Am avut un coleg, s-a pensionat acum, care nu-și cumpăra ochelari noi, mergea la târgul de vechituri și proba, îi cumpăra pe cei cu care vedea cel mai clar.
La istoria lumii, chiar și la geografia ei, trebuie privit prin ochelarii profeților.
De ce n-a plecat Herskovic în Israel după război? De ce nu pleacă acum?
Probabil pentru că fiind influențat de educația evreiască ortodoxă, a socotit proiectul sionist o aventură. Și a plecat în Anglia.
Dacă Herskovic locuiește în Stamford Hill, cea mai puternică comunitate evreiască ortodoxă din Europa (haredimi) atunci e clar că nu vrea să plece din Anglia.
Așa arată cartierul londonez evreiesc:

Așa arată și cei din Mea Shearim, Geula sau Bnei Brak, cartiere sau orașe evreiești ortodoxe din Israel.
Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni,  pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimis pe robii Mei, prorocii, dar n-aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul.” Ieremia 29:18-19 După regulile corectitudinii politice este un pasaj aproape ilegal de citit astăzi. E un pasaj aparent antisemit, dar totuși e scris de un evreu.
Acești oameni, evreii religioși (hasidici) disprețuiesc statul Israel, oriunde se găsesc.
Chiar și în Israel.
Zilele trecute au făcut mare tămbălău și au dat foc unui autobuz în Bnei Brak, lângă Tel-Aviv. Revolte împotriva carantinării.

Fără să vrea, fără să știe și fără să poate face altceva, acești evrei ultraortodocși încăpățânați împlinesc profețiile biblice cu privire la ei.
Toate, dar absolut toate profețiile care privesc acest al doilea exod scriu despre „îi voi scoate”, „îi voi aduce”, „îi voi urmări”.
Din pozele cu autobuzul incendiat vedem cum disprețul evreilor ortodocși pentru statul Israel este evident.
Din peregrinarea lui Herskovic vedem cum mulți ca el nu au de gând să plece în Israel.
Pe lângă cei visători, sioniștii militanți (nereligioși) care merg în Israel mânați de „vuietul profețit”, ajung până la urmă în Israel și acești încăpățânați, dar doar în mod forțat, așa cum au plecat și din România.
Dacă Dumnezeu va mai ține lumea (ceea ce este sigur, mai sunt multe profeții de împlinit) și pe noi în ea (nu cred că ne va mai ține mult, nu este nimic neîmplinit pentru a avea loc răpirea Adunării), cei ce vor fi pe pământ vor vedea plecarea evreilor din Anglia, America, Brazilia, Belgia spre Israel. A tuturor evreilor.
Nu va mai rămâne unul.
Dar repet: acest proces se poate încheia și după răpire, faptul că mai există evrei împrăștiați nu înseamnă cu se amână răpirea.
Cei ca Herskovic sunt urmașii fariseilor, farisei a căror istorie se duce în timp cam de pe vremea lui Isaia, poate mai dinainte, de pe vremea împăraților, cum am arătat aici:


Cu ce ne alegem dacă știm aceste lucruri, cu ce ne deosebim, la ce ne folosesc?
În primul rând la conștientizare, la hrană pentru cuget.
Acest fel de hrană, scrierile profeților, este bună atât pentru cei declarați creștini cât și pentru ceilalți.
Pentru oricine poartă cuget, adică pentru toată lumea.
În al doilea rând, știrile din mass-media care în mod normal sunt senzaționale, șocante, pline de violență și provocatoare de neliniști, dacă le privim prin ochelarii profeților se potrivesc până la detaliu cu Planul General al lui Dumnezeu și fiecare știre ne umple astfel de pace în loc de neliniște.
În al treilea rând, a cunoaște și a vesti profețiile Domnului este o parte importantă din slujba pe care trebuie s-o facem pentru Domnul azi.
Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” Ieremia 31:10
Cine trebuie să facă această vestire?
Neamurile, adică să înțelegem: Adunarea dintre neamuri, cei ce cunosc, iubesc și înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu, adică și tu dragul meu, că dacă nu înțelegeai, nu-mi urmăreai argumentația până la…
sfârșit.


PS Mă gândesc adesea că Noul Testament nu începe de la cartea Matei, începe de pe undeva din Isaia, de la profeți, profeții sunt robii trimiși să ceară roada de la vierii răsvrătiți. În profeți era duhul lui Isus, acel Isus care nu numai că ia copilași în brațe, învie pe fiul văduvei, pe Lazăr, vindecă ologi și neputincioși și deschide ochii orbilor, ci și acel Isus ce spune fariseilor toate păcatele, care ia biciul în templu și transmite lui Irod: „spuneți vulpii aceleia”. Dacă nu avem imaginea pedepsei și a răzbunării pe care o va aduce Domnul Isus în ziua răzbunării de atunci, din viitor, nu putem înțelege cu adevărat ziua îndurării din prezent, de acum, mărimea acestei îndurări. Covidul, comunismul, nazismul au fost și sunt părți ale tabloului general, tablou care conține ca orice tablou: lumini și umbre, și bunătatea dar și asprimea lui Dumnezeu.








Urgia Covid continuă, ce urmează?

16 ianuarie 2021

În ziua fericirii, fii fericit şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.” Eclesiastul 7:14
Ca omul să nu poată știi nimic din ce va fi după el.
Este un principiu al creației, așa a făcut Dumnezeu lumea, omul.
Să nu știe viitorul.
Poate că 90% din relele de care se teme omul în viață nu i se întâmplă și tot cam 90% din binele pe care-l așteaptă, nu-i vine.
Suntem creați să nu ne știm viitorul.
Și totuși.
Cunoscând Cuvântul lui Dumnezeu și dându-i credit, face asta diferența?
Cu siguranță.
Întunericul viitorului are niște luminițe. Evenimentele care cândva vor străluci, le vedem de departe ca niște mici lumini care strălucesc, suficient de intens ca să vedem cadrul, insuficient ca să deslușim detaliile.
Acum trăim zile de nenorocire, un eveniment care „strălucește” trist și intens în preocupările și grijile noastre. A venit brusc, ca un fulger, ca o cometă.
Dar oare nu s-a văzut de departe nici o luminiță? Nici un cadru?
Ba da.
Am scris pe acest blog și am vorbit în adunare începând cu 2015 despre urgiile prin care Dumnezeu îi scoate pe evrei afară din toate țările, să-i ducă în Israel. Acesta este cadrul istoric, profetic.
Covidul este „detaliul”, unul dintre detalii.
Vrem nu vrem să credem, aceasta este realitatea.
Acum 11 ani, în 2010 am început să înțeleg. Călătoream spre Danemarca și eram uimit de ordinea din vestul Europei, comparată cu haosul din est. Am înțeles atunci de ce a trimis Dumnezeu comunismul peste estul Europei.

Am și scris.
Era 2010, murise sora Lena Moldoveanu și la înmormântare, un frate a citit o meditație a fratelui Niculiță, la Apocalipsa 18:8, despre ieșirea din Babilon. Citez: „Vin urgiile Babilonului. Lumea încă nu le-a văzut. A fost potopul, urgiile Egiptului, nimicirea Sodomei…dar ceea ce urmează va fi catastrofal: „voi mai clătina încă odată” zice Domnul.” Nu știam nimic de Covid atunci, dar am început să bănuiesc că urgiile care vin peste lume au în vedere un plan, întregesc un „scenariu”. Eram în Bronderslev, Danemarca, atunci când am scris postarea de mai sus, că Dumnezeu a trimis comunismul în Estul Europei, ca să-i fugărească pe evrei. Voi reveni la subiectul României îngenunchiate din secolul XX, pentru că n-a fost numai comunismul și nu numai la Romania m-am gândit în acel drum.
Din Danemarca am plecat în Germania, la un târg la Munchen. Dacă vă amintiți, în primăvara aceea a erupt vulcanul acela din Islanda, cu nume imposibil, citiți voi: Eyjafjallajökull. Atunci a fost o oprire a traficului aerian de câteva săptămâni, un fel de „avans” al urgiei de acum.
Prin expoziție la Munchen erau standuri goale cu afișe ca acesta.

Că adică din cauza Luftverkehr – traficului aerian ei sunt întârziați.
Cine s-ar fi gândit atunci că toate expozițiile de la Munchen și din toată lumea se vor anula?
Apoi, gândind la aceste lucruri am realizat logic, că dacă peste țările în care au fost evrei au venit urgii ca ei să plece (și au plecat), vor veni urgii și peste țările unde mai sunt evrei.
Și am început să zic tare, dar timid.
Am și scris.
Apoi în 2014 a început războiul din Ucraina. ( În 2013 am mers în Ucraina din nou, după o absență de 12 ani și pentru că simțeam că tensiunile cresc acolo și nu se va mai putea merge.) Tot în Germania un prieten m-a întrebat atunci: cum crezi că se va termina chestiunea ucraineană? I-am răspuns fără să clipesc: „...numai într-un fel: prin plecarea evreilor în Israel. A răs bucuros și și-a frecat palmele, mi-a spus că mulți din cei cu care a discutat în Ucraina ziceau la fel, că scriptura trebuie să se împlinească, evreii trebuie să plece în țara lor.” Am descris întâlnirea atunci, aici.
Apoi în 2015 am înțeles că data de 7 iunie 1967 este o dată profetică în Planul lui Dumnezeu, cucerirea Ierusalimului de către evrei, împlinirea celor 2300 de ani din Daniel. (Recent, în 2019 am făcut o excursie în Grecia pe urmele lui Alexandru cel mare, puteți asculta aici comentariile, înregistrate prin locurile pe unde s-a născut Alexandru.)
Tot în 2015 am înțeles că și criza emigranților face parte tot din acest plan divin, de a-i fugări pe evreii din Europa în Israel.
În 2016 decembrie, atunci când a câștigat Trump, convingerile mele erau clare: va veni o urgie și peste Anglia, Olanda, Belgia, Franța, Brazilia, Statele Unite, Canada, așa cum a fost peste România.
Am plecat în Statele Unite pentru două săptămâni, să văd cum stă treaba cu evreii și să-i informez pe prietenii mei. În State, unde Iafet și-a lărgit corturile, dar corturile sunt ale lui Sem. Nu înțelegeam însă ce fel de urgie, aveam în vedere una economică, ca cea din România.
În aprilie 2017 am plecat spre Israel pentru aproape două săptămâni să vedem și acolo pe viu aceste împliniri.
Înțelegeam că vor fi urgii, scriam despre ele și vorbeam în adunare, dar nu înțelegeam cum. Atunci am scris postarea: Evreii sunt strânși de Dumnezeu în Israel prin urgii, cum au fost odinioară scoși din Egipt, cu versetul explicativ ” Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în cari v-am risipit, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsându-Mi urgia.” Ezechiel 20:34 și această idee este cheia înțelegerii vremurilor de acum și răspunsul la întrebarea din titlul postării mele.
Mă liniștea un pic gândul că la noi nu mai sunt evrei decât puțini și că probabil vom fi scutiți în mare de urgiile care vor veni. Că a trecut focul adică:

Am început să citesc foarte mult pe tema asta, să văd ca profeții „ce vremi și ce împrejurări are în vedere Duhul lui Hristos din profeți” pentru vremea de acum. Ce ochelari să folosim?
Era ianuarie 2019 când am scris postarea Paralelism dintre istorie și știri, ochelarii necesari, nu se știa nimic de covid atunci.

Postarea asta s-o citiți și veți înțelege de ce eu nu m-am mirat deloc atunci când în 2020 a apărut covidul.
Covidul are de-a face în primul rând cu evreii și cu Planul lui Dumnezeu de a-i strânge în Israel.
Toate postările mele de anul acesta despre covid subliniază acest aspect.
Dar vreau să mai adaug ceva legat de România. În anii care au precedat plecarea evreilor din România, anii 1950-1980, România a fost lovită de foarte multe urgii, nu doar de comunism. Au fost:
-războiul,
-o iarnă grea 1945-1946,
-o foamete mare în 1946,
-naționalizarea,
-prezența trupelor sovietice
-teroarea securității
-jaful sovietic
-cotele țăranilor (ca despăgubiri de război)
-iarna grea din 1954
-embargoul economic al țărilor din vest
-inundațiile din 1970 și 1975
-cutremurul din 1977
Fiecare urgie a cântărit mult la decizia de plecare a fiecărei familii de evrei. Acești evrei aveau puternice rădăcini în România, fără aceste urgii n-ar fi avut nici un motiv să plece. Dar s-au dus aproape toți. La fel se vor duce din Anglia și Belgia, din Franța, Brazilia și Statele Unite.
Cam acesta este cadrul de gândire profetic, biblic, pe care dacă vi-l asumați, detaliile evenimentelor care vor urma nu vă vor surprinde.
Dacă, dimpotrivă, v-ar plăcea punctul de vedere „Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”, cu siguranță nu sunteți dintre cei ce iubesc venirea Domnului, faceți parte adică dintr-a doua categorie de creștini.
Ce urmează după Covid?
O împletire de evenimente ale căror detalii să nu mi le cereți, evenimente care vor conduce la plecarea treptată a tuturor evreilor din toată lumea în Israel.
Din profeții știm bine că:
-este o plecare „unul câte unul”.
-plecare nu este benevolă, sunt „scoși” (EI nu vor să plece.)
-mijlocul prin care vor fi scoși va fi: prin urgii. În Biblie urgiile sunt trei: sabia, foametea și ciuma.
V-am scris în Numele Domnului Isus, un om simplu, un frate, nu sunt cleric și nu fac bani din ce vă scriu. După cum vedeți, nu am nici mare trafic și sunt nevoit din rațiuni de igienă a ecranelor să șterg multe comentarii dezaprobatoare. Dar n-am ce face, nu am altă Biblie și nici alt cap, nici alt Stăpân.
Multă pace să aveți și să așteptați din ceruri pe Domnul Isus Hristos, pregătindu-vă pentru arătarea Lui.
Răpirea și prima înviere pot fi și înainte de a se duce toți evreii în Israel, pot fi acum.


Zissu

27 septembrie 2020
„…nu scriu decât atunci când simt nevoia de a mă spovedi” A.L.Zissu
„…s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!” Ezechiel 37:7

Vuietul profețit auzit de Ezechiel acum 2500 de ani a fost mișcarea sionistă din secolele 19-20.
O mare parte din acest vuiet s-a auzit pe meleagurile României, unde lâncezeau o mare parte din „oasele” care s-au apropiat unele de altele. La noi, pe Olt și pe Mureș, pe Dâmbovița și pe Milcov, dar mai ales pe Prut și pe Siret.
Am ajuns să citesc literatura sionistă interbelică românească, nu atât mânat de o curiozitate istorică, cât de faptul că plecând cu gândul de la profeția lui Ezechiel, am ajuns cu cercetarea la amănuntele miraculoase ale scoaterii evreilor din România în secolul 20, o operațiune insuficient cercetată, neînțeleasă și adesea răstălmăcită. Am scris deja două episoade ale acestui exod, în primul descriind intervenția lui Zalman Robinsohn, fratele Anei Pauker și în al doilea operațiunile lui Henry Jakober. Pentru al treilea episod, a treia parte a exodului, cea de după Războiul de șase zile, 1967, condusă de Shaike Dan, m-am simțit insuficient calificat să scriu și am început să citesc.
Învățasem după recitirea vieții lui Alexandru cel Mare și a vizitării muzeelor din Grecia pe urmele lui, că toate operațiunile care împlineau în mod expres profeții biblice, conțin elemente de miracol înlănțuite, persoane special pregătite, robi ai lui Dumnezeu care să ducă la îndeplinire planul profetic. Mă refer la evenimente ca și cucerirea Ninivei, sau la învingerea mezilor și la personaje ca Nebucadnețar, Cirus sau Alexandru cel Mare.
După descoperirea pe net a unor unor oameni providențiali din secolul XX, ca Henry Jakober și Shaike Dan, care așa cum m-am așteptat au fost oameni cu misiune de la Dumnezeu, am fost convins că și vuietul care a precedat această apropiere a avut astfel de oameni. Și am continuat să caut.
De Zissu citisem în jurnalul lui Mihail Sebastian, ca fiind un bogătaș evreu care ajuta pe mulți evrei, fără deosebire. Mihail se sfia să-i ceară bani lui Zissu, dar nevoile erau mai mari. Zissu dădea fără comentarii sau condiții.
Apoi am citit despre Zissu un moment extrem de tulburător în cartea Blind Jump. În iunie 1944 armata britanică a parașutat în România, via Italia (Bari), mai mulți spioni cu scopul de a se interesa de starea prizonierilor de război englezi și americani (piloți căzuți) din lagărele românești. Toți parașutiștii erau evrei și concomitent agenți de spionaj israelieni cu scop precis de a urmări posibilitățile de aliyah, exod evreiesc spre Palestina (statul evreiesc încă nu era). Unul din parașutiști, Shaike Dan, după ce a fost parașutat lângă Arad a ajuns la Zissu în casa lui din Bucureștiul ocupat de germani încă.
Zissu avea un singur fiu, Teodor, fiu pe care Zissu a avut grijă să-l trimită dinainte de război în Anglia. Ajuns ofițer englez, Teodor a căzut ucis, dar tatăl lui nu știa. Vestea i-a adus-o Dan.
Chiar la începutul întâlnirii, când urmau să discute instrucțiunile primite din Israel, Dan a făcut o pauză și i-a transmis lui Zissu știrea morții fiului său. Acesta a plâns puțin, s-a resemnat și a spus calm: „să continuăm”.
Zissu a fost omul unui ideal, idealul sionist, al ducerii de cât mai mulți evrei spre Israel.
Pentru că a fost și scriitor, i-am căutat cărțile pe okazii.ro și le-am găsit. Încă odată m-am felicitat că nu am plecat din România. Am rămas pentru cărți și pentru limba română.

Cărți de Zissu

Primele două sunt scrise de el, a treia tot de el, dar după arestarea lui de către securitate în 1951, sunt declarațiile lui date în anchetele lungi ale Securității, declarații adunate de Mihai Pelin, carte tipărită după revoluție.
Calea calvarului este un dialog imaginar despre sionism, dialog pus în cadrul unui roman steril și cu personaje inventate, dar în care se regăsește autorul, Iaffe. Fierbințeala subiectului din mintea lui Zissu străbate fiecare pagină a tot ce a lăsat scris.
Și mai e ceva, citind, m-am simțit umilit. Sadoveanu, Creangă și chiar Eminescu mi-au părut brusc niște analfabeți cu condei în fața eleganței stăpânirii limbii române a evreului Zissu.
„Nu există cult mosaic” este un eseu reacționar împotriva ideii de cultism, de religie a națiunii evreiești în cadrul statului român de atunci. Argumentele sunt virulente, logica de fier, concluziile imbatabile.
De parcă i-ar fi păsat lui Zissu de dușmani, deși a avut destui.
Cum de era așa bogat?
Trebuie să citiți istoria fabricii de zahăr de la Ripiceni. Un francez Maurice Dupont a investit enorm acolo, a construit cea mai mare fabrică de zahăr din Europa de est prin anii 1900.
Citez:
În anul 1912, fabrica era la apogeu şi exporta cantităţi uriaşe de zahăr în toată Europa. Maurice Dupont, proprietarul acesteia, îşi pregătea unicul fiu pentru a prelua afacerea şi chiar să o extindă pe teritoriul actual al judeţului Botoşani, renumit pentru zonele agricole prielnice, dar şi pentru forţa de muncă numeroasă şi puţin costistitoare faţă de cea vest-europeană. A urmat însă un accident care l-a scos din afaceri pe Maurice Dupont. „În 1912, fiul lui Maurice Dupont pleca într-o călătorie cu Titanicul până în America. Nava se scufundă, după cum bine ştie toată lumea, iar unicul fiu al lui Dupont moare. Fără moştenitor, Maurice Dupont se retrage din afaceri şi vinde fabrica de la Ripiceni. I-a dat-o unui evreu, Iulius Iosipovici, contabil-şef la fabrică în acea perioadă. A dat-o cu un milion de lei

Iosipovici l-a luat lângă el ca administrator și apoi coacționar pe Zissu, un om care a știut reinvesti și a ajuns posesor de fonduri imense, fonduri pe care le-a folosit fără ezitare nu pentru el, ci pentru reușita misiunii la care era înhămat: sionismul.
Zissu a salvat mulți evrei, evrei români, polonezi, maghiari, cehi.
Zissu a avut acces la Mihai Antonescu, mai ales când după bătălia de la Stalingrad, frații Antonescu au refuzat trimiterea evreilor rămași în viață după pogromul de la Iași, Cernăuți și din Transnistria la Auschwitz, ba chiar au închis ochii la anumite cereri ilegale de transfer de evrei spre Palestina.
Sperau să recâștige bunăvoința evreilor pe care în primii ani ai răboiului, i-au masacrat ca la măcelărie. Târzie răzgândire.
În noaptea de 22 august Zissu a fost chemat la Mihai Antonescu:
În noaptea de 22 august 1944, sunt sculat din pat la 11 noaptea și o mașină care aștepta jos mă duce la președinția de Consiliu de la palatul din CapuI Podului. Acolo mă întâmpină Mihai Antonescu, palid și descompus, și mă roagă să iau contact cu subsecretarul de stat, care lucra in aripa alăturată. Palid ca și șeful său,‎ subsecretarul (numele imi scapă) imi spune sobru: noi nu mai putem ține frontul וși trebuie să capitulăm; apelez la patriotismul dumitale, rugându-te, ,,în numele poporului și‎ guvernului român“, să telegrafiezi chiar acum un mesagiu marilor organizații evreiești mondiale din Occident să intervină pe lingă înaltul Comandament sovietic să fie cit mai blând posibil în privința condițiilor de capitulare; un avion militar gata de decolare va duce mesagiuI dumitale la Istanbul.
Am răspuns că n-am calitatea de a face un asemenea lucru. Subsecretarul, dezamăgit, mi-a răspuns supărat: ,,Dl. dr. Filderman, care a fost aci acum 15 minute, s-a arătat mai patriot. Domnia-sa a cerut într-un mesagiu ca ocupația militară să se facă de către trupe ale tuturor Aliaților și administrația la fel
.

Am plecat fără a îndeplini dorința subecretarului.
Declarație la securitate 16 mai 1951

Condamnat pe viață, Zissu a fost ținut închis doar 3 ani, fiindcă a fost „cumpărat” și a plecat în Israel, unde a și murit imediat după sosire datorită bătăilor bestiale încasate în beciurile securității.
Un amănunt: ce s-a întâmplat cu fabrica de zahăr de la Ripiceni?
A fost dezmembrată bucată cu bucată și dusă în Uniunea Sovietică.
Tot bucată cu bucată, evreimea din România, („cultul mosaic”, etichetă atât de urâtă de Zissu), a fost dezmembrată „bucată cu bucată” și „dusă” în Israel.
N-am scris cum îl chema, numele complet: Abraham Leib Zissu.
Biografia i-au scris-o alții.
Profețiile despre sionism, despre acest al doilea exod evreiesc din zilele noastre și da, despre oameni ca Zissu, nu sunt drumul, dar trebuie să ne aprindă mintea ca un semnal, ca un semafor pe marginea drumului nostru, pe toți cei care așteptăm venirea Domnului.
Un semafor care s-a aprins demult, s-a și stins între timp, iar eu acum claxonez coloana de minți leneșe care n-au știut sau n-au observat, a mea inclusiv.



În numele unui Hristos păgân. Spovedania unei conștiințe.

10 august 2020

În 1941, Cernăuțiul, reocupat de armata română, trăiește drama deportării celor 50000 de evrei din oraș „la Bug”. Traian Popovici, primarul de atunci al orașului Cernăuți, s-a opus din toate puterile și cu un mare chin lăuntric la acest act barbar. Salvând de la o moarte aproape sigură în jur de 20000 de evrei, a reușit parțial, iar după război și-a scris mărturia.
(Postare lungă, 42 de pagini, să aveți timp)

motto 1: „….locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.” Ezechiel 38:8

În această postare arăt cum s-a împlinit această parte din profeția care prevestea cu 2500 de ani înainte că cei care vor coloniza Israelul o vor face după „sabie”, adică după holocaustul care a ucis peste 6 milioane de evrei.
Este o profeție exactă despre zilele noastre.

motto 2: „În numele unei umanităţi, a unei civilizaţii, a unei religii prin esenţă iertătoare, în numele unui Christos păgân, un „făuritor de neam nou” şi „dăltuitor de mai bun destin” ne spurcă istoria. Cu sângele celor martirizaţi, cu sufletele celor expiaţi în chip supraomenesc, cu groaza celor scăldaţi în apele morţii, noii preoţi ai acestei religii sălbatice au scris pagina de ruşine apocaliptică în psaltirea neamului românesc.” Traian Popovici

Deportarea evreilor din Cernăuți, 1941

(un documentar Youtube și mai multe fotografii la sfârșitul articolului)

 „SPOVEDANIA 

Traian Popovici 

Cuvânt înainte 

La răscrucile istoriei sale un popor nu-şi are încredinţate totdeauna destinele sale în mâinile celor chemaţi. Evenimentele în prăvălirea lor surprind deseori tocmai pe cei nepregătiţi în fruntea treburilor obşteşti. 

Trăirea măsurilor de guvernare, care angajează în desfăşurare grăbită însăşi răspunderea întregului neam, nu lasă factorilor de conducere, autori ai acestor măsuri, nici agenţilor executori chemaţi a le duce la îndeplinire, răgazul de meditare asupra consecinţelor ce pot să nască din ele. 

Şi unii şi alţii se lasă furaţi de vâltoarea a ceea ce au dezlănţuit, cârmă având numai instinctul brutal, care ucide virtutea în om. 

Numai o cultură profundă, o adâncă cunoaştere a sufletului colectivităţii în fruntea căreia ai fost adus de împrejurări, de cele mai multe ori independent de voinţa ta şi, în sfârşit, respectul ce trebuie să porţi tradiţiei acestei colectivităţi, crează suportul moral al faptelor cu care te încumeţi să conduci un popor şi să-i scrii istoria. 

Incontestabil că măsura deportării evreilor în Transnistria a fost şi rămâne un act necugetat de conducătorul statului, mareşalul Antonescu, un act neomenos, brutal şi sălbatic, care a zguduit adânc fiinţa neamului nostru, un act care a dezlănţuit cele mai urâte instincte în om: ura şi lăcomia. Deportarea cu întreg cortegiul ei de suferinţe pentru proscrişi, cu îngenuncherea sentimentelor de omenie, de milă, de echitate, cu abrutizarea întregului aparat de militari şi funcţionari ordonaţi cu executarea lui ne-a coborât în respectul popoarelor civilizate şi ne-a înfierat în istorie cu dangaua barbarismului. 

Citește restul acestei intrări »

Scăpați de sabie

8 august 2020

De ce evreii din România nu au fost deportați la Auschwitz între 1940-1944?

Un răspuns adevărat, destul de complet explicat, dă Radu Ioanid în cartea lui Holocaustul din România.
Răspunsuri false sunt multe, după interese și ideologii.
Mai ales istoria este ideologică, dar și educația sau religia sunt sau pot fi ideologice, adică să nu spună și să nu învețe un adevăr obiectiv, așa cum e, cu bune cu rele, ci un set de idei care folosesc unui anume scop, cum vor „pastorii” de mulțimi să-l aplice.
Citind Holocaustul în România, de Radu Ioanid, am primit răspunsul la întrebarea: De ce evreii din România nu au fost duși la Auschwitz în timpul celui de-al doilea război mondial?
Răspunsul e complex, e alcătuit din mai multe „răspunsuri” și ceea ce scrie Ioanid este parțial, el nu atinge subiectul din perspectivă biblică.
Să enumerăm cât mai pe scurt:
1. Nu pentru că românii sau Antonescu au fost mai umani, mai „milostivi”, să nu uităm de cei în jur de 300.000 de evrei uciși de români în holocaustul moldovenesc.
2. Datorită presiunii casei regale și a legăturilor tradiționale ale României cu aliații (Anglia, USA). Antonescu, deși conducea dictatorial, chiar în timpul groznicei terori din Transnistria, întâmpina opoziție internă, din mai multe direcții.
3. Petrolul. Pe măsură ce războiul înainta, Germania era tot mai dependentă de petrolul românesc, factor politic care dădea o anumită independență, chiar unui Antonescu, un dictator căruia nu îi plăcea să i se dea ordine.
4. Presiunile Germaniei de a-i deporta pe evrei au avut succes la Horthy, dar nu la Antonescu, care era mai încăpățânat și avea împotriva lui Hitler asul Transilvaniei, ceva de genul: „nouă trebuie să ne dai Transilvania înapoi”.
5. Ultimul și poate singurul factor, care fac din ceilalți factori simple mijloace și pe acesta scop, este cel profetic, trebuia să se împlinească Ezechiel 38:8 „….în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel, care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.
Trebuia să existe locuitori care să plece „în țară”, trebuia ca țara să fie locuită iarăși, iar despre acești locuitori trebuia să scrie că sunt „scăpați de sabie„. Adică unii au fost omorâți de sabie, iar alții au fost „scăpați de sabie”. Momentul când acest lucru s-a împlinit a fost în timpul și la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când sabia (holocaustul) a nimicit milioane de evrei, dar o parte au scăpat, și această parte sunt locuitorii „scăpați de sabie”.
Din România au fost foarte mulți evrei „scăpați”, mai mulți scăpați decât căzuți „sub sabie”, în jur de 400.000 de evrei care în anii următori au emigrat aproape toți în Israel, nu de voie, ci fiind forțați de împrejurări, ca odinioară din Egipt, după cum am scris în două postări (despre Zalman și despre Jakober) și cum urmează să scriu, cu voia lui Dumnezeu despre Shaike Dan, un Moise modern care a dus în Israel peste 600.000 de evrei..


Trăim sfârșitul perioadei pedepsei descrise de profeți

6 august 2020

Vierii au pus mâna pe robii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.  A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au primit la fel.” Matei 21:35-36
De ce nu sunt citați profeții din Biblie?
De ce nu sunt citite cărțile lor?
De ce sunt rare predicile din Daniel, din Ieremia, din Amos?
De ce sunt antipatici acești profeți care au scris atât de mult despre pedepse, urgii, războaie, sabie, ciume, risipiri și pustiiri?
Au scris atât de mult despre dreptate, despre călcarea dreptății, despre pedepse.
Cărțile profetice parcă sunt tratate juridice, cu termeni din justiție, cu pedepse și condiții de eliberare. Greu de citit. Dar…
Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre dreptate(neprihănire), căci este un prunc.” Evrei 5:13
Domnul Isus a fost cu totul împotriva găștii de clerici din vremea lui, a preoților și fariseilor care stăpâneau mulțimile și i-a înfierat de fiecare dată, i-a iritat, nu le-a vorbit niciodată „ca să-i câștige”, ci i-a amenințat în tonul profeților dinainte….”bine a profețit Isaia despre voi„.
În același timp, Domnul Isus a plâns la mormântul lui Lazăr, la Nain când a întâlnit convoiul mortuar și de fiecare dată când vedea mulțimile înșelate de acei fanfaroni care nu-i citeau pe profeți.
Dar oare azi nu e la fel? Azi când ecuația sistemelor religioase este: clericul conduce și strânge bani iar (sau=) laicul donează bani.
Sau laicul este mecanismul de produs bani al clericului.
Când va trece Covidul, să începem, …..parcă e vremea din Amos: „Ascultaţi lucrul acesta, voi care mâncaţi pe cel lipsit şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!  Voi care ziceţi: «Când va trece luna nouă (putem pune: Pandemia) ca să vindem grâul şi Sabatul ca să deschidem grânarele, (să pornim pelerinaje sau predici pe bani) să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strâmbăm cumpăna ca să înşelăm?  Apoi, vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint şi pe sărac pe o pereche de încălţăminte şi vom vinde codina în loc de grâu» (cuvintele noastre în loc de cele ale lui Dumnezeu).’  Domnul a jurat pe slava lui Iacov: ‘Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!” Amos 8:4-7
Azi profețiile sunt clare, poporul Israel se întoarce acasă, din diaspora, din împrăștierea, din pustiirea de 2500 de ani, din acea pustiire profețită de disprețuiții profeți. Se sfârșește pedeapsa evreilor.
Sunt două lucruri în comun între timpul nostru și cel al Domnului Isus:
1. Profeții erau și atunci disprețuiți, sunt și acum.
2. Poporul Israel era tot în împrăștiere și atunci, ca acum. Doar că acum vedem cu ochii noștri cum această împrăștiere se termină. Evreii se întorc în Israel, cum au scris: Isaia, Ieremia, Daniel, Ezechiel și toți profeții.
Astăzi e vremea când se sfârșește pedeapsa: „Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” Isaia 40:2

Epidemia îi va forța pe evreii din țările de unde mai sunt, să plece spre Israel. Epidemia are de-a face cu „scuturarea” locurilor unde mai sunt evrei în lume, așa cum a fost „scuturat” Egiptul, ca evreii să dorească să plece de acolo.
Din România i-a forțat comunismul, de exemplu. Sunt urgii care vin peste lume, dar nu înainte de a fi fost profețite.

Sfârșitul acestui veac este aproape. Toate aceste înțelegeri le primim doar dacă citim pe profeți și înțelegem logica justiției lui Dumnezeu.
Profețiile sunt clare, dar profeții au scris și despre noi, despre nedreptatea și dreptatea noastră, nu numai despre nedreptatea și pedeapsa lor.
Evreii cu pedeapsa lor de milenii (pedeapsă care se sfârșește acum) sunt o pildă pentru noi, un exemplu, „ca să nu cădem și noi în aceeași pildă de neascultare„.
Nu putem înțelege pedeapsa evreilor, risipirea lor, întoarcerea lor, gelozia lui Dumnezeu, fără să-i citim pe profeți.
Dragul meu, care ai ajuns cu cititul până la capăt, împrietenește-te cu profeții, cu „robii”, împrietenește-te cu Fiul, împrietenește-te cu Dumnezeu, fi lângă inima Lui, citind și căutând să-i înțelegi tot Cuvântul Său, Biblia.


Istoria timpului nostru

3 august 2020

Motto: „Cine va voi să scrie istoria timpului nostru va trebui să aștepte cel puțin 10, 20 sau 30 de ani după încheierea dramei. Ce ridicolă a fost încercarea mea de a face în „De două mii de ani” o cronică a unor drame care erau încă la începutul lor. Poate tinerețea să fie o scuză valabilă? Mă va lăsa viața să-mi iau cândva, mai târziu, revanșa?
Mihail Sebastian, Jurnal, 29 iulie 1941
De două săptămâni tot citesc la o carte „Holocaustul în România„, de Radu Ioanid.

Citesc metodic, analitic, fără grabă. (de aia nu prea scriu pe blog, dar despre scris explic la urmă) Radu Ioanid, actualul ambasador al României în Israel, el însuși evreu, parcurge cu „pași mărunți” zilele și zonele cumplitului pogrom din Nordul Moldovei, Bucovinei și Basarabiei anilor 1941 și 1942. A scris Istoria timpului nostru așa cum nu am învățat-o la școală.
Citind mi-a fost tot mai rușine că sunt român. Asasinate în masă, deportări de zeci de mii de oameni în câteva ore, sute de mii de strămutați, apoi ucideri în lanț, gropi comune, împușcarea celor ce rămâneau de coloană, arderea cadavrelor ca să nu rămână urme, jafuri, violuri, interminabile coloane de deportați spre Transnistria, oameni înghețați, morți de foame, epuizați de sete, trenurile morții, disperare, false speranțe, lagărele dintre Nistru și Bug, masacrul de la Odesa, toate descrierile te umplu de oroare. Dacă voi merge vreodată în Iași (mai am două orașe ‘mari” nevizitate încă: Iași și Vaslui) voi călca cu sfială, ca la Auschwitz. Copii și sugari uciși împreună cu toată familia. Scrie mult de Siret, de Cernăuți, orașe pe care le cunosc atât de bine. Am crezut că le cunosc, acum le înțeleg mai bine.
Citind, mi-am amintit și am înțeles întâlnirea mea cu primul evreu, în piața din Cernăuți, în anul 1990 sau 1991: „Am găsit și eu un loc și apoi lângă mine s-a pus un om trecut de 60 de ani, uscățiv, având pe cartonul din fața lui un vraf de cearceafuri, fețe de pernă, de plapumă, parcă ceva tacâmuri, vase.„…”Straniu, în marea aceea de negustori care fiecare își striga marfa, acest om tăcea, plin de demnitate, dacă întreba cineva ceva, spunea prețul, dar fără patos.-Eu sunt evreu.” mi-a răspuns. ”Plec în Israel. Vând tot.
Când am ajuns în carte la detaliile lunii iunie 1941, la declanșarea holocaustului românesc, am scos din raft, Jurnalul lui Mihai Sebastian, tot cronologic, ca și cartea lui Ioanid. Am citit paralel.
Și recitesc și Jurnalul, e scris cu mare groază.
Am ajuns azi la textul din motto: „cine va scrie Istoria timpului nostru”.
Să aștepte 30 de ani după terminarea dramei. A scris în 29 iulie 1941. Azi e 3 august 2020, cam 30 de ani și ceva după 1989, „după încheierea dramei” începute atunci: comunismul. La fix și încercarea mea.
Doar că încercarea mea de explicare a „istoriei timpului nostru” eu o fac cu „felinarul profeților”, cu candelele luminițelor ce strălucesc din loc întunecos la care bine facem că luăm aminte. Cel mai bun punct de vedere.
Un capitol aparte din cartea lui Ioanid îl reprezintă (trebuie apreciată la autor echidistanța sau corectitudinea politică, lipsa de patos etnic sau partizan) explicarea chestiunii paradoxale pentru mulți: de ce nu i-a deportat Antonescu pe evreii români la Auschwitz, cum s-a întâmplat în toate țările ocupate. Culmea este că în doar 15 pagini (431-445) pagini, Ioanid chiar reușește nu numai să descrie, cât și să explice logic răspunsul la acest ciudat DE CE. Nu intru în detalii, va fi cu voia lui Dumnezeu altă postare. Despre cei scăpați de sabie.
Pentru că eu văd lucrurile în lumină profetică, știu bine că „Domnul, Dumnezeu, nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.‘ Amos 3:7 așa că și despre aceste evenimente ale timpului tot prorocii au scris. Aceeași proroci care au scris despre Pella și Aigai, unde am fost anul trecut (tot pentru a explica istoria), despre Nicopole și încă un loc unde voiam să mergem anul acesta, dacă nu ne oprea această urgie a virusului.
Sunt dator cu o explicație: de ce scriu tot mai rar. Pentru că mă simt tot mai „prost”. Urma să postez prin martie despre al treilea val al exodului din România, m-am pregătit, am cumpărat de pe net și am citit Blind Jump de Sheike Dan și mi-am dat seama că nu știu multe. Am mai trecut pe la Humanitas și Cărturești și mi-am completat stocul de surse de informare.
Între 300 și 400000 de evrei rămași în România au plecat între 1949-1989 din România comunistă. Plecare lor a fost o adevărată minune pentru cei ce am trăit comunismul.
Dar o minune cel puțin la fel de mare, pentru cei ce au trăit nazismul, a fost că acești evrei erau în viață la terminarea războiului. Ca să aibă cine pleca. Radu Ioanid în cele 15 pagini despre care voi scrie reușește să intre în chichițele gândirii lui Ion Antonescu, dictatorul român care după ce a condus pogromul de la Iași, într-un chip neașteptat a amânat și apoi a anulat planificata deportare a evreilor români la Auschwitz.
Nu considerente umanitare l-au condus pe Antonescu la anularea deportării la Auschwitz, nici proverbiala bunătate românească (un mit), ci raționamente ciudate care se înțeleg doar prin cuvintele lui Ezechiel din 38:8: „…în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.” Deci trebuia ca înainte de întemeierea statului Israel, să fie locuitori …”scăpați de sabie” și apoi strânși dintre mai multe popoare pe munții lui Israel.
Vorba lui Sebastian: ce ridicolă este încercarea „de a scrie cronica” evenimentelor, a dramelor, când sunt doar la început. Viața nu l-a lăsat „să-și ia revanșa„, el a fost omorât după război, dar fratele lui la plecarea din românia a salvat jurnalul, care stă acum în biblioteca din Ierusalim și noi îl putem citi. Iată că la 30 de ani după terminarea acestei drame sau urgii comuniste, la începutul dramei sau urgiei epidemiei, poate părea ridicolă orice încercare de a scrie istoria timpului nostru.
Dar pentru profeții care au scris istoria timpului nostru, și pentru noi, cei care credem ce au scris ei, a citi, a crede, a aștepta și a răbda desfășurarea evenimentelor profețite, nu este nici straniu, nici ridicol, ci este cel mai așezat și cumsecade lucru.
Istoria timpului vechi, a prezentului și a viitorului e scrisă în Biblie, cu amănunte și semne. Eu, pe acest blog încerc s-o explic, cui m-ascultă, cui crede ca și mine TOT ce au scris prorocii și mai ales cui iubește venirea și arătarea Domnului (Stăpânului) Isus.



Un mare val de exod din America spre Israel, primele dovezi: 100.000 de familii se preconizează că vor emigra în curând. Profețiile biblice se împlinesc. (articol tradus)

21 iunie 2020

Nu le va ajunge locul….

Le voi fluiera şi-i voi aduna, căci i-am răscumpărat, şi se vor înmulţi cum se înmulţeau odinioară.  Îi voi risipi printre popoare şi îşi vor aduce aminte de Mine în ţări depărtate; vor trăi împreună cu copiii lor şi se vor întoarce.  Îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului şi-i voi aduna din Asiria; îi voi aduce în ţara Galaadului şi în Liban, şi nu le va ajunge locul.”  Zaharia 10:8-10 (Comentarii după articol.)

(Cu amabilitatea lui Chish Nofei Israel) Evenimentele recente din Statele Unite au condus la un interes record pentru comunitatea evreiască în ceea ce privește aliyah. Antreprenorii imobiliari din Israel remarcă faptul că cererea uriașă depășește în mare măsură oferta, având în vedere numărul mare de cumpărători potențiali interesați în mod special de a face aliyah.

Grupul Kass, una dintre cele mai importante companii imobiliare din Israel, a declarat că a primit peste 100 de cereri doar miercurea trecută și mai mult de 500 până la sfârșitul săptămânii, ceea ce a făcut ca sistemul lor de telefonie să se prăbușească sub presiune.

Ramat Givat Zeev Citește restul acestei intrări »

Cum va declanșa Covid-19 emigrarea evreilor din Vestul Europei și America spre Israel?

20 mai 2020

(Postare din luna mai, între timp cifrele s-au schimbat, s-au agravat, dar direcția și amploarea evenimentelor urmează clar împlinirea pas cu pas a profețiilor.)

Vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi strânge din ţările în care v-am risipit cu mână tare şi cu braţ întins şi vărsându-Mi urgia.” Ezechiel 20:34
Acest text biblic și altele asemenea acestuia explică timpul de acum, clarifică istoria secolului XX și se pare și a secolului XXI. Secole în care Dumnezeu adună în Israel pe fiii firești ai lui Avraam, proces numit de politicieni „sionism” și de profeți în multe feluri: „înfrunzirea smochinului”, „realtoirea mlădițelor rupte”, „învierea oaselor din valea uscată” și alte imagini biblice cunoscute.
Israelul a fost una din țările care au trecut cel mai ușor peste pandemia de Covid19.
Pe un blog evreiesc (al unui medic, Gabriel Sapir) am găsit articolul: „Timpul de a reveni acasă: valul Aliyah după Covid-19„ care spune că:
-Israelul a răspuns cel mai bine epidemiei
-Israelul a avut doar 20 de decese /1 milion locuitori( articolul e din 19 aprilie, acum 31/1 milion)
-Israelul fiind sub amenințare are o politică de răspuns la dezastre (nu doar epidemii) superioară celorlalte țări.
-rata de decese din Belgia : 471 decese / milion, (acum 794/1 milion locuitori)
-SUA 118, (acum 275/1 milion locuitori)

Captură de ecran din 2020.05.20 la 14.32.13

-UK 228, (acum 523/1 milion locuitori)
Adăugând la aceste date și ponderea de 5-7 ori mai mare decât procentul din populație al numărului decedaților din comunitățile evreiești din diaspora, trebuie înmulțite cifrele din paranteze cu minim 5. Rezultă niște statistici înspăimântătoare pentru comunitățile evreiești din diaspora, o rată de decese de 100 de ori mai mare decât în Israel.

Citește restul acestei intrări »

Risipa și desfrâul Babilonului

18 mai 2020

Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire!
Apocalipsa 18:7
Ar fi trebuit să dau titlul acestei postări, despre necesități sau nimicuri.
Unul din lucrurile pe care le-am înțeles când am citit prima dată Biblia pentru mine a fost să lucrez în viață „un lucru bun„, la ceva util, ceva necesar omului, nu nimicuri.
Ce este acest „ceva bun„, m-am gândit mult. Dacă mă fac cântăreț la operă este „ceva bun”? Eu cred că nu (oricum n-am voce, dar se punea problema la unii). Omul poate trăi fără să asculte operă. Dar un obiect necesar, aliment, haină, materiale necesare vieții, servicii vitale, lucruri sau activități pentru viață, da, pentru distracție, nu.
„Nevoile” (cum le vedea Maslow) se împart în două: necesități și distracții.
Din acest principiu se desprind două feluri de industrii: industriile necesarului și industriile distracției. Despre asta am vorbit acum 3 ani la niște studenții:
„nu vă apucați să vă faceți sală de jocuri de noroc….sau tot felul de chestii care ies din sfera util(/plăcut), orice produs (sau serviciu) răspunde unei nevoi sau răspunde unei plăceri. Plăcerea nu este nevoie. Nevoie este să mănânci, nevoie este să te îmbraci, nevoie este ceea ce face omul bolnav și omul necăjit, nu omul buiac. …”
    „Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ” Efeseni 4:28 ceva folositor, ceva fără de care nu (se) poate. Adică ceva util, obiectele, serviciile  pot fi necesare sau plăcute.
Nu intrați în sfera plăcutului că-i primul lucru la care renunță oamenii când vine criza. …Ca creștini să nu ieșim din domeniul necesarului. ” De aici.
    Babilonul prezentat în Apocalipsa (ca fiind falimentat) are în componența sa acest aspect al risipei și al distracției, industriile inutilității, ale surplusului, ale lucrurilor fără de care se poate trăi.
Vedem acest lucru cel mai bine acum în pandemia de Covid, când cele mai multe întruniri publice au fost închise. Lumea nu s-a oprit. N-a dat faliment nici o măcelărie, nici o alimentara, nici o brutărie. Dar turismul, discotecile, teatrele, meciurile, barurile s-au închis iar bisericile au trecut pe virtual, fără mulțimi fizice.
Ce citim în Apocalipsa este o imagine a falimentului unei lumi formată de filozofia plăcerii și risipei. De fapt, este filozofia care conduce lumea noastră:
-scopul vieții este să mă simt bine
-trebuie ca să-mi placă ce fac
-omul trebuie să urmărească să fie fericit
-trebuie să te simți împlinit
…sunt câteva din cele zece porunci ale acestei „evanghelii”.
Această atitudine de urmărire a plăcerii are în spate și o împinge o puternică industrie a distracției și în față o filozofie a plăcerii, a risipei. Și mijlocul de obținere a acestor dorințe este banul. Așa că pentru majoritatea oamenilor, ciclul vieții este o fugă în cerc de:
-a muncii pentru a obține bani (dacă se poate, a câștiga bani într-un mod plăcut este cel mai de dorit)
-a cumpăra obiecte sau servicii plăcute, promițătoare, care oferă siguranță, impun respect și apreciere, haine, mașini, case, etc.
-a te folosi de aceste achiziții cu gândul plăcerii maxime și suferinței minime.
Trebuie subliniat cu tărie că opusul acestor stări, abstinența totală și stoicismul nu sunt mai bune.  Dumnezeu se bucură ca oamenii să se bucure de ceea ce El dă, dar fără să-L uite pe Dătător, primind, folosind și mulțumind, cu dreptate, fără mândrie, fără pizmă și fără să uite să facă dreptate la alții.
Să ne întoarcem la filozofia risipei și desfătării. Biserica creștină falsă a dezvoltat o industrie religioasă a plăcerii, opulenței și luxului. „….s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă…” v 7 Să ne gândim la miile de catedrale pline de opere de „artă” și de lux care umplu lumea…
Captură de ecran din 2020.05.16 la 22.23.28
Se zice că sunt peste 3800 de catedrale numai catolice în toată lumea. 3800
Și tot teatrul ce se desfășoară în ele este susținut de milioane de actori și de sute de milioane de donatori. Dragii mei, e lumea în care trăim, miliarde de oameni care n-au citit o pagină din Biblie, sau dac-au citit-o nu a fost cu credința că e de la Tatăl lor, dar acești oameni cad în extaz în fața luxului slujbelor religioase pline de fast și opulență. Și de muzică, pentru că căderea Babilonului va avea ca semn liniștea…”Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare.”  traducere alternativă mai potrivită: „artist în vreo artă oarecare„. Apocalipsa 18:22
Pandemia de Covid a îndepărtat pe oameni unii de alții, păcătuiesc mai puțin, e într-un fel un semn al milei lui Dumnezeu.
       Lângă casa noastră este un Mall și pe vremea asta, de primăvara până toamna, mai ales la sfârșit de săptămână bubuia muzica, erau concerte de duduiau geamurile. Anul trecut m-am rugat fără credință deloc: „Oprește-i Doamne!” N-am crezut. Acum, în timp ce scriu se aud de afară greieri, și broaște…și cățeii ce latră la a 7-a casă.
Parcă e o avanpremieră a Apocalipsei. „…nu se va mai auzi…
negustorii tăi erau mai-marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta” v 23
Care este vraja?
Potirul care îmbată, filozofia care spune să faci ce-ți place, felul de a trăi fără Dumnezeu și fără Scriptură. Fără gândurile lui Dumnezeu. Această filozofie, dragii mei e specifică „lumii creștine”, țărilor creștine în general, Europei și Americilor și în special lumii formate de catolicism.
acolo a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ.” v 24
Fiara a patra, Imperiul roman este călărită încă de femeia curvă, Babilonul spiritual.
Cum este călărită?
Este condusă, imperiul (fiara) face ce-i spune (sau ce nu-i interzice) „călărețul”, femeia.
Iar această femeie este Religia Romană și fiicele ei, celelalte religii cu pretenții de uiniversalitate.
Lumea este coruptă pentru că religia este coruptă. 
E vremea de acum, dragii mei, să citim bine Biblia, să ne uităm bine în jur.
Politica este coruptă pentru că religia este coruptă.
împăraţii pământului, … au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea,” v 9
Comerțul este corupt pentru că religia este coruptă.
Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei.” v 15
Mentalitatea urmăririi luxului, a distracției (desfrâului) și plăcerii s-a format din potirul filozofic al religiei pline de vrăji. Totul pleacă din religie, dacă popa fură și trăiește în lux este un indiciu că Dumnezeu vrea să fi bogat și să urmărești distracția. Originea corupției este în religie!
Aceasta este beția, îmbătarea: mentalitatea aceasta, să urmărești distracția, plăcerea, risipa, desfrâul.
Și mentalitatea aceasta provine din religie.
Ce faci când constați ca Isaia că ești în mijlocul acestor lucruri? „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate” Isaia 6:5
Asculți de glasul din cer: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
  O observație: Cel ce vorbește din cer, spre deosebire de cel ce vorbea pe pământ (Moise) este Domnul Isus. De Cel din cer trebuie ascultat. Mulți comentatori spun că nimicirea Babilonului religios va avea loc înainte de răpire (îngerul ținea încă cele 7 potire ale judecății, Glasul Domnului Isus este „din cer” iar „poporul meu” este împrăștiat în mijlocul Babilonului).
 De aici, mulți comentatori deduc că înainte de răpire va avea loc o mare „ieșire” din Babilon. Unii văd aceasta ca o mare mișcare religioasă de trezire, dar eu cred mai degrabă că de la reformă încoace și încă și mai dinainte glasul „din cer” a răsunat nu într-un mod mistic, ci citit de pe paginile Bibliei, în ultimii 500 de ani.
Nu cred în trezirea bisericismului, dar cred în ieșirea individuală din Babilon.
Dacă înțelegem limba lui dumnezeu, limbajul figurat al profețiilor, ce înseamnă Babilon, ce înseamnă Ierusalim, înțelegem că nu trebuie să ne mișcăm fizic de undeva altundeva, ca să ieșim din Babilon. Trebuie doar să nu mai dăm credit religiei mistice, religiei îmbătătoare, fără logică, fără pocăință și judecată, să ne apropiem de Cuvântul Legământului (Noul Ierusalim) și să facem din el „culmea bucuriei noastre„. Ps 137
Acum, când toți oamenii așteaptă „reîntoarcerea la normalitate”, de fapt la vechile distracții și desfrâuri de la care pandemia i-a oprit, tu dragul meu ce aștepți?  Ai „suferit” și tu din lipsa discotecilor, a meciurilor, a restaurantelor și a celorlalte lucruri închise? Nu vezi că Dumnezeu din dragoste de oameni a trimis pandemia, frica, distanțarea. Psalmul 2 „apoi îi înspăimântă cu urgia Sa„. Toată globalizarea și toate uniunile s-au destrămat. Nu e conspirație, e degetul lui Dumnezeu în această pandemie, mâna lui tare mai degrabă.
Nu vedeți cât e de mare harul lui Dumnezeu că de 100 de ani de la Gripa Spaniolă, altă pandemie n-a fost? A fost nazism, comunism, pandemii ale minții, au fost războaie, dar pandemii mai puțin. A așteptat Dumnezeu în răbdarea Sa, nu numai ca oamenii să se pocăiască, ci și ca tehnologia să permită, să avem net ieftin și telefoane în palmă, să ne plângem necazurile unii altora pe video-call și distanțarea să nu fie atât de groaznică.
Ieși din Babilon, ieși din această filozofie a risipei și distracției. Caută-ți sens în suferință, în suferința lui Hristos. Ia crucea Lui. Nu te chem să vii la El ca la un furnizor de ebrietate, aceasta oferă inamicul, antiHristosul, antiHriștii, mulții antiHriști. Hristosul cel viu nu are potir, el are cruce, suferință, realism, cuvânt, dreptate. Și nu-ți pune El crucea-n spate, nu, îți cere să ți-o iei singur. „ia-ți partea ta de suferință”, nici nu are punători de cruce-n spate în adunarea Lui, fiecare trebuie să-și ridice crucea și să și-o ducă, să-și asume responsabilitatea de creștin.
     Această pandemie de Covid va declanșa plecarea evreilor din locurile de unde nici nu le trecea prin gând să plece (din USA, UK, Franța, etc) spre locul unde niciodată nu se gândeau, spre Israel.
Mă rog de tine dragul meu ca această pandemie de covid să declanșeze plecarea ta din Babilon, din această religie a distracției, din această politică a bunăstării și plăcerii, din acest comerț al nimicurilor și luxului, să ieși și să pleci spre Ierusalimul simbolizat de Sara, despre care scrie „ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva…” 2 Petru 3:6 Ascultă și tu de domnul legământului, ieși din religia care distrează, spre Domnul și cu Domnul care pribegește și suferă.
Poate suferi din cauză că sunt închise bisericile? Mai gândește-te. Oare Dumnezeu suferă și El? În câte biserici nu se mai predică Cuvântul crucii, s-au și scos amvoanele pe care scria „Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit.” S-au introdus scule muzicale de zeci de mii de euro, adunările sunt catedrale, frații sunt reverenzi, privesc de sus, părtășia e concurs de interpretare, dacă nu e pe 4 voci cu n repetiții, nu e bine. Orchestre ca să impresionăm lumea care l-a răstignit pe Domnul Isus? Oameni care nu mai stau focalizați pe Cuvânt, ci pe tic-tac-ul de metronom al mersului și venitului de la o clădire. Dumnezeu ne-a făcut un mare Har că a închis pentru o vreme aceste multe locuri. Harul de a-ți pune întrebări. Suferă de sevraj monetar cei ce ți-au făcut din evlavie (angajament) un izvor de câștig.
Filozofia distracției, a faptului că trebuie „să-ți placă” la biserică, vine din Babilon și stăpânește minți și inimi.
Ieși din acest Babilon!


       


….îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma. (2)

10 mai 2020

(Citește prima parte: Cel ce a risipit pe Israel (1))
„Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.”
Ieremia 31:10
În această postare voi arăta cum astăzi, sub ochii noștri se împlinește o profeție biblică: Dumnezeu adună și păzește pe evrei în țara lor pământească, Israel. Pentru un creștin învățat cu expresia „Dumnezeu este Duh” este poate ciudat să înțeleagă cum aceste evenimente pe care le auzim la știri „se potrivesc cu cuvintele prorocilor„. Dar textele care ne ajută să înțelegem sunt: Romani 11, care explică cum Israel a fost împietrit o vreme, Ezechiel 37, care arată că întoarcerea evreilor în Israel se va face în starea de necredință în Isus, este imaginea aceea a văii pline de oase, și alte texte.
Captură de ecran din 2020.05.10 la 11.34.21
Domnul Isus însuși a vorbit despre noi creștinii dintre popoare cu expresia „alte oi”, deci nu a renunțat la oile dintâi ale turmei, la poporul Său ales mai dinainte. Nu a spus nicăieri Domnul Isus că va renunța la oile dintâi, la casa lui Israel, dar a spus că le va risipi pentru o vreme, în timp ce va aduna pe celelalte.
 Sunt lucruri grele de înțeles, cu privire la subiectul acesta, dar nu imposibil. Așa a spus apostolul Petru: „…în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc…” 2 Petru 3:16
O mică observație: ca să poți identifica și să te bucuri de aceste împliniri, trebuie neapărat să nu crezi nici o iotă de darwinism și obligatoriu să crezi că:
-universul are 6000 de ani
-toată Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu
-toți prorocii au fost inspirați și tot ce au scris ei s-a împlinit și se împlinește
-„toți prorocii mărturisesc despre El” despre Unsul, despre Hristos
-ar trebui ca tu, cel care citești să-L iubești pe Stăpânul, să vrei să fi cu El, să iubești și să aștepți venirea Lui și în timp ce Îl aștepți să lucrezi necurmat ceea ce EL ȚI-A PORUNCIT SĂ FACI.

Iar pentru că în vremea de acum trebuie să clarificăm semnele, să le vestim, asta fac și eu prin aceste postări.
     Dacă nu respectă cineva semnele profetice, va fi călcat de trenul istoriei. Cel ce respectă semnele, lasă trenul să treacă, nu se sperie, multe nu-s pentru el, nu se împotrivește și are pace. Fii așa!
 Să încercăm să identificăm concomitent: evenimentele profețite în istorie și evenimentele istorice în profeții. Această preocupare este una plină de suspans, este incredibil cât de exact au profețit oamenii lui Dumnezeu din vechime, vremurile de acum, vremurile sfârșitului. Dar s-o luăm metodic.
1. Este vremea sfârșitului. Domnul Isus a spus că semnul sfârșitului va fi înfrunzirea smochinului,
smochin2020
adică renașterea Israelului ca stat. Despre această renaștere au scris mult profeții din vechime iar Domnul Isus a precizat că în momentul când smochinul va înfrunzi, „vara este aproape„, adică timpul recoltei, al culegerii roadelor, al primelor roade, boabele de orz. Orzul este în Vechiul testament simbolul Adunării (Bisericii), Grâul este un alt simbol, al celor ce cred din poporul Israel. Să ne amintim de pâinea de orz care se rostogolea, dar și de piatra care a lovit chipul, de întoarcerea lui Naomi din Moab pe vrema seceratului orzului, de trecerea Iordanului, tot pe vremea orzului și de sărbătoarea celor dintâi roade. Toate au de-a face cu „pârga făpturilor Lui” Adunarea. Dar după primele roade mai sunt alte roade, grâul, sigur sunt evreii.
2. Ne este mai ușor să urmărim această renaștere a Israelului ca succesiuni de evenimente politice, unele din ele fiind exact profețite în Vechiul Testament. După aproape 1900 de ani de la ultima risipire și de la a doua pustiire a Ierusalimului, în anul 1967 orașul Ierusalim a fost din nou „călcat în picioare” de evrei.
Captură de ecran din 2020.05.10 la 11.52.07
(grup de soldați evrei în Ierusalimul vechi, fotografie, aprilie 20177, în timpul vizitei în Israel) Atât de profetic mi-a sunat în urechi cadența bocancilor acestor soldați în ziua când am făcut poza, acum 3 ani, atât mi-era de-aproape Ieremia, parcă el îi conducea.
Această recucerire a avut loc matematic exact la2300 de ani de la bătălia dintre Alexandru cel Mare și Darius persanul, cu 333 de ani înainte de Hristos, eveniment folosit de Dumnezeu ca marker cronologic (prin profetul Daniel).
3. Profeția scrie că „îl va păzi„, adică evreii vor fi adunați mânați mai mult de o forță exterioară, și se dă pilda: „cum își păzește păstorul turma„. Îmi amintesc de Orde Wingate, ofițerul englez care a organizat hagana, dar și de cadoul neașteptat pe care l-au primit evreii în 1973, la războiul de Yom Kippur, când însuși ginerele lui Nasser, președintele Egiptului, se oferise voluntar să spioneze pentru Israel. Și i-a anunțat pe evrei data exactă a atacului. S-a făcut și un film pe subiect: Îngerul.
4. Dar pentru că procesul de strângere, de adunare nu s-a încheiat, ci se petrece sub ochii noștri, exact așa cum ciobanul întoarce oile cu ajutorul unor câini special dresați, tot astfel Dumnezeu le întoarce mersul evreilor care nu vor să plece în Israel. Să urmărim filmul de mai jos:

Citește restul acestei intrări »

Cel ce a risipit pe Israel…(1)

5 mai 2020

Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” Ieremia 31:10

În această postare voi căuta
să arăt că Israel este risipit, să explic de ce este Israel risipit și de când și să descoper puțin taina aceasta a împietririi lor de 2000 de ani și reîntoarcerii israeliților în țara strămoșilor lor, în zilele noastre.

Israel este risipit
, este o realitate ușor de dovedit acum cu Google, poporul evreu este singurul popor risipit încă de acum 2500 de ani.
Israel este risipit pe toate continentele, în toate țările, iată cât de risipit:

Peste tot și-au păstrat identitatea și conștiența că sunt speciali.

Israel a fost risipit din cauza păcatelor lor
, pentru că nu L-au cunoscut pe Dumnezeu.
Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu L-au ascultat, de aceea vor rătăci printre neamuri.” Osea 9:17
Dumnezeu este cel ce i-a risipit.

Risipirea lor a fost o lepădare, pentru a face posibilă salvarea celorlalte popoare.
Limbajul profetic care îmbracă aceste istorii este deosebit de frumos, plin de pilde luate din creație, din viața de zi cu zi: roua, norul, pleava, fumul, etc. Imagini ale rispirii.
Dar cum a păcătuit cu Baal, a murit. ….. De aceea vor fi ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede, ca pleava suflată de vânt din arie, ca fumul care iese din horn…” Osea 13:1-3  Sau ca să fim actuali, acum în epidemia de coronavirus, imagini ale distanțării.
Atunci când am scris o istoria a „distanțărilor sociale” am amintit doar fugitiv distanțarea evreilor unii față de alții ca fiind răsplata păcatului distanțării față de Dumnezeu. Sunt mulți profeți care au profețit această risipire mondială și milenară.

Moise este primul profet
căruia Dumnezeu îi descrie cu detalii această împrăștiere:
Deuteronom 28:63- înainte, (citiți tot capitolul) „Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească, şi veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpânire.  Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă, şi acolo vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră. Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat.  Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta.  În groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: ‘O, de ar veni seara!’ şi seara vei zice: ‘O, de ar veni dimineaţa!” Am arătat în postarea Jurnalul martorului o împlinire a acestei profeții.
Și numai această profeție ar trebui să pună pe gânduri pe orice ateu. Mai ales noi românii care nu ne cunoaștem bine decât istoria a câteva sute de ani, ar trebui să vedem cum Dumnezeu ne-a lăsat scris în cartea lui și gândurile, și visele și binecuvântările și blestemele primilor evrei.

Isaia 6 este un capitol foarte important
, e profeția împietririi, a îmbătării, a turmentării dată ca pedeapsă, beția de la nunta din Cana a fost un semn al împlinirii acestei profeții, s-a băut vin din apa obiceiurilor bătrânilor lor, beția prostelii religioase, a misticismului fără judecată, care se răspândește și astăzi în lume, dar de data asta printre „creștini”.
El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: ‘Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!’  Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit.”  Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot;  până va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie.” Isaia 6:9-12 De atunci sunt evreii religioși așa:
Captură de ecran din 2020.05.04 la 23.49.35

Cu adevărat țara a ajuns o mare pustie după a doua pustiire, după pustiirea romană, dar despre asta puțin mai încolo.

Citește restul acestei intrări »

Leul, ursul, zidul și șarpele

26 aprilie 2020

Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu, pe care-l întâlneşte un urs şi care, când ajunge acasă, îşi reazemă mâna pe zid şi-l muşcă un şarpe!” Amos 5:19
lionbearsnake
Leul și Ursul sunt primele două fiare din viziunea lui Nebucadnețar de la Daniel, citez dintr-o altă postare, mergeți acolo pentru detalii:
Dumnezeu a prezentat viitorul lui Daniel, i-a spus (și ne-a spus) cum va fi istoria lumii, sub forma a două imagini:
1.Prima imagine care i-a apărut a fost un chip cu cap de aur (Babilonul), umeri și brațe de argint (Medo-Persia), mijloc și brâu de aramă (Grecia) și picioare de fier și lut (Roma).
2. A doua imagine folosită de Dumnezeu pentru a descrie profetic istoria lumii este a celor patru fiare: Leul (Babilonul), Ursul (Medo-persia), Leopardul, pardosul(Grecia) și o Fiară nespus de grozavă, despre care nu se spune că ar semăna cu ceva animal (Roma), doar atât că avea dinți de fier și gheare de aramă.

Aplicând aceste 4 stări la cele 4 împărății ale națiunilor
raportate la poporul evreu înțelegem astfel:
Evreii au fugit de Babilonieni (Leul), i-au întâlnit Medo-perșii (Ursul) și pe vremea mezilor li s-a permis să ajungă acasă, la Ierusalim, până și-au construit altarul, templul și cetatea, până s-a așezat, perșii au fost cuceriți de greci, grecii sunt „zidul” de care s-au rezemat evreii.
Nu găsim că s-ar fi bătut cu grecii, dimpotrivă evreii s-au elenizat rapid, și-au „rezemat mâna pe zid”-ul culturii grecești, s-au sprijinit pe elenism și din elenism i-a mușcat șarpele împărăției a patra: Roma. Romanii i-au mușcat prima dată cucerindu-le Ierusalimul și apoi timp de 2000 de ani au cultivat prin teologia înlocuirii un antisemitism ideologic, explicat.
Captură de ecran din 2020.04.26 la 14.48.10
(În imagine un tablou, jefuirea unei case evreiești în timpul Pogromului Pandurilor, Praga, 1744, Muzeul evreiesc, Praga, poză făcută în 21 februarie 2020)
În zilele noastre, după 2000 de ani de pribegie, evreii se întorc acasă, în Israel, cum au scris profeții, la dictarea lui Dumnezeu.
Cam la astea am meditat ieri lucrând, după ce am citit din nou Jurnalul lui Mihail Sebastian și am ascultat pe telefon cartea lui Amos.
Acest text mic din Amos este o pildă a antisemitismului care i-a urmărit pe evrei de la prima risipire până încă acum. Versetul este o istorie a fricii, istoria unui om care fuge și când crede că este în pace, că are o casă, din zidul casei este mușcat, într-un fel pe ascuns.
Mai găsim la Apocalipsa 13 imaginea fiarei a patra din Daniel: „Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu.” Apocalipsa 13:2 Înțelegem că fiara pe care a văzut-o Daniel, dar n-a descris-o, este descrisă de Ioan și are în ea elemente din fiarele dinaintea ei, labele, capul, etc.
Stau la izolare cu sutele de cărți pe care le-am adunat de decenii și nu am apucat să le citesc chiar pe toate, acum este vreme. Iată câteva:
WhatsApp Image 2020-04-26 at 15.07.32
Despre Jurnalul lui Mihail Sebastian urmează să mai scriu, este o autopsie a fricii. Citind, îmi răsuna în minte blestemul din Deuteronom 28:64-68:
Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, …..
 Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale.
Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat.

 Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte,
vei tremura zi şi noapte,
nu vei fi sigur de viaţa ta.
 

În groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: ‘O, de ar veni seara!’ şi seara vei zice: ‘O, de ar veni dimineaţa!’

S-a împlinit cu o exactitate „milimetrică” fiecare detaliu al acestei profeții, timp de 2000 de ani. Mihai Sebastian (Iosef hechter, evreu din Brăila, lasă în aproape fiecare pagină din jurnalul său detaliile acestei frici pe care a trăit-o fiecare evreu român în perioada interbelică și la apogeu în anii de război.) Dar despre Jurnalul acestui martor, într-o altă postare.
Idealul sionist fierbea în capetele celor mai mulți evrei români pe de altă parte și numai cerbicia administrației britanice asupra Palestinei de atunci a făcut ca să nu plece evreii din România în masă spre Israel.
Și a mai „făcut” ceva, a mai fost un motiv ca să nu plece, mai era o altă profeție care trebuia să se împlinească: Dumnezeu nu a scris că evreii vor pleca voluntar, ci că „vor fi scoși”, vor fi strânși, vor fi adunați, lăsând să se înțeleagă că va interveni Dumnezeu cu mâna Lui în mod miraculos, ca să-i scoată ca din Egipt.
Cum s-a petrecut această intervenție, această strângere în România, din România?
Să privim istoria: Republica Populară Română s-a declarat la 30 Decembrie 1947.
La acea dată statul Israel încă nu exista, britanicii interziceau migrația sau o impiedicau mult.
Statul Israel s-a înființat fix după 4 luni și jumătate după R. P. Română, la 14 mai 1948.
Deci, după 1948, când se putea intra în Israel, nu se mai putea ieși din România.
Misiune imposibilă.
Au mai trecut câțiva ani de frică și de „mușcătura șarpelui”, de data aceasta comunist, prin naționalizarea tuturor dughenelor evreiești, ca evreii să beneficieze de cele 3 valuri de migrație organizate de Dumnezeu. Despre primulși al doilea am scris, despre al treilea val urmează.
Toate cele 3 valuri de migrație au fost minuni dumnezeiești, aproape la fel de imposibil de crezut ca trecerea Mării Roșii. De data asta a trebuit trecută Marea Comunistă (Roșie), un simbol nu departe de realitate, peste tot în Biblie marea, apele multe reprezintă popoare, mulțimi, oameni.
…Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.” Apocalipsa 17:15
A trebuit „despicat” comunismul ca să iasă evreii, și Dumnezeu a făcut asta, citiți postările.
Isaac Solomon Ostrovsky a trăit și el frica. Dar după ce a fost vindecat și de frică, și de dorul de răzbunare, a găsit pacea în lucrarea de vestire și explicare a evangheliei printre evrei. El a înființat adunarea din Jaffa, unde am fost acum 3 ani și am și spus câteva cuvinte de salut, despre Ostrovsky am auzit prima dată din mărturiile fratelui Moldoveanu.  Așa că mușcătura de șarpe nu este întotdeauna de nevindecat.
Mare pildă.



Dumnezeu a trimis pandemia

25 aprilie 2020

… se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?” Amos 3:6

Voi arăta aici câteva cauze care L-au făcut pe Dumnezeu să trimită această pandemie, această distanțare socială, această urgie, în lumina logicii Cuvântului lui Dumnezeu. Precizez mai întâi însă că logica lui Dumnezeu, rațiunea Lui, Planul Lui,  gândurile Lui sunt total diferite de logica, de felul de gândire al oamenilor de pe pământ. Mai ales că, lucru lesne de observat, oamenii de pe pământ trăiesc fiecare într-o învălmășeală de planuri, de „logici”, aproape că fiecare are felul propriu de înțelegere a existenței. Există totuși câteva curente comune de gândire, care se schimbă și acestea cu vremurile. Este o confuzie teribilă în capetele noastre, ale tuturor oamenilor, confuzie care nu poate fi aranjată decât atunci când ne aliniem gândurile la ordinea perfectă a Planului lui Dumnezeu, Plan scris în Biblie. Dumnezeu numește această aliniere supunere. Este limbaj militar: subordonare, predare, acceptarea biruinței celui ce te-a învins.
Noi…orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. 2 Corinteni 10:5 Nu este vorba de o supunere a fizicului nostru, (deși acum, în distanțare socială așa percepem), cât de o supunere a gândului, a acceptare a logicii celui mai tare, a faptului că El are dreptate, că logica Lui prevalează.
La această supunere vreau să vă conduc și eu pe fiecare din cei care citiți această postare, la unitatea de gândire cu Hristosul care a suferit și care în curând își va arăta Gloria în Creație, din nou.
Cei ce-l cred, ce-I cred cuvântul și promisiunile, Îl așteaptă și se bucură de fiecare semn al apropierii lui.

Nimic nu este în afara controlului lui Dumnezeu. Conștienți că Dumnezeu a creat lumea, universul, galaxiile și atomii, furnicile și urangutanii, bărbatul și femeia, acum 6000 de ani, ne este ușor să înțelegem că absolut fiecare detaliu al lumii fizice este generat de Înțelepciunea Lui.
Nu ar trebui să fim așa de nebuni să credem că El este un vizitator într-o lume apărută accidental și că ceva i-ar scăpa de sub control.
Dimpotrivă, trebuie să fim adânc convinși că fiecare detaliu istoric împlinește un Plan, conduce spre un deznodământ și acest Plan, acest viitor este descris cu detalii în Biblie, de către prorocii (profeții) Lui.
Nu, Domnul, Dumnezeu, nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” Amos 3:7
Mai trebuie să avem în vedere un alt principiu al înțelegerii Cuvântului lui Dumnezeu: „nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.” 2 Petru 1:20 așa că pentru a înțelege detaliile Planului lui Dumnezeu trebuie să vedem ce a scris fiecare profet despre acel subiect, să adunăm aceste detalii ca un puzzle și să le identificăm în istorie.
Acest lucru caut să-l fac eu în acest blog în ultimii doi ani.

Trebuie să vedem în toate dragostea lui Dumnezeu, și în pandemie.
Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu merg mână în mână.
Izolându-ne unii de alții, făcând să ne ferim fiecare om de respirația ce iese din gâtul semenului nostru, Tatăl ne arată într-un fel că vrea să ne uităm la El, să cerem de la El explicații. (Acest lucru îl fac și eu acum, aduc explicații din Cuvântul Său, la întrebări grele.)
Dacă ne uităm cu băgare de seamă la activitățile care s-au oprit datorită virusului, marea majoritate sunt cele care implică mulțimi adunate la un loc.
Aceste adunări de mulțimi au de multe ori scopuri aparent bune (școli, „biserici!?”) dar de cele mai multe ori au ca scop distracția oamenilor (meciuri, concerte, filme, restaurante, chefuri, mese, ședințe cu diferite scopuri, uniuni, asociații).
Întâlnirile pentru distracție îi țin pe oameni preocupați unii de alții, de felul cum arată, de felul cum se îmbracă, preocupați de părerea celor ce îi văd și îi ascultă, nu preocupați de părerea lui Dumnezeu despre ei.
Așa că dacă căutăm logică divină în distanțarea socială (pe care vă sfătuiesc cu toată dragostea s-o respectați cât va fi necesar) sigur găsim răspunsul în nevoia de a sta cel puțin o vreme depărtați unii de alții, pentru a avea timp de a citi Biblia, de a căuta să înțelegem ce vrea Dumnezeu de la noi: supunere, ascultare, recunoașterea suveranității Lui și angajament de gândire comună cu El.
În același timp trebuie să observăm că Dumnezeu a întârziat această distanțare până când toată lumea a avut internet ieftin și telefoane bune pentru a putea comunica, așa că și școala se poate face online, și multe activități, chiar și părtășia din Cuvânt. Această întârziere trebuie s-o vedem ca o dovadă a bunătății Lui.

Pandemia este un semn al apropierii sfârșitului acestei perioade profetice, numită în Biblie vremea neamurilor.
Nu va fi sfârșitul lumii însă.
În profețiile Bibliei sunt multe semne de identificare ale acestei perioade și mai ales ale sfârșitului ei, semne clare, imposibil de combătut.
Pandemia se încadrează la urgii, urgii care determină în primul rând strângerea (chiar împotriva voinței lor) evreilor din toată lumea în Israel.
Această ultimă urgie, pandemia, va conduce cel mai probabil la forțarea plecării tuturor evreilor rămași în toate țările lumii spre Israel.
Ei nu vor să iasă, este scris în toate locurile: „îi voi strânge„, e vorba de o strângere forțată, ca și cum adună un cioban oile, chiar așa e scris: „Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” Ieremia 31:10
Uimitor este în zilele noastre cât de tare sunt dezbinați evreii ca națiune unii față de alții, evreii ortodocși din America mai ales, haredimii (tremurărorii), cei îmbrăcați în negru și alb, cu perciuni și femeile cu peruci, aceștia sunt cu totul împotriva plecării în Israel, cu totul împotriva ideii sioniste.
Dar această încăpățânare a lor este acum mult smerită, tocmai comunitățile lor sunt cele mai predispuse la infectare, ei locuiesc în comunități compacte, cu viața centrată pe întâlniri aglomerate, în blocuri mari, în New York, sau Antwerpen sau Londra, în apartamente mici, virusul s-a dezlănțuit printre ei.
De mai bine de o lună arăt prin postări pe blog cum virusul lovește exact locurile în care mai sunt evrei în lume.
Să nu priviți această urgie ca întâmplare, ci ca împlinire a Cuvântului: „” Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari v-am risipit, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.” Ezechiel 20:34
Conform acestor profeții și urmând trendul din secolul XX, această epidemie va declanșa aproape sigur plecarea evreilor de acolo de unde nimeni n-ar fi crezut că se vor desprinde, din America.
Când anul trecut mi-am pus întrebarea chiar pe blog, încă nu știam.
Acum știu: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara de la răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui.” Zaharia 8:7

Epidemia (este ultima urgie din cele 3, cum și din Egipt tot ultima a fost) va declanșa cel mai mare exod, ultimul exod al evreilor, acela din America.
Dacă acest exod se va petrece în 5 ani, sau în 50 de ani (ca din Europa de est) nu aș putea să spun, dar din ce observăm în enumerarea urgiilor din Vechiul Testament (sabia, foametea și ciuma), la David de exemplu, „trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de potrivnicii tăi şi atins de sabia vrăjmaşilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi ciuma să fie în ţară…” au fost propuse astfel: ani de foamete, luni de sabie și zile de ciumă.
Am putea extrapola: au fost 50 de ani de comunism (foamete), 5 ani de război în Europa (sabie, holocaust) (celelalte urgii care i-au scos pe evrei din Europa și ar trebui să ne așteptăm cam la 50 de zile de epidemie.
Și în Egipt, din câte urgii au fost, moartea întâilor născuți, epidemia, a fost cea mai scurtă, doar o noapte. (Dar a declanșat 40 de ani de rătăcire prin pustie.)
Așa că s-ar putea ca epidemia să se oprească destul de curând, dar urmările ei să schimbe lumea mai mult decât această distanțare socială pe care o simțim cel mai acut.
Să ne bucurăm că se apropie ziua Domnului, să ne întristăm că atâția din jurul nostru nu sunt împăcați cu „Cel ce vine„, și-au făcut planuri fără El.
Ar trebui să mai arăt că risipirea evreilor în toată lumea (una din distanțările sociale pe care nu am enumerat-o în postarea respectivă) s-a datorat păcatului lor.
Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu L-au ascultat, de aceea vor rătăci printre neamuri.” Osea 9:17
Așa că dacă trebuie să căutăm o cauză pentru care Dumnezeu a trimis pandemia și distanțarea socială, risipirea, este tot păcatul.
Pentru că ce li s-a întâmplat evreilor este pildă pentru noi, neamurile.
Păcatul a fost cauza, risipirea a fost pedeapsa.
Și dacă semnul risipirii lor (semnul cu transformarea apei în vin din Ioan 4) a fost îmbătarea (credința în mituri și filosozii înșelătoare) care a condus la distanțare, Dumnezeu le ia acum evreilor potirul îmbătării și-l dă asupritorilor lor: „Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, că să nu mai bei din el!  Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi” Isaia 51:22-23
Acest potir înseamnă confuzie, ceea ce vedem acum în lume, neînțelegere, derută.
Scăparea din această stare de confuzie a minții este prin hrănirea și adăparea doar cu apa curată a Cuvântului lui Dumnezeu, fără tradițiile și filosofiile oamenilor.


Exodul din România. Henry Jakober și turmele lui de răscumpărare. Al doilea val: 1959-1967, peste 100.000 evrei scoși.

12 aprilie 2020

Citiți tot serialul:
1. „Alyah, DaDa”, un film despre exodul evreilor din România în anii comunismului și nu numai (introducere)
2. Sst, sst, Aliyah. De ce nu s-a știut mai nimic despre felul cum evreii au plecat din România între 1949-1989?
3. Zalman Robinson ,”fratele împărătesei”. Primul val: 1959-1952, peste 100000 evrei plecați.
4. Henry Jakober și turmele lui de răscumpărare. Al doilea val: 1959-1967
5. Shaike Dan, un „Moise” modern care a dus în Israel peste 600.000 de evrei. Al treilea val.

În perioada iunie 1958–noiembrie 1959, la fermele speciale, plasate în incinta Gospodăriilor Agricole ale Direcției Generale a Penitenciarelor și Coloniilor de Muncă, fuseseră aduse 12 vaci rasa Friza, 34 de vaci rasa Santa Gertrudis, 45 de oi rasa Oxford, 10 oi rasa Southdown, 55 de oi rasa Romney Marsh și 25 de porci rasa Landrace.” (sursa)
….un număr de porci danezi de rasă Landrace, „anesteziati și transportati mai întâi în mașini diplomatice, apoi în colete diplomatice speciale și, în cele din urmă, în TIR-uri mari, protejate de sigilii diplomatice speciale”, erau scoși prin contrabandă din Danemarca cu ajutorul lui ]akober. În anul 1965, România ar fi avut o producție anuală de 50.000 de porci de rasă Landrace, „toti fiiind exportați în Occident sub formă de șuncă și slănină, [tot] cu ajutorul lui Jakober…”
Henry Jakober a contribuit la exporturile respective direct si indirect. Pe la mijlocul anilor ’60, spune Pacepa, numărul anual de vize de emigrare pentru evreii români „depindea exclusiv de cantitatea de ouă, găini, curcani, porci, vite și de fulgi de cereale exportate în Occident.” (pag 112, Securitatea și vânzarea evreilor, Radu Ioanid))

În curând nu vor mai fi evrei împrăștiați prin lume, vor fi strânși toți în Israel.

În curând „nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!», ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.„, în curând acest proces va fi la trecut. Ieremia 16.

Din România e clar că Dumnezeu a scos pe toți evreii în timpul comunismului și în aceste postări analizăm cum. Cum a fost posibil, ca din lagărul comunist, de unde n-au putut pleca fruntașii țărăniști sau legionari, unde o mare mulțime de opozanți ai regimului au stat în închisori, evreii au plecat nu unul-doi, ci practic toți, cifra este între 300 și 400.000?
După ce în postarea trecută am văzut primul val de exod din anii 1959-1962, datorat cel mai probabil influenței Anei Pauker și a fratelui ei sionist Zalman Robinson, urmează anii de după 1959 când porțile „Egiptului” de la gurile Dunării s-au deschis iar și unul câte unul evreii au plecat răscumpărați, unul cu un berbece, altul cu un porc, altul cu o mașinărie, ca strămoșul lor Isaac din Biblie, când a fost pus pe altar berbecele în locul lui.
Fiindcă de la la Petru apostolul încoace, toate dobitoacele sunt curate și bune de mâncat, Dumnezeu n-a găsit incomod să plătească evreii Lui și cu porci, nu numai cu berbeci, oi sau vaci de rasă. Dar că și dobitoacele și răscumpărații să fie duși cu avionul, la asta nu s-a gândit decât Cel ce scris căci „rândunica ….își păzește vremea venirii!” (Ieremia 8:7)
Captură de ecran din 2019.11.18 la 18.47.13.png
(Rândunica este logo-ul Taromului.)
Dar să trecem la istorie, voi cita paragrafe din cartea lui Radu Ioanid și din alte surse.

(Între timp, de când am început eu postarea aceasta – noiembrie 2019 – până acum, dl. Radu Ioanid autorul uneia cărțile din care m-am documentat, a ajuns ambasador al României în Israel).

Cine a fost Henry Jakober?

(poză a lui Jakober din dosarul de la securitate)

În 1900 se năştea, la Satu Mare, Henry Jakober, unul dintre cele mai controversate personaje ale anilor ’60, cel care a început, împreună cu reprezentanţii Securităţii, tranzacţionarea vizelor de ieşire din ţară pentru cetăţenii români de origine evreiască şi ceva mai târziu pentru saşi.Jakober a trăit în Satu Mare până în 1936 după care s-a mutat în Anglia unde a devenit un prosper om de afaceri. Aceste întâmplări stau la baza documentarului „Aliyah DaDa” regizat de Oana Giurgiu, în care apare şi sătmăreanul Henry Jakober, cel supranumit ”vânzătorul de evrei”.” (sursa)

Citește restul acestei intrări »

Nu este o coincidență…

11 aprilie 2020

(sâmbătă, 11 aprilie 2020)
…că cel mai mare număr de cazuri de Covid-19 din lume este în orașul cu cel mai mare număr de evrei din lume: New York, joi 9 aprilie 2020.

149000cazuri

(sursa: Timpul Israelului, 9 aprilie 2020)
Acest lucru se potrivește cu scrierile profeților: „îi voi urmări…cu epidemie” (Ieremia 29:18)
Iar nouă ne este dată porunca, nouă creștinilor dintre „neamuri, ….vestiți…până în insule îndepărtate”…că….„Cel ce a risipit pe Israel îi va aduna.” (31:10)
Asta fac și eu și astăzi, vestesc, spun, arăt, explic cauzele și urmările acestui atât de neînțeles prezent.
Îngerul morții, așa cum este numită în Biblie epidemia, continuă să secere vieți, fără ca cineva să i se poată împotrivi. Știința, politica, religia, acești idoli venerați de la care mulți oameni își așteaptă scăparea, tac neputincioși și învinși, lăsând un loc larg pentru întrebări și necunoscute, tuturor până mai ieri adoratori fervenți ai lor.
De ce, de ce, de ce?
Aceste necunoscute, aceste întrebări sunt lemnele de foc de pe altarul minții, lemne fărămițate și uscate de gânduri negre, lemne care așteaptă chibritul explicației, focul logicii, ca să ducă fiecare cuget spre aprinderea gândului și arderea jertfei Mielului lui Dumnezeu, spre cenușa contopirii cu Unsul, Uns care este esența logicii, cauza fiecărui eveniment istoric, trecut, prezent și viitor.
Altfel spus, în logica divină, rațiunea felului nostru de a vorbi este „ca neamurile să-i fie o jertfă„, adică să ajungă gândurile răzlețe și rebele, personalitățile individualiste și egoiste să se supună rațiunii Unicului plan care se va împlini, planul divin.
Am arătat chiar când a început epidemia că această epidemie ne va lovi mai puțin pe noi, cei din Estul Europei,

Citește restul acestei intrări »

Două coșuri cu smochine

8 aprilie 2020

Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi fierari. Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau.
Ieremia 24:1-2baskets-of-good-and-bad-figs-jeremiah-24-tb092506048-bibleplaces

O pildă plină de semnificații, un exemplu al felului de judecată al lui Dumnezeu, un exemplu despre felul cum Dumnezeu face deosebire chiar în intensitatea, felul și durata pedepsei copiilor săi și un exemplu pentru noi peste veacuri, în timp.
Mai ales acum, în plină epidemie de coronavirus, o urgie asemănătoare războaielor mondiale, cu deosebirea că acum nu se bat popor cu popor, ci întreaga lume se bate cu un virus nevăzut, un război care a prins nepregătită întreaga lume, pe bogați și săraci deopotrivă, pe înțelepți și pe oameni simpli, pe savanți și pe cerșetori la fel, în această perioadă trebuie să înțelegem felul cum un tată se poartă cu copiii răzvrătiți. Cum vrea să-i despartă de păcat, să-i scape, cum îi iubește, dar este și drept și atunci pedepsește pe unul ca să-l trezească pe celălalt. E greu să fi tată corect, când ai mai mulți copii, să fi echitabil.
Dumnezeu, este scris în Biblie, are două feluri de copii: „copiii trupești” (evreii) și „copiii făgăduinței” (Adunarea). Copiii trupești, evreii sunt lecții pentru noi, pentru cei ce credem dintre neamuri, pentru copiii făgăduinței. Ce li s-a întâmplat lor este manualul nostru, lecțiile, pildele, modelele, nu avem decât de privit, de înțeles, de aplicat și de urmat.

Citește restul acestei intrări »


„Îi voi urmări cu sabie, cu foamete și cu epidemie….”, evreii și epidemia de coronavirus în lumina profețiilor biblice

4 aprilie 2020

(-postare din 4 Aprilie 2020 )
Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, ” Ieremia 29:18
…este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.” Daniel 9:26
Evreii ultraortodocși din America țin cu strășnicie la tradițiile lor, la datina bătrânilor lor și sunt cu totul împotriva emigrării în Israel. Ei consideră statul Israel o aventură a unor exaltați,  ei socotesc că un evreu adevărat trebuie să-l aștepte pe „Mesia”, acela va înființa adevăratul stat Israel. Dumnezeu totuși, paralel cu gândirea lor stricată, a înființat statul Israel, conform profețiilor din Ezechiel 37, a făcut să fie cucerit Ierusalimul de către evrei, conform profețiilor din Daniel 8 și aduce pe evrei înapoi PRIN URGII, conform profețiilor din Ezechiel 20. Evreii din America nu vor să plece în Israel, cum n-au vrut nici din Egipt, acum 3000 de ani, sunt extrem de încăpățânați în antisionismul lor.
Aceasta este mirarea și miracolul, că în această încăpățânare, Dumnezeu îi scoate în MOD FORȚAT. Așa văd eu această epidemie de coronavirus, acum la 4 aprilie 2020, când întreaga lume stă la izolare. Să înțelegem bine profețiile Bibliei! Parcurgeți vă rog împreună cu mine următorul raționament:
     Evreii seculari din Israel sunt într-un conflict aproape permanent cu cei religioși, atât cu cei din Israel, cât și cu cei din diaspora. S-au turnat două filme în ultimii ani care descriu amănunțit viața evreilor religioși, filme bine primite de publicul israelian care este ostil acestor „haredimi” înțepeniți în timp, (undeva prin secolul 19), needucați, neinformați și indisciplinați. Unul din filme, un serial de fapt: Familia Shtisel (este pe Netflix) arată în această lumină „evadarea” parțială din reguli a unui fiu rebel al unui rabin. Acțiunea se petrece într-un cartier ultraortodox din Ierusalim (am fost acolo în 2017), Geula și în Bnei Brak (tot oraș ultraortodox, o suburbie a Tel-Aviv-ului). Al doilea film, (l-am văzut cu soția săptămâna trecută), tot pe Netflix, se numește Neortodox (se referă la ortdodoxia evreilor, nu la cea creștină), despre evadarea unei femei (Estera, Esty) din comunitatea lor.
În filmul Neortodox (Unorthodox), acțiunea are loc în New York și Berlin și începe cu una din cele mai stranii aplicări a legii, interpretată prin datina bătrânilor: „să nu scoți o povară din Ierusalim în ziua sabatului” (Ieremia 17:21). Dar cum New-York-ul nu este Ierusalim, n-are nici ziduri, nici porți, evreii majoritari în Manhattan au înconjurat cartierul, tot Manhattanul, cu o sârmă lungă, din stâlp în stâlp, ca să poată ține legea. Am scris despre eruv acum doi ani. Filmul începe cu eruvul (sârma) rupt în ziua sabatului…..
Captură de ecran din 2020.04.04 la 09.38.07
…o mică tragedie, lumea evreiască nu poate ieși din casă (bloc) dacă poartă ceva în mână. Dar nici nu se poate repara eruvul de sabat. Așa că Esty, personajul principal, când vrea să iasă din bloc (evreii ortodocși din New-York locuiesc în blocuri supraaglomerate, în apartamente mici și au mulți copii) găsește scara blocului plină de locatari care socializau închiși din cauza ….sârmei rupte.
Captură de ecran din 2020.04.04 la 09.35.16
I se spune:
Captură de ecran din 2020.04.04 la 09.37.03
(avea o poșetă în mână)…
Captură de ecran din 2020.04.04 la 09.36.33
Așa că Esty se întoarce în apartament, își lasă poșeta și pleacă. Fără „bagaj” e voie.
Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.” Marcu 7:4 ne-a spus Domnul Isus „şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” 7:8 Chiar multe!
Cam acesta este mediul în care coronavirusul a lovit America cu toată furia. Nu sunt decât 7 zile de când am scris cealaltă postare și în timp ce la noi, în estul Europei epidemia aproape stagnează, în America a explodat. Și cel mai mult a explodat în cel mai evreiesc stat al Americi, în statul New York.
Captură de ecran din 2020.04.04 la 12.45.23
E necesar să vedem prezentul prin ochelarii profeților, sunt drepturile lui Dumnezeu asupra creației Lui și aceste drepturi El le-a lăsat scrise în profețiile disprețuiților profeți biblici, profeții despre care apostolul ne-a spus că „bine faceți că luați aminte” la ele.
Epidemia (numită în profeții ciuma, sau ciume) este ultima urgie din cele trei urgii. Sabie (ucidere) a fost, holocaustul, marea epurare, cele două războaie, atât peste evrei cât și peste celelalte popoare. Foamete (lipsuri materiale, crize economice) au fost, criza din 1929, holodomorul, foametea din 1946. Aceste urgii trebuie privite cum sunt scrise, sunt mijloacele lui Dumnezeu cu care îi fugărește pe evrei de acolo de unde sunt, spre Israel.
Am fost prin toată Europa în ultimii 30 de ani, mai ales în Ucraina și Rusia. Țări aproape goale de evrei. Sudul Ucrainei, unde evreii se mai țin cu încăpățânare să nu plece este măcinat de război. De la noi au plecat, practic toți. De aceea, le-am spus multor cunoscuți și repet și aici: „nu cred că această epidemie ne va lovi foarte tare pe români (dar nu mizați pe asta), epidemia are de-a face în primul rând cu fugărirea evreilor”. De la noi Dumnezeu i-a fugărit pe evrei prin comunism. Acum nu mai are pe cine fugări.
Am fost în America acum 3 ani și le-am spus tuturor prietenilor mei, fiecăruia în particular:
„-evreii de aici, din America vor pleca, „-nu știu cum, dar vor pleca în Israel.” Îmi tot frecam mintea: cum? Nu vedeam nici un motiv ca ei să vrea să plece. Dar profețiile sunt prea clare ca să nu vedem evidența: evreii sunt scoși forțat din cuiburile lor, chiar dacă, așa ca hasidimii din New York, au o teologie întreagă a neemigrării. Am înțeles că „forțați”, dar nu m-a dus mintea la epidemie. Când a început epidemia de corona, m-a dus imediat. Dar atunci, acum 2 luni America încă nu era aproape deloc lovită.
M-am gândit îngrozit la rudele mele de acolo (aproape toate): „Doamne, așa?” Și am așteptat să văd. De 2 luni tot citesc și recitesc profețiile, sunt foarte clare, ciumele sunt pe ultimul loc întotdeauna, epidemia, e ultima urgie. Ultimii evrei trebuie să plece spre Israel, probabil cu ultima urgie, cu ultimul fel de urgie, cu ultimul tren, cum se zice. Dumnezeu îi scoate prin urgii, prin epidemii. Probabil noi vom vedea cum.
Coronavirusul a trecut oceanul și face ravagii în Statele Unite.
Ieri 3 aprilie, a fost prima zi când numărul de morți din America a fost cel mai mare din toate țările. A fost cea mai neagră zi de până acum. Worldometer este site-ul pe care urmăresc zilnic propagarea epidemiei.
Captură de ecran din 2020.04.04 la 12.24.10
1321 decese ieri 3 aprilie.
Credința este o încredere neclintită în lucrurile care” (încă) nu se văd, dar care este scris că se vor întâmpla. Noe a crezut că va fi potop, Avram a crezut că va primi o țară, Ilie a crezut că se va închide cerul, etc.
Noi credem că Dumnezeu își va aduce judecățile pe pământ sau ne scăldăm mintea în teoriile umaniste ale „drepturilor omului”, etc. etc.?
Nu ar trebui să vorbim mai mult despre drepturile lui Dumnezeu? 
Dreptul său asupra creației Lui, dreptul Său de proprietate, dreptul Său de administrare, dreptul Său de disciplinare?
Când vedem epidemia, trebuie să ne fugă gândul la evrei. Mult timp evreii au fost acuzați că sunt o pricină de nenorociri. Ca și cum lumea fără evrei, gata, nu ar mai fi nenorocită. Cea mai mare nenorocire a evreilor este împietrirea în neascultare de Dumnezeu, dar asta e cea mai mare nenorocire și a celorlalte popoare.
Acum doi ani, când am vorbit în sinagoga din Bereea, am arătat ceea ce am înțeles chiar acolo, că diaspora evreiească a început de pe vremea lui Nebucadnețar, de la prima împrăștiere, de acum 2500 de ani, nu de la nimicirea Ierusalimului de către Romani. (Citiți și explicarea pildei celor două coșuri cu smochine, o profeție foarte clară despre cele două feluri de deportați.) Pe vremea lui Pavel erau evrei în Bereea, în Salonic, în Alexandria, peste tot, urmașii deportaților, ai „smochinelor”. Dar cum smochinul a înfrunzit din nou.
Eu socotesc că această epidemie are de-a face în primul rând cu evreii din diaspora, acolo unde mai sunt evrei în număr semnificativ, nu cu cei din Israel. Evreii din diaspora de acum sunt antisioniști, adică împotriva scrierilor prorocilor, cum erau concetățenii lui Ieremia, niște smochine mai rele. Nu este o speculație ce scriu eu, dacă comunismul n-ar fi fost real, am putea zice că „măria-sa” întâmplarea le conduce pe toate și noi speculăm pe potriviri. Dar nu e așa. Când citești ziarele interbelice, vezi cât de anticomunistă era România, tot poporul român atunci, nimeni n-ar fi crezut că „bolșevicii” vor stăpâni România, că ne vor aduce la sapă de lemn, că vor pustii tot. Și uite că așa a fost. Din pricina evreilor în primul rând, ca ei să plece. Așa este scris în proroci că se va întâmpla și așa se întâmplă. Urgii.
îi voi face o pricină…., de pustiire, ….. printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni,
Acuma, să nu ne imaginăm că neamurile unde sunt evrei sunt oi nevinovate, sacrificate din pricina evreilor. Nicidecum judecățile Domnului sunt desăvâșite.
Românii din anii 30 au fost și ei „vinovați” de o vinovăție comună: legionarismul, nazismul, mândria prostească, a trebuit să vină „smerenia” comunistă ca să coboare semeția celor îngâmfați. „Judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.” Psalmul 19:9
Anul acesta, 2020 homosexualii din New York ar fi trebuit să sărbătorească a 50-a aniversare a marșului lor scârbos, între 14 și 28 iunie.
Captură de ecran din 2020.04.04 la 12.37.20
cam așa ar fi trebuit să fie:
Captură de ecran din 2020.04.04 la 12.39.00
Desigur că nu se va mai ține nici un marș, răbdarea lui Dumnezeu a ajuns la capăt, în anul sabatic, al 50-lea. Cele două birouri ale mișcării din New York sunt închise:
Captură de ecran din 2020.04.04 la 14.12.12

Citește restul acestei intrări »

„Mă înfurie faptul că peste tot unde te duci să te interesezi despre religii dai numai peste evrei, Fecioara Maria evreică, Iisus Hristos din mamă evreică, apostolii lui Hristos evrei.” Întrebare foarte bună pe Facebook.

30 martie 2020
Am primit o întrebare astăzi pe Facebook:
Mă înfurie faptul că peste tot unde te duci să te interesezi despre religii dai numai peste evrei, Fecioara Maria evreică, Iisus Hristos din mamă evreică, apostolii lui Hristos evrei. Nu înțeleg de ce a fost preferat acest popor de cult mozaic ,iar România numită de unii grădină Sfintei Marii. Mă poate lămuri cineva ? Dar nu cu povesti de grădiniță ci cu lucruri logice. Mă pronunț astfel fiindcă am luat legătura cu diverși teologi, dar niciunul n-a reușit să elucideze logic problema. Toți cu tot felul de povestioare dogmatice care pentru mine n-au nicio relevanță.„Stimate domn S.
O să încerc eu să vă explic logic de ce „peste tot unde te duci să te interesezi despre religii dai numai despre evrei”.
Aș vrea să fac două mențiuni înainte de a vă da răspunsul meu destul de laborios, dar care cred că va mulțumi nevoia dvs. de înțelegere.
1. Eu sunt român din Ardeal, născut la Huedin, în zonă mixtă, români amestecați cu maghiari, satul meu a fost greco-catolic (acum ortodox mixat cu baptiști, iehoviști), alte sate din jur ortodoxe. Am fost crescut destul de român, am un preot ortodox rudă apropiată și în tinerețe am avut puternice sentimente naționaliste. Așa că în răspunsul meu nu va fi părtinire etnică. Nu sunt evreu deloc.
2. Întrebarea mi-am pus-o și eu. Am fost crecut în școli comuniste și echitabil în lumea asta mi s-ar fi părut să fie ca ponderea oamenilor deștepți de exemplu să nu țină cont de nație, să avem și noi românii laurații noștri Nobel, de exemplu. Am rămas cu întrebarea în aer până n-am găsit răspunsul ascuns bine în Biblie, adică în gândirea și Planul lui Dumnezeu.
Răspunsul:
A. Nedumerirea dumneavoastră are o rădăcină, nu este o întrebare care a crescut din aer, ca un fulg sau ca o pleavă. Întrebarea dumneavoastră este o ramură dintr-un pom, a crescut dintr-o rădăcină de înțelegere, așa că dacă vrei să vezi răspunsul, trebuie să cunoști nu doar ramura, ci și butucul, adică cauza care a dus la această nedumerire, neînțelegere.
B. Haideți să încep cu o glumă care circulă în aceste zile pe net.
Că știți că nu numai Biblia e plină de evrei, ci și conducerea României: dl Maior, dl. Helvig, dl Isărescu, oameni care își fac bine treaba la locul lor, a fost dl Roman, dl Brucan și încă o mare mulțime. Dr Felix, dr Elias, etc
Gluma: „Se zice că în această criză a coronavirusului, ca să nu se supere poporul român, domnii Johanis, Arafat, Orban și Helvig, au cooptat în celula de criză un român, îi zic Streinu’.”
Sper că nu v-am supărat.

„…și din țara de la asfințitul soarelui.” Un semn care stă gata să împlinească: ieșirea evreilor din America.

28 martie 2020

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara de la răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui.” Zaharia 8:7
Poate unii din cei câteva sute de oameni ce urmăriți acest blog vă amintiți că de mai bine de șase ani mă tot întreb, fără răspuns: „Cum îi va scoate Dumnezeu pe evrei afară din America?
Am avut și o postare cu acest titlu chiar în noiembrie anul trecut, 2019:
Captură de ecran din 2020.03.28 la 10.54.51
Iată că întrezărim continuarea aproape imposibil de imaginat cu puțin timp în urmă a împlinirii unei profeții clare: plecarea evreilor din America.
     Prima dată am făcut deducția după ce a început războiul din Ucraina. Am fost în 2013 ultima dată în Ucraina (după 12 ani de lipsă, vorbesc ucrainiana binișor și rusa bine), am fost la Cernăuți, un oraș 50% evreiesc până înainte de război. În 2013 mai erau foarte puțini evrei acolo. Apoi în 2014, la începerea războiului din Ucraina am văzut că exact locurile unde mai erau evrei erau scuturate de urgii. Și chiar așa a fost, la izbucnirea războiului cu Rusia, a reînceput Aliyah din Ucraina.
Am scris apoi: „Războiul din Ucraina văzut de creștini”, după o discuție cu un frate menonit neamț, emigrat din Rusia:
facebook-pixel-for-wordpress-pixel-258497535316838
„I-am spus lui Petru că eu nu mă mir cum face Dumnezeu ca să plece evreii din Ucraina, e un butoi cu pulbere acolo, mă mir ca un copil ce privește și nu-L înțelege pe Tata, cum va face Dumnezeu ca să plece evreii din Anglia și Statele Unite, acolo evreii sunt mult mai mulți, mult mai bogați și deci mult mai lipiți de pământ decât evreii din Ucraina, dar ȘTIU SIGUR că Dumnezeu știe cum să-i scoată.”
    După aceea, în decembrie 2016 am plecat în America pentru două săptămâni, imediat după ce a câștigat Trump alegerile. Unul din scopuri a fost să văd pe viu profeția încă neîmplinită, evreii neplecați. Le-am spus multora acolo: „vor pleca cu toții”, iar unul din prietenii de-acolo care are afacere în construcții la Chicago mi-a răspuns uluit: „toți clienții mei sunt evrei”.
Am scris atunci chiar din America:
Captură de ecran din 2020.03.28 la 11.17.01
Captură de ecran din 2020.03.28 la 11.15.58
Evreii n-au plecat și nici n-au de gând…încă.” am scris atunci.
Gândurile se schimbă după împrejurări, după mediu.
Împrăștierea evreilor în lume, ajungerea lor în America a fost tot o fugărire, ca o urmărire, Dumnezeu i-a urmărit „cu sabie, cu foamete” și se pare că termină de urmărit cu acest al treilea fel de urgii „și cu ciume(epidemii)”.
Am arătat acum 5 zile pe blog din ce țări și regiuni trebuie să mai plece evreii spre Israel.
Acum lucrurile sunt mult mai clare, înțelegem profețiile „cu totul” pe măsură ce se împlinesc. „Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.” Ieremia 23:20
Convins fiind că trăim o istorie planificată, profețită și cunoscând bine profețiile, când a început pandemia de coronavirus m-am gândit: „oare va ajunge în America?”, „în ce fel pandemia va influența Aliyah(emigrarea spre Israel)?”. Vremurile curg, zilele vin cu vești tot mai tragice, acum se vede tot mai clar, înțelegem „cu totul”, cum a zis profetul. Numărul de cazuri de îmbolnăviri și decese în Statele Unite crește în mod brusc, după cum se vede în harta situației de azi, 18 martie 2020:
Captură de ecran din 2020.03.28 la 12.01.58
…..cu mențiunea că Statul New York, unde se află concentrată cea mai mare populație de evrei din Statele Unite, peste 2 milioane, deține de departe recordul negativ de cazuri:
WhatsApp Image 2020-03-28 at 12.14.05
Privind mai departe, ce concluzii tragem? Cu ce ne poate afecta pe noi?
Vom trăi și noi românii, în România o astfel de urgie?
Ce atitudine trebuie să avem?
Trebuie să luăm măsuri?
S-o lăm pe rând.
Concluzii:
Trebuie să rămânem ancorați în cunoștința care ne aduce nădejde. Urgia aceasta a pandemiei de coronavirus ca și celelalte și ca și toate pedepsele lui Dumnezeu au o logică: dragostea lui Dumnezeu, pedepsirea păcatului, disciplinarea, îndreptarea și numai în ultimă instanță pedeapsa celor fără îndreptare: moartea. Dacă poți citi acest mesaj, înseamnă că ești viu și Dumnezeu vrea să te avertizeze să te pocăiești (să-ți resetezi gândirea după Cuvântul Său), să te lași de păcat și de nedreptate, să renunți a mai fi preocupat obsesiv de tine și să devi preocupat de Cuvântul lui Dumnezeu. Cine a părăsit calea înțelepciunii, pentru acela nu mai este nici un sfat. Dar tu, dragul meu dacă ai ajuns până la aceste paragrafe finale cu interes, înseamnă că urmărești înțelepciunea, că o cauți.
Aceste urgii ne afectează cu siguranță, Egiptenii nu s-au simțit bine înainte de ieșirea evreilor dintre ei, tot astfel este scris că popoarele printre care sunt acum risipiți evreii vor suferi urgii, ca evreii să plece.
Vom mai trăi și noi românii urgii? Am arătat atunci când am înțeles, că din România și din estul Europei evreii au fugit de comunism, și comunismul a fost urgia adusă în mod expres din acest motiv de Dumnezeu: ca evreii să plece. Ce a fost comunismul? Un duh de minciună în gura filozofilor. Legat de această urgie a pandemiei cu coronavirus, personal îmi place să cred că în mila Sa Dumnezeu va feri locurile lovite deja de urgii și locurile de unde evreii au plecat, după cum am scris în 2017.
Captură de ecran din 2020.03.28 la 12.35.52
i-am spus că noi suntem ca într-un câmp peste care a trecut focul, cel mai sigur este să stai unde a ars iarba, acolo nu va mai arde, a trecut urgia.
Totuși nu sfătuiesc pe nimeni să mizeze pe asta. Urgia poate veni și ca pedeapsă pentru păcat și indiferență. La Bergamo aceeași urgie poate că este și o pedeapsă, pentru că de acolo a plecat marșul homosexualilor acum doi ani, cum am arătat aici.
Captură de ecran din 2020.03.28 la 12.41.55
Ce atitudine trebuie să avem, ce măsuri să lum?
Angajament (evlavie), cumpătare și pace, cum am scris aici, la sfârșit.
Nu uitați că mâine e duminică, de obicei un timp de meditat la Cuvântul lui Dumnezeu, puteți face frângerea pâinii acasă, cum făceau primii creștini și cum se face.
Vă rog să nu cereți voie pastorilor voștri s-o faceți, Domnul vă dă voie.
Domnul și așteaptă mult mai multe de la voi decât pastorii voștri.
Socotiți ca un privilegiu această oprire.
Aplecați-vă asupra profețiilor, numai smeriții profeți și luminații apostoli au explicat bine istoria, restul sunt răstălmăciri.
Spune și la alții!
Este un mesaj pe care noi cei dintre neamuri trebuie să-l vestim tuturor oamenilor, pentru că la judecata conștiinței, evreii sunt martori, noi ne uităm la ei, îi ascultăm și învățăm de la fugărirea lor de 2000 de ani să ne temem de cel ce-și arată judecățile.:
Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” Ieremia 31:10
Spune și la alții, spune că „Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi …”


„Ca o căprioară speriată…

27 martie 2020

….fiecare va fugi în țara lui.”
Să fie oare un semn împlinit?
Este o profeție a profetului Isaia despre niște vremuri îndepărtate.
Să citim profeția, să vedem detaliile și să recunoaștem vremurile:
Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui.” Isaia 13:14
scareddeer
Socotesc că ar fi un pic forțat (dar nu de tot) să aplicăm acest text la zecile de mii de compatrioți împrăștiați prin Europa, care în aceste zile ale epidemiei de coronavirus se întorc speriați în țară, care cu ce poate.
Captură de ecran din 2020.03.27 la 14.07.37
Mai ales privind textul în context.
Dar totuși ceva învățăm de aici, și din acest exod neașteptat, și din textul biblic.
Odată că Isaia a profețit că va veni o vreme a amestecării popoarelor, când oamenii vor trăi „globalizați”, neținând cont de criteriul etniei și aproape nici de granițe.
Parcă acum este vremea aceea, oamenii sunt împrăștiați prin lume, fiecare țară are emigranții și imigranții ei.
Citește restul acestei intrări »


Din ce țări și regiuni trebuie să mai plece evreii spre Israel?

23 martie 2020

Pentru că de mai bine de 120 de ani Dumnezeu însuși îi aduce înapoi pe evrei după cum e profețit:
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare şi în ochii Mei? zice Domnul oştirilor.“
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara dela răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui.
Îi voi aduce înapoi, şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate.” Zaharia 8: 6-8
Dumnezeu îi aduce înapoi în țara pe care a dat-o acum 3000 de ani strămoșului lor Avram.
Cu Avram au legătură nu doar evreii, urmașii lui fizici, ci și noi, cei care credem, oameni dintre celelalte popoare.
Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă” Galateni 3:7 și
…ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.” 3:9
Avram este în mod simbolic „butucul, trunchiul” în care am fost altoiți noi, adică mai bine zis promisiunile făcute lui Avraam sunt butucul, promisiuni de care beneficiem și noi, ceilalți, oamenii din popoarele care nu suntem evrei în mod fizic: „ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului” Romani 11:17
Și totuși Dumnezeu are în continuare un plan paralel cu evreii, plan bine deslușit în Noul Testament. Dar să vedem mai întâi unde mai sunt evrei în lume?jewsworld
Care este Planul lui Dumnezeu cu evreii acum, în acest an, 2020?
În afară de Israel, locul unde deja au ajuns jumătate din evreii lumii, mai sunt câteva zone cu mulți evrei: statele Unite și vestul Europei. În alte zone sunt un număr mai mic de evrei. Conform profețiilor biblice, în acești ani, pe care îi trăim noi, Dumnezeu îi scoate afară pe evrei din toate aceste țări în mod forțat, pentru că ei nu vor să plece. Am arătat în alte postări că Dumnezeu tulbură țările și regiunile unde sunt vrei, ca să-i facă să plece.
Am arătat detaliat și vă rog să citiți pentru că e foarte interesant, cum Dumnezeu a folosit comunismul ca să-i scoată pe evrei afară din estul Europei timp de 50 de ani.

Am arătat cum acest proces are loc treptat, evreii ies „unul câte unul” conform altei profeții biblice.
Am arătat, (și acest lucru este pe de o parte tulburător, pe de alta îmbucurător) că evreii sunt scoși de Dumnezeu afară din regiunile și țările lor, prin urgii.
Am arătat recent într-un mesaj audio, cum aceste urgii sunt în mod istoric (cronologic) și geografic, în ordinea următoare: sabia (holocaustul), foametea (lipsurile matriale) și ciuma (epidemiile).
Se pare că am intrat în acest 2020 al treilea val de urgii, în epidemie, însă felul cum Dumnezeu va folosi această epidemie ca să-i scoată pe evrei și să-i determine să facă Aliyah, nu îmi este deocamdată clar. Așa cum comunismul a fost o urgie care a ținut mult, aproape 50 de ani, timp în care evreii au plecat pe rând, e posibil ca și această epidemie să dureze, ca ei să poată pleca tot „unul câte unul”. Ca unul care de ani mulți urmăresc evenimentele istorice corelate cu profețiile biblice, nu pot să socotesc întâmplătoare următoarele similitudini. De exemplu:
În New York e cea mai mare concentrare de evrei în afară de Israel, aproape 2 milioane…
jewsusa
….dar e și un focar de coronavirus acum.
Captură de ecran din 2020.03.23 la 13.12.50
La fel alte locuri cu evrei sunt amenințate sau deja afectate de focare de epidemie.
Socotesc că aceste lucruri se încadrează cronologic profețiilor biblice: „Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă(epidemie).” Ieremia 29:18
În ce fel pot să aibă aceste evenimente legătură cu noi, cu adunarea, cu poporul cel strâns dintre celelalte popoare?
În cel puțin două feluri:
1. Mediul, cadrul, rama, ne afectează. Este vorba de urgii: războiul mondial, holocaustul, comunismul, stalinismul, cortina de fier, ne-au afectat pe toți, am suferit această urgie. La fel virusul ucigaș acum.  Ca creștini, am fost avertizați de Domnul Isus că în zilele din urmă ce fel de vremuri vor fi și oamenii cum vor fi. DAr avem și promisiunea că vom fi scăpați și îndemnul să nu ne îngrijorăm.
2. Migrația dirijată a evreilor ne avertizează. Tot Domnul Isus a menționat, atunci când a fost întrebat în mod expres, care va fi semnul sfârșitului acestei perioade, cu răspunsul: „de la smochin învățați pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.„.
Smochinul este un simbol profetic al poporului Israel.  Când statul și poporul Israel „înfrunzesc”, „vara este aproape, secerișul”, culesul, recolta, adică în înțeles simbolic judecata, răsplătirea și pedeapsa.
În marea lui dragoste, Dumnezeu nu ne-a lăsat fără semne ca să recunoaștem aceste timpuri, numai că semnele le văd cei ce au credință, cum bănuiesc că ai și dumneata, răbdătorul meu cititor, că altfel nu ai fi citit până la…
sfârșit.
Spune și la alții! Este un mesaj pe care noi cei dintre neamuri trebuie să-l vestim tuturor:
Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” Ieremia 31:10


Coronavirus. Explicații profetice, 22 martie 2020

22 martie 2020

Coronavirus, explicații profetice, duminică 22 martie 2020
De ce au venit aceste lucruri?   min
1:10
Ar trebui să fim în duhul profeților     min
1:27
Evreii sunt martorii lui Dumnezeu, ne uităm la ei  min
2:20
Evreii trăiesc acum al doilea exod   min
3:48
Există un paralelism între primul exod din Egipt și exodul de acum       min
4:03
Acum trăim o vreme în care evreii sunt fugăriți din Europa       min
5:16
Cele 10 urgii ale Egiptului     min
6:00
Îngerul Domnului este reprezentat printr-o epidemie      min
9:30
Dumnezeu îi scoate pe evrei din diaspora prin urgii   min
10:31
Sionismul   min
11:42
Dumnezeu își varsă urgia peste locurile unde sunt evrei
ca să îi facă să plece spre Israel   min
12:10
Trei feluri de urgii: sabie, foamete și epidemii   min
13:20
Cum îi va scoate Dumnezeu pe evrei din America?
nu cumva prin epidemii? ultima urgie    min
14:25
3 categorii de oameni în lume: evreii, Adunarea și popoarele  min
16:30
Ce e de făcut? „Pocăiește-te dar…”  min 17:30
Trebuie să vestim tuturor că Dumnezeu
adună pe Israel înapoi   min
19:28
Să priviți profețiile cu toată seriozitatea   min
20:55
Nu știu cum va infuența această epidemie Aliyah,
dar va continua  min
23:00
Noi suntem cele dintâi roade, nu evreii    min
24:20


Epidemia de coronavirus în lumina profețiilor biblice

18 martie 2020

     Încă o urgie pentru ca Dumnezeu să-i scoată afară pe evrei dintre toate popoarele și să-i ducă în țara lui Israel. Cel puțin un motiv, dar nu numai, vom vedea mai jos.
 ” Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari v-am risipit, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.” Ezechiel 20:34
Coronavirusul este doar una din urgiile acestui sfârșit de perioadă.
Am scris despre urgii încă din 2017 și am arătat că trebuie să înțelegem istoria lumii, prezentul care ne afectează și viitorul în care ne desenăm visele, în cadrul profetic, așa cum este prevăzut de Cel ce ne-a creat.
De data aceasta, spre deosebire de comunism, epidemia ar părea că este o urgie globală.
Și totuși în Biblie scrie altfel, „pe alocuri”, chiar dacă lumea se teme de globalizarea absolută a virusului. Cadrul profetic în care înțelegem istoria lumii ne dă speranțe: „pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete și epidemii„. Pe alocuri, așa permite Dumnezeu să fie, pe alocuri, de aceea eu cred că și această epidemie va avea mai mult caracter zonal.
La ora la care scriu această postare, azi 18 martie 2020 harta europeană a epidemiei arată așa:
Captură de ecran din 2020.03.18 la 16.29.11
Cum va influența această epidemie istoria lumii, în lumina profețiilor biblice?

În primul rând, să descuiem acest secret cu una din cheile cunoașterii Cuvântului lui Dumnezeu: cu aceea că tot ce s-a întâmplat în vechime este spre învățătura noastră și cu corolarul ei, că tot ce se întâmplă acum are o lecție în Vechiul Testament, numai cu această cheie veche, dar funcțională, înțelegem acest sumbru prezent.
     Trăim o vreme exact asemănătoare cu a exodului evreilor din Egipt. De aceea iată vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!’  Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipisem!’ Şi vor locui în ţara lor.” Ieremia 23:7-8
     Acum e această vreme, aceste zile, care au început deja de pe la sfârșitul secolului 19. În această vreme Dumnezeu îi scoate pe evrei afară din țările lor, pentru că ei nu vor să plece singuri. Îi duce în Israel. Acesta e cadrul profetic și cronologic al acestor momente.
     Exodul din Egipt a fost precedat de urgii. Prin urgii, Dumnezeu a făcut Egiptul un loc urâcios, un loc de unde evreii au vrut să plece în masă acum 3000 de ani.
Tot la fel astăzi exodul evreilor este însoțit de urgii. Dumnezeu face treptat, pe rând, locurile unde sunt evrei, locuri urâcioase, locuri de unde trebuie fugit. Îi fugărește.
Vă voi scoate, vă voi aduce, sunt o mulțime de profeții care arată forțarea pe care Dumnezeu le-o aplică, ca să-i împingă la emigrare. Teologic, evreii religioși cred că nu ar trebui să plece până vine Mesia (ei nu cred în Isus că este Mesia).
Să ne amintim de comunism, o altă urgie. O treime din lume a devenit un loc al aplicării unor aberații ideologice, un loc de unde evreii au fugit în masă, din România au fugit 99% în anii comunismului. A fost doar o urgie dintre mai multe.
Au mai fost pogromurile.
A mai fost holocaustul.
     Mai este emigrația necontrolată care a transformat eleganta Anglie în Britanistan și alte țări europene stau la rând la islamizare, ca victimele în fața călăului…
Chiar islamul, această cruntă pervertire a ideii de religie și de Dumnezeu este o urgie sub care suferă real un sfert din omenire. Acele femei și acei bărbați, majoritatea din ei urăsc islamul, mai ales iranienii.
Războiul din Ucraina, manifestațiile din Franța, toate sunt urgii prin care evreii sunt scoși de acolo și forțați să plece în Israel. Unul câte unul, pe rând, așa scrie. Oare la cine le-a venit rândul? La cei rămași.
Mai sunt urgii, ale minții: socialismul renăscut, încălzismul global, Barnevernetul, pe ici pe colo.
Adăugați incendiile de păduri, erupțiile vulcanice și cutremurele și recunoașteți:  Bun Venit în Apocalipsa.
Darwin n-a scris despre așa ceva, el vedea totul ca evoluție. În spectrul darwinist ar trebui să lăsăm selecția naturală să-și facă treaba. N-am fi nebuni? Cred că nimeni nu mai e darwinist acum.
Iar pentru că atât de multe detalii biblice profetice îndeplinite exact, nu ne dau altă posibilitate de înțelegere, cuminte este să „ne supunem orice gând rob ascultării de Hristos” și să căutăm să pătrundem gândurile Lui din Cuvântul Lui, din Biblie.
Am scris de mai demult și de câteva ori că nu știu cum îi va scoate Dumnezeu afară pe evrei din America. Acum parcă încep să întrevăd. La o epidemie de un astfel de grad nu m-am gândit nici în cele mai negre prezumții. Izolare socială, distanțare socială? Cine s-ar fi gândit la așa ceva anul trecut? Și totuși lumea poate să funcționeze și fără mulțimi. Dar fără o aplecare serioasă asupra profețiilor ne pierdem mințile. Nicăieri nu spune Biblia să strângem mulțimi la un loc, dar „să ne adâncim privirile în legea desăvâșită„, „să luăm ca pildă de suferință și de răbdare pe profeți„, „să luăm aminte la cuvântul prorociei, ca la o luminiță într-un loc întunecos„, scrie.
Iar locul nu mai este așa de întunecos,se apropie ziua„, istoria e tot mai clară, totul converge spre finalul așteptat cu fior de cei ce cred și cu nepăsare de cei ce nu cred.
Aici este rolul nostru: să avertizăm, să atenționăm, cum făcea Noe înainte de potop, Lot în Sodoma, Iona la Ninive, Ieremia la Ierusalim, Ilie la Samaria. Trăim ultimele zile înaintea unui mare moment al istoriei: învierea primilor morți (cei ce au crezut pe Unsul (Hristos)), răpirea celor vii care cred, recunoașterea de către evrei a lui Isus Unsul (Hristos, Cel Investit) ca fiind Cel despre care a scris Moise că va veni, și celelate evenimente despre care Biblia dă atâtea detalii.
Epidemia de coronavirus nu este singurul semn, am scris mai sus, „epidemia” de comunism, un virus al minții a fost, nazismul a fost, toate sunt trimise să-i scoate pe cei nepăsători din starea de nepăsare, să-i facă să-și pună întrebări, acest chibrit care dă foc inimii.
Această epidemie și mai ales măsurile ferme și categorice luate de oamenii de stat în tragismul și înțelepciunea lor, au rolul să-l scoată din indiferență pe cel mai indiferent om. Indiferența poate fi tentantă, dar când dușmanul nevăzut îți dă peste cap tot rostul vieții, începi să întrebi.
Ce avem de făcut ca creștini în această epidemie? Să ajutăm, să protejăm pe alții și să ne protejăm, să ne supunem măsurilor generale, să încurajăm, să slujim, să informăm, să nu dezinformăm. Verificați de 3 ori sursa unei știri înainte de a o distribui. Puteți face rău distribuind minciuni.
Acum este momentul să aplicăm ca creștini: „dacă te silește (în original, te rechiziționează, te forțează) cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două!” (Matei 5:41) (Vezi cazul lui Simon din Cirena care a fost „rechiziționat” la întâmplare venind de la câmp și a fost pus să care crucea lui Isus.) Probabil vor fi situații când la locul tău de muncă sau în anumite cazuri ți se va cere ajutorul. Du-te a doua milă. Acum e timpul pentru a doua milă.
Acum e timpul ca în măsura în care suntem întrebați, să explicăm, să arătăm, să clarificăm ce se vede și aude la știri în lumina profețiilor biblice. Să fim în stare să-i facem pe toți să vadă că Creația așteaptă un Salvator, că păcatul ține pe om legat în sclavagismul minții, ar trebui s-o facem cu lacrimi pentru fiecare din cei ce întreabă. Am la ciorne o postare, probabil va urma (Omul și cetatea) despre obiceiul Domnului Isus de a învăța pe oameni ziua și de a se ruga noaptea. Să facem și noi așa. Agonia cea bună a credinței este să-l vezi pe cel pierdut, să plângi pentru el noaptea și să-l înveți ziua. Vei avea parte de asistența îngerilor cu siguranță, ei sunt galeria acestei lupte.
Lucrul lui Hristos, lucrul Unsului este să faci ce a poruncit Unsul la plecare, „învățați-i„! Dacă faci asta, la premiere ți se va spune: „bine slugă bună!

Citește restul acestei intrări »

Ciume (epidemii) și lazarete, despre coronavirus

11 martie 2020

Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume,…” Luca 21:11
Eram în Creta în 2008 cu soția și fetele, când am luat într-o seară un vaporaș să vedem fundul mării în portul Chania. Grecul care conducea ne-a dus până lângă o insulă despre care ne-a spus că se numește Lazaretta.Captură de ecran din 2020.03.11 la 10.21.58

Am făcut imediat conexiunea cu satul Lazaret din trecătoarea Turnul Roșu și m-am prins. Insula era carantina Cretei. M-au năpădit amintirile sutelor de cărți și articole istorice în care am citit despre carantinele din evul mediu și mă gândeam: „ce vremuri!”, să stai cu săptămânile să aștepți să se vadă că nu ești ciumat. Mă gândeam și de atunci încoace la epidemii, la „ciume”, despre care îmi ziceam că astăzi nu mai sunt, că medicina a evoluat, bla, bla. Ce groaznic ar fi să călătorim cu pauze de carantine la fiecare graniță.
Cuvântul carantină vine de la franțuzescul quarante-patruzeci, numărul de zile pe care trebuia să le petreacă un călător în Lazaret înainte de a păși în următoarea țară. Durau mult călătoriile atunci. Lângă fiecare trecere de frontieră era un punct de carantină. Un Lazaret.
Cuvântul Lazaret vine de la Lazăr din Biblie, bolnavul adus să cerșească, dar afară, la poartă. În unele zone și timpuri termenul de lazaret s-a extins și s-a numit așa și clădirea spitalului. Erau lazarete mai ales în porturi.
Ca să ne dăm seama cum era viața pe vremea ciumei, vom cita dintr-o carte: „Orașe vechi, orașe noi în spațiul românesc„. E vorba despre Moldova prin anii 1800.
În prima fază era negarea, ascunderea și încercarea autorităților de a evita panica:
Atât autorităţile moldovene, cât şi cele ruseşti în vremea când acestea au administrat acest spaţiu, refuzau să accepte prezenţa ciumei şi insistau în a vorbi mai curând de o „boală epidemică”, recurgând chiar la ameninţarea că cei ce ar fi răspândit zvonuri despre epidemie urmau a fi aduşi în faţa tribunalelor militare.

Citește restul acestei intrări »

Idealul sionist: un „vuiet” profețit

10 martie 2020

     „Am prorocit cum mi se poruncise. Şi, pe când proroceam, s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!  M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra, dar nu era încă duh în ele.” Ezechiel 37:7-8
…ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?” Romani 11:15
Cronologic, noi oamenii anului 2020 suntem undeva între aceste două versete. La editura Hasefer, cu ale cărei cărți mă întâlnesc la fiecare Târg de carte din Cluj, am cumpărat acum câțiva ani cartea :WhatsApp Image 2020-03-10 at 12.12.07
Ce de ziare scriau prin anii interbelici despre înființarea unui „cămin evreiesc” în Palestina! Articole peste articole, oameni dedicați ideii, freamăt, „vuiet”.
N-am citit cartea decât pe sărite.
Destul ca să-mi dau seama că înainte de a fi un fapt, statul Israel a fost o idee, un ideal, un vis.
Destul ca să-mi dau seama că a această frământare a unor visători a fost profețită de proroci, de apostoli.
Vorbind despre întoarcerea neamului lui, apostolul Pavel scria: „Ce va fi primirea lor din nou?
Acum, da sunt respinși, sunt împietriți, sunt morți.
Dar în moartea lor, la un moment dat această „vale plină de oase„, (Ezechiel 37:1) din pustiul popoarelor, oase despre care se întrebau mulți, ca profetul: „…vor putea oare oasele acestea să învieze?„, aceste oase se apropie unele de altele.
Înainte de apropiere s-a auzit un vuiet.
Acest vuiet a fost idelul sionist, proclamațiile și chemările, reînvierea limbii și aprinderea ideii.
Articole în ziare, ziare întregi cu acest subiect, cărți, congrese, conferințe, tabere de antrenament, școli de agricultură pentru a se pregăti de viața în kibutz, partide ale „oaselor uscate”, așa cum îi vede profetul peste milenii pe urmașii neamului său.
Și așa cum îi vede Tatăl pe fiii cei neascultători.
Vuietul s-a stins, acum trăim altă vreme: „iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele”, trăim vremea mișcării și apropierii oaselor unele de altele. Se apropie singure, a fost un teritoriu mai întâi, apoi un stat, o națiune, un ideal, și acum un formidabil angajament național ce caracterizează această „mișcare” și „apropiere”.
Ce va urma?
Au scris profeții, apostolii, ne arată istoria: după acest vuiet care a cuprins pământul, după această mișcare, urmează „învierea din morți„, numită „primirea lor din nou„.
Dar atunci va trebui să fie completat numărul deplin al neamurilor.
Cât de mare este acest număr, nu știm.
Dar atunci Adunarea va fi plecată.
Dar atunci morții în Hristos vor fi înviați.
Va fi prima înviere, a primelor roade.
Dragul meu, dacă ai avut răbdarea să-mi urmărești argumentația mea până aici, cu siguranță ești interesat de subiect. Ești preocupat de sufletul tău, de siguranța ta, de asigurarea ta eternă. Te sfătuiesc să te apropii de Dumnezeu prin credința în Cuvântul Său etern. Nu te sfătuiesc să cauți vreun preot, pastor, biserică-instituție. Puține „biserici” au scăpat neindustrializate. Citește Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, fă din Dumnezeu singura ta fericire!
Crede prorocii și evangheliile și apostolii. Vestește altora ceea ce crezi.
Meditează toată ziua la Cuvântul etern.
Nu te lăsa împotmolit într-o ofertă de creștinism lipsit de angajament, molatec și leneș, nu fi un creștin greoi la pricepere. Fii treaz și alert!
Dacă dorești ca Stăpânul Isus Unsul, atunci când va fi răsplătirea să-ți spună: „bine slugă bună”, fii slugă bună acum.



Voi trimite niște vânători…procesul continuă

29 februarie 2020

Știre din 29 februarie 2020.
Captură de ecran din 2020.02.29 la 12.50.42
O vreme Turcia a descurajat migrația din Siria, Irak și Afganistan spre Europa, dar după ultimul eveniment din Siria când 33 de soldați turci au fost uciși de forțele siriene, Turcia încurajează din nou această migrație.
Practic Turcia nu mai pune nici un fel de piedici celor ce doresc să tranziteze țara.
Asta înseamnă: dirijare de mulțimi, autobuze la dispoziție, bărci de cauciuc, cam așa ceva:
Captură de ecran din 2020.02.29 la 12.34.48

Citește restul acestei intrări »

Fiara a patra, despre caracterul de fier al împărăției romane (audio)

2 februarie 2020

Înregistrare din adunare 8 septembrie 2019.
Am scris atunci postarea despre caracterul crud al Imperiului Roman și al vremii de acum, acum am pus audio.


Harta lui Trump, Israelul lui Dumnezeu sau când profeția bate geografia (despre identitate)

29 ianuarie 2020

E miezul nopții, 28 spre 29 ianuarie 2020.
Eram acuma seara cu soția în fața Spitalului Militar, unde m-am dus să mă întâlnesc cu cineva care mi-a adus o carte de la Chișinău.
Ne-a prins ora 19.00 când Times of Israel transmitea direct din Statele Unite prezentarea  Planului de Pace propus de Donald Trump pentru Israel și „Palestina”.
Am stat în mașină mai bine de o jumătate de oră și ne-am uitat pe telefon la Trump și Netanyahu cum se bucurau ca doi copii de planul de pace prezentat.
A apărut pe net și o hartă, asta:
Captură de ecran din 2020.01.29 la 00.04.37
Sunt cel puțin 4 elemente noi:
1. Anexarea văii Iordanului
2. Anexarea tuturor așezărilor din Iudeea și Samaria
3. Un tunel care să lege Gaza de „Iudeea” (zona Hebron), e vorba de 35 de km distanță
4. Câteva zone în Neghev, „donate” palestinienilor, una ca zonă industrială, cealaltă ca zonă agricolă
Drumuri, poduri, treceri, treversări, ziduri, enclave, astea deja sunt vechi, oricine a fost în Israel, le-a văzut.
Dar le-a „văzut” și cine a citit Biblia, pe vremea Domnului Isus era la fel („trebuia să treacă prin Samaria„), era la fel pe vremea patriarhilor, era la fel pe vremea împăraților.
Mă uitam astă-seară cât de singuri erau cei doi: americanul Trump cu evreul Netanyahu și mă gândeam cum o lume întreagă urăște acest plan, urăște Israelul, urăște America chiar, și cum urăsc Israelul mai ales oamenii a căror identitate a fost deformată de „educația” atee, să se creadă că descind din maimuțe și că toți oamenii suntem turme în conflict.

Citește restul acestei intrări »


Tot mai mulți evrei se întorc în Israel

23 ianuarie 2020


Pe urmele lui Alexandru cel Mare prin Macedonia, august 2019 (Interviuri cu pietre, 5, Aigai)

13 ianuarie 2020

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)
De la Pella am plecat la Aigai, unde se găsesc ruinele palatului lui Filip al 2-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare și lângă palat sunt ruinele teatrului unde Filip a fost ucis.
Palatul este pe un podiș pe coasta muntelui, la marginea câmpiei care s-a format prin colmatarea golfului Termaic.
Aici la palat, accesul este oficial interzis, încă se lucrează la restaurare, dar de la muzeul de jos din sat (unde este mormântul lui Filip) ni s-a spus că să mergem, că paznicul de la intrare ne dă voie să intrăm.
Așa a fost, ne-a dat voie, chiar și să fotografiem și să filmăm, „dar nu mult”.
Cam atât am filmat până a venit și m-a întrerupt, că „prea mult”.

Am continuat filmarea și explicațiile afară din incinta șantierului, unde în depărtare am zărit o turmă de capre.

Citește restul acestei intrări »


Apostazia Israelului și apostazia Bisericii (Adunării)

11 ianuarie 2020

Sunt paralele.
Una s-a întâmplat ca imagine pentru cealaltă.
Ca lecție.
Apostazia Israelului este lecție pentru apostazia bisericii.
Pentru noi.
De fapt nu numai apostazia, tot mersul lor, ezitările lor, ale vechiului popor evreu, jertfele și cortul, Mielul și altarele, rânduielile și sărbătorile, tot-tot-tot este imagine a ceea ce urmează.
Avertisment pentru abaterile celor neascultători.
Încurajare pentru premierea celor ascultători.
Apostazia Bisericii a început imediat după plecarea apostolilor.
Apostazia Israelului a început după moartea lui Iosua și a bătrânilor din generația lui Iosua.

Citește restul acestei intrări »


Pe urmele lui Alexandru cel Mare prin Macedonia, august 2019 (Interviuri cu pietre, 4, Pella, șantierul arheologic)

5 ianuarie 2020

V-am scris anul trecut cum am hotărât cu soția să dăm câteva zile din concediu pentru muzee și șantiere arheologice.
După ce cu un an înainte (2018) am mers pe urmele apostolului Pavel de la Neapoli (Kavala) la Veroia (Bereea), anul trecut am făcut traseul pe urmele lui Alexandru cel Mare. 
Continui prezentarea de unde am lăsat-o, de data aceasta postând filmările pe care le-am făcut atunci.

Ca observație generală, în afară de mormântul lui Filip al 2-lea unde a fost un aflux de turiști serios, muzeele și șantierele arheologice sunt în general aproape pustii.
Se vede și din filmare, deși au fost câțiva turiști, am evitat să-i filmez, dar n-a trebuit să fac mari eforturi, erau rari.
Este o poruncă a lui Dumnezeu spre noi, dată prin Isaia: „Aduceți-vă aminte de vremurile străbune….!” (46:9)

Citește restul acestei intrări »


Întreaga istorie a lumii a fost și este o împlinire a profețiilor, inclusiv ceea ce auzim acum la știri. (5 ianuarie, prima postare din 2020)

5 ianuarie 2020

Acest lucru ne obligă moral, ne forțează conștiința să credem.
Analizând temeinic profețiile biblice, ajungi la o concluzie fermă: istoria de 6000 de ani a lumii în care trăim a fost programată de Dumnezeu. 
După cum un puzzle completează un tablou piesă cu piesă, tot așa eveniment cu eveniment clarifică an după an tabloul profetic, îl „umplu”.
De câțiva ani arăt pe acest blog și adun date care dovedesc fără posibilitate de contrazicere, cum profețiile scrise dinainte au fost urmate de evenimente care le-au împlinit.
Profețiile au devansat evenimentele.
Aceste date, exactitatea lor, detaliile și specificul lor te duc cu gândul la profețiile care le-au prevăzut, întrebi ca Moise: de ce nu se mistuie rugul?
Nu se mai termină?
Ce e infinit? Ce e infinitul?
Timpul, spațiul, Dumnezeu….
Iar dacă întrebi asta în Israel pe oricine: arab sau evreu deopotrivă, îți vor spune că ura arabilor pe evrei și pe Israel, și ura asta e infinită. 
Nimeni nu-i vede rezolvarea.
E un rug care nu se mistuie, o sursă de întrebare: DE CE?
(Dar pentru noi este o stare de lucruri extrem de amănunțit profețită, fără nici un dubiu.)
Să ne lăsăm și noi oile socrilor noștri ca Moise și să mergem să cercetăm: „de ce?”.
De ce a profețit Dumnezeu dinainte de a se întâmpla ceva, unele evenimente cu săptămâni, altele cu ani, altele cu secole și altele cu milenii înainte?
Pentru că cunoașterea istoriei, a cronologiei corecte, a trecutului adevărat este o poruncă dată fiecărui om:

Citește restul acestei intrări »


Vii pe înălțimile Samariei, o altă profeție care se împlinește sub ochii noștri

26 decembrie 2019

Vei sădi iarăşi vii pe înălţimile Samariei; cei ce le vor sădi le vor culege şi roadele.
Ieremia 31:5

Chestiunea etichetării vinurilor produse în „teritoriile ocupate” a fost ridicată de unele țări (de exemplu Canada) care se opun importului de vin produs în Israel, dar doar importului de vin produs în acele teritorii cucerite în 1967.
Delicat și complicat.
podgorie samaria
Adică, argumentul acestor oponenți stă în aceea că fiind „teritorii ocupate” cică, nu este corect să se aprobe importul unor produse ca fiind din Israel, când „acolo” nu e Israel.
Desigur că acești umblători după dreptate politică, uită și se fac că nu știu sau nu vor să știe că, și politica, și istoria, și granițele întinse sau retrase sunt supuse Planului trasat de Dumnezeu în cartea Lui prin profeți.

Citește restul acestei intrări »


După 30 de ani, o stare de confuzie profețită

21 decembrie 2019

motto 1: „Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, că să nu mai bei din el! Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!» Isaia 51:22-23
motto 2: „Starea cea de om începe de la conștiință-n sus,
cei fără de conștiință sunt orice, dar oameni nu-s” T. D

21 decembrie 1989, acum fix 30 de ani.
Aveam 22 de ani, eram căsătoriți de un an jumate, aveam un copil de 5 luni și trăiam într-o lume clară: alb-negru, la contrast maxim.
Tot ce era venea din vest era alb, tot ce era la noi era negru.
Comunism=negru, capitalism=alb.
Ateism=negru, creștinism=alb.
N-aveam confuzii, sau ni se părea că n-avem.
Locuiam în Cluj, unde e acum MacDonalds-ul din Mănăștur.
Așa arăta atunci locul:minerva.JPG

Țin minte că acum 30 de ani, la 1 mai 1989 am organizat cu alți tineri creștini o „întrunire pe țară”, la Oradea.oradea1989.JPG

Eram tineri din mai multe părți, adunați după o planificare pe care noi am crezut-o secretă. În poza de mai sus suntem pe câmpul de la Felix, de lângă stațiune.

Citește restul acestei intrări »


Sst, sst, Aliyah (Exodul din România. )

1 decembrie 2019

Citiți tot serialul:
1. „Alyah, DaDa”, un film despre exodul evreilor din România în anii comunismului și nu numai (introducere)
2. Sst, sst, Aliyah. De ce nu s-a știut mai nimic despre felul cum evreii au plecat din România între 1949-1989?
3. Zalman Robinson ,”fratele împărătesei”. Primul val: 1959-1952, peste 100000 evrei plecați.
4. Henry Jakober și turmele lui de răscumpărare. Al doilea val: 1959-1967
5. Shaike Dan, un „Moise” modern care a dus în Israel peste 600.000 de evrei. Al treilea val.

Procesul de reîntoarcere a evreilor în țara lor veche, în Israel, a început în secolul 19 și continuă în zilele noastre, se numește în evreiește Aliyah (ridicare, suire) după textele biblice vechi care îndeamnă: „să ne suim” la casa Domnului, în Ierusalim.
Un exemplu de text biblic: „Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: «Sculaţi-vă să ne suim în Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru!» Căci aşa vorbeşte Domnul: Strigaţi de bucurie asupra lui Iacov, chiuiţi de veselie în fruntea neamurilor! Înălţaţi-vă glasurile, cântaţi laude şi ziceţi: «Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, pe rămăşiţa lui Israel!» Iată, îi aduc înapoi din ţara de la miazănoapte, îi adun de la marginile pământului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii; o mare mulţime se întoarce înapoi aici! 9″ Ieremia 31
Pe acest blog eu scriu despre acest proces și îl explic în cea mai bună lumină: lumina profețiilor biblice, lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu care a creat totul acum 6000 de ani și care își desfășoară istoria sub ochii noștri , El i-a numit pe evrei martorii Lui.
Privind la evrei, citind Biblia și cugetând cu cumpăna unei gândiri drepte, Îl înțelegem pe Dumnezeu.
Înțelegându-L, Îl iubim mai mult, Îl admirăm în toate lucrările Lui.
Iubindu-l, ne supunem Lui cu drag și cu plăcere, ne facem robi Lui, Stăpânului și Tatălui nostru și supuși fiind Lui, îi facem lucrul, dar ca robi.
Am început să scriu despre Aliyah din România, despre exodul evreilor din România.
Cum a fost posibil ca în timpul dictaturii comuniste, să plece 400.000 de evrei pe tăcute, pe nesimțite, pe neștiute?
Citind și căutând izvoare istorice, am găsit motivul.
Dar mai întâi trebuie să vedem piedicile, motivele de a le se fi refuzat emigrarea, exodul, aliyah, căci sunt mult mai multe decât de a li se fi permis.
Trăim vremuri biblice, apocaliptice.
E incredibil, dar unul din motivele pentru care românii au oprit pentru un timp emigrarea evreilor din România, a fost ca pe vremea primului exod: „faraonul” Egiptului.
De fapt, evreii din Israel au făcut pentru un timp scurt o greșeală mare , prin 1958 când s-a reluat exodul, ei anunțau la radio în fiecare zi câți ingineri, doctori și specialiști au venit din România. Acest lucru a scandalizat pe egipteni.
Iar „faraon” în Egipt în anul 1958 a fost Nasser: Gammal Abdel Nasser, 
Captură de ecran din 2019.11.20 la 16.43.41
Președintele de atunci al Egiptului.
Ion Gheorghe Maurer explică astfel opoziția „faraonului” față de exodul din România:

Ambasadorul lui Nasser vine la noi şi protestează împotriva plecării evreilor din România, susţinând că furnizăm soldaţi Israelului.

Noi îi spunem că nu e adevărat, că vor pleca doar bătrânii şi infirmii. Atunci ambasadorul ne spune: «Pe cine să credem, pe voi sau pe Ben Gurion şi pe Golda Meir?». În fiecare seară, aceştia dau la radio detalii precise privind numărul de ingineri, doctori şi tineri specialişti evrei care au sosit din România în Israel (…). Am deschis porţile ţării noastre şi nimeni nu ar mai trebui să ne descrie drept tâlhari în presa mondială. Dar gestul nostru nu a însemnat nimic. Nu s-a schimbat nimic. Suntem în continuare atacaţi şi descrişi ca tâlhari. Păi, dacă suntem tâlhari când avem porţile închise şi tot tâlhari când le deschidem, atunci preferăm să le ţinem închise şi să evităm problemele pe care le avem cu arabii.

Ce se întâmplase? După ce, constrânși de împrejurări internaționale (în care e evidentă mâna lui Dumnezeu) asemănătoare urgiilor din cuptorul de fier al Egiptului cu 3000 de ani în urmă, românii au dat drumul la emigrare din nou în 1958, această imprudență a mass-mediei israeliene de a anunța copilărește la radio pe noii veniți, ruina tot planul. Israelienii și-au dat seama imediat de greșeala ce o făceau și au reglat lucrurile printr-o lege specială care a interzis mass-mediei să scrie sau să vorbească despre „exodul din România”. În mare măsură, de aceea n-am știut nimic, în România era cenzura comunistă care oricum interzicea orice știre, în Israel a fost o lege specială pentru exodul din România, legea Sst Sst Aliyah (Sha Sha Aliyah, ebr).
Iată cum a decurs corecția:

Pentru a şterge amintirea umilirii autorităţilor române şi în schimbul deciziei sale de a permite alyah, Maurer dorea ca presa israeliană să prezinte România mai favorabil. Autorităţile Israelului au fost de acord. ….Golda Meir s-a întâlnit cu reprezentanţi ai presei israeliene şi i-a rugat să fie mai discreţi în privinţa emigrării evreilor români în Israel. …..mass-media s-a conformat, autocenzurându-se pentru a evita un alt scandal care să întrerupă emigrarea. Câteva luni mai târziu, emigrarea evreilor spre Israel a fost reluată.…… porţile se deschiseseră din nou. „Dar nimeni nu a scris despre alyah, şi nici nu a vorbit despre asta la radio sau la televiziune”, …… ,,Knesset-ul a votat o lege specială prin care a trecut în rândul delictelor faptul de a vorbi în public despre sosirea evreilor din România. Această lege a emigrării a primit un nume special, acela de sha-sha alyah (sst-sst alyah).

Discuția de mai sus a avut loc între Ion Gheorghe Maurer și rabinul Moses Rosen prin anii 1958 în contextul celui de-al doilea val de exod, exod pe care autoritățile române îl vedeau ca o monedă de schimb pentru ușurarea urgiilor economice: embargoul comercial cu apusul, lipsa investițiilor, lipsa tehnologiei, lipsa materialului genetic de calitate pentru ferme și implicit a randamentului scăzut al producției zootehnice pentru export.
Voi arăta aici cum în anii 50 ai secolului trecut, ocupația sovietică și jaful sovietic, cotele, naționalizarea, au transformat România într-o ruină economică, condiții care au făcut ca autoritățile române să aibă o singură „marfă” de export: evreii.

Citiți tot serialul:
1. „Alyah, DaDa”, un film despre exodul evreilor din România în anii comunismului și nu numai (introducere)
2. Sst, sst, Aliyah. De ce nu s-a știut mai nimic despre felul cum evreii au plecat din România între 1949-1989?
3. Zalman Robinson ,”fratele împărătesei”. Primul val: 1959-1952, peste 100000 evrei plecați.
4. Henry Jakober și turmele lui de răscumpărare. Al doilea val: 1959-1967
5. Shaike Dan, un „Moise” modern care a dus în Israel peste 600.000 de evrei. Al treilea val.


Cum îi va scoate Dumnezeu pe evrei afară din America?

21 noiembrie 2019

Pentru că profețiile Biblice sunt clare: nu va rămâne unul.
Tot clar este scris că îi va scoate din toate țările, nu doar din unele, este scris că unul câte unul, vedem că procesul are loc treptat, este scris că îi va scoate prin urgii și vedem aceste urgii prin țările de unde deja i-a scos, nu e sigur dacă se va termina această scoatere înainte de răpire (mi-au pus mai mulți întrebarea asta, unii cu gândul ascuns, că dacă încă sunt evrei prin lume, putem dormi liniștiți, nu vine răpirea), nu este scris când se va termina procesul.
Mai este scris că El îi va scoate, Dumnezeu, nu va fi inițiativa lor, evreii vor fi forțați să iasă așa cum strămoșii lor au ieșit puhoi din Egipt.
Nu am un răspuns clar la întrebarea din titlu și mi-am pus-o doar cu vreo 4-5 ani în urmă.
Acum 3 ani (când am fost ultima dată în Statele Unite într-un fel și pentru ca să văd starea de spirit de acolo, mulți din prietenii și rudele mele de acolo lucrează pentru evrei) , v-am scris că nici nu bănuiesc cum o va face, evreii se simt minunat acolo, n-au nici gând să plece.
Am văzut mai apoi că nici evreii religioși din Israel nu sunt sioniști, după capul lor statul Israel nici n-ar trebui să existe.
Așa că răspunsul tot în profeți ar trebui să-l căutăm și apoi în împrejurări istorice.
Profețiile fac istoria, nu invers.

Citește restul acestei intrări »


Exodul din România. Zalman Robinson ,”fratele împărătesei”. Primul val: 1959-1952, peste 100000 evrei plecați.

6 noiembrie 2019

Citiți tot serialul:
1. „Alyah, DaDa”, un film despre exodul evreilor din România în anii comunismului și nu numai (introducere)
2. Sst, sst, Aliyah. De ce nu s-a știut mai nimic despre felul cum evreii au plecat din România între 1949-1989?
3. Zalman Robinson ,”fratele împărătesei”. Primul val: 1959-1952, peste 100000 evrei plecați.
4. Henry Jakober și turmele lui de răscumpărare. Al doilea val: 1959-1967
5. Shaike Dan, un „Moise” modern care a dus în Israel peste 600.000 de evrei. Al treilea val.

„….vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările și vă voi aduce iarăși în țara voastră…”    Ezechiel 36:24
În noiembrie 1949, Zalman Robinson, un evreu român a ajuns în portul Constanța. Acolo un civil i-a dat niște bani și l-a îndrumat spre gară. Când a ajuns în București, o mașină l-a dus direct la casa Anei Pauker, sora lui. Spre deosebire de Ana, care era membru al Biroului Politic al Partidului Comunist Român, precum şi ministru de Externe, Zalman Robinson a rămas un evreu ortodox“. El a emigrat în Palestina în 1944 și s-a întors în 1949 pentru a-și vizita sora. A stat cu Pauker în aceeaşi casă în care aceasta se întâlnea cu ceilalți membri din Biroul Politic..„…(va urma, mai jos)

Încep un nou serial, despre exodul evreilor din România.
De fapt, l-am început acest serial cu prezentarea filmului Alyah Dada.
Ce vreau să arăt cu aceste postări?
Prin acest serial vreau să arăt că exodul evreilor din România a fost aproape la fel de spectaculos ca exodul de acum 3000 de ani din Egipt și că tot Dumnezeu este cel ce a condus și acest exod din România.
Citate biblice despre împrăștierea evreilor în lume nu dau acum, sunt multe, a fost pedeapsă, dar citate despre „vă voi scoate dintre popoare„, „vă voi strânge” și „vă voi aduce înapoi” dau la sfârșitul postării.

Citește restul acestei intrări »

„Alyah, DaDa”, un film despre exodul evreilor din România în anii comunismului și nu numai (introducere)

1 noiembrie 2019

Citiți tot serialul:
1. „Alyah, DaDa”, un film despre exodul evreilor din România în anii comunismului și nu numai (introducere)
2. Sst, sst, Aliyah. De ce nu s-a știut mai nimic despre felul cum evreii au plecat din România între 1949-1989?
3. Zalman Robinson ,”fratele împărătesei”. Primul val: 1959-1952, peste 100000 evrei plecați.
4. Henry Jakober și turmele lui de răscumpărare. Al doilea val: 1959-1967
5. Shaike Dan, un „Moise” modern care a dus în Israel peste 600.000 de evrei. Al treilea val.

Popoarele îi vor lua şi-i vor aduce înapoi la locuinţa lor.” Isaia 14:2

Un film despre plecarea evreilor din România.
Este pe Netflix.
Iată trailerul:


Regizorul, Oana Giurgiu a făcut o treabă nemaipomenită, mărturisește ea: „„Nu știam nimic despre evrei, dar mă întrebam cum de ei plecau, în vremurile acelea când nu se putea ieși din țară”. O sinceritate dezarmantă, care închide în ea, de fapt, curiozitatea, bănuiesc ușor neliniștită, de a cunoaște ascunzișurile istoriei.
Această postare este doar începutul tratării subiectului.


E bine să vedem evenimentele istorice ca împliniri de profeții, nu ca întâmplări.
Mai ales acest Exod al evreilor români spre Israel, atât de aproape de noi.
Atât de dureroasele urgii suferite de părinții noștri ar trebui să ne sensibilizeze la aflarea sensului, a cauzei acestor atât de nemaipomenite, pentru profani, coincidențe și pasiuni.
Să vedem provocarea acestei înțelegeri, câteva date:
-la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, România avea cea mai mare populație evreiască din Europa, după Uniunea Sovietică: 410.000 de persoane
-din România practic nu se putea ieși, era închisoare, lagăr
Și totuși:
-după 23 de ani, în 1968 mai erau în România doar 100.000 de evrei
Cum au plecat 310.000 de evrei în Israel în plină dictatură comunistă?
Exodul din România se dovedește la fel de spectaculos ca exodul din Egipt, cu multe urgii în care românii au fost „egiptenii” și conducătorii comuniștii „faraonii” care ba nu lăsau, ba lăsau „poporul meu” să plece.
Vom afla din citate și mărturii istorice, tot mai accesibile acum.

Citește restul acestei intrări »

„În plus, eu sunt de părere că Cartagena trebuie distrusă…”

20 octombrie 2019

… aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu, iată că voi aduce împotriva ta nişte străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva înţelepciunii tale strălucitoare şi-ţi vor pângări frumuseţea.  Te vor arunca în groapă, şi vei muri ca cei ce cad străpunşi de lovituri în mijlocul mărilor.  Vei mai zice tu atunci în faţa ucigaşului tău: «Sunt Dumnezeu», măcar că eşti om, şi nu Dumnezeu, sub mâna celui ce te va ucide?  Vei muri de moartea celor netăiaţi împrejur, de mâna străinilor! Căci Eu am vorbit’, zice Domnul Dumnezeu.” Ezechiel 28
Fiara a patra, despre care pregătesc acum o postare mai lungă, fiara cu dinți de fier și gheare de aramă, Roma, s-a ridicat din mare (adică dintre popoare, dintre neamuri) cu secole înainte de celelalte fiare: Babilon, Medo-Persia și Grecia.
Căutând în vară prin cărți, pe net, pe Google earth, prin muzee și șantiere arheologice aceste transferuri de putere de la o „fiară” la alta (le-am găsit ușor), am găsit și ce n-am căutat: războaiele punice.
Ei, mi-am zis cu capul meu crescut comunist, s-au mai întâmplat lucruri în istorie despre care nu scrie Biblia. Oare?
Chiar nu scrie Biblia nimic despre războaiele punice?
Scrie mult.
Citește restul acestei intrări »


Smoala din Valea Sidim, Marea Moartă

12 octombrie 2019

Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele….” Geneza 14:10
Mărturia biblică este adevărată chiar dacă atitudinea generală a așa-zișilor „oameni de știință” față de mărturiile Bibliei este de discreditare, neglijare și marginalizare.
Dar dovezile materiale nu le poți ignora.
În Biblie scrie că pe locul unde acum este Marea Moartă, înainte de nimicirea Sodomei era Valea Sidim și acolo erau „fântâni (puțuri) de smoală”, adică locuri de unde se extrăgea smoala, sau bitumul (asfaltul).
E bine să știți că în zilele noastre Marea Moartă aruncă afară periodic bucăți mici de smoală care plutesc pe suprafața apei. Câteodată, mai ales la cutremure, se desprind de pe fundul mării și plutesc pe apă, bucăți mai mari de bitum, chiar de câteva tone. Priviți:
bitum .jpg
Este o fotografie făcută după un cutremur mai mic din 1969.
Sursa: http://truthproof.blogspot.com/2012/07/valley-of-siddimdead-sea-and-tar-pits.html
Pe un blog descoperit pe Google (nu l-am cercetat să văd ce promovează) am descoperit următoarea schiță și explicațiile ei.
350px-Asphalt_volcano2_h.jpg
E vorba de „cupole de sare” și alte fenomene, unele pe care le-am depistat singur când am intrat în Marea Moartă, în 2017 și am dat cu piciorul de „pietre” de câteva kilograme cu colțuri foarte ascuțite, în apă adâncă de jumătate de metru. Am scos „pietrele” afară și chimistul din mine a înviat instant, (mi-am amintit cursul despre cristalizare de la facultate, cum se formează cristalele în soluții suprasaturate în jurul unui centru de cristalizare, vedeam formațiuni cristalizate recent, asta explica ascuțimea „pietrelor”. Procesul de cristalizare/retopire se face sub efectul temperaturii cald/rece, zi/noapte), ce am găsit eu an apă erau bulgări de sare recent formați.
Că a fost nevoie de „fântâni”(puțuri) pentru a extrage smoala e explicabil, sedimentele de la potop au format un strat gros de sol deasupra rezervelor de smoală, acest strat este adesea de câțiva metri, peste tot în lume sau chiar zeci de metri și mai mult în unele locuri.
Credința este întărită de argumente, mai ales într-o vreme ca aceasta, când este epidemie de febră mistică printre creștini, când cineva care n-are temperatură e socotit bolnav sau chiar mort. Dar un cap rece ajută mai mult dragostei fierbinți de Adevăr, de Dumnezeu, mult mai mult decât un entuziasm nătâng și voit ignorant.
Când mi se mai formează sinapse pe teme din astea, vă mai scriu.

 


Baalii din inimile noastre; despre Tir, Sidon, fenicieni, Cartagina, idolatrie, profeții împlinite și pilde pentru învățătura noastră. Isaia 23, Ezechiel 28

8 octombrie 2019


Înregistrare din adunare, 6 octombrie 2019.


Fenicia, fiica Sidonului. Interviuri cu pietre (6.)

6 octombrie 2019

„…De acum nu te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te şi treci în ţara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.” Isaia 23:12
Pentru subiectul ăsta, n-am fost la nici un muzeu și la nici un șantier arheologic, am (re)citit Biblia, Wikipedia, Google și mai multe cărți.
Citind despre Roma, fiara cumplită din Daniel (despre care n-am scris încă, decât parțial) am dat de cartea lui Titus Livius, „Ab urbe condita” (De la fundarea Romei) căutând descrierea trecerii de la Împărăția de aramă (Grecia) la cea de Fier și Lut (Roma) și comparând aceste dovezi cu profețiile care au scris dinainte despre evenimente.
Am găsit părțile care mă interesau: războaiele macedonene, când Roma i-a bătut pe regii macedoneni, dar m-a frapat că descrierea conținea volumic mai puțin despre războaiele cu macedonenii, decât despre cele 3 războaie punice, cu Cartagina.
Ei, mi-am zis în sinea mea,  „nu scrie Biblia despre tot” și am neglijat partea cu punii.
Dar oare chiar nu scrie Biblia nimic despre puni, despre Cartagina, m-am gândit mai apoi?
Și mergând pe firul gândului, am aflat că punii sunt fenicieni, ei au întemeiat Cartagina, dar fenicienii sunt „Tirul și Sidonul” din Biblie, despre Tir și Sidon scrie multe Biblia.
Războaiele punice au fost sfârșitul Cartaginei, adică sfârșitul Tirului, sfârșit despre care Biblia scrie, profeții au scris mult: „…aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu, iată că voi aduce împotriva ta nişte străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva înţelepciunii tale strălucitoare şi-ţi vor pângări frumuseţea. Te vor arunca în groapă, şi vei muri ca cei ce cad străpunşi de lovituri în mijlocul mărilor.” Ezechiel 28:6-8
      Aceste „cele mai supritoare popoare” au fost romanii, o adunătură de popoare cucerite, care trăiau din jaf, romanii au distrus pe fenicieni.
Azi am vorbit la adunare despre aceste lucruri și înainte de a pregăti înregistrarea voi schița gândurile care le-am avut. Textele citite au fost Isaia 23 și Ezechiel 28.
 Origine
Fenicienii se trag din Sidon, strănepotul lui Noe, fiu al lui Canaan, nepot al lui Ham.
Ocupație
Fenicienii se ocupau cu comerțul. Marea Mediterană, toată partea de sud a fost domeniul lor.

phoeniciantrade.png
Începutul lor, cetățile lor de bază au fost Tirul și Sidonul. Acolo ei au dezvoltat specialitatea lor, violetul de Tir, sau purpura Tiriană, un colorant foarte scump obținut din melci de mare, folosit la vopsirea țesăturilor.
La întemeierea Cartaginei de către cei plecați din Tir, povestea spune că Elissa sau Dido, întemeietoarea orașului a cumpărat un deal lângă mare și vânzătorii i-au spus că e al ei atâta teren cât poate cuprinde  cu o piele de bou. Elissa a tăiat pielea de bou în fâșii foarte subțiri și a înconjurat o suprafață vastă pe care a numit-o chiar așa: Bursa (Byrsa, în greacă βύρσα, piele de bou) de unde provine numele modern de Bursă.
Se pare că Cartagina era Tarsul din Biblie, opinie contestată de unii, dar eu dau credibilitate traducătorilor Septuagintei, ei nu s-au înșelat nici în privina Tanisului (Țoanului).

Simboluri
Violetul, culoarea violetă (stacojiu sau purpuriu) le-a fost culoarea specifică.
Mai târziu purpuriul a devenit o culoare asociată cu regalitatea. A fost chiar un împărat bizantin Porfirogenetul (născut în purpură, sau născut împărat). Mult timp a fost interzis pentru altcineva, decât împăraților să poarte purpură.

Religia și practicile religioase
Fenicienii nu aveau doar un zeu, aveau o mulțime. Principalii au fost Baalii, (Baal înseamnă stăpân) și Astarteele. Aveau de asemenea dumbrăvi sfinte, un fel de parcuri de închinare, dar deseori un singur copac verde devenea dedicat unei zeități. Practicau prostituția la temple. Numele unuia din conducătorii punilor, al celui care a traversat Spania, sudul Franței și apoi a trecut Alpii în Italia, Hanibal înseamnă „preferatul lui Baal„. Biblia descrie cu detalii aceste „urâciuni”.

Semnificații și simboluri pentru noi
Curva din Apocalipsa 17 era îmbrăcată cu purpură și cu stacojiu (violet) deasemenea și fiara pe care călărea era de culoare stacojie.
„…Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie,”
Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu.
Până astăzi culoarea violetă este asociată cu regalitatea…amintiți-vă de regina Marii Britanii….
gueen.jpeg
dar priviți o imagine a cardinalilor Romei cu versetele de mai sus în minte…
john_paul_ii_funeral_long_shot.jpg
Purpură și stacojiu.
Religia baalică a fenicienilor a fost mult timp o ispită pentru evreii întorși din Egipt, dar această religie n-a murit odată cu fenicienii. Religia lor s-a transmis până în zilele noastre prin biserica Romană, femeia din Apocalipsa 17.

Motivul distrugerii fenicienilor a fost îngâmfarea.
Îngâmfarea a venit datorită bogăției lor.
Bogăția a venit datorită înțelepciunii.
Dar pentru că n-au văzut pe Cel ce le dădea aceste binecuvântări, pentru că „s-au închinat făpturii în locul Făcătorului” și pentru că și-au dat ifose:”prin înţelepciunea şi priceperea ta ţi-ai făcut avere şi ţi-ai grămădit aur şi argint în vistieriile tale; prin marea ta înţelepciune şi prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile şi, prin bogăţiile tale, inima ţi s-a îngâmfat foarte mult.’ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că îţi dai ifose ….” au fost nimiciți.
Fenicienii sunt un simbol pentru viitor dar și pentru trecut, sunt un simbol curvei din apocalipsa care este și va fi distrusă dar și al Diavolului însuși dinainte de creație, care este încă și va fi distrus și el.
Binecunoscutul text din Ezechiel 28: „…Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu…” este evident că se referă la căderea lui Satan, reprezentată istoric de pilda tirienilor, a fenicienilor.
Sentința ” eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!” este deja împlinită asupra fenicienilor, ruinele Cartaginei vorbesc singure, pietrele strigă, vorbesc despre viitorului Diavolului și al morții: „moartea nu va mai fi„.
Despre acele vremuri glorioase pe care le așteptăm, prefigurate profetic de popoarele pe care le numim adesea neglijent „istoria antică”,  am vorbit azi-dimineață (sper să pun cât mai repede varianta audio), am scris astă-seară și vă las să meditați la ele, cum fac și eu citind pe lângă profeți și din aceste cărți:
carti.jpeg

 


O împărăție de aramă. Interviuri cu pietre (5)

2 octombrie 2019

După tine, se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă şi care va stăpâni peste tot pământul.” Daniel 2:39

Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat.” Daniel 8:21

Dumnezeu a prezentat viitorul lui Daniel, i-a spus (și ne-a spus) cum va fi istoria lumii, sub forma a două imagini:
1.Prima imagine care i-a apărut a fost un chip cu cap de aur (Babilonul), umeri și brațe de argint (Medo-Persia), mijloc și brâu de aramă (Grecia) și picioare de fier și lut (Roma).
2. A doua imagine folosită de Dumnezeu pentru a descrie profetic istoria lumii este a celor patru fiare: Leul (Babilonul), Ursul (Medo-persia), Leopardul, pardosul(Grecia) și o Fiară nespus de grozavă, despre care nu se spune că ar semăna cu ceva animal (Roma), doar atât că avea dinți de fier și gheare de aramă.

Azi vom poposi asupra împărăției de aramă, a Greciei, sau a imperiului macedonean desfășurat la maximă expansiune de către „cornul” Alexandru cel Mare.
Cu aceste gânduri în cap am pășit pragurile muzeelor și ale șantierelor arheologice din nordul Greciei, luna trecută. Mi-am zis în mine însumi că pentru că aceste lucruri s-au petrecut după un Plan, trebuie să se vadă aceste ciudate schimbări necesare îndeplinirii planului, întipărite în urmele rămase până în vremurile noastre, vremi în care tot conform profeției, cunoștința crește.
Nu m-am înșelat, căci peste tot în muzee erau prezentate obiecte din vremea Imperiului profețitului macedon, iar majoritatea acestor obiecte erau de aramă (bronz): arme, vase, unelte, chiar și banii au început să se toarne și din bronz, nu numai de aur și de argint, ca până atunci .
Coifuri de bronz ușoare care să nu rănească și să cheliască capetele, scuturi tot ușoare tot dintr-un fel de tablă de aramă, care să nu jupuiască umerii, cum li s-a întâmplat babilonienilor la asediul Tirului: ” împăratul Babilonului, şi-a pus oastea să facă o slujbă grea împotriva Tirului. Toate capetele au ajuns pleşuve, toţi umerii sunt jupuiţi şi n-a luat de la Tir nicio plată, nici el, nici oastea lui, pentru slujba pe care a făcut-o împotriva lui.” Ezechiel 29:18
arama3
scut.jpg
Purtarea
Apărători de genunchi și picioare (jambiere, knemide) tot din bronz au fost descoperite o mulțime în miile de morminte macedoniene cercetate de arheologi.
aparatori.jpg
Unelte, statuete și vase tot de bronz, foarte multe.
arama2

Sarissa, noua armă a noii metode de luptă macedonene (falanga), era o suliță de 5-6 metri lungime, din lemn de corn, demontabilă, cu vârf de fier dar care avea la capătul din spate o contragreutate de bronz ascuțită: ca să țină arma în echilibru, la atac și să poată fi înfiptă în pământ pentru a construi un fel de zid, la apărare.
falanga.jpg
O grămadă de aramă.
Un aliaj ușor de prelucrat și  din care se făceau tot de felul de unelte, vase și arme înțelepte. Chiar și bani, pentru că exact în acea perioadă a luat avânt în Grecia, baterea de monedă de aramă.
De fapta falanga a dus elenismul până la marginea lumii, cu falanga i-a bătut Alexandru pe perși, conform profeției, cu falanga s-a impus în toată lumea limba greacă, limba înțelepciunii  și apoi limba în care Creatorul lumii a ales să-și desăvârșească revelația Cuvântului Său.

Concluzii:

Grecia antică, imperiul grecesc, o împărăție a căror oameni urmăreau  înțelepciunea este numită de Cel ce i-a ridicat înadins pentru planurile Lui: „o împărăție de aramă„.
Să reținem această asociere: asemănarea cu simbolul aramei a poporului urmăritor al înțelepciunii, a procesului de elenizare, de educare a lumii într-un mod unitar, pentru a pregăti calea Unsului, în care „vor nădăjdui ostroavele„.
Muzeele grecești confirmă din belșug de ce.
Dumnezeu și-a revelat Cuvântul prin profeți iar profeții ne-au vorbit prin pilde.
Mintea și duhul sunt trezite la viață mai mult decât de vehemența discursului pasional, de înțelegerea subtilităților pildelor profetice.
Tâlcuirea profețiilor face să se deschidă mintea, iar când mintea se deschide („le-a deschis mintea…„)…. „să înțeleagă Scripturile„, cei fricoși și apatici se transformă în oameni plini de bucurie.
Pilda aramei este una din pilde, Scriptura e plină de pilde și de simboluri, tâlcul lor conduce înțelegerea spre Unsul, spre Cel Investit cu autoritate.
Pilda aramei, arama(bronzul) ne arată că este un simbol al elenismului, al perioadei când educația a format un imperiu cu dragoste de carte și chiar de filozofie . „Grecii caută (urmăresc) înțelepciune(a)” era mediul în care evanghelia a trecut granița iudaismului….” spre neamuri (etnii), pentru a pregăti răspândirea unei alte înțelepciuni mai mari: „și noi propovăduim o înțelepciune, dar nu a veacului (eonului) acestuia„.
Mai mult, împărăția următoare, setoasă de sânge, fiara înspăimântătoare, avea „gheare de aramă„, iar știm că gheare au numai animalele răpitoare, fiare sau păsări.
vultur.jpg
…parcă ne răsună peste vremi: „Luaţi seama ca nimeni  nu  fure (să nu vă răpească) cu filozofia…”  Coloseni 2:8

Ghearele de aramă ale filozofiei grecești le are și fiara a patra în a cărei perioadă trăim noi, fiara „cu dinți de fier și gheare de aramă...”
(Ca o observație legată de asocierea în pildele profeților a ghearei de aramă cu înțelepciunea, vedem la Mica că și Sionul va zdrobi neamurile, dar nu cu dinți de fier și gheare de aramă ca fiara (un animal desigur necurat), ci cu o copită de aramă, „Scoală-te, fiica Sionului şi treieră! Căci îţi fac un corn de fier şi o copită de aramă, ca să sfărâmi multe popoare şi să închini Domnului prada lor, să închini Domnului întregului pământ averile lor!” Mica 4:13)
Dar despre această a patra împărăție și despre dinții ei de fier voi scrie în altă postare cu Voia lui Dumnezeu.


Caracterul crud al Imperiului Roman…și al vremii de acum. Interviuri cu pietre (4)

8 septembrie 2019

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)
După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea…” Daniel 7:7

După vizitele la Pella și Aigai și după concluzia clară că acele cetăți au pierit prin jaf și pradă, nu din cauze naturale, m-am întors iar spre Scriptură să caut legături mai adânci decât impresiile false despre istorie, (impresii construite de manualele de istorie ideologice accesibile).
Din Biblie am dedus că Imperiul Roman a fost mult mai crud decât cele dinainte, că „era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte …” 7:7 și plecând de la această convingere, mi-am dat seama că noi am fost învățați o istorie coafată a Imperiului Roman, ca și cum romanii ar fi fost un Imperiu drept și cinstit alcătuit din oameni onorabili. Total departe de adevăr, romanii au fost cruzi, trăiau din jefuirea celorlalte neamuri și cruzimea era adjectivul care descrie cel mai bine caracterul lor.
Am rugat-o pe soția să-mi aducă de la bibliotecă Istoria Romei scrisă de Titus Livius, am mai căutat pe net și tot ce am găsit îmi întărește această convingere. Vor urma probabil citate, cu voia lui Dumnezeu, dar la tot ce știți despre Roma, partea cu oameni răstigniți și dați la fiare, cu împărați nebuni și sadici, adăugați mult mai multe fapte neglijate de programa școlară.
Dar…
….această fiară nu a murit, noi trăim în timpul ei.
Imperiul Roman a lăsat urmași, din America de Sud până în Siberia.
Caracterul de fiară groaznică al romanilor și al urmașilor lor îl vedem în felul agresiunii tuturor acestor capete, coarne sau dinți ale fiarei de-a lungul istoriei până la noi. Mai mult, știm din Apocalipsa 17 că acum fiara este călărită de o femeie, o curvă (Biserica Romană), mai aflăm din Scriptură despre fiicele ei și imaginea ne devine mai clară și mai înspăimântătoare.
Cuptoarele de la Auschwitz, drumurile Siberiei, pline de oase, holodomorul, marea teroare, cucerirea prin teroare a Americii de Sud, sclavia negrilor și orice atrocități istorice cunoașteți intră în versetul de mai sus, sau în versetul 19: „…fiarei a patra – care se deosebea de toate celelalte şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea...
Așa că pietrele arse și ciobite tac, dar cioburile lor, puținătatea lor, dezordinea lor, grosimea stratului de pământ ce le-a acoperit de veacuri, strigă despre pustiirile care țin de-atunci, strigă despre fiara cea grozavă care le-a călcat în picioare și le-a zdrobit.
Domnul Isus a intrat în lume în timpul acestei îngrozitoare fiare. La 29 îH primul împărat roman, Cezar August (Octavian) a nimicit (în bătălia de la Actium) ultima rămășiță a Greciei, armata lui Antoniu și a Cleopatrei și a domnit până în anul 14 dH.
poartadevest.jpg
(ruine din poarta de vest a cetății romane Nicopolis (Victoria), cetate zidită de Cezar August pe locul bătăliei de la Actium, în Grecia de astăzi (lângă Preveza))
Dacă Domnul Isus ar fi venit înainte, pe vremea mai blânzilor greci (asemuiți totuși cu un leopard), sau mezi (un urs) sau babilonieni (un leu), n-ar fi fost cinstit, …să ne lase pe noi să suportăm cruzimea fiarei și El nu. În toate a fost ispitit asemenea nouă și a avut parte de cea mai crudă pedeapsă a fierei romane: crucificarea.
Fiara s-a ridicat chiar atunci, cu puțin înainte de venirea Lui în lume, a devenit foarte puternică și a sfărâmat tot pământul. Chiar și evreii trăiau cu mare frică de romani, și tocmai ca să scape au hotărât că ei mai bine să piară unul, decât „să vină romanii” și să piară toți.
Așa făceau romanii, de multe ori au nimicit cetăți întregi, pe toți locuitorii.
Și printr-o astfel de teroare a dominat și au dominat și urmașii lor până astăzi.
Groaza și frica inoculată prin teroare ne-a dominat și pe noi în anii comunismului.
E teroarea aceea profețită de Daniel, fiara încă face același lucru, mai pe față, mai pe ascuns.
Dinții de fier” vorbesc despre teroarea ideologică și asuprire prin dominare a minții și prin ocări. „Este un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţiteca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni.” Prov 30:14
sau  „Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi…” Psalmul 57:4 adică ocările persecutorilor (v. 3).
Ghearele de aramă…” ale fiarei (v19) ne amintesc despre Împărăția de aramă, despre Grecia și elenism, a căror caracteristică a fost „căutarea înțelepciunii”, filosofia. Fiara își „agață” victimele, le fură cu ghearele seducției filosofice, cu agățarea gândurilor victimelor ei pe graficele altor planuri, ca niște bulendre puse la uscat.
Ce concluzii tragem din aceste constatări, ce atitudine ni se schimbă din aceste concluzii?  Trăim sub dominația fiarei înspăimântătoare. Rezultatul oricărei „investiții” din „imperiul” ei este distrugerea, jaful, călcarea în picioare sau cum numesc în alte locuri profeții și Domnul Isus: pustiirile.
Vorbind despre bogății, Domnul Isus nu a spus că prin evanghelia Lui lumea va deveni mai bună și mai stabilă, ci a arătat clar să nu le strângem, că „le sapă și le fură hoții„.
Ideea că ai putea trăi din ce-ți aduc bogățiile e seductivă, dar realitatea profetică e alta, contextul nu poate fi schimbat, mintea noastră însă poate și o astfel de încercare am făcut și eu și sper ca măcar tu, să fi înțeles, cel care ai ajuns cu cititul până la sfârșit.
(din cuvântul de azi din adunare)


Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)

 


Pustiirile vor ține până la sfârșit. Interviuri cu pietre(3)

4 septembrie 2019

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)
…este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirileDaniel 9:26
Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.” Psalmul 26:8
Unul din lucrurile ușor de observat pe orice șantier arheologic este faptul că ruinele au fost descoperite dărâmate, nu clădiri cum sunt la Pompei de exemplu, ci doar fundații goale, aproape peste tot. Rar se găsesc ziduri întregi, abandonate, dar în picioare. Uneori dărâmarea unui oraș sau unei cetăți era datorată unui cutremur sau chiar țunami, dar de cele mai multe ori cetățile și casele sau palatele din ele au fost dărâmate de dușmanii celor ce le-au construit și locuit.
Ninive a fost pustiită de babilonieni.
Babilonul de medo-perși.
Medo-perșii au fost „pustiiți” de greci.
Grecii a fost pustiiți de romani.
Iar romanii (aici înțelegem în primul rând imperiul Roman cu urmașii lui, biserici și state) sunt asemuiți cu o fiară „afară din cale de înspăimântătoare, cu dinţi de fier şi cu gheare de aramă şi care mânca, sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare;” Daniel 7:19
Așa că ceea ce găsim în șantierele arheologice sunt ruine rămase după jefuiri.
Un oraș cucerit însemna bogății (bani, haine, vase, arme, bijuterii, alimente) jefuite, un mare număr de cetățeni vânduți ca sclavi, clădiri dărâmate pentru a nu putea fi reînălțate și a amenința pe noii cuceritori, apoi timp de sute de ani ruinele au reprezentat un fel de carieră de piatră pentru satele ce se ridicau în jur.
Ceea ce găsesc arheologii de azi sunt fundații goale adânc îngropate, ceea ce a rămas după jaf.
Câte-o coloană-două au fost ridicate de arheologic și arată frumos, dar au zăcut de milenii culcate sub pământ.
coloane
Nu a rămas în picioare niciun oraș antic din primele 3 împărății, chiar din Imperiul Roman au rămas doar câteva clădiri în picioare.
trepte.jpg
Toate aceste ruine dovedesc odată marele adevăr profețit: constanta istoriei lumii a fost pustiirea: „pustiirile vor ține până la sfârșit„.
Și ne mai spun ceva ruinele: că și ce se construiește acum și se „investește” acum este destinat tot pustiirii: „…popoarele se ostenesc pentru foc şi neamurile se trudesc degeaba.
Sentința divină și profeția lui Daniel: „este hotărât că războiul (starea de război, de conflict din lume) va ţine până la sfârşitîntărită de Domnul Isus („Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii„) și de dovezile istorice, nu lasă dubii cu privire nici la ceea ce urmează: ce a mai fost și înainte: pustiiri și războaie.
Citește restul acestei intrări »


Analiza istoriei antice prin prisma profețiilor biblice. Interviuri cu pietre (2)

2 septembrie 2019

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)

Să le arate şi să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau vestiţi-ne viitorul. 23 Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei,…” Isaia 41:22-23
Cu aceste gânduri am plecat spre Grecia cu soția duminica trecută, cu gândul că evenimentele istoriei au avut o cauză centrală, o pricină, că Dumnezeu a condus ridicarea sau coborârea vreunei împărății sau alteia înspre scopul său, scop profețit mai dinainte de profeții săi în Scripturile Lui.
Cine a făcut prorocii ca Mine … Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple! ” Isaia 44:7
 Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. 10 Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea’. 11 Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui….” Isaia 46:10
Am plecat duminică la amiază după adunare și după mâncare, am plecat cu temele făcute. După călătoria de anul trecut pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, mi-am dat seama că sunt pe lume multe urme ale istoriei biblice, urme lăsate pe pietre. În Israel, în Asia, în Europa. Urme de împărați profețiți că se vor ridica, că apoi vor cădea, cum a fost Țapul de la Apus, cetatea Pella, capitala lui, sau Aigai ne strigă prin pietrele lor o istorie despre care s-a scris înainte ca să aibă loc. Daniel a profețit ridicarea Greciei cu 250 de ani înainte. Sau cum a fost împărăția de fier a romanilor, care a nimicit împărăția de aramă a grecilor prin bătălia de la Actium (sau Nikoplis, actuala Preveza), bătălie după care Octavian s-a declarat cezar, vestitul Cezar August, cel în a cărui domnie a venit Unsul, despre care a scris tot Daniel, dar și Moise, și Isaia….și toți profeții.
Am ajuns luni 26 august 2019 la Pella pe o căldură care te năucea, după o călătorie obositoare, dar binecuvântată, cu o noapte de somn în munții Bulgariei, la un hoteluț dintr-un orășel blocat în timp, cam cu 25 de ani în urmă față de noi, dar unde am dormit bine. La muzeul din Pella era defect aerul condiționat, iar înăuntru te lua amețeala din cauza lipsei de oxigen.
cluj-pella.pngPreocuparea principală a celor ce au amenajat muzeul a fost să arate că acolo în Macedonia s-a vorbit greaca „din cele mai vechi timpuri” (cât de vechi nu știe nimeni, dar nici nu se-ntreabă) nu macedoneana, cum pretind cei din vechiul FYROM că Alexandru cel Mare ar fi fost tocmai macedon, adică bulgar, adică un fel de rus, pentru că trebuie să știți că Macedonia este un fel Republică Moldova a bulgarilor, iar limba lor o „moldovenească” a bulgarei, semințe de ură și de aguridă lăsate de tătucul Stalin în Balcani, să aibă de ce se strepezi dinții politicienilor. Că și bulgara este o rusă „stricată” de fapt.
muzeupella.jpgCeea ce face totuși diferența între a citi despre ceva și a vizita locul, un muzeu de exemplu, sunt explicațiile pe care le citești lângă fiecare din obiectele, vasele, scheletele, bijuteriile, armele, statuile sau mozaicurile expuse. Noi am stat și am citit tot, la Pella am avut voie să fotografiem și am analizat ce am văzut și citit în muzeu, cu ce am știut din cărți și mai ales și înainte de toate cu ce am știut din Biblie că a fost scris înainte de a se întâmpla.
Știți care e ironia lui Dumnezeu?
Că El a scris despre ridicarea Greciei în Daniel 8, doar înainte de evenimente, n-a mai scris nimic după.
Ce rost ar avea, după au scris istoricii, a lăsat urme construcțiile, porturile, drumurile, statuile și au descoperit arheologii?
Noi interpretăm ce vedem.
Cum interpretăm?
De la ce ne pleacă gândul când vizităm astfel de locuri?
De la ce ar trebui să ne plece?
De la Planul Celui ce le-a planificat dinainte.
Am terminat cu muzeul și am ieșit în căldura de afară în șantierul arheologic care se găsea cam la un kilometru de muzeu.
pella2.jpg
Orașul a fost imens.
De aici a plecat Alexandru, aici a fost capitala „țapului de la Apus„, de aici a început atacarea berbecelui, la Amfipoli a fost un punct de strângere a armatei, dar capitala „împărăției de aramă” a fost aici. Acest oraș s-a zidit pentru că cu 250 de ani mai înainte profetul Daniel, „om preaiubit și scump„, preaiubit de Dumnezeu desigur (pentru că foarte probabil Daniel a fost eunuc (castrat)) a profețit că va veni un țap de la apus, iar tălmăcirea primită de la arhanghelul Gabriel e fără dubii, „țapul însă este Împărăția Greciei„Daniel 8:21
De ce a fost preaiubit Daniel? Pentru că era preocupat de Cuvântul lui Dumnezeu și-L credea, trăia ce credea. Prin credință a închis gurile leilor.
Ce straniu, pe vremea lui Daniel nu exista Grecia, erau doar niște state vorbitoare de greacă: Sparta, Atena, Teba, Macedonia, dar erau foarte ocupate să se lupte între ele. Filip al 2-lea, tatăl lui Alexandru le-a unit și apoi Alexandru a pornit în fruntea lor și i-a bătut pe perși, pentru că așa a fost profețit.
Am plecat de la Pella la Aigai,
aigai6.png
cam 55 de km, tot luni spre seara, deja nu mai era așa de cald, după ce am găsit câțiva smochini și niște tufe de vie chiar printre ruine la Pella și ne-am completat rezervele glicemice. aigai1.jpg

Am mai scris parcă, Aigai înseamnă tocmai „capre” sau loc cu capre.
Nicidecum nu cred că este o întâmplare.
O să detaliez în altă postare cu multe citate.
La Aigai sunt ruinele palatului regal macedonean, locul, casa lui Filip și a lui Alexandru, (la Pella era capitala, Pella era port pe vremea aceea), Aigai e sus pe un deal, se vedea din jumătate țara „casa” regelui.
Aici la Aigai am vizitat muzeul deschis pe locației mormintelor descoperite, ale lui Filip al 2-lea și alte morminte.
aigai2.jpg

O binecuvântare: muzeul era sub pământ …
aigai3.jpg
și avea aer condiționat….
aigai4.jpg
și un blestem: pozele erau interzise.
Mai sus de morminte este palatul, despre care voi scrie că era închis după-masa, teatrul în care a fost ucis Filip și puțin mai jos la șosea este aproape gata un alt Muzeu Arheologic. Încă nu e deschis, nu e gata…

aigai5.jpg
… e imens.
Am trecut prin Epir și după două zile de odihnă, am ajuns la Muzeul Arheologic din Preveza, muzeu aflat lângă ruinele vechiului Nicopoli…
Când voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopoli, căci acolo m-am hotărât să iernez…” Tit 3:12
nicopoli.png
Ce era la Nicopoli?
În primul rând era se pare o comunitate puternică de evrei, spune istoria că orașul a fost construit de Cezar August și cu ajutorul unor donații generoase de la prietenul său Irod cel Mare.
Orașul întemeiat de Cezar August pe locul luptei de la Actium, o altă luptă care marchează un alt jalon profetic (anul 31 îH), schimbarea împărăției de aramă (Grecia) cu Împărăția de Fier (Roma)….
….apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă şi care va stăpâni peste tot pământul. 40 Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, …„.
    Trebuia ca împărăția Greciei să iasă din istorie și să se instaureze Împărăția de Fier, pentru că Unsul trebuia să vină în cursul acestei ultime împărății.
De aceea a trebuit ca Roma să devină stăpân absolut și să fie împărăție, nu republică, ca până atunci, a trebuit ca Octavian să devină primul Cezar, înainte de intrarea în lume a Domnului Isus Hristos.
Despre zdrobirea completă a Greciei de către Roma se poate vorbi doar după această bătălie.
Octavian, după victorie a înființat un oraș, Nicopolis (Victoria), exact pe locul luptei, și-a construit un mausoleu tot acolo, pe un deal să se vadă de departe și deja pe vremea apostolului Pavel acest oraș era cel mai mare oraș în drumul lui spre Iliric (Dalmația, Croația de astăzi, căci până acolo ajunsese Pavel cu vestirea).
nikopolis2.jpg
Am profitat de hărțile din muzeu, am identificat traseul zidului roman și cu ajutorul Google Maps am străbătut împrejurimile, orașul roman era imens…
nikopolis1.jpg
Am bănuit că pe ruinele vechiului zid roman nu crește nimic și le-am identificat ușor pe maps, cu urme de ziduri…maps.jpg
Hai să le vedem, ne-am zis și am străbătut printre vii, livezi de măslini și câmpuri…

Ne-am întors pe la Aigai în ultima zi de Grecia, adică vineri dimineața să prindem deschis la ruinele palatului.

aigai7
Am prins, am fotografiat, am filmat.
După ce am ajuns acasă și am văzut pe net ruinele de la Persepolis (capitala Perșilor), am înțeles mai mult ironia lui Dumnezeu.
Pe lângă Persepolis, Aigai a fost o colibă.
Cum de i-a trecut prin minte lui Alexandru să-i atace pe perși?
Numai Planul divin a făcut acest lucru posibil, pentru că:
„.…El coboară pe unul şi înalţă pe altul.” Psalmul 75:7
 El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! ” Daniel 2:21
Prin această lupă trebuie analizată istoria antică, prin lupa (prisma) profețiilor.
Orice alt mijloc de a privi (punct de vedere) este greșit.
Nu trebuie gândit că tăria cuiva a fost conjuncturală, și că întâmplarea a făcut ca să biruie unul pe altul.
Dacă n-ar fi fost scrise aceste istorii de către profeți înainte de a se întâmpla, am putea crede asta.
Dar așa, nu mai avem voie să fim proști și prostiți.
După ce am coborât de la palatul din Aigai în sat (Vergina), am stat la odihnă și la o cafea într-o grădină așa cum o vedeți…

aigaivergina.jpg
și apoi am plecat la Bereea (Veroia) la Lidl la cumpărături, cam 12 km, știam unde e că am fost anul trecut, nici nu mai este alt Lidl pe-acolo. De la Lidlul din Veroia am mers la Salonic.
aigaisalonic
În Salonic am parcat lângă Muzeul de Arheologie, am străbătut tot muzeul timp de aproape 3 ore citind, fotografiind și meditând.
Dar despre acestea voi mai scrie.
Această introducere am făcut-o ca să arăt de aproape lupa cu care privim istoria: lupa profeților.
Dumnezeu n-a avut nevoie să descrie aceste lucruri la trecut, el le-a profețit.
Noi trebuie să le punem una lângă alta ca să destupăm minți încuiate și să înmuiem inimi împietrite.
Avem argumente, ateii n-au, cei cu epoca de piatră și de bronz și de fier.
Au fost împărății de aur, de argint, de bronz și de fier, nu epoci.
Dar despre acestea au scris profeții înainte de a fi.
Am plecat seara din Salonic și după ce am dormit la bulgari, ziua de sâmbătă am venit spre țară conducând alternativ, până la Dunăre, când mașina a început să ne facă probleme.
La pod la Calafat am ajuns în jur de ora 13.00, dar era coadă, am stat o oră la 35 de grade și după controlul buletinelor mașina n-a mai vrut să plece, a picat ambreiajul.
Am mulțumit lui Dumnezeu că suntem în țară și chiar n-a mai contat, ne-am „târât” până într-o comună, am chemat o platformă din Craiova cu un oltean descurcăreț și harnic, am pus „epava” pe platformă și am venit spre Cluj la aer condiționat, am ajuns după miezul nopții. Slavă lui Dumnezeu.
V-am dus cu mine prin această postare, cum am spus, ca introducere la ceea ce voi scrie, că cel mai puternic argument al veridicității Dumnezeului revelat în Cuvânt este profeția. În mod onest, dacă vrem să convingem pe cineva trebuie să folosim acest argument de foarte bun-simț.
Iarna am citit, vara am călătorit.
Desigur, se poate călători acum și virtual, foarte bine și vă îndemn s-o faceți.
Nici eu nu am de gând să merg în Iran și nici măcar în Turcia să „intervievez” pietrele de-acolo, probabil mă voi mulțumi cu câte-un „interviu” pe Google Earth, pe Maps, pe wikipedia, pe Quora, pe ce găsim.
Dar introducerea a trebuit să fie una reală, cu pasul, cu sare și piper, cu condimente ca orice aperitiv, ca să deschidă pofta de mâncare.
Vor urma cu voia lui Dumnezeu explicații și comparații, detaliile profețiilor sunt formidabile.
Vă mulțumesc!

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)


Pustiul popoarelor

10 august 2019

„Nu-i aici a noastră bucurie
Lumea n-are pentru noi decât urgie
s-o străbateți frați iubiți, ca pe-o pustie…” T Dorz

Vă voi aduce în pustiul popoarelor, și acolo mă voi judeca față în față cu voi….”

Călătorim.
Vineri, 2 august am sosit la Cracovia/Polonia, după o călătorie începută duminică, prin Ungaria, Slovacia, Polonia, Germania, Danemarca și înapoi tot așa. Am unit nevoia cu odihna.
La Cracovia ne-am cazat în cartierul evreiesc, Kazimierz și am ieșit la plimbare. Voiam să stăm să vizităm mai pe îndelete acest cartier. Mai fusesem în Cracovia de trei ori, dar acum știm mai multe despre profeții,…iar o parte s-au împlinit pe-aici.
Pietrele vorbesc.
În Kosice/Slovacia, duminica trecută (28 iulie) am trecut pe lângă o sinagogă uriașă, pustie acum …
kosice
mărturie a puternicei comunități evreiești de acolo.
„…vă voi aduce în pustia popoarelor…” îmi răsuna în urechi și ” vă voi scoate din mijlocul popoarelor și vă voi strânge din țările în care v-am risipit, cu mână tare și cu braț întins și vărsându-mi urgia…”. La astfel de promisiuni și profeții îmi zbura gândul privind sinagogile părăsite ale Europei de Est.
Pentru că pe-aici a fost urgia: comunismul, o urgie a minții, când Dumnezeu ia mintea conducătorilor, ca la Țoan, când se prostesc sfetnicii faraonilor.
Nu numai urme de evrei, sinagogi, cimitire, școli sau prăvălii cu acele forme unice, cu uși pe colțuri și geamuri mari sunt în Europa de Est, în fiecare oraș, mai sunt urme ale comunismului, grajduri aliniate de CAP-uri pe lângă sate, unele transformate în firme industriale, altele cu acoperișurile năruite, în ruine, vorbesc cu pietrele lor despre urgia trecută.
Căci comunismul a fost unealta prin care evreii au fost alungați spre Israel, urgia vărsată.
Părinții noștri n-au înțeles că urgia aceasta a venit de la Domnul, tatăl meu îi ura pe comuniști din toată inima și a avut grijă să-mi sădească discret această ură și în mine. Avea pentru comuniști un apelativ spus întotdeauna cu năduf: „porcii ăștia”. Și știam cine-s comuniști în sat: ăia pe care nu-i saluta tata pe drum. Lucrurile erau clare, alb-negru, n-aveam dubii.
Acum am înțeles, au trebuit să treacă peste mine 50 de primăveri, ca peste Arghezi, ca să mă liniștească acele promisiuni din marea taină a împietririi evreilor, taină administrată de Tatăl chiar sub ochii noștri.
Luni am  condus toată ziua din Kosice până înainte de Hamburg, prin Polonia și pe lângă Berlin. După 30 de ani, diferența dintre fosta Germania Comunistă și partea vestică a Germaniei e evidentă încă. Urgia.
Marți dimineața, Danemarca ne-a întâmpinat cu ploi și vânt, ca de obicei, noi plecasem de la 37 de grade din Cluj. Am numărat de câte ori am prins ploaie, pe la 32 am pierdut șirul. În Ungaria am văzut copaci groși ce căzuseră peste drum, retezați de pompieri mai apoi. Erau zeci. Sfârșitul vremurilor. Un copac de 80 de cm în diametru, are cel puțin 50-60 de ani, iar în acești ani n-a fost vânt așa de mare ca acum, când l-a frânt, e clar că s-a întețit. Nu e încălzismul de vină, sunt noi urgii, progresive.
La intrare în Danemarca ne-a oprit la frontieră. Controalele sunt reluate la frontiera daneză demult, știam. Visul european al unei lumi lipsite de granițe e frumos, dar funcționează pentru, când, pe unde și pentru că așa a zis Tata din ceruri care a trimis vânători ca să-și scoată poporul său pământesc afară. Migranții trec frontierele ca prin brânză, fără stres. Iar unde nu-s frontiere e și mai bine, probabil pentru ei nu-s.
Europa?!
Umblăm prin Danemarca anul acesta sunt 20 de ani, cu afaceri. La Padborg cunoaștem granița de când trebuia viză și ne chestiona 10 minute la intrare, prin 1999. Apoi au fost ani întregi fără control deloc. Acum este la loc: încetinire, control.
denm1.jpg
Am mars mai întâi la Ribe la un vechi prieten și partener să-l vizităm, acum în vârstă 70 de ani, are demență senilă.
Trece timpul, nu mai ai cu cine vorbi, i-au rămas câteva sterile preocupări: televizor, câine, fără nepoți, o viață searbădă. Mi-am amintit de ce ne zicea bătrânul frate Aaron Mladin de la Arad, acum vreo 10 ani: „eu nu știu ce fac cei necredincioși la bătrânețe, că eu uite, citesc, scriu scrisori, meditez, am activitate plină. E rău să ajungi bătrân necredincios.” Cu gândurile astea am plecat de la Ribe, de la prietenul nostru bătrân și bolnav…și necredincios. Ribe este orașul unde a trăit Maersk, un mare miliardar danez, tot necredincios și el. A trăit pare-mi-se 95 de ani, dar s-a dus, trec TIR-uri pe lângă noi cu containere pe care scrie mare: Maersk. Ce folos sufletului său?
De la Ribe am luat direcția Nord Jyland, partea continentală, la un alt partener.
Îi dădusem o Biblie mai demult. După ce am cumpărat ce ne-a trebuit și am mai discutat câte ceva, l-am întrebat arătându-i Biblia care stătea pe frigider în sala de mese/protocol a firmei: „mai citești Biblia?”
„Știi Dan, eu am un principiu: să nu fac niciodată rău la nimeni.”
Mi-a mai spus că el nu crede în nimic. I-am spus că există o înviere, o judecată, o viață după moarte. (M-a ascultat, că comandă, partener, contracte.)
„Uite zic, tu ai 5 angajați, nu sunt toți la fel de preocupați de lucru, așa-i?
Unii sunt mai angajați, alții mai delăsători, mai blazați, mai indolenți, așa-i?” A recunoscut imediat, că da, așa-i.
„Ei bine, să știi că și față de Dumnezeu tu te porți  ca angajații tăi față de tine. Tu ești față de Șeful tău din ceruri ca cel mai leneș angajat al tău, pe care nu-l interesează firma, nu munca, nu calitatea, pe el îl interesează strict ce are de făcut, cât câștigă și să nu întârzie la plecare. Și probabil să nu facă rău la nimeni. Pe un astfel de om nu te poți baza, așa-i?” Mi-a dat dreptate.
„Apoi, am continuat, cu siguranță ai și angajați „angajați”, oameni preocupați de ce face firma, cum gândește patronul, ce ar vrea patronul sau ce cere lucrul și unor astfel de oameni le poți da sarcini mai grele.”
A recunoscut că are și din ăștia.
„Ei, uite, tu atâta timp cât nu vrei să citești Biblia, ești pentru Stăpânul din ceruri ca angajatul cel nepăsător, iar dacă ai urmări să cunoști ce vrea Stăpânul, ai fi ca angajatul tău cel bun. Ce fel de angajat vrei să fi?”
Mi-a dat dreptate cu un zâmbet larg încremenit pe față, se gândea probabil la vreunul din cei 5 operatori CNC angajați pe care-i plătește lunar cu salarii uriașe. Un zidar cere 350 de coroane daneze pe oră și nu se găsesc zidari pe la ei. Socotiți voi, e cam 222 de lei, 47 de Euro, sau 52 de dolari. Pe oră.
Pe noi ne plătește Tata cu mult mai mult….și avem un premiu colosal la terminarea lucrului. Cum lucrăm oare?
Am plecat și de la el, iar în seara aia târziu, cu noapte, am găsit o cazare într-o pădure, la o fermă care mirosea puternic a …fermă. A doua zi aveam de vizitat încă două fabrici, iar a treia zi mai aveam două vizite în Germania.
Cu mirosul de la fermă ne-am obișnuit, iar dimineața ne-a întâmpinat cu cântec de cocoși și cu o imagine de poveste:
casadk.jpg
Aici n-a prea fost urgie, mi-am zis. Mi-am amintit de Barnevernet și de socialismul și ateismul minților lor. Scandinavia e altfel, sau altfel de urgie.
După cele două fabrici, miercuri spre seară am trecut în Germania, de data asta fără control de pașapoarte, cu ferry, la Rodby.
ferry.jpg
În Germania am mers la Uschi, o soră care acum 30 de ani, la revoluție ne-a adus multe ajutoare. Am stat la o cafea, am povestit despre soțul ei care a murit acum 4-5 ani.
„Tu ce crezi Dan, soțul meu unde e acum?”
„În Domnul, se odihnește.”
„E conștient sau nu?”
Eu cred că doarme, așa scrie, „doarme…în Domnul”.”
Și mi-am amintit cum acum 20 de ani, la prima călătorie în Danemarca, neavând bani de hotel, am dormit două săptămâni în mașină. I-am amintit sorei și am zis că e diferență și unde dormi, în pat sau în mașină. Cei credincioși au adormit în Domnul, și din pricina Duhului Său, Domnul va învia și trupurile. Am citit apoi textul din 1 Tesaloniceni 4 care se încheie cu:
„mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte”.
„So tröstet euch nun mit diesen Worten untereinander.”
Am mângâiat-o pe Uschi pentru moartea soțului ei, amândoi erau refugiați din Prusia, partea de este a Germaniei, acum e Polonia acolo. În bazinul Ruhr unde s-au stabilit ei după război,(Renania de Nord-Westfalia) nu este numai cea mai puternică zonă industrială a Germaniei, ci și cea mai densă zonă de neoprotestanți.
M-a mai întrebat ceva Uschi (bătrânii întreabă pe cine pot): ce cred eu despre emigranții ăștia care umplu Deutchlandul (Germania) și fără să mă lase să-mi spun părerea, mi-a spus ce crede ea. Că adică germanii nu fac copii și dacă au copii, îi dau să facă școli înalte și nu mai rămâne nimeni la Handarbeit (munca cu mâinile) și atunci trebuie să vină Auslanders (străini) să lucreze. Și că ce Zukunft (viitor) poate să mai aibă Germania. Era îngrijorată, trebuia mângâiată și liniștită.
I-am citat din traducerea germană de pe telefon textul din Ieremia și i-am spus cam ce v-am spus și vouă pe-aici despre pescari și vânători, despre răpire și scurtul viitor din față.
La plecarea de la ea m-am gândit la pustiirile pe care le face Domnul pe pământ, la cum se pustiește și Germania, cum în casele și fabricile nemților locuiesc și lucrează tot mai mulți turci și sirieni, sârbi și polonezi „vei zidi casă și n-o vei locui„, „oile tale vor fi date vrăjmașilor tăi„, crunte blesteme pustiirile astea.  Nu zice profeția că nu vei zidi, Germania a fost frumos zidită după război, ca să ajungă acum casele lor locuite de fii străinilor, ca pedeapsă pentru ce? Pentru că „Dumnezeul tău, va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni” Deut 30:7
Un blestem cu două faze: zidirea și pustiirea, ca belșugul și foametea.
Să vezi cum de zidirea ta se bucură altul, asta este pustiirea.
E imaginea durerii lui Dumnezeu: când vede casele sufletelor noastre locuite de vrăjmașul Său.
Apoi am plecat de la Uschi la GBV unde am fost primiți bine de directorul editurii, am povestit lângă o cafea, ne-a condus prin editură și depozit, cam vreun ceas.
Le-am povestit cum pentru prima dată am luat cărți GBV pe ascuns prin 1985 și le dădeam mai departe. S-au bucurat, ei fac astfel de lucruri și acum în anumite țări.
I-am încurajat.
Ne-au dat cărți multe și ne-am dus.
Asta a fost joi, joi seara am dormit în Turingia, partea fostă comunistă și vineri seara am ajuns la Cracovia, în Kazimierz, de unde pornii povestea mea, dar mă pierdui în paranteza asta lungă.
Pustia popoarelor, acesta e verdictul divin pentru mediul în care evreii au fost împrăștiați din cauza păcatelor lor, timp de 2000 de ani.
Țara a fost pustiită și ei au fost împrăștiați.
(Înainte de Cracovia, am văzut semnul pe autostradă: Oświęcim, adică Auschwitz, mai fusesem de două ori.)
Iar acum sunt strânși înapoi prin același Cuvânt, de către același Tată. Cu cât avem mai multe profeții, mai mulți martori, mai multe date, cu atât avem mai multe motive să credem, mai multe argumente să credem. Putem explica mai ușor. Avem mai mare vină dacă nu credem, suntem mai vinovați. Fără profeții, Biblia n-ar avea nici o logică.
Fără logică, cugetul n-ar avea ce rumega, n-ar avea de ce se teme? Fără preocupare pentru cuget, omul nu caută mântuirea, cugetul trebuie curățat.
Aici e marea greșeală a calvinismului, zice că nimic bun nu locuiește în om (dar nu mai citează „în carnea mea”), că omul e mort până la un așa-numit moment mistic, când brusc „duhul” îl învață instant. Ce să învețe un mort, ce să înveți pe un mort.? Mare prost am fost. Dar calvinismul mi-a oferit și o pernă pentru plăcuta lene. Tot meditând am plecat spre centrul vechi (Stare Miesto) și am trecut pe lângă castelul Wavel. M-am vindecat de calvinism după ce mai întâi m-am vindecat de evoluționism. Ereziile sunt niște prăjituri toxice, cu straturi de filozofii: calvinism cu cremă de evoluționim, ornate cu umanism, decorate cu încălzism. După gusturi și distanțe față de mana ascunsă a Cuvântului. Este o legendă în Cracovia, despre un balaur care locuia într-o peșteră sub actualul castel. castelul există, peștera există. Eu cred legenda la modul real, dinozaurii au existat până acum câteva sute de ani.
wavel.jpg
Centrul vechi, cam la un kilometru ce cartierul evreiesc e plin de turiști, mulți evrei. Pentru că Auschwitzul se vizitează cu cazare în Cracovia. Sunt curse de autobuze și microbuze de toate felurile și la orice oră Cracovia-Oświęcim (Auschwitz).
Iar centrul vechi e o babilonie nu numai de turiști, ci și de restaurante, poloneze, ucrainiene, gruzine chiar. Soția mea, ucrainieancă 100% mi-a tradus diferitele feluri de mâncare ucrainiană, iar eu i-am arătat cum se face în Gruzia (unde fusesem în 1997) pâinea. Pâinea gruzină (georgiană) numită „Khachapuri” se găsește aici. Chiar și un cuptor georgian am găsit.
cuptor.jpg
Focul se face jos, pereții se încălzesc, iar pe pereții calzi, pâinea se lipește ca un palaneț de la noi. După 15 minute e gata, egal coaptă pe ambele părți. E mai mult coajă (subțire) dar e foarte bună.
Freamăt de turiști, avizi să capteze tot, fotografii, meniuri, trăsuri, o lume activă, vie…
Acum 80 de ani aici era o altfel de lume pe-aici. Cracovia a avut înainte de război 30% din populație evrei. Atunci era freamăt de evrei, acum e freamăt de turiști atrași de istoria lor: Auschwitz și Kazimierz.
Cum să numești tot freamătul acesta sau acela „pustiul popoarelor”?
Cu ce ochi privește Dumnezeu?
Freamătul, istoria, economia e viață, nouă așa ne pare, de ce-i zice Dumnezeu pustiu?
Ne zbuciumăm, muncim, adunăm, călătorim, cumpărăm, vindem, ni se pare un trai plin de vlagă, dar pe eticheta lui Dumnezeu lipită pe toată această goană scrie clar: „pustiul popoarelor„.
La explicații mai scrie: „neamurile se ostenesc pentru vânt„.
În alt loc, cu litere pe care nu le citește nimeni: „și toate lucrările de pe el vor fi arse„.
Despre pogromuri n-aș vrea să scriu, dar m-am gândit și la ele.
Le-a profețit Moise:
Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă, şi acolo vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră. 65 Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat. 66 Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta. 67 În groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: ‘O, de ar veni seara!’ şi seara vei zice: ‘O, de ar veni dimineaţa!’” Deuteronom 28
Cam asta a fost „viața” și freamătul evreilor și din Cracovia timp de 600 de ani.
Acum e altfel de pustie, au plecat.
Ca din Egipt.
Trăim vremuri profetice, e al doilea exod al evreilor, sau al treilea. Dar după numărul de „scoși”, e cam al doilea. Ei fug aparent din diferite motive, din Rusia și Estul Europei, au fugit de comunism, din țările arabe, au fugit din frica de răzbunarea arabilor după cucerirea Ierusalimului, din țările din vest, evreii fug de migranții trimiși de Dumnezeu să-i atace.  E tot pustiu, toată lumea, cum a zis Dorz, dac-o vedem altfel, vederea e de vină.
Noi suntem pustiul rămas și mai pustiu după plecarea lor.
Cum va fi după plecarea Adunării(bisericii)?
Pentru că așa cum a plecat Noe spre corabie, cum a ieșit Avram din Ur și Lot din Sodoma, așa cum au ieșit evreii din Egipt, apoi din Babilon, așa cum au ieșit acum din toate țările, chiar așa cum au plecat din Kazimierzul pe unde ne-am plimbat sau din Cluj, sau din fosta URSS, așa vom pleca noi din lume.
Care noi?
Cei ce iubim venirea lui, dacă socotim lumea pustiu, dacă ne socotim pe noi străini și călători, dacă nu ne socotim „acasă, în trup” ci stăm cu gândul la cealaltă casă, la cea veșnică, nefăcută de mână.
Seara pe la ora 11, după ce ne-am odihnit puțin în cameră, am pășit afară pe străzile cartierului Kazimierz, unde eram cazați. Plin de baruri, de tineri beți și drogați peste tot. Sinagogi, școli evreiești și încercări de reconstituire a vechii istorii.
Evrei nu, poate turiști.
Se făcea spre miezul nopții când am dat un tur al cartierului. Sinagogi vechi.
img_20190803_000814.jpg
Asta a fost cea mai veche, dar mai erau.
img_20190803_001253.jpg
Am dat de restaurante evreiești care încearcă să reînvie aerul vechii Cracovii:

 

La unul din restaurante erau afișate mai multe firme vechi de dinainte de război:

Cam acesta a fost pustiul, oboseala noastră ne-a tras spre cameră, printr-un cartier evreiesc Kazimierz masacrat urbanistic de comuniști și în care abia acum se încearcă readucerea la o formă exploatabilă turistic a zonei, cam ce s-a făcut cu Clujul, Brașovul și Sibiul nostru acum vreo 15 ani. Șantierul e abia la început:
IMG_20190803_075549.jpg
Dimineața am intrat să ne bem cafeaua într-o patiserie deschisă sâmbăta unde o călugăriță în fața noastră ne-a ținut mai bine de 5 minute cumpărând pâine pentru toată mănăstirea: un sac. Biserica catolică e foarte puternică aici, sunt călugări și călugărițe pe stradă peste tot. Pustie și asta.
Am plecat ca dintr-o sală de judecată, Polonia a fost pustiul judecății pentru evrei, unul din ele.
Și v-am scris în cap pe drum, acum doar am pus pe taste, oboseala atârnă tot mai greu cu fiecare anișor adunat la incredibil de interesanta viață pe care ne-a hărăzit-o Tatăl.
Că dacă nu vezi soarele de lumânare, dacă nu privești marele Plan al vremilor profețite, dacă nu ești ancorat în ceea ce face Dumnezeu, nu în ce faci tu, îți poți pierde ușor mințile la fiecare necaz îngăduit și programat.
Pe-aici, prin pustiul popoarelor.


Blestemul pustiirilor

9 august 2019

Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.” Psalmul 46:8

Unul din blestemele care le trimitea Dumnezeu peste cei intrați în legământ cu El și care apoi au călcat legământul și au batjocorit binecuvântarea primită, prin închinare la idoli, a fost pustiirea.
Ce este pustiirea, cum este pustiirea, unde este pustiirea?
Pustiirea este acolo și atunci, unde și când o casă sau o cetate zidite cu grijă, locuite de generații, îngrijite spre a fi lăsate moștenire copiilor, devine distruse sau intră în proprietatea altor popoare, a copiilor altor oameni, poate a copiilor dușmanilor celor ce le-au zidit.
Vei avea logodnică, şi altul se va culca cu ea; vei zidi casă, şi n-o vei locui; vei sădi vie, şi nu vei mânca din ea. 31 Boul tău va fi junghiat sub ochii tăi, şi nu vei mânca din el; ţi se va răpi măgarul dinaintea ta, şi nu ţi se va da înapoi; oile tale vor fi date vrăjmaşilor tăi, şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor. 32 Fiii tăi şi fiicele tale vor fi date ca roabe pe mâna altui popor; ţi se vor topi ochii de dor, uitându-te toată ziua după ei, şi mâna ta va fi fără putere.” Deut 28
      Cam aceste lucruri li s-au întâmplat evreilor, de la asirieni mai întâi, apoi dela babilonieni sub Nebcadnețar, mai târziu sub romani și până în 1967, sub toate neamurile care au pustiit „casa” după Cuvântul Domnului Isus.
Dar din anii 1900 încoace se validează textele profetice care descriu cu 2500 de ani înainte întoarcerea evreilor, iar acum blestemele cad peste cei ce-i prigonesc sau i-au prigonit pe evrei.
Domnul, Dumnezeul tău, va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni.„(Deut 30:7) după ce mai întâi arată exact timpul când vor cădea aceste blesteme: „Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău. Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute.” Deuteronom 30, v 3-4
      Deci e vorba de timpul de acum.
Ca popoare așa-zis creștine suntem de două ori vinovați.
Odată, chiar dacă unii dintre noi ne-am pocăit, chiar dacă pentru o parte din noi, cei ce citim Biblia, „învățăturile Domnului sunt desfătarea” noastră (Ps 119:24), trăim la fel ca evreii marea apostazie creștină. Așa cum ei după plecarea lui Moise evreii s-au stricat, la fel creștinii, după plecarea lui Pavel s-au stricat. Idolatria evreilor marcată cu denumirea „calea lui Ieroboam” a fost urmată de o mare pustiire, la fel idolatria creștină este urmată de pustiire.
Se golesc bisericile și adunările în care Cuvântul lui Dumnezeu nu mai este ținut, se golesc casele, se golesc țările de oameni preocupați de bunăstarea primită, nu de Dătător.
Apoi, ca țări, ca popoare trăim înșelarea Curvei celei Mari, Babilonul Spiritual, îmbătat cu potirul amețelii, cu învățătura care produce beție și confuzie. Unul din refrenele acestor bețivi este antisemitismul generat de „teologia înlocuirii”.  Statele europene sunt antisemite în politică, chiar țara noastră suferă de aceeași atitudine vinovată față de „martorii lui Dumnezeu„, România nu are ambasador în Israel, iar holocaustul românesc este ignorat și nu asumat.
Dragii mei, iată două motive să recunoaștem că se aplică blestemul și asupra noastră ca români: „aceste blesteme să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni.”
     Iar unul din blesteme este pustiirea:
-să zidești case dar să nu stai în ele, să împingi o viață căruciorul prin Leroy sau prin Dedeman, lucrând cu vise-n cap la casa plănuită, „ca s-o lași la copii” și aceștia nu vor sta în ea, poate vor sta în ea copii dușmanilor tăi sau a celor ce i-ai disprețuit.
De ce?
Pentru că, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit Domnului, Dumnezeului tău, cu bucurie şi cu dragă inimă, 48 vei sluji, în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tăi, pe care-i va trimite Domnul împotriva ta. El îţi va pune pe grumaz un jug de fier până te va nimici.” Deuteronom 28
Iată motivul pustiirii.
Grozav blestem. Și se aplică parcă și azi.
Această emigrație cumplită, aparent goană după vânt, este o profeție împlinită, casele pentru care s-au ostenit o generație sunt goale, iar generația de acum se ostenește probabil pentru alte case goale.
Acest blestem se aplică, ca pustiirea Israelului de nord sau a Ierusalimului, atât bătrânului, cât și pruncului, bogatului și săracului deopotrivă.
Cum ar fi în zilele noastre, atât neo-securiștilor îmbogățiți prin jaful țării „moștenite”, cât și patronilor ridicați cinstit, și celor ce trudesc, și celor ce fură, și celor săraci, tuturor. Căci vina nu e munca și belșugul, ci uitarea lui Dumnezeu, disprețuirea lui în mijlocul belșugului, buzele necurate care în loc să-l laude pe Dumnezeu, stau vorbind de materiale și costuri, de prețuri și salarii. Așa, că tu cel ce ajungi la sfârșitul postării mele, poate citești de drag, poate ai sarcină de serviciu, la toți ne sună blestemul.
Există riscul dragul meu ca și casa ta să ajungă sub stăpânirea altora, poate să fi tu scos din ea, sau țara noastră, la fel.
Nici eu nu sunt scutit, pot zice ca Isaia: „„Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate,” Isaia 6:5
Ca om care cunosc istoria și o citesc cu multă pasiune, vă dau două exemple istorice.

1.Basarabia și Bucovina de nord.
Cedate rușilor în 28 iunie 1940 prin pactul Ribbentrop-Molotov, au fost recucerite de români după un an și imediat a început în acele zone pogromul evreilor, coordonat de români. Un număr (contestat dar din păcate dovedit real) de peste 300000 (trei sute de mii) de evrei uciși stau ca dovadă la dosarul vinovăției nației noastre. Ca și consecință, acel teritoriu a fost pierdut de România.

2.Ardealul de Nord.
Cedat Ungariei prin Dictatul de Viena, acest teritoriu (granița trecea chiar prin satul meu care a rămas în Ungaria, dar am avut rudele din partea mamei în satul românesc aflat la un km) a fost 4 ani administrat de Ungaria. În acești ani 180000 de evrei au fost deportați la Auschwitz în principal, dar și în alte lagăre. Majoritatea din ei au fost uciși.
Ca și consecință acest teritoriu, după război a fost pierdut de Ungaria.

Nu pentru țări, nu pentru teritorii și nici măcar pentru case scriu. Sau nu numai.
Deși și eu iubesc țara în care trăiesc, limba în care vorbesc și casa pentru care săptămâni întregi am împins căruciorul prin Baumax sau Praktiker.
Scriu pentru suflete, case de oameni, casele lui Dumnezeu din care El a fost dat afară, pustiite de înșelătoria de a lăsa pe altul să le locuiască.
Când nu mai este cunoștința desfătarea sufletului, ci o poftă sau alta, atunci sufletul, casa lui Dumnezeu este întinată și cel ce a întinat astfel casa, va fi și el izgonit din casa lui de cărămidă, cum a fost Dumnezeu izgonit din casa lui de carne. El sau fiul lui.
Pustiirea caselor și țărilor, izgonirea din ceea ce-i al tău este o consecință directă și o pedeapsă pentru izgonirea lui Dumnezeu din ceea ce-i a Lui, din suflet, din Duh, din cuget, din gândire, din planuri și vise, din fapte și slujire.
Observați că nu scrie că nu vei avea case sau oi, sau fii, sau boi sau măgari. De toate vei avea, ca să știi ce înseamnă truda de a le obține sau dragostea de a le avea, de ce-i al tău, dar le vei pierde prin jaf și pustiire, ca să înveți ce înseamnă durerea Celui ce la fel cum a făcut vrăjmașul tău cu ce-i al tău, ai făcut tu cu ce-i al Lui.
Înțelegem noi oare durerea Tatălui ignorat, a Stăpânului disprețuit, a Celui ce ne-a dat totul, iar ca răsplată, noi L-am alungat din planurile, visele și dorințele noastre?
Să ne pocăim și să facem să devină orânduirile Lui desfătarea sufletului nostru, cugetul nostru să-l facem la loc Casa Lui, sufletul și trupul nostru să devină „o locuință a lui Dumnezeu prin Duhul”.
Și atunci, cel puțin ca Ieremia, dacă nu vom scăpa țara, vom avea ca pradă de război viața noastră.
Căci cu siguranță noi creștinii nu suntem chemați să izbăvim tot pământul, ci suntem chemați să ne salvăm pe noi și să-i salvăm pe oameni din nimicirea care va veni peste pământul blestemat.

 

 


„Drumuri bine croite” în …”Cisiordania”

25 iulie 2019

Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi drumurile Mele vor fi bine croite (proiectate).

Ce legătură poate fi între acest verset și expresia des auzită la știri: „așezările (ilegale) evreiești din „Cisiordania”.” (Cel mai mare obstacol în calea păcii din Orientul Mijlociu)?

O mare legătură.

Prima dată să definim termenii:
„Cisiordania”(română)=West Bank (eng, malul de vest al Iordanului) =zor Yehuda VeShomron, (ebr, Samaria și Iudeea biblică), se mai aude la știri numele „teritoriile ocupate„.
Dar cum se numește în Biblie „Cisiordania” de astăzi?
Cum i-au zis profeții?
Pe vremea Domnului Isus, „Cisiordania” se numea Samaria și Iudeea (Samaria era tot un teritoriu ocupat și atunci, dar ocupat de samariteni, un neam alcătuit din „neamuri”: popoare aduse în „țară”, (o imagine a Adunării de mai târziu, popor care nu este un popor), dar mai înainte de asta, înainte de înrobirea Împărăției de nord Samaria se numea „țara lui Efraim„, sau Efraim, sau pur și simplu Domnul numea toată zona muntoasă atât din nordul cât și din jurul și din sudul Ierusalimului: „munții Mei„, ca în textul de mai sus.
De fapt Domnul numea toată țara: „țara Mea„, țară în care ei erau oaspeți, țară pe care au spurcat-o prin idolatrie și țară care mai târziu i-a scuipat ea afară pe ei din cauza păcatelor lor.

Geografia Israelului arată clar că zona muntoasă din Israel este exact așa numita „Cisiordanie”. Iar „Cisiordania” a fost ocupată de Israel în Iunie 1967.
De atunci Israelul a construit în ritm tot mai accelerat colonii în „Cisiordania”.
De fapt orașe și sate așezate unde?
Pe munți.
Pe munții lui Israel.
În țara lui Efraim și a lui Iuda.
Pe Munții lui Dumnezeu din țara lui Dumnezeu.
Prima dată se proiectează drumuri, apoi se zidesc casele sau blocurile.
Unul din lucrurile ușor de observat de pe Google Earth și Google Maps este calitatea proiectării, acestor drumuri, calitatea „croielii”, sunt drumuri BINE CROITE.
Adică BINE PROIECTATE.
Priviți (am dat print screen de pe Google Maps)
muntiisrael1.png
În poza următoare se vede alături de orașul Ariel, un sat arab, cu drumuri mult mai prost croite. Dar (probabil) despre arabi scrie profeția din Isaia 49 că se vor îndepărta (Isaia 49:19).
arielisrael.png

Privind atenți, vă rog să nu uitați că toate aceste localități cu drumuri așa frumos „croite” au luat ființă după 1967, unele în ultimele decenii.
Încă una: vechiul Shilo din Biblie, locuite din nou (aceste „dărâmături locuite din nou”, cum scrie Ezechiel).
shilo.png
Aș putea să vă arăt de pe Google Maps sute de astfel de munți în „Cisiordania”, munți  locuiți din nou.
Printre munți se pot vedea satele arabe, împrăștiate, cu drumuri prost croite.
muntiisrael3.png
Cum arată drumurile de aproape? Să căutăm o poză de Street view, la întâmplare:
E adresa de aici: Ha-Dekel St 52, Lapid
streetview.png
După cum vedeți, nu e vorba de ulicioare sau cărărui, sunt străzi proiectate (croite) după reguli urbanistice stricte.
Toate aceste drumuri, case și orașe au luat ființă după 7 iunie 1967.
Aceste drumuri pe munți dovedesc fără tăgadă că profeția ajunge la îndeplinire (încă nu e împlinită complet, acolo scrie „toți munții” și încă nu sunt pe fiecare vârf de munte orașe și sate), trăim acel timp la care s-a referit Isaia când a scris capitolul 49 din cartea lui. Dar se construiește continuu.
Profeția nu putea veni la împlinire decât în secolul XX, perioadă de când tehnologia transportului apei permite așezările umane departe de sursele primare de apă, pe vârfuri de munți.
Profeția nu se putea împlini decât după 1967, adică de când au fost cuceriți munții.
Până în 1967 se cucerise de către Israel doar partea de câmpie mai mult.
Mă gândesc că Dumnezeu anume a permis oamenilor așa de multe descoperiri tehnologice în ultimele decenii, tocmai pentru a putea fi aduse la viață anumite profeții.
Localitățile de pe munți primesc apa prin pompare.
Am pus aceste explicații succinte pentru a arăta ce timp trăim: timpul sfârșitului, timp perfect cunoscut de Tatăl și suficient descris de profeții Săi.
Nu disprețuiți prorociile!
Cât despre faptul că tot timpul la știri se vorbește despre acele așezări de pe acei munți e evident de ce, am arătat în altă postare: evreii sunt martorii lui Dumnezeu, iar martorii trebuie ascultați.


Martorii lui Dumnezeu

13 iulie 2019

Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul –, voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut niciun dumnezeu şi după Mine nu va fi, …” Isaia 43:10
Orice proces juridic are nevoie de martori.
Orice proces tehnologic are senzori, tot martori și ei, intrări ca mărimi de proces.
Procesul conștiinței, judecata de sine, judecata istoriei, cunoașterea istoriei are martori.
Evreii sunt martorii lui Dumnezeu.
Dintre toate popoarele, evreii au lăsat cele mai mult urme în istorie.
Din Chile pânâ în Kamchatka, de la Avram până la Netanyahu, istoria e plină de evrei.
De ce?
Pentru că Dumnezeu i-a folosit, îi folosește și îi va folosi ca martori pentru noi ceilalți.
constanta sinagoga
(ruinele sinagogii mari din Constanța)
Clădirile lor părăsite, invențiile lor, banii lor și companiile lor care conduc lumea financiară, nu de azi sau de ieri, ci de pe vremea Imperiului Babilonian, sau Egiptean ne vorbesc nouă celorlalți despre Dumnezeu care conduce istoria.
Ne vorbesc conștiinței noastre.
Orice martor mai are nevoie de un martor. Trebuie să fie doi.
Robul Meu ales„, Stăpânul Isus este al doilea martor.
Doi martori absolut independenți, de aceea au și mai mult credibilitate.
Căci evreii, de Isus nici nu vor s-audă.
E vorba de un proces al conștiinței, atunci când citim istorie, când judecăm istorie, când citim Biblia.
Profeția este pentru vremea de acum, pentru analiza vremii de acum, „Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus. Voi zice miazănoaptei: ‘Dă încoace!’ şi miazăzilei: ‘Nu opri, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit. Scoate afară poporul cel orb, care totuşi are ochi, şi surzii, care totuşi au urechi.’ Să se strângă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi prorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: ‘Adevărat!’ ” 10 „Voi sunteţi martorii Mei….”
Acum evreii sunt Martorii lui Dumnezeu.
Niște naivi religioși și-au fircălit o etichetă pompoasă cu un titlu asemănător, n-are legătură cu realitatea.
Evreii sunt martorii lui Dumnezeu.
Creația mărturisește despre El, gâzele și crinii, foamea și hrana, canioanele și ghețarii, cruciadele și imperiile.
Evreii sunt unii din martori, pentru o mântuire mare, pentru o judecată înfricoșătoare, pentru o speranță glorioasă, pentru o slujire dedicată.
Pentru a avea la ce medita!


Profeții cronologice

2 iunie 2019

O profeție este un mesaj care descrie un eveniment viitor.
Nimeni în afară de Dumnezeu nu poate emite profeții, pentru că Dumnezeu este singurul Stăpân al timpului, al istoriei.
Nu toate profețiile Bibliei sunt cronologice, dar unele sunt.
O profeție cronologică este acea profeție care descrie nu numai evenimentul, ci și data când va avea loc, anul sau chiar și ziua, sau ceasul.
Dar înainte de a scrie despre subiect în sine, despre profeții cronologice, să scriu câteva cuvinte despre …..
Atitudinea față de cronologie, față de exactitate.
Omului nu-i plac termenele, datele, orarele.
Exactitatea îi pare că sugruma libertatea.
Orarul, cântarul, calendarul te limitează, te obligă, lipsa lor îți pare veșnicie, fericire, infinit.
Omul crede în fericire, (priviți filmul), și o asociază cu lipsa gardurilor și îngrădirilor.
Cam aceasta este atitudinea comună a oamenilor față de cronologie: „înadins se fac că nu știu„.

Iată câteva profeții cu termen exact din Biblie:

1. Robia egipteană: un termen profețit exact de 430 de ani. „Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.” Exod 12:40-41 Este o dezbatere de când se numără cei 430 de ani, e evident că de la darea legământului lui Avraam, (vezi Galateni 3:17 „Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani. „) De la coborârea lui Iacov în Egipt ceilalți 65, au trecut până la Exod doar 215 ani, 4 generații, se pot urmări aceste cronologii din vârstele oamenilor.

2. Robia Babiloniană, un termen profețit exact de 70 de ani.eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuia să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.” Daniel 9:2
3. Răstignirea și învierea lui Mesia, termen profețit de 483 de ani, numit „împlinirea vremii” (perioadei, termenului) de evangheliști sau „vremea cercetării” și „ceasul acesta” de Domnul Isus. Dar am scris despre asta.

4. Profeția împlinită la 7 iunie 1967, de 2300 de ani, termen fix pentru recucerirea de către evrei a Ierusalimului și pentru identificarea de către cei ce cred Biblia a perioadei numită de Domnul Isus „sfârșitul vremurilor” sau „vremea sfârșitului” sau „sfârșitul veacului acestuia„. Și despre asta am scris. Menționez că sfârșitul veacului nu înseamnă sfârșitul Universului, (aruncarea umanității în două tărâmuri, un cer paradisiac și o gaură neagră), ci declanșarea vremii mâniei lui Dumnezeu, vreme ale cărei urgii îi simțim asprimea tot mai intens.

Mai este o profeție despre cei 40 de ani prin pustie și probabil mai sunt.

Toate aceste cronologii au un rol multiplu:

Odată să confirme prin împlinirea lor divinitatea Celui ce le-a rostit:

Isaia 44:7 „Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!

Apoi să inspire încredere celor ce cred.

Luca 21:28 „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.

Și încă să inspire teamă și să trezească pe cei șovăielnici și pe cei slabi în credință, „termenele”, limitele, „deadline”-urile trezesc mintea, motivează.

2 Petru 3:10-14 „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti sevor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.


Teologia cruciaților, puterile „locurilor sfinte”, călcarea în picioare a Ierusalimului și cum au fost toate aceste istorii profețite

6 aprilie 2019

Călătoream acum două săptămâni de la Brașov la Cluj cu mașina.
La Feldioara am văzut un indicator turistic nou: Marienburg, cetatea Feldioara.
Citisem undeva că se renovează.
Am virat dreapta, cetatea e renovată.
Fonduri europene, renovare profi, frig, vânt tăios, noi eram singurii turiști, era sâmbătă.
feldioara.png
Toate încăperile din turnuri sunt amenajate frumos ca muzeu: istoria locurilor, portul popular, istoria sașilor transilvăneni, cavalerii teutoni, etc.
Planșe mari pe pereți cu o istorie ca de basm despre bravii cavaleri teutoni, totul parcă era din povești cu crai și prințese.
Eu știam că nu a fost așa, istoria lumii e crudă și sângeroasă, de la Cain încoace, toți suntem fiii ucigașilor.
În fața unei planșe frumos colorate ce descrie colonizarea sașilor din Transilvania, mi-am amintit de discuția cu Horst Klusch, istoricul sibian care s-a ocupat de hutteriți și de ceramica habană. Citește restul acestei intrări »


Când îi frăgezește mlădița la smochin

5 aprilie 2019

De la smochin învăţaţi pilda lui: Cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.  Tot aşa, şi voi, cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.” Matei 24:32
Ieri am desfăcut smochinii.
smochinemici
Peste iarnă i-am învelit bine cu snopi de coceni de porumb legați ca o claie, peste care am tras un rând de folie stretch. Am lăsat în „claie” pe jos și pe sus loc să respire.
Anul trecut am avut recoltă bună, zeci de kilograme de smochine de pe doi smochini.
Prin septembrie am cules într-o singură zi 6 kg, pentru Cluj nu e rău.
smochine.jpg
Legați bine rezistă cu brio chiar cele mai subțiri mlădițe…mai ales acelea trebuie protejate, căci acelea vor purta cele dintâi roade.
Dar oare de ce ne-a dat Dumnezeu smochinii de pildă?
1. În primul rând, smochinul rodește de două ori. Profetul Mica, la capitolul 7 scrie despre cea dintâi smochină. Sau în altă traducere: „Sufletul meu dorea o smochină timpurie„. Am mai scris despre asta, aici, acum 7 ani. Dar să acceptăm că după 7 ani sunt mai înțelept și mai pot adăuga. Dumnezeu și-ar fi dorit să-și alipească poporul Israel, fiul cel mare, rodul cel dintâi. Dar n-a dat rod.
Iată ce a dat: „S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.  Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.  Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.  Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape;” Mica 7:1-5
     Prima parte o trăim toți, parcă scrie despre România noastră, de acum, partea cu „nu crede pe un prieten” am trăit-o unii, sau unii ne-am dat seama, alții încă n-au fost „uluiți” iar partea cu rudele încă nu, dar n-am murit încă, rudele ni se-nmulțesc și nu știm ce ne-așteaptă.
Smochinele dintâi reprezintă poporul Israel. Sunt mai puține, apar prima dată pe rămurele, (prima poză e făcută ieri) și se coc prin iunie-iulie. Apar pe mlădițele crescute anul trecut.
Smochinele de-al doilea rod sunt mai multe, mai mari, se coc de prin august și până toamna tot se coc din ele, apar pe mlădițele de anul acesta.
2. Frăgezirea mlădiței la smochin este semnul verii, vara nu e departe. Adică poporul Israel, statul Israel este un semn, un martor, un semafor al istoriei. La Israel trebuie să ne uităm, în curând se va face verde pentru decolarea noastră. La Isaia scrie (și eu am în cap o postare pe tema asta) „voi sunteți martorii Mei” deci nu iehoviștii săracii (rămași în aceeași oală catolică a teologiei înlocuirii) sunt „Martorii lui Iehova”, ci evreii. Citește restul acestei intrări »


„…și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui” profețiile lui Daniel despre Alexandru cel Mare

2 aprilie 2019

…ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.  A venit pînă la berbecele care avea coarne, şi pe care-l văzusem stând în rîu, şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.  L-am văzut cum s-a apropiat de berbece, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pămînt, şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna lui.  Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar când a fost puternic de tot i s-a frânt cornul cel mare….” Daniel 8:5-8
Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sînt împăraţii Mezilor şi Perşilor. Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat.” Daniel 8:20-21
Profeția lui Daniel a fost scrisă prin anii 580 înainte de Hristos, întâmplările profețite au avut loc la 250 de ani după profeție, în 333 înainte de Hristos.
E tare interesant să citești trecutul în lumina profețiilor, nu numai viitorul.
Cu aceste verset în minte am terminat de citit duminică, cred că a treia variantă a vieții lui Alexandru cel Mare.
alexandru.jpg
M-au fascinat vara trecută, atât la Muzeul din Amfipoli, cât și la Muzeul din Bereea, cantitatea uriașă de obiecte descoperite de arheologi în acele zone. Alexandru s-a născut la Pella, capitala Macedoniei, la nord de Tesalonic, lângă Bereea, dar și-a pregătit campania militară împotriva perșilor în cetatea port Amfipoli.
Citește restul acestei intrări »


Este Ierusalimul un loc sfânt?

22 decembrie 2017

”….a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim…..Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr;” Ioan 4

Ierusalimul nu este sfânt deloc, cum nici un alt loc de pe pământ nu poate fi ”sfânt”.ierusalim34

Azi a venit la rând în istoria hutteriților povestea acelui frate hutterit, pribeag prin țara românească pe la 1760, care din exces de zel a dărâmat o troiță.
Gata, „să i se taie mâna„ s-a hotărât la înalt divan și nu știu cum fratele a scăpat.
Credeți că astăzi e diferit?
Credeți că românii s-au mai copt la cap de-atunci?
Nici un pic, încercați să nu respectați vreunul din așa-zisele locuri sfinte, obiecte sfinte, substanțe sfinte sau…frici ”sfinte”.
Îmi amintesc de fratele Moisescu care a urcat la amvonul unei biserici baptiste cu pălăria pe cap. ”Ce mai freamăt!” Ca să îi facă să-și dea seama că bieții de ei idolatrizau acel loc și-l socoteau …sfânt.

Citește restul acestei intrări »


Evreii sunt ”strânși de Dumnezeu” în Israel prin urgii, cum au fost odinioară scoși din Egipt.

9 noiembrie 2017

” Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari v-am risipit, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.” Ezechiel 20:34
Am arătat pe acest blog că trăim o perioadă exact profețită, sfârșitul vremurilor, sfârșitul celor 2300 de ani, că evreii sunt strânși în Israel de Dumnezeu unul câte unul, că și comunismul care a fost în Estul Europei a fost tot o urgie a lui Dumnezeu ca evreii să plece de aici, că emigranții care cuceresc pe tăcute Europa sunt acei ”vânători” pe care îi trimite Dumnezeu tot ca evreii să plece, că acolo unde sunt evrei este ori război (ca în Ucraina unde mai sunt mulți evrei), ori tensiune teroristă, urgii trimise de Dumnezeu ca evreii să plece în singurul loc unde sunt primiți și au pace: în Israel.
Am vorbit astă seară la telefon cu un frate mai tânăr plecat la muncă în Spania și (această postare este o promisiune făcută lui) printre altele i-am zis că în România această urgie nu mai vine pentru că aici nu mai sunt evrei. I-am spus că noi suntem ca într-un câmp peste care a trecut focul, cel mai sigur este să stai unde a ars iarba, acolo nu va mai arde, a trecut urgia.
Burning-Hayfield.jpg
Sau cum era la război, să te ascunzi într-o gaură de obuz, nu va mai cădea exact acolo un altul.
Și am uitat, dar îi mai scriu acuma că de fapt noi așteptăm o altă cetate, una cerească la care vom fi înălțați și scoși astfel din ceasul încercării care are să vină peste lume.
Să citim și un ziar: ”Peste 15.000 de islamiști francezi sunt monitorizați de serviciile secrete franceze, potrivit Le Journal du Dimanche. Între timp, în ultimii zece ani, 40.000 de evrei au fugit din Franța, potrivit cifrelor oficiale comunicate de statul Israel. Siguranța francezului de rând nu mai este garantată. Ministrul de Interne francez Gérard Collomb recunoștea senin, la începutul lui octombrie, că „nimeni nu mai este în siguranță”. În Parlamentul francez, vocile islamo-stângiste devin tot mai puternice. Clasa politică este ocupată cu „scrierea inclusivă” în școli, cu fertilizarea in vitro pentru femeile singure și homosexuali și cu mentalitatea „sexistă” a francezilor. Nici unui terorist francez care s-a dus în Siria să taie capete nu i s-a ridicat cetățenia.” Din articolul de azi din Evenimentul Zilei: Sub asaltul islamului, Franța, o civilizație în descompunere.

Citește restul acestei intrări »


Sunt pro-Israel, dar nu merg la marș pro-Israel, arma creștinului este Cuvântul, nu marșul

13 octombrie 2017

Subiect greu:
Sunt pro-Israel, dar nu militant activ.
Merg la vot să votez cu cine trebuie, dar nu fac deloc politică.
Greu să mă explic.
Din fericire nimeni sau prea puțini mă-ntreabă, c-așa e lumea: nu le prea pasă de tine.
Și cum îmbătrânești, și mai mult nu le pasă, majoritatea te ignoră. Binecuvântată stare.
Și cum ochelarii mei au ajuns la 2,5, și eu ignor lumea, că nu-i mai văd detaliile.
Dar după ce vedeți filmul ăsta te-ntrebi: de ce la unii le pasă de alții?
De ce s-au dus 60.000 de creștini evanghelici din 80 de țări să militeze pro-Israel?
Dar priviți filmul și revenim. Observație: s-a întâmplat marțea aceasta, 10 octombrie 2017 în Ierusalim.

Explicații: este un pastor american: John Hagee, care nu are deloc opiniile ca mine.

Citește restul acestei intrări »


Un lung convoi coboară de pe coastă

5 mai 2017

     ”Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea, şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile:  te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată. Luca 19:41-44

La această parte de scriptură mă gândeam când am coborât prima dată spre Ierusalim, săptămâna trecută.
coasta2.jpg
  Am oprit pe Muntele măslinilor și de acolo am coborât pe jos spre Grădina Ghetsimani pe o alee numită acum ”drumul floriilor”.
Citește restul acestei intrări »


”Vom muta ambasada americană în capitala eternă a poporului evreu: Ierusalim”

21 noiembrie 2016

„De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!». Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor,….” Ieremia 16:14-15
Donald Trump a ținut un discurs electoral în fața unei organizații americane de lobby pro-Israel la 21 martie 2016.

Chestiunea ambasadei nu este una simplă, nici simplistă.
Nici Bush, nici Clinton, nici Obama nu și-au asumat riscul de a duce la îndeplinire legea despre relocarea ambasadei. Citește restul acestei intrări »


Antisemitismul din curtea școlii

27 august 2016

antisemitism

În imagine: poarta unei școli evreiești din Paris, păzită de soldați înarmați.
Lucrurile nu sunt simple.
Parisul, orașul luminilor este invadat de locuitori musulmani, priviți un filmuleț:

Este un nou articol din fereastra pe care privesc eu smochinul: Times of Israel. Citește restul acestei intrări »


”Ăștia nu mai sunt frați,…ăștia-s mafioți…!” Viorel Candreanu despre răpire, ecumenism și alte subiecte ”arzătoare”.

15 martie 2016

Apoi dacă ei sunt frați cu ăștia, eu nu mai vreau să fiu frate cu ei, pentru că ecumenismul ăsta este erezia secolului XX.
Ăștia din vârfurile de sus a acestor biserici care se adună în Consiliul ecumenic nu mai sunt frați, ăștia sunt diplomați, ăștia-s mafioți și masonici, ăștia au intenție politică să ne bage sub o fiară pe toți și să pregătim o rampă pentru anticrist și să ne închinăm înaintea lui.” min 9.18

Continui să semnalez atunci când cineva cunoscut propovăduiește un adevăr neglijat de majoritatea celorlalți. Învățătura despre răpire nu face parte din doctrina oficială a Cultului Baptist, deși unii predicatori o proclamă și mulți baptiști o cred. La ceilalți e la fel de multă confuzie, depinde mult de adunări și de cei ce învață. Citește restul acestei intrări »


Va mai fi un holocaust pentru evrei?

14 februarie 2016

Conform Scripturii NU….asta ca să spulber de la început speculațiile din cei grăbiți, care nu vor mai citi în continuare.

(Cu această postare consider că paranteza lungă deschisă pe acest blog în 21 noiembrie 2015, legată de copiii Bodnariu se poate aproape închide, lucrurile s-au extins la un nivel mediatic care va face imposibilă în continuare activitatea Barnevernetului, convingerea mea este că șandramaua se va închide, de aceea reîntorc direcția acestui blog spre ceea ce scrie sus: ”Blog de învățătură și mărturie creștină!” fără să slăbesc observația pe cazul Bodnariu până la eliberarea copiilor.) Citește restul acestei intrări »