Protejat: Dorul pe care nu-l aștept

24 februarie 2015

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:


Două feluri de singurătăți (înstrăinări)

24 februarie 2015

Un fel: singurătatea(înstrăinarea) celui retras, a celui departe de oameni, a ”pustnicului”.
Alt fel: singurătatea anonimului, a celui pierdut într-o masă mare de oameni.

Îmi zicea cineva anul trecut: ”…eu merg acolo unde-s mulți, nu mă-ntreabă nimeni nimic.” E cel mai răspândit fel de singurătate.

Că pustnici sunt puțini, dar pierduți în mulțime sunt mulți.

Singura formă de părtășie care poate alunga singurătatea și poate asigura o legătură frățească reală este adunarea mică. Cât de mică? Acel număr de oameni mai mare decât doi-trei și mai mic decât să nu se observe când unul lipsește. Cam atâția cât să poată bea dintr-un pahar la frângerea pâinii.

Desigur că un astfel de număr mic nu ar putea asigura un salariu de pastor, dar cu siguranță nici Domnul, nici apostolii Săi nu s-au gândit la acest aspect. Ba da, apostolii ne-au avertizat că vor veni unii care vor face din evlavie un izvor de câștig.

Că-i zici înstrăinare, că-i zici singurătate, e cam același lucru, e lipsa de legătură, de oglindire, de ”dare și primire”. Să căutăm acel mediu, să construim și să întreținem acel mediu între noi care să alunge înstrăinarea.


Protejat: Înregistrări adunare luna februarie 2015

24 februarie 2015

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:


Doi ”negustori de grâu”

20 februarie 2015

”Au pătruns pînă în mijlocul casei, dându-se drept negustori de grâu, şi l-au lovit în pântece;” 2 Samuel 4:6

Sunt multe exemple de fățărnicii în Vechiul Testament, acesta este unul.

Ce lecție este pentru noi?

Să citim textul: aici.

Să recapitulăm: după moartea lui Saul, David devine recunoscut treptat ca împărat de aproape tot Israelul. Totuși un fiu al lui Saul: Iș Boșet se crede urmaș de drept al tronului, are oaste, curte, miniștrii, etc.  David nu se grăbește să-l învingă. Dar în mintea a doi din generalii lui Iș Boșet se naște un gând: ia să-l omoare ei pe Iș Boșet și să se pună astfel bine cu David. Ei s-ar putea numi în zilele de astăzi niște ”oameni cu viziune”, vedeau ”de unde bate vântul” cum se zice, ei înțelegeau că în fața lui David, Iș Boșet n-are nici o șansă și ce bine ar profita ei de situație. Ei se numeau Baana și Recab. Așa că:
-se prefac a fi negustori de grâu
-intră în casa lui Iș Boșet
-îl omoară
-îi taie capul
-duc capul lui Iș Boșet la David.

De aici povestea se strică pentru ei. David nu gândea ca ei. Pentru David, Saul era unsul Domnului și casa lui Saul era casa unsului Domnului, el nu ridica mâna împotriva acestora.

Să învățăm ceva.
Ce lecție pentru noi, ce lecție pentru oricine!
Chiar și pentru tine cel care poate citești acest blog ca să găsești pricină.

Poate te dai ”negustor de grâu”, poate chiar ești! Poate vinzi și tu grâul lui Dumnezeu atunci când ar trebui să-l dai gratis.

Poate cel pe care-l ucizi cu vorba e un fricos…ca Iș Boșet. Tatăl lui tocmai că fusese omorât de filisteni.
Dar n-ai dreptul să ai gând ucigaș.
Dar n-ai dreptul să te dai altul, să porți mască, să te dai ”negustor de grâu”.
Dar n-ai dreptul să pătrunzi până ”în mijlocul casei” semenului tău.
Dar n-ai dreptul să ucizi.
După ce ai ucis ai tot dreptul însă, dreptul să fii pedepsit.
Tu unde ești în acest ciclu al răului?

Nu cumva ucizi cu sabia ta de ”negustor”? Hainele tale de ”lumină” nu ascund dedesubt ascuțișul unei săbii de vorbe?

Sfârșitul lui Baana și Recab a fost îngrozitor:  ”David a poruncit oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mînile şi picioarele, şi i-au spînzurat la marginea iazului din Hebron”.

Trist sfârșit pentru doi actori, au făcut teatru cu însăși viața lor.


Haideți acasă!

19 februarie 2015

A devenit o regulă ca după fiecare atentat împotriva evreilor, Prim Ministrul Israelului, Netanyahu B să repete invitația adresată tuturor evreilor din lume de a se întoarce acasă.
Citez din știrea de pe Mediafax după atentatul din Copenhaga:

”Paznicul evreu al sinagogii, Dan Uzan, în vârstă de 37 de ani, a fost ucis duminică dimineaţa în faţa lăcaşului de cult, după ce atacatorul a ucis sâmbătă după-amiaza un cetăţean danez în atacul armat asupra unui centru cultural din capitala daneză în care avea loc o dezbatere despre libertatea de exprimare.

„Teroarea islamică extremă din Europa a lovit din nou, de această dată în Danemarca. Le transmitem condoleanţe familiilor celor ucişi. Ei ucid încă o dată evrei, pe teritoriul european, pentru simplul fapt că sunt evrei”, a declarat premierul israelian.

Valul de atacuri împotriva evreilor în Europa este de aşteptat să continue şi ţine de noi să fim pregătiţi„, a continuat el. „Evreii au nevoie de protecţie oriunde s-ar afla, dar eu vă spun: Israelul este casa voastră„, a subliniat premierul într-o şedinţă de Guvern.

Ne spunea sora Rivka acum câțiva ani că cel mai bine sunt protejați evreii în Israel, în orice alt loc de pe pământ sunt în pericol, sunt vânați.

Netanyahu a declarat că Israelul este pregătit pentru un val masiv de emigrare din Europa. „Israelul este aici pentru (evreii europeni), iar Israelul este casa lor. Astăzi (duminică), Guvernul va discuta despre un program în valoare de 180 de milioane de şecheli (peste 40 de milioane de euro) pentru susţinerea tuturor (evreilor) şi vom crea programe suplimentare pentru evreii din întreaga lume. Israelul vă aşteaptă cu braţele deschise”, a subliniat şeful Execuivului israelian.”

Ura împotriva evreilor are rădăcini din vremurile biblice, din disprețul lui Ismael față de Isaac, o persecuție de alt fel.
Această ură este legată de profețiile care stau gata împlinite, despre terminarea împietririi evreilor.

Pentru noi e important că urmează răpirea, nimic altceva. Iar întoarcerea evreilor în casa lor e semnul apropierii verii, al înmuguririi smochinului.


Fiindcă suntem înconjurați cu un număr așa de mare de microfoane

19 februarie 2015

Avem microfoane peste tot, în telefoane, în computere, în interfoane, în mașini, în căști, peste tot.
Sunt mici de nu le vezi…și tăcute.
Reproduc fidel orice gând rostit…și doar cele nerostite le scapă.

Martori fideli a tot ce le fac să vibreze.

Spunea un mare specialist în microfoane( generalul Pacepa într-un interviu cu doamna Lucia Hossu Longin din 26-28 februarie 2009):

”Situația din România de la vremea respectivă m-a făcut să trăiesc într-adevăr cu toate luminile aprinse. Pentru că eu eram însărcinat să controlez pe alții și alții erau însărcinați să mă controleze pe mine. Și într-un fel, dacă vrei,[….], mă simțeam ca într-un acvariu,[ …]sub ochii unor securiști care mă înregistrau, care îmi controlau prietenii, […] care știau totul, totul despre mine.
…a fost îngrozitor. Nu am putut împărtăși gândurile mele nici măcar fiicei.[…] De multe ori am hoinărit prin munți ca să-i pot spune ce vreau.[…] dar n-am făcut-o. Nu pentru că n-am avut încredere în ea, ci pentru c-am vrut s-o protejez. Știam că și ea are microfoane în casă. Și sunt convins că, oricât aș fi încercat să-i explic puterea de penetrare a microfoanelor, n-aș fi reușit. E diabolică.

Intimitatea conversației telefonice, a emailului și chiar a propriei case, a ”vieții private” cum ne place s-o numim e o utopie în era microfoanelor și a camerelor video cât bobul de mac sau de orez.
Să trăim în așa fel încât să nu ne fie teamă de ele.
Iar dacă vreodată, ca Pavel la Damasc vom căuta o frânghie și o coșniță ”privată”, să avem grijă să fie fără fir și fără baterii, că dacă boldul morții este păcatul, puterea păcatului este legea, atunci puterea diabolică de care vorbea fugarul general dispare fără puterea leg(ătur)ii, adică acolo unde nu sunt nici fire, nici baterii, nici borne.

Ca amintire personală: în 1989 toamna când mi s-a deschis dosar de către Securitate, ni s-a aprobat brusc și cererea de instalare a unui post telefonic.
Eram căsătoriți de un an, cu copil mic, am văzut telefonul ca un dar de la Dumnezeu, (era una din minunile și privilegiile vremii: să ai telefon)
telefon
ne-am pus pe genunchi și am mulțumit frumos pentru dar.
Un vecin, când a auzit că ni s-a aprobat cererea (ne mutasem doar de un an) m-a privit năuc și mi-a spus că el că el avea cerere de 23 de ani și nu i s-a aprobat.
Doar târziu(recent) am aflat că încă din anii 70, TOATE aparatele telefonice  din România erau înzestrate din fabricație cu sistem de înregistrare ambiental, chiar când nu se vorbea la telefon.
Oricum, ciudatul aparat era privit atunci cu suspiciune de orice român normal la cap și chiar și noi ascultam Europa Liberă și Monte Carlo în bucătărie, nu în living unde era telefonul.


Cuvinte torturate

9 februarie 2015

Când lucrez ceva monoton mai meditez la câte un cuvânt din Scriptură.
Dăunăzi meditam la 2 Petru 3: 15-16: ”Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, cînd vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles, pe cari cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”
Și m-am dus la original să văd ce înseamnă a răstălmăci.
Cuvântul vine din domeniul anchetelor, al torturii: a obține ce vrei prin alungirea mădularelor sau presare, a chinui, a distorsiona, a denatura.

Deci Scripturi Răstălmăcite = Scripturi Torturate, Chinuite, Răsucite, Strânse la Ușă.

Și mi-am amintit termenii cei mai dragi, cât umblă de chinuiți: adunare(strângere a fraților) este chinuit în papucii strâmți, rupți și găuriți ai termenului ”biserică”, termen prin care oricine pricepe o clădire cu ziduri roată, turlă sus și popă înăuntru.
Bătrân și bătrână din Biblie, un alt cuvânt torturat prin netraducere, a fost lăsat să putrezească în închisoare ca ”prezbiter” să priceapă lumea tot o funcție ceva, un popică de păpat bănuți, nu o vârstă a unei creșteri, cum e de fapt.
Supraveghetor și slujitor, slujbe în adunare, dacă vrea cineva să le facă e liber, nu era înghesuială, doar ceva condiții. Dar a vorbi despre episcop și diacon ca funcții este iarăși un exemplu de cuvânt torturat.
Duhovnicesc=purtător de tâlc ascuns, de Duh, de înțelegere nevăzută este egal pentru înțelesul răstălmăcit cu ceva vrăjitoresc, mistic, șamanic.
Cuvinte torturate mai sunt, însuși Cuvântul a fost torturat, cei plin de Cuvânt să se aștepte să fie chinuiți și ei.
Dar voi când citiți și rostiți cuvintele, luați forma și înțelesul netorturat: Adunare, Strângere, Bătrâni, Slujitori, Supraveghetori, etc. Folosiți cele mai noi și mai înțelese cuvinte, renunțați la șabloane și limbă de lemn.
Domnul Isus a vorbit în pilde luate din creație, Moise a luat ca martori ”Cerul și pământul”. De ce să nu folosim simplitatea unor exemple ușoare, dacă vrem să ne facem înțeleși?
Și să nu-L mai prigonim pe Domnul, torturându-i cuvintele!

Mergeți în gherla ”Limbă de lemn” unde stau legate și chinuite aceste cuvinte și eliberați-le, traduceți-le, explicați-le, sloboziți-le. Cum făcea Ioanid cu porumbițele lui.

porumbite


Moinești-Israel, 1881, Roș Pina(Piatra din capul unghiului): prima colonie din a doua reîntoarcere, Mica Românie din Israel, portul Galați, vaporul Titus.

1 februarie 2015

Am scris la punctele 10-12 de aici:
Odată a fost nimicit Ierusalimul și Israelul de Babilonieni și au fost duși în robia babiloniană, 70 de ani.

A doua oară a fost nimicit Ierusalimul de Romani în anul 70 și ”a fost călcat în picioare de neamuri”…”până se vor împlini vremurile neamurilor”. Adică din faptul că Israelul este la loc în țara lui, vedem că aceste vremuri (sau număr al neamurilor) s-au împlinit chiar începând cu 1948.

11. Deci s-a împlinit îndoit acest ”mai întâi”: răsplătirea nelegiuirii(cele două împrăștieri) și apoi aducerea înapoi în țara lor, care o trăim acum, de la 1948 încoace. Să recunoaștem aceste timpuri. Cine au fost pescarii nu e foarte important, nu ne prea privește direct. Cine sunt vânătorii? Hmmm., parcă vedem cine sunt….dar nici acesta nu ne privește. Ce e important?

12. ”Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Luca 21:28”

Deci, prima întoarcere a fost întoarcerea din prima robie: robia babiloniană, întoarcere pe vremea lui Ezra și Neemia. A doua reîntoarcere  este după a doua robie, după nimicirea Ierusalimului de către Titus din anul 70, reîntoarcerea care a început din…Moinești.

Citez din cartea: ”Amintirile unor evrei din România”, Editura Hasefer, București, 2013, pag 41-44

Dați click pe imagine:

rosh

Despre Roș-Pina și aici: Roș Pina


Cenzurarea gândirii creștine, negarea creației

1 februarie 2015

”În general, oamenii de azi nu sunt conștienți de prejudecățile anti-Dumnezeu ale Mass mediei și de activitatea ei de cenzurare a gândirii creștine. Noi citim și auzim numai ceea ce vrea mass-media. Am descoperit atât de des adevărul că atunci când mass-media vrea să fie moderatoare a unei dezbateri creaționism contra evoluționism, ea găsește totdeauna un oponent care pretinde că este creștin, dar care acceptă evoluția. De exemplu, precis că radioascultătorul obișnuit devine confuz atunci când ascultă o dezbatere în care o persoană care pretinde că e creștină, spune că evoluția este o ”religie” anti-Dumnezeu care distruge creștinismul, în timp ce o altă persoană care pretinde că e creștină (și care este adesea chiar pastor) pledează în favoarea evoluției.
M-am aflat în școli în situații în care un pastor local, după ce a rostit în fața elevilor o conferință despre creaționism, a împărtășit apoi propriul său punct de vedere: evoluționismul! Cât de încurcați trebuie să fi fost acei elevi!”

Ken Ham ”Cartea geneza și decăderea națiunilor” Ed Agape, anul 2000 Făgăraș , pag 55

cartea_genezei_si_decaderea_natiunilor


Viața ca un puzzle(1) Introducere.

1 februarie 2015

(Citește tot serialul: Viața ca un puzzle!)

Până nu mi-am scos dosarul de la securitate am crezut că am sau am avut mulți prieteni.
După ce am citit Dosarul (în iunie 2011) am început să-i număr…în jos.
Am rămas cu mult mai puțini.
O mare parte din cei pe care mi i-am crezut prieteni erau de fapt informatori zâmbitori ce mă înconjurau la comandă.
Să iau doar un exemplu:

informatorulcornel

Când citiți ”informatorul ”Cornel”” să nu vă imaginați un personaj sinistru, o brută, un încruntat fioros, un fel de mafiot cu ochi șireți spionând tot ce prinde. Nici vorbă. Era un om ”dulce”, mereu zâmbitor, săritor, el saluta primul, stereotipurile erau nelipsite: ”pace”, ”Domnul să te binecuvinteze”, și încă unul care-i plăcea: ”Domnul nostru Isus Cristos”. Scriu asta pentru că am văzut în blogosferă că atunci când câte unul din aceștia a fost deconspirat (uneori la ani după decesul lui) toți se miră: ”acela?”, ”ce om bun!”, ”nu se poate!” Mirare pe drept pentru că, (așa ca mine), fiecare din noi în mod natural zâmbim când ni se zâmbește, credem ce ni se spune, trăim într-o lume în care este lăsată garda jos cu privire la falsitate. Pur și simplu nu ne vine să credem că unul sau altul din prietenii noștri de fapt ne vând. Și că de fapt ne sunt prieteni pentru că au primit ca sarcină să se împrietenească cu noi.
Nu, nu, nu am paranoia și nu intrați nici voi în paranoia, nici în bănuieli rele.  O să vedeți, există teste, probe și măsura supremă: nu suntem înconjurați cu mai multă falsitate decât cu câtă în înconjurăm noi pe Dumnezeu, nu suntem mai mințiți de oameni decât Îl mințim noi pe Tata. E o măsură în toate care ne conduce la pocăință.

Este în Vechiul Testament o regulă: de câte ori câte un împărat se îndepărta de rânduiala lui Moise(prototip al Domnului Isus) de atâtea ori Dumnezeu îi ridica aceluia câte un vrășmaș la hotare. Și  de câte ori câte unul se pocăia după regulile din Deuteronom (”în locul acesta!”) Dumnezeu scăpa țara de dușmani, adesea fără război. Tot așa și noi, de câte ori uităm de Cuvântul Lui Dumnezeu așa cum e scris, de cugetul curat și de pocăință, Dumnezeu îngăduie oameni care ”ne datorează” 50 de lei. Să nu-i strângem de gât, noi tocmai am fost iertați de 10.000.

De ce ”viața ca un puzzle”?

20150202_000514

Pentru că exact așa cum jocul de puzzle conține piesele amestecate, dar nu la loc, tot așa și viața unui urmărit se compune din elemente care parcă se potrivesc, dar tabloul nu se leagă. Așa că voi scrie aceste postări din postura celui urmărit, ca și o concluzie după 26 de ani și cu gândul că poate cuiva folosește.  Sunt niște lucruri care s-au repetat, pe care le-am observat și le-aș enumera:
1. Un om urmărit știe că e urmărit, simte asta, nu există filaj perfect.
2. Un om urmărit nu poate însă dovedi nimănui că e urmărit.
3. Nimeni n-ar crede atunci când cel urmărit ar prezenta ”dovezi”: ”n-are nimeni treabă cu tine, visezi!”
4. Viața celui urmărit e plină de ”bucăți de puzzle” care nu se potrivesc, întâmplări, evenimente, întâlniri, oameni, fapte care nu se leagă, nu au o înlănțuire logică.
5. Un urmărit e cel mai adesea singur cu gândurile lui.
6. 99% din cei ce aud că cineva e urmărit de servicii secrete gândesc:”a făcut el ceva”, gândul ca cineva să fie urmărit nevinovat e o disonanță cognitivă, nu place și este abandonat. Ce e mai ușor decât a abandona un gând? Mai ales unul neplăcut!
7.A fi pus în rândul celor fărădelege este un Har de care s-a bucurat și Domnul Isus.

Pentru mine tabloul de puzzle a început să se lege în 29 iunie 2011 în sala de la CNSAS unde mi-am citit ”coperțile” dosarului meu. Motivul pentru care grosul dosarului este încă secretizat este o altă piesă de puzzle lipsă, o gaură care se poate însă foarte ușor desena.

Un sistem de prigoană aproape perfectă, perfecționat de experți ai manipulării are nevoie pentru a fi descris de victime vii (”am rămas…ca să dau de știre”), conștiente și credibile. În afară de cei în urechile cărora sunt discreditat și acum, rămâne un număr de oameni care mă cunosc, mă cred și pentru ei scriu. Poate tu, cititorule răbdător ești unul din ei.

Vă las cu un Cuvânt la care m-am gândit astăzi: ”După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei” îi zicea Saul lui Agag. Sabia este o imagine a cuvântului. Dacă roada sabiei rele (cuvintelor rele) a lăsat urme dureroase, urmează ca și roada cuvântului îndreptățitor va judeca și va îndrepta (corecta) și restabili ceea ce a fost stricat de decenii de falsitate. Fără această pocăință, tot ceea ce oamenii numesc religie nu poate fi decât o continuare a fabricării de măști de carnaval. Când tot clerul pocăit este structurat pe rețelele de informații ale securității și oamenii îi privesc nătâng pe clerici ca pe ”unșii Domnului”, vinovați sunt ei, popii, că nu se pocăiesc, vinovați și orbi sunt și cei ce-i cred pe popi (că nu-i testează), vinovat aș fi și eu dacă nu v-aș scrie aceste istorii și vinovat rămâi și tu dacă ai citit până aici și nu te enervezi pe tine că te-au dus de nas.

Este o chestiune de viață și de moarte. De exemplu, unul din cei care m-a vândut atunci (”mă încadra informativ”) l-am întâlnit anul trecut prin august. L-am îndemnat la pocăință, au trecut 26 de ani. Când l-am întâlnit n-a recunoscut, după ce mi-am amintit bine-bine detalii de atunci am realizat că mințea. L-am sunat din nou acum câteva săptămâni, mi-a răspuns cu voce deformată de la Spitalul de recuperare, făcuse accident vascular-cerebral la o săptămână după ce ne întâlniserăm. M-am cutremurat. Timpul pocăinței expiră.

Cu voia lui Dumnezeu voi posta crâmpeie de puzzle din anii aceia trecuți, cum le-am văzut atunci și ce au fost de fapt, cum le înțeleg astăzi. Sigur cuiva folosește ce scriu. Căci ”…de ce folos v-aş fi eu, dacă ….cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?” 1 Corinteni 14:6

O zi limpede!

(Citește tot serialul: Viața ca un puzzle!)