Drumul gândului oricărui om trece (ghidat de cuget) de la înțelegerea rațională a creației (din cele create) spre înțelegerea înțelepciunii, puterii, însușirilor și divinității Creatorului.
Romani 1:20 ”În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.”
Mintea noastră, a celor educați în școlile secolelor XX-XXI e înșelată de educația materialistă a școlii darwiniste, școală care proclamă materia ca fiind veșnică. În mințile care țin și credința și evoluționismul, Dumnezeu este înțeles astfel ca neavând deloc legătură cu materia, ”El este Duh”. Mulți au ajuns la înțelegerea falsă că materia nu folosește la nimic, chiar că materia ar fi contrară lui Dumnezeu, sau Duhului.
Oare chiar așa este?
3 răspunsuri:
1. Ioan 1:3 ”Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.”
2. Coloseni 1:16 ”Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant.”
3. Romani 11:36 ” Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile.”
Deci toată Creația slujește lui Dumnezeu, toată creația (toate lucrurile) au ca și scop să slujească de pildă pentru înțelegerea lui Dumnezeu, sunt PENTRU El.
Sunt trei perioade în viața oamenilor în care Creația este privită pentru înțelegere, unii oameni trăiesc două, alții toate trei perioadele.
1.Perioada cugetului bun. Este perioada formării conștiinței, de obicei în copilărie. Frica joacă un mare rol în formarea cugetului, copiii testează toată materia din jur, cu dinții, cu mânuțele, cu limba și astfel repede de tot vasul curiozității lor se umple cu primele IMPRESII. Aceste lucruri arată lămurit oricărui cuget însușirile Creatorului, așa că nu se poate dezvinovăți nimeni.
2.Perioada înădușirii Adevărului. De obicei copii crescând, sub presiunea crescândă a poftelor însoțită de argumentele mincinoase ale unei educații atee, cugetul lor se umple cu fapte moarte, mintea fiind orbită de dumnezeul veacului acestuia atotstăpân prin percepții.
3. Perioada pocăinței. La vestirea Adevărului Veștii Bune, lucrurile văzute, înțelese de minte, însoțite de mustrările și cercetările Cugetului și explicate de revelația Veștii Bune așează mintea pe temeliile solide ale Adevărului Etern. La cei ce cred.
Pe acest drum al gândului nu toți merg toate cele 3 etape, nu e obligatoriu.
Un copil crescut și educat în familie creștină poate trece de la perioada cugetului bun direct la perioada pocăinței.
Un om nemântuit rămâne la primele două perioade spre pierzarea lui.
Cum putem face pe oamenii care nu cred Cuvântul (fiind în perioada a doua a vieții: cea a înădușirii Adevărului) să parcurgă toate cele trei etape, să se pocăiască?
Unii cred că oamenii trebuie neapărat conduși într-un templu ”făcut de mâini” și făcuți să asculte un mesaj, să se ”decidă” și să creadă. E o mare greșeală.
În primul rând pentru că interiorul unei clădiri îi distanțează și pe vestitori și pe ascultători tocmai de cele mai expresive materiale didactice puse la dispoziție de Dumnezeu: lucrurile nefăcute de mâini omenești: Creația Lui. E mult mai eficientă vestirea Creatorului aproape de Creația Lui, pentru că în fiecare frunză, în fiecare fir de iarbă, într-o albină sau pasăre, într-o floare sunt cărțile și materialele fără de care munca oricărui profesor ar fi imposibilă.
Unde mai pui că oamenii în nebunia lor au declarat singurele locuri despre care Dumnezeu a scris expres că nu locuiește (templele zidite de mâini) ca fiind case ale lui Dumnezeu și că acolo oamenii ”se pot întâlni” cu Dumnezeu. Câtă amăgire.
Și ca nebunia să fie completă, după ce că nimic creat de Dumnezeu nu este în acele bărăci, chiar vorbirile sunt schimonosite prin artă muzicală și însoțite de nebunești zăngăneli încât lui Dumnezeu sigur nu-i place și oamenii creați de El chiar nu pricep nimic.
Mesajul creștin ar trebui să fie însoțit de pilde.
”Isus le vestea Cuvîntul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă. Nu le vorbea de loc fără pildă; dar, cînd era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.” Marcu 4:33-34
Un astfel de mesaj este catalogat de mulțimi ca fiind cu ”putere”(autoritate) ”nu cum le vorbeau cărturarii lor”.
Povești! …ar zice teologii de azi.
Nicidecum.
Este un drum al gândului de la creație la Creator.
De la înțeles spre neînțeles, de la cunoscut spre necunoscut.
Comenius spunea că orice proces de învățare este o ”mică ” adăugire a ceva mic necunoscut la ceva mare cunoscut.
Dacă acest proces se face dozat, sistematic și susținut, nebunul va deveni înțelept, încăpățânatul binevoitor, irascibilul împăciuitor, etc.
Trebuie plecat de la ce avem: …..”după cum erau ei în stare să priceapă.” ”Mai am să vă spun multe lucruri dar acum nu le puteți purta…”Ioan 16:12
Pildele sunt pricepute de oameni. Nu și tâlcul lor întotdeauna, dar pildele da.
Pildele sunt luate din creație.
Să judecăm invers.
Lumea, Universul, Creația are puțin peste 6000 de ani (Dacă nu crezi acest lucru te rog să nu citești mai departe, să închizi acest bloc că-ți pierzi vremea, să deschizi Biblia și să mergi să te pocăiești urgent, să rogi pe Dumnezeu să te ierte că ești un vrășmaș cu El în gândirea ta. M-ar face să mă simt ca un înșelător că am reușit să țin un om să citească 859 de cuvinte scrise de mine până aici dar el nu crede ce a scris Tatăl Său cu mult înainte.) și scopul creației este ”pentru Cristos” să ducă gândul omului spre credință. Pe unii doar spre mărturie (să nu se poată dezvinovăți) iar pe alții spre încredere și Cuvânt.
Creația este pentru Cristos, adică scopul Creației este ca să fie pildă a celor nevăzute.
Ușa nu este doar ca să nu intre frigul și hoții, ci ca să fie o pildă a Celui ce spus: ”eu sunt ușa”. etc
La fel Stânca despicată, cortul, masa, altarul, Mielul de paște, fântâna, groapa, leii, pâinea de orz, furnica, împărații, cetățile, orașele, fierul, lemnul, apa, Sângele, Untdelemnul, tămâia, timpurile și toate lucrurile au în ele un mesaj nescris, un cod de înțelegere detaliat explicat în Scripturi. Dacă neglijăm această înțelegere suntem ca cei ce nu-si dau copiii la școală și-i țin la câmp, neglijând educația.
Dracul are Școala lui falsă, se intră ușor, nu se dau examene și e o distracție fiecare oră.
Dacă cineva nu ascultă Cuvântul, e bună pilda, foarte bună. Pilda ta, a comportării tale, apoi pilda creației, a lucrurilor din jur. Când înțelegem tâlcurile tuturor lucrurilor, legăm ușor vorba cu oamenii.
Cum? Fiecare om trăiește în mijlocul acestor pilde, în mijlocul creației, înconjurat de Dumnezeul în care nu crede am putea zice. Cum ducem gândul omului de la ce pricepe spre credința în cel pe care-L disprețuiește?
Prin pilda lucrului în care stă, care-l preocupă, cel mai bine prin pilda necazului său, a lucrului care-i produce supărare.
Exemple?
1.-Dă-mi apă?
-De ce-mi ceri apă?
-Îți dau eu!
-N-ai cum?
-Ești tu mai mare?
Când omul ți-a pus prima întrebare, poarta minții lui este deschisă, intră cu tâlcul!
2.-Ce bine să fac?
-Păzește…
-Le-am păzit, altceva..!
și aici în loc de trei puncte teologice cu 4 fraze filozofice, Creatorul tuturor lucrurilor începe o poveste plină de lucrurile create de El: o înșiruire de imagini derulate cu viteza unui film: drum, coborâre, tâlhari, dezbrăcare, jefuire, bătaie, răni, preot, levit, samaritean, untdelemn, vin, dobitoc, han, bani, grijă. Un ”scurt-metraj” rapid cu filme din studioul ceresc pentru destupat minți.
-Cine este aproapele meu? Pe cine să iubesc ca pe mine?
-Pe samariteanul pe care nu-l poți suferi, a cărui țară o ocolești în drumul tău și cu care nu ai nici un fel de legătură.
Domnul Isus dacă rostea așa, omul nu pricepea nimic, dar așa, prin pildă a priceput tot.
Pilda plantelor.
Altoirea, semănatul, culesul, curățatul pomilor sunt toate bune prilejuri de a duce gândul omului nu doar spre Creator, ci printr-o înțeleaptă practicare a acestor pilde spre aceea că fiecare om trebuie să se găsească în mijlocul gândului lui Dumnezeu, adică făcând Voia Lui. Nu va putea fi o reprezentare a Celui ce lucrează, un om care nu face nimic, nici cu fapta, nici cu vorba, de aceea trebuie ca fiecare om să muncească ceva bun CU MÂINILE LUI.
Pilda omului vechi.
Toată Scriptura în toate pildele ne prezintă mai întâi omul vechi: Cain, Ismael, Esau, Nabal, Șimei, Haman, Balaam, Ieroboam, etc.
Fiecare din ei întruchipează un păcat, o neputință sau o slăbiciune a firii umane. Aceste caracteristici se găsesc în noi în fiecare și mai ales în cei nepocăiți de omul cel vechi. Oricărei manifestări a unei astfel de slăbiciuni o să-i găsim echivalentul și exemplul în Scripturi (Nabal-lăcomia, avariția și nerecunoștința, Balaam-iubirea de slavă deșartă, Cain-ura de frate, Ismael-batjocura, Șimei-defăimarea, Haman-pizma și uneltirea, Ieroboam-apostazia, Iosafat-asocierea vinovată, etc) Când vom întâlni în noi sau în alții aceste manifestări, vom ști să le judecăm cu cântarul drept al Cuvântului, cu autoritatea unei înțelegeri care poartă ”mireasma cunoștinței Lui”.
Pilda omului Nou
E și mai bogată în exemple cu atât mai mult cu cât Harul a prisosit față de păcat.
Abel, Enoh, Noe, Iov, Moise, Iosua, Ghedeon, Iefta, Samuel, David, Ilie, Ieremia, Estera, Mardoheu, Daniel, cei trei tineri, Neemia, Ezra, Ilie, Elisei și toți profeții sunt pilde ale omului nou. Ne vom întâlni în viață mai ales cu necesitatea de a arăta răbdarea prin suferințe, intrigi și singurătăți ca ale lor.
Ne mângâie faptul că în odaia judecății noastre, un număr copleșitor de apărători sunt ai Tatălui și ai noștri(creația și mărturiile Lui), deși aparent se aude încă doar glasul agresiv al unui singur și disperat Acuzator.
”Fii o pildă pentru credincioși!”
(aprox. din cuvântul de duminică din adunare)
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Vestea Bună 