Să priviți păcatul ca vrăjmaș

31 Decembrie 2013

După ieșirea din Egipt, pe tot timpul cât au locuit în țară evreii au avut 3 feluri de dușmani:

1-dușmanii interni, cele șapte popoare pe care le-au găsit acolo: filisteni, hetiți, fereziți, iebusiți, etc
2-dușmanii externi, madianiți, amaleciți, moabiți, amoniți, ”rudele” lor mai îndepărtate
3-mai târziu au avut ca dușman Babilonul

Toți acești vrăjmași și lupte s-au întâmplat și au fost scrise pentru noi, pentru învățătura noastră. Aș îndrăzni să compar aceste popoare cu păcatele care ori le-am purtat cu noi în inimă până la ”spălarea nașterii din nou”, ori ne ”înconjoară așa de ușor” ca edomiții, moabiții sau amoniții pe Israel.
Edomul de exemplu reprezintă necumpătarea (lumesc ca Esau).
Moabiții și amoniții purtau cu ei ”educația” Sodomei și Gomorei(erau fii ai lui Lot din incest), mamele lor au fost crescute în Sodoma. Moabiții și madianiții au atras pe Israel la păcat după ”învățătura lui Balaam”.
Madianiții erau urmașii lui Madian fiul Cheturei, a doua nevastă(țiitoare) a lui Avram după moartea Sarei. Fiii Cheturei nu au avut parte de moștenire de la Avram: ”Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.  Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe cînd era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lîngă fiul său Isaac înspre răsărit, în ţara Răsăritului. Despre popoarele pe care le-au găsit în țară au primit porunci: ”…voi da în mînile voastre pe locuitorii ţării, şi-i vei izgoni dinaintea ta. Să nu faci legămînt cu ei, nici cu dumnezeii lor. ” Exod 23:31-32
Să privim această hartă (de pe vremea judecătorilor):

inamiciisrael

Despre madianiți scrie: ”Priviţi pe Madianiţi ca vrăjmaşi, şi ucideţi-i; căci şi ei vi s-au arătat vrăjmaşi, amăgindu-vă prin vicleşugurile lor…” Numeri 25:17

Sadic pentru vremile noastre, dar trebuie să vedem în aceste afirmații o învățătură ce străbate veacurile, o altă formă a acestei învățături ar suna așa ”împotriviți-vă lui tari în credință!” sau ”să dați la o parte… păcatul care vă înfășoară așa de ușor”…ca madianiții!

Păcate noi și păcate vechi. Trebuie privite fără milă, fără convenții, fără compromis. Cele aflate în inima noastră curățite, cele dinafară respinse. Pilda acestor lupte se află cu detalii în primele cărți ale Bibliei. Să vedem în cucerirea ”țării promise” pilda cuceririi de către noi a ”locurilor cerești” ale lăuntrului nostru. Prin darul ”Celui ceresc” am devenit și noi cerești și toate războaiele din Vechiul Testament, cu stratagemele, fricile, metodele și desfășurările lor au de-a face cu noi, astăzi, sunt luptele lăuntrului nostru. Cu cât mai bine le vom ști și vom medita asupra lor cu atât vom fi mai pregătiți pentru ”lupta cea bună” a credinței.


Cămările grindinei

31 Decembrie 2013

Iov 38:22-23 ”Ai văzut tu cămările grindinei,  pe cari le păstrez pentru vremurile de strâmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?
Apocalipsa 15:21 ”O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni.”

Mărimea unui talant varia: ”Un talant grec, sau un talant attic, avea 26 kg, un talant roman avea 32.3 kg, un talant egiptean avea 27 kg  și un talant babilonian avea 30.3 kg . Palestina Antică a adoptat talantul babilonian, dar a revizuit mai târziu masa.Talantul greu comun, utilizat în timpul Noului Testament , avea 58.9 kg.
Deci e vorba de o grindină viitoare ale cărei ”boabe” vor cântări între 20 și 60 de kilograme.
Oricare din aceste mărimi le considerăm ne dăm seama că este vorba de ceva nemaiîntâlnit încă. Cele mai mari bucăți de grindină căzute vreodată au fost de maxim un kilogram greutate.

O grindină de această mărime(de 30-40 kg) încă nu s-a arătat, Dumnezeu o păstrează ”în cămările” ei până la vremile de strâmtoare, adică până la vremea necazului cel mare.

Apocalipsa 9:16 ”Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.”
Apocalipsa 14:20 ”Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, pînă la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.”

O astfel de grindină ar putea ucide o armată de 200 de milioane de oameni în câteva minute, în așa fel încât sângele să ajungă până la zăbalele cailor. Imaginea teascului ne sugerează o distrugere prin zdrobire , iar grindina stă în ”cămările ei” și așteaptă. Desigur că prin cuvintele ”cămările grindinei” în mod figurat este vorba de o schimbare climatică ce va face  posibilă apariția unei grindine așa de mari. Până astăzi nu a fost o astfel de grindină pentru că cerurile și pământul de acum sunt păstrate (stau în echilibru) datorită Cuvântului, până după răpire când se va declanșa ”ceasul încercării”. Chiar cei mai mulți din frații bătrâni cu care am stat de vorbă consideră că starea actuală de relativ echilibru în lume se datorează existenței Adunării pe pământ. Când Adunarea va fi luată se va declanșa judecata și sfârșitul.

Trăim cu adevărat vremuri apocaliptice. 20 de mii ori 10 mii înseamnă 200 de milioane. O astfel de armată nu ar fi fost posibil să fie recrutată nici acum 30-40 de ani, dar acum este posibil în China sau India. E vorba acolo în textul sfânt de ”calea împăraților de la răsărit”. Apoc 16:12 Pentru ca o țară să poată recruta 200 de milioane trebuie să aibă o populație de peste un miliard. Acum trăim aceste vremuri.

Aceste gânduri mi-au rămas după prezentarea de către un frate a schiței unei cărți: ”Trăim cu adevărat vremuri apocaliptice!”

Nu doresc să fac nici o speculație ”despre vremi și soroace”, dar sunt lucruri care se potrivesc, se dovedesc și se împlinesc sau cel puțin se pot împlini oricând. Astfel de semne și de posibilități sunt tot mai multe. Pentru noi rămâne chemarea de a fi atenți la semne și de a nu ne complace în atitudinea semenilor noștri care ”înadins se fac că nu știu”.

 


Spune că cei bătrîni trebuie să fie treji

31 Decembrie 2013

Tit 2:2 ” Spune că cei bătrîni trebuie să fie treji, ”

Treaz-treji se referă la discernământ, cumpătare, sobrietate, starea celui care nu este beat.

La original scrie despre TREAZ:  nēpháleos (un adjective, derivat din nḗphō, „a fi sobru”) –la propriu, neintoxicat, liber de influențe negative (toxine); (figurat) cu mintea clară; circumspect („sobru”), liber de influențe dominante.

Starea cea mai răspândită a minții tuturor oamenilor este cea de intoxicat, de derutat, de confuz. Cea mai răspândită religie este confuzia, deruta.
Cel mai răspândit sistem școlar este imitația.
Cel mai ascultat profesor: obiceiul.
Cea mai frecventată școală: tradiția.

Beția care provoacă deruta este dată de băutura spirituală cea mai dorită: informația plăcută, interesantă, dorită, amețitoare prin dependența care o dă.
Rânduiala gândurile fiecărui creștin ar trebui ca să aibă o axă, o linie, un dreptar la care să se raporteze, să se măsoare, de la care să nu se abată, spre care să se întoarcă. Această linie este Învățătura apostolilor.
M-am trezit cu acest gând, e ultima zi din an și în mod sigur nu mai sunt tânăr. Mie-mi sună în primul rând ceea ce am scris, dar dacă mai sunt cititori cu păr alb, le prinde bine.

Pericolul confuziei îi paște mai mult pe bătrâni.  La bătrânețe sau pe măsură ce îmbătrânești cunoști tot mai mulți oameni, ai o agendă tot mai încărcată, informația acumulată e mai multă, sunt multe planuri începute, puterile slăbesc, zilele se împuținează, mai un accident sau o boală și dacă nici la soft(la cap) nu e ordine, haosul e gata. De aceea la bătrâni sună mai degrabă: ”cei bătrâni trebuie să fie treji”, ei sunt în mai mare pericol de a fi confuzi și dezordonați în gânduri. Leacul acestei boli(confuzia) e renunțarea la planuri, la agende, la conduită izvorâtă din dragoste de lume, simplificarea vieții, pentru a putea sfinți dragostea de Dumnezeu, pasiunea de cele cerești, de frați, de lucrări bune, de jertfe duhovnicești la care am fost chemați.


Confuzionismul

30 Decembrie 2013

”Cea mai răspândită religie din lume este CONFUZIONISMUL.” Cristian Moisescu

Am citit această afirmație aseară la prezentarea unei cărți. Am meditat și vă scriu și vouă la ce m-am gândit.

Ce folos dacă ai o cheie, ochelari, telefon sau orice altceva și nu le găsești când îți trebuie?
Ce folos dacă ai acces la informație dar nu atunci când ai nevoie de ea?
Ce folos dacă ai în cap o grămadă de informație care nu-ți va folosi niciodată la nimic? Sigur te va încurca însă mereu.
Ce folos dacă acul tău de aur este în carul tău cu fân?

Am comparat mulțimea informațiilor din lume cu un ocean plin de deșeuri(ca după tsunami)  sau cu o mlaștină în care înoți sau te îneci, (când de fapt tu aveai nevoie de un pahar cu apă rece din când în când).
Expunerea necontrolată la informație te ucide, te mânjește, te rătăcește. În acest ocean cu deșeuri în derivă există o insulă, o Stâncă, un loc în care Cuvântul este tare și neschimbător. Acest loc este Cuvântul lui Cristos (Cristos însuși). Toate ce se văd au fost făcute din El, prin El și pentru El, Nevăzutul. El este ordinea gândurilor, rânduiala celor văzute, explicabile doar prin Cuvântul care limpezit le lămurește. Pe această insulă merită să-ți pui tălpile gândurilor. Ieși din mlaștina citirii a-tot și ascultării-a-toate și stai pe stânca Cuvântului, puneți-l dedesubtul gândurilor ca temelie și construiește-ți mecanismele gândurilor pe El.

Deruta și confuzia gândurilor cărnii au ca și cauză efemeritatea motivelor care le generează: obiectele, lucrurile din lume. Azi oamenii prețuiesc și plătesc mult pe ceva, mâine acel ceva devine de nimic și altceva devine de dorit. Și tot așa. Umblarea după lucrurile lumii este moarte. Înainte de moarte sunt confuzia și deruta ce-i stăpânesc pe toți cei prinși de pasiunea căutării lor. Azi emigrează din țara A în țara B, mâine regretă și fug în alta, azi e căutată o meserie și disprețuită alta, mâine toate se schimbă. Toate aceste stări sunt subordonate Scopului Celui ce are alte Plan mult mai adânc decât a noastre trecătoare nevoi sau plăceri.

Discernământul și claritatea (care înlătură confuzia și deruta) vin doar dintr-o ordine lăuntrică a unor gânduri bine aliniate după Cel ce este Cap al tuturor lucrurilor.

Cum s-a spus:
”Imi păzesc Cuvântul: înnoite gânduri,
arsenalul minții ordonat mi-l țin,
rafturi de cuvinte, de idei in rânduri,
gata de alarma luptelor ce vin.”

O anumite ordine sugerată tot de Cuvântul însuși este:
credința în Creație–->căutarea lui Dumnezeu––>credința în răsplătirea căutătorilor––>găsirea și înțelegerea tainei lui Dumnezeu(pe Cristos, nașterea din nou și umblarea prin Duhul(lepădarea de sine))––>creșterea în credință, deschiderea ochilor inimii și înțelegerea Tainei lui Cristos (Adunarea, Cristos în frați, recunoașterea lui Cristos în frați, discernământ) ––>umblarea în acestea, mărturisirea acestor taine, aducerea lor la lumină în duhul dragostei


Între pocăiți, 1905, Chechiș-Huedin

26 Decembrie 2013

 

intrepocaiti1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

intrepocaiti2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

intrepocaiti3

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

intrepocaiti4

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

sursa: Biblioteca Centrală Universitară Cluj, (Biblioteca dDgitală), revista Răvașul, anul III, nr 49, 9 decembrie 1905, pag 2-3 (198-199)
http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/8510/1/BCUCLUJ_FP_PII970_1905_003_049.pdf

 

 

 


”…nu se sărbătorește nașterea Lui, ci Eul omului este în centrul “petrecerii”, stomacul lui”

24 Decembrie 2013

     Din mărturia sorei Magdalena M.
     ”In curand era “Craciunul”, a inceput discutia intre colege ce sa comandam de mancare,si unde sa petrecem “craciunul” la noi in garderoba sau intr-un restaurant. Eu insa nu am luat parte la sfatuirea lor. Au observat ca eu nu contribuiam si m-au intrebat ce vreau eu sa comand. Am spus ca eu nu comand nimic si nu merg cu ele, ca voi sta acasa cu familia. Una din ele cu un ton batjocoritor a spus: ”Ah tu nu ai bani deacea nu vii, hai ca iti platesc eu comanda ta.”Am refuzat. Dupa ce s-au hotarat unde sa mearga, sunt intrebata daca nu vin totusi cu ele. Am spus categoric ca nu merg.

Ele stiau cine sunt,le-am marturisit ca sunt credincioasa, cand m-am angajat la locul de munca primit in 1982. Isi mai bateau ele joc de mine, mai ales doua din ele. Dar taceam si luam din mana Domnului cuvintele rele. Dupa ce au auzit tonul meu care era hotarat, m-au”barfit” la seful nostru.

Eu eram deja in locul meu de munca, cand la cateva minute vine seful ca si un leu racnitor asupra mea, rosu la fata, strigand: ”De ce refuzati sa veniti cu noi? Credeti ca sunteti mai buna ca noi adica mai sfanta?” Totodata a spus tot pe acelasi ton. ”Astazi veti face cutare si cutare lucrare….” Eu cu curaj am deschis gura, dar cu un ton smerit si i-am spus: ”Da,Domnule S…., am sa fac lucrul pe care mi-ati oferit sa il fac”. Apoi deodata s-a inmuiat, cand a vazut cum i-am raspuns si ma intreaba din nou care este cu adevarat motivul ca eu nu merg cu ei la sarbatorirea “Craciunului”.

Am inceput sa ii explic cu indrazneala care am primit-o de sus de la Domnul, timp de 45 minute!!!!. Am explicat ca de putin timp mi-a fost clar ca aceasta sarbatoare nu este de la Dumnzeu, ca din nasterea  Domnului s-a facut o idolatrie mare. Ca am vazut la aceste sederi in restaurant, cum se taraste in murdarie, in bancuri urate numele Domnului, ca de fapt nu se sarbatoreste nasterea Lui, ci Eul omului este in centrul “petrecerii”stomacul lui, cadourile ce sa dau unul altuia ….Biblia nu invata asa ceva. Apoi se vede ca oamenii nu Il vor pe Christos care S-a nascut pentru ei, ca sa ii izbaveasca din pacat, ci El este”scos afara din sarbatoarea aceasta”si batjocorit. Apoi cum pot eu sa mai iau parte la asfel de mese? Am spus ca eu abia acum vad ce nu este biblic in toata sarbatoarea aceasta, pentru ca am cercetat sincer.

Pentru oamenii religiosi, dar si pentru multi evanghelicali si ateisti, sarbatoarea aceasta nu este adusa in cinstea Domnului ci este o sarbatoare pentru:

1-al 13-lea salariu,2-a taierii unui brad din padure si impodobirea lui,3-pentru a da si a primii cadouri4-pentru gastronomie,5- facut de prajituri in felurite retete,6-pentru lumanari si stralucire,7-pentru TV care merge toata ziua,8-cumparat de jucarii si 9- bijuterii,10-a multimii de scrisori si felicitari,11-gástelor si curcanilor facuti fripturi,12-a viselor si amintirilor,13-al sentimentelor si oftaturilor,14-a trompetelor si fluierelor15,-a golului din suflet,16-sarbatoarea care a ingropat ADEVARUL Scripturii,17-sarbatoare conceputa de om…si asa mai departe…

El, seful asculta cu foarte mare atentie,apoi imi spune: ”Doamna M. cand eram copil, dar si inca ca baiat la mama acasa, la noi se citea zilnic in biblie si se faceau rugaciuni si la mese si asa cand era nevoie. Dar apoi m-am casatorit…si ce am luat?…o femeie care a stricat totul ce era bun si sfant in inima mea pusa de parintii mei…”. Din ceasul acela seful meu era alt om fatá de mine….harul Domnului a fost cu mine pentru ca am spus adevarul si nu am facut compromise cu colegele mele, dupa ce am primit Adevarul cu privire la aceasta sarbatoare. (Sotia sefului era una din acelea care isi batea joc de mine,si ma ura nespus de mult toti anii cat am mai lucrat in acel loc de munca.A murit de cancer acum cativa ani.)

Din ceasul acela, atat de binecuvantat, unde am vazut cu ochii mei cum Domnul a “imblanzit leul care racnea asupra mea” acest om a devenit prieten fata de mine, ma ocrotea unde putea, din cauza asta colegele mele, unele din ele ma urau. De atunci in toti anii,( 17) cat am lucrat acolo cu ele, nu am mai luat parte la asfel de mese de batjocura a numelui Domnului.”

sursa: blogul sorei Magdalena: http://hardeladumnezeu.wordpress.com/2013/12/07/eliberarea-mea-din-traditia-craciunului-de-m-m/


Straturile de calcar de pe vârfurile dealurilor….o abordare creaționistă(ipoteză)

24 Decembrie 2013

Știm că la creație pământul a fost scos din apă, scrie la 2 Petru 3:5: ”Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei

Apoi la potop scrie că ”s-au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor” Geneza 7:11

La terminarea potopului ”Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită

Apoi a avut loc o retragere a apelor: ”Apele au scăzut de pe faţa pămîntului, scurgîndu-se şi împuţinîndu-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.”

În ultimul timp m-am întrebat cum s-au format dealurile. Ceva-ceva tot pricepem. E scris că apa a jucat un mare rol la formarea uscatului așa cum îl vedem acum.

În zona în care am copilărit eu (o zonă de dealuri din nordul Apusenilor) între munți, toate dealurile au pe vârfuri un strat cam de 2-3 metri grosime de piatră de calcar. În pozele de mai jos se vede o dungă orizontală albă puțin sub vârful dealurilor. Pe zeci de kilometri, la același nivel se află acest strat de calcar de 3-4 metri grosime. Sub acel strat e un sol argilos, desupra încă câțiva metri de sol și pe unele dealuri pădure. În fiecare sat este o carieră, o ”baie” de un de oamenii scot de veacuri piatră de construcție, e un calcar moale ușor de despicat dar bun de construit.

stanci2

Am  început să mă gândesc la stâncile copilăriei mele abia după ce l-am ascultat pe Emil Silvestru și după ce l-am citit pe Velikovski. Adică după ce m-am vindecat definitiv de boala evoluționistă. Cum s-a format acel strat de calcar acolo? De ce e un strat subțire, de ce la același nivel pe sute de kilometri pătrați? Un răspuns am primit după ce am citit pe blogul lui Adam Alexandru ”Mecanismul Potopului!

Iată ipoteza mea.
Înainte de potop această zonă era o câmpie relativ plată iar nivelul solului era undeva sub nivelul stâncilor albe. La potop ”s-au deschis izvoarele adâncului”, de unde a țâșnit apă fierbinte care a acoperit treptat totul. Apa fierbinte poartă în ea dizolvate o mare cantitate de săruri(mult mai mult decât apa rece), în principal carbonat de calciu(calcar). Timp de mai multe zile cât timp de jos a ieșit apă fierbinte și de sus a plouat apă rece, apa fierbinte s-a răspândit peste această suprafață vastă și s-a răcit încet. Prin răcirea apei, carbonatul de calciu dizolvat s-a cristalizat într-un strat tot mai gros pe fundul ”mării” create de potop. Cristalizarea este fenomenul care se petrece în conductele de la instalațiile din băile și bucătăriile noastre. Cristalizarea este mai puternică în zona de răcire(robinet sau ieșirea din țeavă). Stâncile care le vedem azi sunt fundul mării potopului, acel strat de carbonat de calciu cristalizat și sedimentat.

Ce s-a întâmplat mai departe la potop? După câteva luni, timp suficient de cristalizare și sedimentare a ”soluției” ce acoperea munții, apele au început să se retragă ”de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se” timp de 150 de zile. Această retragere nu a fost liniștită ci ca niște șuvoaie, torente sau cascade, și în mod sigur datorită ”înmuierii” solului în timpul acoperirii lui de apele potopului, retragerea  apelor a putut ”săpa” văi adânci chiar rupând  scoarța de calcar de pe fundul trecătoarei ”mări”. Așa s-au format văile și au rămas dealurile cu crusta lor în vârf. Peste crusta de calcar a rămas un strat de sol nu mai gros de 10 metri, cam egal cu cantitatea de aluviuni lăsate de marea de mult răcită a potopului în retragere.

O întrebare se ridică: dacă e așa, atunci imediat sub stratul de stânci  n-ar trebui să găsim vegetația dinainte de potop? N-am săpat să caut, se poate să fie, carbonificată sau pietrificată de izvoarele fierbinți dar se poate și să nu fie, se poate ca inundarea cu apă fierbinte să se fi petrecut nu ca un geyzer(vertical), ci ca un tsunami(măturând totul) și atunci vegetația a fost de la începutul potopului adunată la un loc formând cărbune.

Nu săriți pe mine, este doar o ipoteză, dar una argumentată. Dacă săriți, aduceți o ipoteză mai bună.

Ce s-a mai petrecut mai departe? De 4500 de ani de la potop încoace, ”pălăria de stâncă” de pe fiecare deal a acoperit doar superficial dealul și la margine au apărut alunecările de teren de sub stratul de calcar care lasă căscate secțiuni verticale ce fac vizibil întreg procesul. Și ne vorbesc. Pentru că trăim vremea când oamenii tac și pietrele vorbesc. Observați liniile albe din poza de mai jos, toate urmează o curbă de nivel. Acolo sunt pietre care vorbesc inimilor noastre zăbavnice.

stanci