O analiză a teoriei atașamentului: un experiment social ratat

Doamna doctor Daniela Mariș a dat timp unei analizei a unei boli provocate de un experiment de stat: abuzul de psihologie aplicată de un fel de ”vânători de oameni” ce se cred fiecare noi Mesia ai unei noi ordini sociale ”superioare”: ”Protecția” Copilului din Norvegia.

Citat: ”Pentru ca in spatele oricarui experiment, fie el medical, social sau de orice alta natura, sta o teorie anume, indiferent cat de geniala sau stupida ar fi ea, am incercat sa o descopar pe cea care guverneaza activitatea Barnevernet. (Recunosc ca am fost orientata in directia corecta atat de interesul meu pentru psihiatrie ce dateaza inca din facultate, cat si de munca de documentare a mai multor persoane, printre care d-na dr. Mariana Goron si d-l Steven Bennett). In acest fel am ajuns, pe de o parte, la teoria atasamentului, iar pe de alta parte, la legislatia statului norvegian privitoare la protectia copilului.

Le luam pe rand. Teoria atasamentului este o teorie…..”

A trecut înainte pe alături

Pe știridesibiu.ro a apărut informația de mai jos:

Nici episcopul penticostalilor din Suedia nu participă la proteste, în Norvegia e pace și liniște, toată lumea e fericită și mulțumită de guvern.

Pace, scumpul meu frate…

N-aș vrea să pierdeți un serial de pe blogul lui Răsvan.

( ….e vorba despre A. Valentin, un securist de soi, perfect ascuns timp de decenii între baptiști, ostași și ”dizidenți”). Un frate din Maramureș (NR) l-a cunoscut bine, AV venea cu sarcini pe la el. Părea sărac, amărât, pleca cu plasele pline de la țară, dădea impresia de rupt în coate. Când fratele NR s-a prins, soția fratelui (mi-a mărturisit), nu l-a crezut. Dar fratele NR i-a spus în față lui AV: ”pe tine te-a trimis cineva aici!”. Mulți și mult timp l-au judecat pe fratele NR că vede năluci, că e paranoic. AV era absolvent de seminar baptist (la comandă), uns pastor apoi însurat tot la comandă cu fiica unui om credincios din Apuseni: Tabita Furdui, …o părăsește după câțiva ani (probabil tot la comandă). Femeia rămâne singură cu un copil. Copilul crește, credincios, crescut de mama și de bunicul și ajunge în USA după multe peripeții. Nu înainte de a se prinde de ce hram purta cel ce-i era tată. Dragii mei, eu n-am citit romane la fel de interesante nici ca viața mea proprie, și e puțin față de ce-au trăit alții. Citiți și cugetați, o să vă prindă bine….) Personajele trăiesc.

Citat:

”Vă spun cum: Securitatea l-a postat la Baia Mare, într-o poziție profesională de control și supraveghere peste întreaga Românie. După ce a fost inspector I.T.B.M., a primit poziția și seviciul sub acoperire, ca distribuitor de otrăvuri pentru deratizare pe întreaga țară, eliberare și negociere de contracte de deratizare, în toate întreprinderile de industria ușoară și industrie grea din marile orașe românesti, unde, evident, mișunau șobolanii.
Orașele cu combinate siderurgice, instituții de industrie usoară, constructoare de mașini, fabrici de textile, industrie alimentară, industrie farmaceutică, industria lemnului, celuloză, țevi etc., din București, Arad, Oradea, Cluj, Brașov, Deva, Hunedoara, Iași, Galați, Constanța, Brăila și oriunde pe întinsul țării.
Permis gratuit de transport C.F.R. la clasa întâi și diurnă, apoi cazarea, o noapte, două, pe la frații ce urmau să fie trași de limbă, subiecții importanți pentru scrisul lui mărunt, detaliat, în mii de note informative.
Dialogul curgea simplu :
-Pace, scumpul meu frate!
-Pacea Domnului, dar cu ce ocazie din nou la noi, frate Anei? Așa daaa! ai venit din nou la „Tricoul Roșu” cu otrăvuri! Pe fain serviciu ai pus mâna! Domnu’ te-a binecuvântat în chip minunat!. Slăvit să fie El în veci de veci!
-Da, așa este, dar iar am fost urmărit. Am dușmani, frate dragă, peste tot. Mă persecută, m-au amenințat și la servici. Iar au fost la Dorz să-i facă percheziție. Hai înăuntru, să nu ne audă cineva, că vreau să-ți povestesc amănunțit!”

Prăvălia de pe strada Copilului

O ține o bunicuță pe nume Barn, care chiar asta înseamnă: ”copil”, în limba ei.
Unii vor crede că am greșit și am vrut să scriu despre copilul de pe strada cu prăvălia,
dar nu, e vorba despre strada Copilului și despre bunicuța cea drăguță. Căutați pe hartă…sau pe Maps.
Bunicuța de pe strada copilului își atrage clienții în prăvălie cu filmulețe despre bunătățile ei. Ba muștar, ba praf de copt, ba unt, chiar și gogoși vinde bunicuța.
Mie nu-mi plac gogoșile, am o alergie teribilă la gogoși, chiar când simt miros de gogoși îmi vine să fug, de aceea nu-mi plac produsele bunicuței. Am alergie și la materialele pentru gogoși, mai ales la aluat și la zahăr.
Iar bunica Barn e expertă în din astea.
Filmulețele bunicuței Barn sunt cu copii și bunicuțe, copii care nu mai pot de dor și bunicuțe care nu mai pot de drag unul de altul, își sar în brațe unul la altul și se privesc în ochi la nesfârșit.

Dar umblă vorbe prin oraș…
Se zice că în țara ei oamenii fură copii.
Că apoi copiii furați sunt dați la hoți de copii care primesc bani să-i crească.
Și că o parte din bani provin de la bunicuța Barn.
Eu n-am crezut la început așa ceva. Voi ați crede?
Ia priviți:

Voi credeți că bunicuța asta ar putea să facă rău vreunui copil?
Nu știu ce să zic, prea se leagă lucrurile: bunicuța Copilului, strada Copilului, piața Copilului, reclama Copilului, propaganda Copilului, interesul Copilului, țara Copilului.
Chiar dictatura Copilului care-și amenință părinții că dacă nu-i cumpără nu știu ce jucării scumpe el poate merge în altă casă, la alți părinți care-i cumpără: casa Copilului.
Sunt multe Casa copilului în țara Copilului.
Și sunt mulți părinți rămași fără copii, care nici măcar nu știu unde sunt ascunși copiii lor, nu-i pot nici măcar vizita când vor.
Dacă bunicuța Barn are oraș, stradă și număr, copiii furați din banii ei n-au așa ceva, părinții lor plâng toată viața după copilași, fără ca cineva să le mai sară în brațe.
Am verificat vorbele și așa este.
De atunci nu mai pot cumpăra nimic de la bunicuța Barn. De fiecare dată când trec pe la Lidl pe lângă raftul cu Unirea mă rog să vină ziua să se unească Ruth și Marius cu copiii lor. Poate după aia voi cumpăra.
Unirea aia de uns rămâne acolo, iau altceva.
Mi-a zis cineva că poate bunicuța Barn n-are legătură cu afacerile cu copii din țara ei.
Eu nu cred asta, de ce atunci la noi ea locuiește pe strada Copilului?
De ce în toate reclamele ei sunt copii? Hî?
Ia ziceți, credeți că nu are nici o legătură? Eu cred că are.
Și de aceea nu mai pot să cumpăr nimic de la prăvălia ei.
Există o legătură.
Cel ce în providența Lui a lăsat să se fure copii, a știut când s-au dat nume la străzi și a pus idei faine în mintea omului cu reclamele. Acela are un Plan.
Conform acestui Plan, acum e vremea plânsului: ”plânge, dragă, plânge!” cu cel ce plânge.
Bunicuța zice că să nu plângi, dar nu mai cred o iotă din ce zice bunicuța.

Alergie la gogoși

Despre castraveți și pepeni scrie în Biblie. Erau hrana robilor din Egipt. Nu costau nimic….decât spatele biciuit și munca de rob.
Despre gogoși nu scrie în Biblie. Ba scrie, despre ALUATUL din ele, că se umflă și crește și că să ne ferim de el.

Eu am de exemplu alergie la gogoși … spirituale. Mă ucid, nu le pot înghiți, fac să-mi crească pulsul imediat ce le simt mirosul, comercianții de astfel de ”bunătăți” dulcege mi-i văd ca dușmani.
N-aș vrea să mă ”vindec”, îmi pare rău de prietenii mei care n-au astfel de alergii, care înghit gogoși la greu și mă îmbie și pe mine.
Dacă le spun că nu-mi plac, se uită chiorâș la mine.
Dacă nu-i simpatizez pe vânzători, ”n-am dragoste”.
Cum să n-am? Îi iubesc cum îl iubea Pavel pe Alexandru căldărarul.

Cineva s-a vindecat de alergie la castraveți și la pepeni.
Cum s-a vindecat? Simplu, s-a rugat și nu mai are alergie. Vizionați filmul mai întâi, ca să înțelegeți mai departe.

Ce idee bună! Să mă rog și eu să capete prietenii mei alergie la gogoși. Dar mai trebuie să fac ceva: să arăt din ce-s făcute gogoșile, cât de mult zahăr, cât de mult aer, cât de mult aluat și cât de puțină făină conțin. Să-i prindă scârba, alergia.

Iată de exemplu o rețetă de gogoși bine testată de ani buni, le-au înghițit părinții și bunicii noștri și ne e rău și nouă de la ele peste decenii:

a scris și a arătat Rădoi Nicolae aici. Că domnul cu castraveții ne-a vândut gogoși zeci de ani și nouă și părinților noștri e în primul rând pentru că n-a avut alergie la gogoși, nici el, nici noi, nu l-a deranjat nici mirosul, nici gustul, nici fabricarea lor, nici pe el, nici pe noi.

Să-l citez pe Aurel Popescu cu litere și cuvinte ca să ne găsească Google la nevoie:
”În cor sinistru cu Uniunea, Miliția și Securitatea, I. Ț. condamnă pe frații săi din Caransebeș-brutalizați și întemnițați-și culme a decăderii, justifică pe provocatori și pe prigonitori.”
”…ne îndreptățește să-l considerăm…unul din principalii autori morali ai valului de represiune dezlănțuit în ultimul timp în România.”
”Ați omorât pe Domnul vieții” a spus Petru iudeilor, deși romanii, nu iudeii îl omorâseră pe Domnul Isus. Deci autorul moral e vinovat, nu securitatea sau miliția acelor vremuri. Dacă ai fi spus aceste lucruri atunci, despre ”fratele…”, despre frații…ai fi fost catalogat ca nebun.

Alt citat:  ”…de ce l-a repudiat până acum conducerea Uniunii și l-a frecat Securitatea? Oare toate acestea erau doar înscenări, menite să arunce praf în ochii naivilor și pentru a scoate la lumină, în vederea eliminării a adevăraților conducători spirituali? Evenimentele par să confirme o asemenea ipoteză.”
Era deci unul din mulții ”falși dizidenți”, momeli pentru atras adevărați oameni credincioși pentru a fi identificați, izolați, debusolați și persecutați.

Pentru a vedea felul cum un om cu adevărat sincer: Liviu Olah a fost paralizat prin frați, vă rog să citiți aici: Surse instruite diferențiat.

Așa se coc și acum gogoșile, vă rog să căpătați alergie la ele, vă rog să vă rugați să căpătați alergie. Așa, simplu.
Să nu puteți sta într-o casă în care s-au copt gogoși.
Să aerisiți casa, nu cumva să rămână miros în casă.
Să nu vă mai miroasă gogoașa frumos.
Să se schimbe ceva, nasul cred că trebuie să se schimbe.

” În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” 2 Corinteni 11:4

Icoana Norvegiei

Acum 4 ani am fost la Memorial la Sighet. Am dat o zi vizitei.
La ieșire am cumpărat o carte.
Mi-a rămas o expresie din carte:”Icoana României s-a spart în mintea mea!” spunea pușcăriașul, intrat la zdup pentru avânt patriotic (verde) și bătut tot din avânt patriotic (roșu) timp de 15 ani cu regularitate de patrioți bine plătiți de patrie pentru slujba lor.
Păi cum să nu se spargă? După 15 ani de luat bătaie de la românii tăi, oricât de patriot ai fi te prinde greața, o scârbă din ficat de tot patriotismul și de toate patriile.
Vă mirați că au plecat 3 milioane de oameni din România în ultimii 20 de ani?
Eu da, m-am mirat, acum după câte am citit apoi din istoria comunismului și după ce am povestit cu multe victime, nu mă mai mir deloc. Rușii au dotat guvernul de la noi (și celelalte guverne estice) cu tehnici de a-și controla prin plase de informatori toată societatea, tehnici care dacă nu sunt scoase din priză (și nu sunt) vor asigura plecarea în următorii 20 de ani a încă 3 milioane.
Pentru că, spionii sunt de obicei mai puțin perspicace decât victimele lor. Victimele se prind repede, dar n-au cui spune, n-au cum spune. Și-și iau câmpii.
Urmăriții sunt mai inteligenți decât pândacii și în general mai cinstiți. Cel puțin în sfera religiei, care o cunosc destul de bine, lichelele i-au urmărit pe virtuoși.
Un om inteligent nu se vinde ca agent, un naiv, un lesne-crezător, da.
Supervaizărul care contrează plasa, da, e inteligent, pe bani mult mai mulți, el știe cu ce ”marfă” lucrează, iar un om prins în plasa asta de ”încadrare informativă”, un om care se prinde de felul cum se croiesc astfel de plase este inundat involuntar de oroare.
Nu e cazul meu, m-am prins, am scris, am descris, m-am descotorosit de câți am putut, de alții m-a descotorosit Tatăl (și atunci mi-a părut rău, că-mi plăcea cum mă lingeau) și cel mai important mi-am păstrat mintea rece. Nici oroare nu am.

Cotețele și gâștele, despre indiferență, informare, durere și implicare

În marketing se folosește acronimul AIDCA.
Atenție
Interes
Dorință
Convingere
Acțiune
pentru a descrie etapele pe care le parcurge clientul de la recepția reclamei la achiziția mărfii.

Dumnezeu folosește scandalul crucii pentru a scoate oamenii din indiferență.

Când am fost în noiembrie la Auschwitz, în timp ce vizitam cuptoarele în care aproape sigur și consătenii noștri evrei și-au găsit sfârșitul, m-am gândit că restul Europei nu știa de ce se întâmplă acolo și poate n-a aflat decât prea târziu. La fel ca și cu Barnevernetul norvegian, un sistem total antiuman dar care acționează sub acoperirea ”legii” și în totală opacitate media. Mă gândeam la ce povestea tata, că cotețele în care ne creșteam porcii au fost construite de bunicul în 1944, pe vremea când la Auschwitz cuptoarele ardeau la maxim.

Eram mic și-l întrebam pe tata: cine-a făcut șura, când, cine-a făcut casa, când, cum, cine-a făcut cotețele. ”Cotețele le-a făcut tata, zicea tata (deci bunicul) în toamna lui 44, când ”s-o rupt frontu’”. Satul era sub stăpânire maghiară, cedat prin dictatul de la Viena și granița era la marginea satului, pe un pârâu.

Protejat: Înregistrare adunare 10 ianuarie 2016

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Drepți între norvegieni (4) Marianne Haslev Skånland, Dictatura stalinistă din Norvegia

Titlul complet: Dictatura stalinistă din Norvegia organizată de Protecția Copilului.
Traduceți cu Google Translate.
Mulțumim Marianne pentru eforturile tale în vederea purei dreptăți. Iată că a venit vremea ca mulți să te citească, să te citeze.

Citat:

”Urmărirea familiilor care încearcă să se salveze și pedepsirea lor sunt aproape ca persecuția dizidenților din statele comuniste ce încătușau creștinii activi și plasau forțat copiii lor în case sau creșe ateiste. Este de asemenea similar distrugerilor Naziste de a crea o ”populație Germanică, sănătoasă” în țările în care au avut puterea.”

În descrierea activității în timp a Barnevernetului Marianne folosește imaginea șurubului care se strânge an de an.

Marianne este profesoară în Norvegia și știe din interior toate abuzurile organizației create pentru a proteja copii, organizație care însă a ajuns să terorizeze mii de familii.

Pagina web a Mariannei: http://www.mhskanland.net/index.html

Protejat: Înregistrare adunare 3 ianuarie 2016

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Avocatul norvegian Christian Wulff Hansen: ”Noi avem acum o mulțime uriașă din toate categoriile sociale căreia îi este frică de Barnevernet.”

Aceste lucruri le recunoștea avocatul citat în 2013. Prin ”noi” se referea la societatea norvegiană.
De atunci lucrurile au mers tot spre rău.

sursa: Când ți-e frică de cine trebuie să te apere.  folositi Google translate

”Oamenilor obișnuiți le este frică de Barnevernet!”

Opacitatea presei norvegiene, felul cum au transmis câteva secunde cu mitingul de la Arad, încât oricine din Norvegia care a văzut știrea la televiziune n-a văzut mai mult de 20-30 de oameni, așa de tare s-a tăiat și s-a deformat filmul e un exemplu stalinist de dezinformare, ce să aștepți de la un stat care plătește pe toți ca să scrie bine despre …stat!

Avem garantată minciuna și în continuare de la un astfel de sistem, deci manifestațiile sunt legitime.

Mai avem o metodă mai sigură: ”calea cea nouă și vie”, pătrunderea până dincolo de perdea, unde avem un Antemergător care ia rugăciunile și le duce mai departe către cercul de hotărâri la care și îngerii doresc să privească. Nu neglijați acest aspect și păstrați vie și în voi durerea celor ce-i doare pentru copiii pe care acum îi învață alții, le zâmbesc străinii și care poate au început să se obișnuiască cu străinii, să le placă poate.

E o pildă de felul cum și diavolul ne răpește, ne zâmbește, ne încântă și ne face să ne bucurăm de mizeriile lui sclipicioase din ”casa lui adoptivă”. E nevoie de răscumpărare.

Cine îi va ”mântui” pe copiii răpiți din Norvegia?
Dar cine îi va mântui pe oamenii de lângă noi?

Pentru copiii din Norvegia plânge o lume, e o durere clară.
Pentru lume plânge cineva? Noi avem o mulțime mare de oameni care se tem de diavol, de boli, de moarte, de dezastre. E tot o durere, tot o răpire, tot o înșelătorie!
Copiii din Norvegia, au avocat, au avocați, se ridică voci pentru ei, pentru familii, pentru dreptate și adevăr.
Oamenii din lume au și ei Avocat, au și ei nevoie de dreptate și de a fi salvați din  starea de răpiți. Le-ai spus oamenilor despre Avocatul cel mare? Le-ai arătat drepturile, le-ai povestit despre Tatăl lor drept și despre Casa Lui sau te bucuri nătâng în cocioaba prăpădită a răpitorului tău de jalnicele lui preocupări, numai ca să te țină departe de Tatăl tău și de lucrul dat ție să-l faci?

Așa cum avocatul norvegian Christian Wulff demască în articolul lui Barnevernet și practicile necinstite ale acestuia, tot așa avocatul evreu Isus Hristos demască în cartea lui: Biblia, în creația Lui și în tine însuți toate denaturările și minciunile vrășmașului și răpitorului sufletului tău.

Isus vrea să te răscumpere, fii pregătit să fugi cu El!

Mercenari cu tastatură

(Postare lungă.)
În evul mediu și în antichitate mercenarii erau soldați angajați cu salariu.
Nu conta nici naționalitatea, nici religia. În funcție de cine pe cine angaja și cum se purtau războaiele, se ajungea de se băteau români cu români, maghiari cu maghiari, nemți cu nemți, catolici cu catolici, totul depindea de cine pe cine a angajat.
Mai mult, conta nu principiul, ci banul, nu idealul, ci suma.
Când nu mai aveau bani să-i plătească, regii sau principii făceau expediții speciale de jaf pentru a-și ”plăti” cu ce se fura armata de mercenari. A fost o practică uzuală în evul mediu.

Astăzi e la fel pe câmpurile de bătălie ale internetului.
Se țăcăne din tastatură ca din mitralieră, se ucid idei, opinii, imagini.
După terfelirea imaginii și învățăturii cu care te lauzi, nici nu-ți mai vine să-ți ridici capul, ești învins.
Mulți din luptători sunt sinceri, ca haiducii, ca oastea țării, își apără ideea, opinia, neplătiți de nimeni, doar dragostea îi mână.
Alții nu sunt așa, alții scriu plătiți de boieri de opinii, pentru a crea regate de păreri, împărății de obiceiuri. Și ei țăcăne din mitraliere de tastaturi și lasă în urmă morminte de păreri împușcate. Cimitire întregi, cum am scris aici.

Cum să-i recunoști pe cei sinceri de cei plătiți? Nimănui nu-i scrie în frunte și nici el nu scrie dacă luptă de drag sau pe plată. Și dacă spune, cine-l crede?
Când te uiți că cineva manifestă entuziasm față de o cauză îl întrebi prima dată din ce trăiește. Dacă are o meserie ca Domnul Isus, ca apostolul Pavel și ceea ce spune nu-i aduce decât necazuri, poți să-l crezi că o face din inimă. Dacă însă este plătit de cineva, fii prudent! S-ar putea să înghiți gogoși. S-ar putea ca cineva să-ți scrie planul minții pentru a te înrobi, sau pentru a te păcăli, sau ca să-i iasă lui câștigul. S-ar putea să ți se pună cătușe de litere în propriul tău cap și să ți le închizi singur crezând că te aperi.

La cazul Bodnariu au apărut reacții scrise evident de mercenari cu tastatură. Barnevernet are prieteni în România, a ținut cursuri la Sinaia, s-au legat prietenii. S-au făcut excursii, acum se plătesc polițe cu articole de stins focul durerii lui Bodnariu. Gunoiul trebuie astupat bine, bine sub covor. Dar, problema nu e gunoiul așa de mult cât roaba care-l duce.
Este o discriminare a familiei extinse, sunt persecutați și bunicii nevinovați, unchii, mătușile.
Dacă părinții sunt brute, arestați părinții, băgați-i la zdup, pe 5, pe 15 ani, până la majoratul ”victimelor” și dați copiii la bunici, la unchi, la mătuși, nu-i scoateți din familie, din neam, din limbă.
Statul nu e familie.
De ce să sufere familia extinsă, sunt bunicii și unchii  vinovați cu ceva?
Iar părinții de ce să sufere doar despărțirea? Este despărțirea o pedeapsă în Codul penal? Dacă e pedeapsă cu ce o măsori? Cu ce se măsoară trauma?
Dacă părinții sunt vinovați să intre la pușcărie, de ce sunt liberi?
Poate mâine ”se uită urât” la alt copil pe stradă și-l traumatizează psihic prin prezență?
Legați-i, la polul nord cu ei, că aveți Siberia voastră!….uf

Astăzi a fost manifestație antibarnevernet la Vilnius, Lituania. Prezență slabă deși sunt mulți părinți disperați lăsați fără copii de Barnevernet și acolo. Politicienii lituanieni sunt implicați săracii, dar diferența e că în spatele părinților îndurerați din Lituania (sau din Polonia, sau Cehia, sau Rusia) nu stă o comunitate sensibilizată la durere, ca la Bodnariu.

Tocmai aceasta urmăresc mercenarii cu tastatură din România, să desensibilizeze puternicul sprijin de care are parte familia Bodnariu pentru a micșora amploarea mitingurilor de sprijin. Ei speră că e un foc de paie, dar nu e așa.

Oamenii de la noi s-au prins. Persecuția ascunsă a statului a fost norma în comunism, iar metodele trădează prin similaritate.
Ce ascunzi? De ce ascunzi? De ce te ascunzi, dacă ești stat?
De ce apelezi la informatori, de ce trebuie ca profesorii, învățătorii și educatorii de grădiniță să fie spionii tăi? Vrei cetățeni buni? Îi formezi tu, nu părinții?
Atunci de ce-i discriminezi pe părinți, de ce trebuie să fie incriminați părinții din start? Nu este aceasta o discriminare pozitivă a copiilor, doar pentru că sunt mai slabi la un moment dat? Și copiii greșesc, trebuiesc disciplinați, așa cum le dai injecții. În Norvegia copiii stau zâmbind la injecții, nu-i imobilizezi forțat? Atunci de ce trebuie feriți doar de microbi și de neascultare nu?

Întrebări de bun-simț pe care mi le pun cum ar trebui să și le pună oricine judecă. Nu aștept răspuns de la nimeni. E doar o cugetare pentru tine, cel ce ai citit tot până aici.

Statul este rânduit de Dumnezeu să laude pe cel ce face binele și să pedepsească pe cel ce face răul. Așa scrie în Biblie și așa este, lumea este făcută de Dumnezeu și vrea nu vrea cineva, funcționează după legile Lui. Cine vrea să schimbe aceste legi va ajunge de râs. Când nu mai face acest lucru, statul se descalifică și Dumnezeu intervine. Noi suntem datori să arătăm și acest adevăr, printre multe alte adevăruri ale Scripturii.

Păstrați sensibilitatea și sensibilizarea pe caz, informați-vă și informați!
Dacă nu ar exista raportarea la Scriptură, și la mitingurile pro-Bodnariu din România ar fi fost tot cam atâția manifestanți ca la Vilnius, sau poate cam ca la Praga.

Barnevernet conține o filozofie de tip nazist a interesului ”superior”, aplicată cu religiozitate de un ”cler” bine plătit alcătuit din psihologi aflați deasupra oricărui control, care au înființat lagăre secrete pe tot teritoriul Norvegiei.

Despre răpiri de oameni am mai scris pe acest blog, citez:

1. de aici: ”…..M-am gândit la cât de vie trebuie să fii rămas în mintea celor răpiți imaginea locului, a părinților, a dragostei lăsate în urmă.
Ce rană continuă au suferit restul vieții lor, știind că undeva este ceva mult mai bun decât starea de rob. Și m-am gândit la cei ce s-au ”adaptat”, ce au început să se obișnuiască și să uite, au început ”să se simtă bine” cu răpitorii.

Și diavolul l-a răpit pe Adam la cădere, apoi urmașii lui Adam au uitat de starea dinainte și s-au obișnuit cu răpitorii. Câtă durere pe tatăl ”trădat” mai ales văzând din cerurile lui cum imaginea(chipul) copiilor săi se transformă încet-încet în imaginea(copia) dușmanului Său, iar copiii se bucură de starea asta.

Citeam poezia Tatianei:
”De-atunci … se naște pururi Absalom
cu ceata lui de mii și mii de Core
de-Ahabi și Iude prinși mereu, ca-n hore….
Și-Adam
tot mai puțin aduce-a om.”

Întreaga omenire este răpită și ”învățată”(educată) de vrășmașul Tatălui natural. Noi, omenirea secolului XXI gândim adesea, spunem și facem obiceiurile răpitorului.”

2...și de aici
”În Biblie găsim un astfel de răpire, de furt de oameni: Calea lui Ieroboam. Toți împărații de după Ieroboam poartă vina ”căii lui Ieroboam”.

Important de observat e că răpirea se face CU ceva, există o unealtă, o capcană pentru răpit de fiecare dată. Și cel mai mult se temea apostolul pentru ”copiii” lui, născuți de el în chinuri, să nu fie răpiți de cineva, cu ceva. Teama lui era o durere reală, avertiza adesea ca un tată sau o mamă pe copiii lor.

Există o răpire prin lingușire, prin dulceața prefăcătoriei, o răpire cu zahăr. O găsim în Biblie, o găsim printre noi. Am citit recent ”Moștenirea Kremlinului” și acolo este citat Ceaușescu care spunea unor ofițeri de-ai lui prea zeloși în folosirea spionajului: ”Oricât zahăr ai pune pe un …„gunoi”, nu-l poți vinde ca prăjitură.!” adică există o limită a prefăcătoriei care o poți folosi sau a ceea ce poți obține cu ea (Ceaușescu a folosit un cuvânt mai românesc în loc de gunoi). Dacă dai deoparte zahărul, pute. De aceea, așa cum nici o gospodină nu se supără că cineva dă jos zahărul pudră de pe prăjitură, nimeni n-ar trebui să se supere dacă i se refuză lingușitoria, gustul e dedesubt. Zahărul e unul din cele mai nocive ”alimente”, spun medicii.

Mă uit câteodată pe net la programele unor biserici, conduse artistic de pastori, numai…zahăr. Unul din ei m-a vândut și pe mine (a vândut pe mai mulți, colegi de-ai lui de serviciu, majoritatea necredincioși) exact în perioada când a fost promovat în ”funcția” de pastor. Acum este tot acolo, adunarea e ”catedrală”, iar amvonul are în spate un scaun înalt, înalt. ”Domnul să binecuvinteze pe fratele care va…” sună stereotip conducerea lui mieroasă, iar cei răpiți de ticăitul de ceasornic al acestor programe, se bucură de…zahăr.”

3. Un alt caz de răpiri despre care am scris este al lui Cynthia Ann Parker.
O fetiță albă din america, răpită de indieni la vârsta de 9 ani este găsită de familia ei după 25 de ani. A fost imposibil să fie reasimilată, era ”indiancă”, cu toate eforturile rudelor ei de a o recâștiga. citez: ”… m-am gândit cât de asemănătoare este această istorie cu istoria îndepărtării oamenilor de Dumnezeu. Amăgirea, limba și obiceiurile șarpelui ne-au cucerit și ne-au îmbibat personalitatea încât ajungem să-l vedem străin pe Dumnezeu, să nu-i pricepem limbajul și să ne fie nesuferită compania Familiei alor Lui. Ajungem să vrem la vechiul ”trib”.”
Încerc să înțeleg durerea lui Marius și Ruth și a celorlalți părinți de copii răpiți la gândul că cu vremea, copiii lor se înstrăinează, ajung să se bucure cu răpitorii, să râdă, să uite, să învețe felul de a fi al celor ce i-au răpit.

Cred că răpirea e mai sfâșietoare ca moartea. Moartea o lasă Dumnezeu și noi credem că prin moarte omul ajunge la odihnă și apoi la înviere. Răpirile le fac oamenii și cei răpiți ajung fără să conștientizeze în chinurile unui trai între mascați, între actori, între hoți zâmbitori.

Aceasta e starea întregii lumi, noi toți suntem copii furați de amăgirile șarpelui cel vechi, al Balaurului ce ne distrează ca să-l uităm pe Tata, să ne placa familia lui adoptivă.

 

”Atunci ne-am dat seama că ținta lor e David” (Mărturia unei familii de români care a fugit din Norvegia: Jan și Ionela Rădoi din Giurgiu)

Mărturia unei familii de români care a fugit din Norvegia în martie 2015: Jan și Ionela Rădoi din Giurgiu și copiii lor: Mădălina 14 ani și David 2 ani.
Este o persecuție ascunsă acolo, cam ca și securitatea de la noi dar mult mai justificat, mult mai pe față.
sursa1, sursa2

Citate:

”Am plecat în secret fără să anunțăm pe nimeni. Nici pe prieteni, nici pe șeful meu. Am lăsat cheile de la muncă în camera noastră, cu un bilet în care explicam motivele gestului nostru. Am lăsat tot ce aveam – televizor, electronice, sculele mele de construcții -, pentru a nu-și da nimeni seama că am plecat. (…) Ne era frică, eram disperați, ne temeam că nu vom putea părăsi teritoriul Norvegiei. Am scos bateriile din toate telefoanele, am luat doar lucruri din dormitoare ca nimeni să nu bănuie că suntem plecați până ieșim din Norvegia. Am condus continuu, am ocolit 800 km în plus prin Suedia, deoarece la Kristiansand, cu bac-ul, era control și ne temeam. Am ieșit dimineața din Norvegia, conduceam și plângeam cu toții gândindu-ne prin ce am trecut. Am ajuns cu bine în România, dar complet epuizați.”

Cum a început?

”…fata a început să se plângă că se plictisește în Norvegia…”

”Din acel moment, fata a devenit foarte rea, căuta numai ceartă. Îi tot repeta mamei sale că se va răzbuna pe noi, că o să ne facă să suferim foarte mult. Mama nu-i acorda importanță, iar la un moment dat fata a spus că nu se lasă până nu mă bagă pe mine la pușcarie…”

”În urma unui schimb aprins de replici între tată și fiică, aceasta a ripostat cu jigniri și și-a lovit părintele. La rândul său, tatăl a reacționat lovindu-și fiica. „Fata a început să plângă și să spună că ne denunță la poliție. Eu, foarte bulversat, i-am spus să facă ce crede de cuviință””

Intervenția Barnevernet și arestul

”După un timp, casa s-a umplut de polițiști, au dat buzna în toate camerele, mi-au pus cătușe și am fost ținut trei zile în arest. În acest timp, soția a fost interogată de Poliție și Barnevernet, copiii, care se aflau la altă familie, la fel””

”traducătorii – erau diferiți la fiecare întâlnire – ne spuneau, printre rânduri, să ne punem noi avocat și să avem grijă ce declarăm, deoarece ei urmăresc doar să ne ia copiii”, relateză tatăl.

”La școală, părinții au stat de vorbă cu un profesor, care le-a pus o mulțime de întrebări și a notat conștiincios răspunsurile, ca la un interogatoriu.”

”După prima întâlnire, fata a fugit de la familia la care fusese plasată și a venit singură acasă, la părinții săi.”

”„Ne vizitau destul de des. Ne întrebau, pe ore, ce am făcut, la ce oră servim masa, etc. (…) Ne interogau pe rând și ne puneau aceleași întrebări să vadă dacă răspunsurile coincid. Ne-au întrebat cum ne înțelegem cu fata și am spus că ascultă acum și că îi pare rău. Fata, la fel, spunea că am depășit momentul și că nu o învinovățim de cele întâmplate. De unde la început păstrau aparențele de calm și amabilitate, văzând că nu mai avem conflicte și probleme cu fata, deveneau tot mai nervoși. Ne spuneau că vor să ne ajute și că trebuie să declarăm toate problemele noastre, altfel ei nu ne pot ajuta și ne scad șansele de a-l recupera pe David”

”Toate întrebările părinților cu privire la momentul reîntoarcerii în familie a lui David și la motivele pentru care cel mic rămânea în grija unor străini rămâneau fără răspuns. „Atunci, ne-am dat seama că ținta lor e David și că se folosesc de conflictul cu Mădălina pentru a-l lua definitiv pe cel mic”, susține tatăl.

”La următoarea întâlnire, ne-au reproșat că David nu se simte protejat de mama sa și de aceea a fost rece cu ea. I-am întrebat dacă băiatul plânge după familia sa, iar ei ne-au răspuns că doar o dată a plâns puțin și de atunci deloc, că se simte foarte bine în noua familie și s-a integrat”

” David se întoarce acasă, dar că trebuie să semnăm niște condiții, altfel nu se întoarce. ……Ne-au spus că vor veni în control la orice oră din zi și noapte, neanunțați, și că suntem obligați să deschidem”, povestește tatăl.

”Luni, pe 2 martie, am fost sunați că la ora 11 băiatul se întoarce acasă, dar și ei vor sta cu noi și vor filma cum reacționeaza băiatul. Ne era teamă,……. a sosit o mașina și a coborât băiatul. Când ne-a văzut, au început să îi curgă șiroi lacrimile, îi tremura buza de jos și a fugit direct în brațele mele. Și acum plâng când îmi amintesc. Am intrat în casă, cele două doamne doar filmau, nu interveneau. Era un munte de fericire băiatul, fugea ba în brațele noastre, ba le arăta doamnelor jucăriile, “uite asta e casa mea”, “uite baia”, “uite unde dorm eu”, fugea peste tot, era foarte fericit”

”Avocatul i-a avertizat pe părinți.…”

”…educatoarea de la grădiniță i-a avertizat pe părinți că toate reacțiile și vorbele băiatului sunt monitorizate, iar cadrele didactice au obligația să noteze totul într-un caiet.”

”O româncă asistentă la un medic stomatolog, care avea copilul la aceeași grădiniță, a mai transmis părinților un avertisment. „Mi-a zis să avem grijă că aici legile copilului sunt foarte aspre și la controlul dentar, care e obligatoriu, copiii sunt dezbrăcați complet, li se fac poze și, la cea mai mică vânătaie sau zgârietură ori alt semn, medicii sunt obligați prin lege să anunțe Barnevernet, care începe imediat o anchetă…”

”După discuții cu mai multe persoane care aveau legături cu Serviciul sau informații despre funcționarea acestuia, familia s-a decis să nu mai aștepte verdictul Protecției Copilului și să plece din Norvegia.”

Apoi au plecat spre România.

Cred că am citat aproape tot articolul. Mai este și un video aici.

Pilda judecătorului (norvegian) nedrept, despre împietrire și sensibilizare

Situația copiilor norvegieni și luptele pentru eliberarea lor seamănă perfect cu Pilda judecătorului nedrept.

Pilda judecătorului nedrept.

1. Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

2. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

3. În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.»

4. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

5. totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.»

6. Domnul a adăogat: «Auziţi ce zice judecătorul nedrept?

7. Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

8. Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?“

Am vorbit duminică în adunare despre acest lucru și de asemenea despre răpire.
Există în oameni o împietrire a sufletului dată de păcat, dar de asemenea
mai există o sensibilizare dată de durere: sensibilizare față de semeni și prin ei față de Dumnezeu și față de Cuvântul Său.

 

Protejat: Înmormântare Maramureș, 23 decembrie 2015

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Protejat: Înregistrare adunare 20 decembrie 2015

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Autostrada mântuirii neamului

”Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa,…” Faptele Apostolilor 17:28

O pun ca un mod de abordare față în față cu catedrala mântuirii neamului sau cu moscheea înspăimântării neamului.
(Că e mântuire, catedrală sau moschee e subiect discutabil, dar că e neam, nu.
Dar cum cu catedrala se fură mai ușor, autostrada rămâne să aștepte până se vor descoperi probabil metode sigure de a fi folosită la furat bani publici.
La aproape 27 de ani de la revoluție era cazul să fie gata cel puțin 4-5 autostrăzi trans-carpatice. Banii s-au turnat însă în catedrala jefuirii neamului care a costat ”…400 de milioane de lei. Bani din care s-ar putea construi …. 300 de kilometri de autostrada.”)

Dar de ce scriu aceste lucruri pe un blog numit creștin?
Pentru a fi o pildă.
Și în capul nostru ne vine să ne croim mai degrabă catedrale decât drumuri.

Psalmul 84:5 ”Ferice de omul a cărui putere este în Tine: în inima lor sunt croite drumuri”

În loc de a ne construi în cap drumuri pentru gânduri, ne place mai mult să clocim catedrale de dogme.
Autostrăzile neconstruite într-o țară plină de catedrale poleite ne vorbesc despre suflete fără drumuri. Nu ne place să ne umble capul, nu ne place să tragem concluzii, iubim mai mult dogma decât argumentul, impresia mai mult decât deducția.
Catedralele poleite într-o țară plină de drumuri strâmte ne vorbesc despre strâmtorarea din suflete. Ne place să mergem undeva ca să avem de unde veni (la biserică), să luăm lucrurile de-a gata, să luăm concluziile trase de alții, să nu punem la îndoială părerea mulțimii (mai ales dacă e una mare), să ne asociem de ceva, să nu fim singuri.

Dar starea minții noastre ar trebui să fie una de mișcare, de transfer, de trecere. De la neștiință la știință, de la neștiință la cunoaștere, de la strâmtorare de inimă la lărgire.

Munții Carpații care i-au protejat pe străbunii noștri mii de ani, le omoară acum nepoții în rate de câteva sute pe an când sunt traversați pe drumuri întortocheate și aglomerate.

Dogmele care la o anumită vârstă spirituală protejează principii, ajung să ucidă pe cei ce vor să lupte pentru Dumnezeu închistați în armurile strâmte ale gândurilor mistice și dogmatice.

”Croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat!” Evrei 12:13

Cărările drepte te vor mântui și-ți vor mântui neamu-rile.

Cum se construiesc autostrăzile mântuirii din minte?

”Pînă voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele,… Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii, pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mîntui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.” 1 Timotei 4

Vestirea Cuvântului lui Dumnezeu este o construcție de drumuri: cu vestirea se construiește calea din inimă, cale pe care sufletele vor umbla de atunci încolo. Iar dacă autostrăzile peste Carpați mai au de așteptat, cele ale sufletului le putem construi cu proiectul, dinamita și  excavatoarele Cuvântului lui Dumnezeu.

Protejat: Înregistrări din adunare 13 decembrie 2015

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Protejat: Înregistrare din adunare 6 dec 2015

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

”Interesul superior”, ”rasa superioară”: lozinci darwiniste

Uups, Norvegia, ai făcut-o din nou!

sursa
Lumea aceasta este creată de Dumnezeu și funcționează după legile Lui. De câte ori ateii au vrut să experimenteze filozofiile lor mincinoase au dat greș. Dar se pare că nu renunță.

”Rasa superioară” era ideal al ideologiei naziste, ideologie de origine darwinistă, pusă în practică de Hitler și partidul lui.  A generat Auschwitzul și printre altele Lebensborn, un program de producere de generații ariene.
”Interesul superior” este lozincă a psihologilor Nordici, care pun în practică Teoria Atașamentului, tot o ideologie de origine darwinistă, aplicată  de Barnevernet (Protecția Copilului din Norvegia):

Ispita de a aplica teoriile darwiniste pe copii nu este nouă, a încercat-o și Hitler în al doilea război mondial pe copii născuți ”arieni” din soldați germani și mame norvegiene.

Povestea este aici. Experimentul a avut un nume: lebensborn.

Pentru nazişti Norvegia reprezenta un adevărat El Dorado în ceea ce priveşte materialul genetic, iar din 1940 au implementat programul și în această țară, numărul naşterilor ridicându-se la 12000, scrie Historia.

”Metodele folosite în acest scop fuseseră puse la punct de către eugenistul german Hans Günther, care îşi întemeiase pseudo-teoria pe cercetările rasiale ale teoreticianului francez Arthur Gobineau.”

 

Teoria atașamentului a fost inventată de un psiholog și iată și-a găsit nebuni s-o practice: că de fapt tata și mama sunt roluri sociale și dragostea este doar un atașament ușor de distrus, ușor de creat, ”știm noi cum” zic ei. Știm și noi: prin răpiri, minciună, îndepărtare, izolarea părinților de copii. De fapt nebunii nu-s chiar nebuni de tot, sau nu numai ei, mai nebuni sunt ăia care socotesc această teorie știință, cei ce-i plătesc, de fapt cei care fac bani sprijiniți pe această teorie: bancherii.

Să gândim rece: dacă nu ar aplica principiile teoriei atașamentului de ce ar trebui să dea doar 2 ore de vizite pe săptămână la copii cu părinții? Și orele acestea, supravegheate de psihologi, nu de poliție, ce pericole sunt aici altele decât că nu le-ar mai funcționa teoriile lor cu atașarea? E evident că prin astfel de metode ei urmăresc ruperea legăturii cu familia naturală și crearea atașamentului de perechile de homosexuali (m-am enervat) ce-i vor adopta pe copilași.

Urlător la cer!

De aia nu-i dau pe copiii Bodnariu. Barnevernet studiează pe copii atașamentul și pe părinți trauma. Cum scade zi de zi atașarea față de părinții naturali, cum se obișnuiesc părinții cu pierderea, cum crește atașarea față de ”cuplurile” ce-i adoptă.

Groaznic.

Dar Dumnezeu face și El un experiment, că așa a zis: ”puneți-mă la încercare zice Domnul…” și vedem cum  scăderea reputației Norvegiei în lume va avea nevoie de mai puțin de un an. Că așa scrie norvegianul ăsta în prima poză: ”Zidurile Barnevernetului vor cădea. Reputația Norvegiei este ruinată încă odată.

Copiii noștri cântau când erau mici cu plăcere pe mașină ”zidurile ‘nalte de la Ierihon!”
Parafrazând: ”Zidurile ‘nalte de la Polul Nord nu se vor zidi din nou!”
Ar fi și păcat, țara e frumoasă, e bogată, are un fond suveran de investiții de aproape 1000 de miliarde de Euro și își distruge reputația pentru 1 miliard de Euro cât a investit familia Wallenberg în acest experiment de tip nazist. Fiind și frumoasă și bogată, Norvegia se mândrește. Probabil, fiind un Tată bun, Dumnezeu are răbdare ca norvegienii să înțeleagă că ”Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii.” Proverbe 16:18

 

Teoria atașamentului, sau despre psihologia pe nedrept numită astfel (4)

Despărțirea copiilor de părinții biologici este un experiment social în Scandinavia, experiment aprobat tacit de stat și sponsorizat nu știu de cine, experiment care dacă nu va fi oprit, va continua să producă efecte de tip Auschwitz sau Siberia.

Teoria atașamentului a fost dezvoltată de psihiatrul englez evoluționist și ateu John Bowlby care s-a inspirat din scrierile lui Darwin la fundamentarea acesteia.

La un congres de psihologie pe tema Atașamentului la Universitatea din Lund, mai mulți psihologi, cercetători, medici care lucrează și în domeniul Protecției Copilului (Barnevernet) se laudă cât de fideli urmează ei această teorie. Aveți aici un rezumat cu prezentarea celor 25 de participanți, prezentare din care voi spicui:

-Această teorie a atașamentului mi-a devenit paradisul meu profesional de siguranță. …
Eu predau teoria atașamentului și aplicațiile ei clinice la Universitatea din Goteborg și țin cursuri extensive pentru audiență neacademică (cu lucrători sociali și din sectorul de sănătate)(Andres Broberg)

-Mi-ar plăcea să învăț mai mult despre cum să folosesc metode din teoria atașamentului într-un mod sistematic în activitatea mea clinică. (Miranda Hinde)

– I am also engaged in the Circle of Security (CoS) work in Norway and teach the Secure Base Safe Haven coding system to those who will learn the Virginia Model of the CoS. Further I am a supervisor in the Group Model (again the Virginia Model), and I teach attachment theory and clinical use of the Crowell-procedure and the Working Model of the Child Interview to CPS workers and clinical psychologists. (Heidi Jacobsen)

-Și mai zice Heidi că ”. The Nordic countries are different in so many ways from other countries in the western would concerning welfare and how to work with families who need help from the CPS.”

adică că ”țările nordice sunt diferite în așa de multe feluri de alte țări din lume occidentală cu privire la protecția socială și cum să se lucreze cu familiile care au nevoie de ajutor de la Protecția Copilului.

De acord, și nemții erau diferiți, numai la ei erau lagăre de exterminare.…să vedem mai departe…

Vă reamitesc, citez de la niște înfumurați ce crează teorii prin care despart copii de părinți pe baze științifice. Statele păcălite le dau bani acestor încrezuți, bani grei.

Să continuăm:

-Sunt convinsă că aplicarea metodologiilor teoriei atașamentului este plină de satisfacții….
De asemenea, sper că …se poate face posibilă dezvoltarea de
contribuții complet noi în domeniul atașamentului, bazându-se pe caracteristici unice, comune ale societățile noastre Nordice…(Elia Psouni)

–Teoria atașamentului a fost o bază solidă pentru munca mea terapeutică pentru o
perioadă lungă de timp. (Eva Tedgard)

–Teoria atașamentului este baza muncii mele (Birgitte Wedel-Jørgensen)

Separarea forțată a părinților de copii este studiată științific în Norvegia, acești noi Mengele ai nordului știu că traumatizează, dar o fac pentru un înalt scop social. Citiți acest articol dintr-un studiu al Societății Internaționale pentru studierea stresului traumatic.
Un paragraf: ”Children (n = 28) were observed during forced removal from home or school by Child Protective Services due to allegations of child maltreatment. Children’s memory for the removal was tested 1 week later, and biological parents (n = 28) completed an adult attachment measure. Parental attachment anxiety significantly predicted children’s distress during less stressful phases of the removal, R² = .25,…”

Sunt formule, coeficienți, teste și analize. Semnează articolul: Annika Melinder, Gunn Astrid Baugerud, Kristianne Stigsdatter Ovenstad and Gail S. Goodman

Dar să vedem acum ce părere au alții din Norvegia despre teoria atașamentului.

Doamna Marianne haslev Skandland are cuvântul:
”Teoria atașamentului în forma în care domnește astăzi trebuie să fie socotită ca o pură aberație, eroare și rătăcire. Nu este nici măcar aplicată într-un mod logic și coerent de către mediile psiho-înfierbântate în profesiile de protecție a copilului care jură pe aceasta. Ei iau copiii cu forța de la părinți și le spun că copilul „nu este atașat la”, dar susțin că copilul este atât de irevocabil „atașat” la cei ce au înfiat copilul și cu care copilul a fost de un an sau cam asa ceva. – Ei bine, națiunile noastre și-au primit „știința”, „experții pediatrici” și formatorii de decizii politice pe care le merită.

”Attachment theory, freudianism and a lot of other speculative thoughts in CPS circles are naïve, primitive behaviorism, a deterministic and mechanistic belief in the sole importance of the environment. Practitioners carrying out these ideas are not aware of this and do not know of the criticism which such beliefs in the social sciences have long since been met with. Being child and parent is not socially constructed role-play. The correlation between illness, criminal record, general asociality on the one hand, and having been taken away from one’s own parents on the other, is striking and shows in all studies of such phenomena (26). The sufferings and the behaviour and actions of parents and children if they are forced apart show clearly that attachment theory is a cul-de-sac. It cannot explain why both adopteds and foster children in large numbers intensely seek to go back to their own families. It is obviously not enough to ‘know about one’s roots’, one wants to live near them, have contact and dialogue with them. The instinct of belonging together has evolved through evolution and manifests itself through very deep feelings and reactions. While pair relationships – the closest relationship we know of between unrelated people – are dissolved in large numbers and need strong sanctions and concrete, common interest to last, cases of relationships parent-child in which these part company with an equal degree of enmity or indifference towards each other are so rare as to be practically non-existent in comparison. Child protection workers, caught in their own belief in the importance of the environment, the milieu, are blind towards the importance of growing up in one’s own biological milieu.” sursa http://www.mhskanland.net/page62/page286/page286.html

Și au alt text lung (mi-e somn, dacă vreți traduceți voi):

””Eye contact” and „interaction” are elements in „attachment theory”, which I consider to be practically the most dangerous of all the quackery which child protection services of the Western world and the psychology associated with it have taken to heart. It gives them almost unlimited power to force through meaningless, abusive treatment of families on the pretext of it being scientifically valid.

Central ideas are found in the writings of medical doctor John Bowlby, who was well-intentioned enough and who has in fact found and launched some sensible things, but who was a psychoanalyst.

The view that eye contact is decisive for the „attachment” of a child is based on the idea that humans are like sheep, goats, cows. In these species it is usual that mother and new-born oppspring look at each other directly after birth. In our days this idea has invaded our birth clinics, midwives and nurses being taught to believe that it is necessary for a human mother and her new-born child to stare at each other in order to lay the foundation for attachment between them.

This is faulty reasoning. Behaviour of this kind is found especially among animals that live in close groups, obviously making it easier to be sure which individual is the child of which mother: mother and child smell each other, taste (the mother licks the newborn child, the child suckles its mother), hear each other’s voices, and see each other. Human beings have historically not lived in such environments but rather under conditions where there is little likelihood of confusing one child with another. Modern birth clinics and neo-natal wards in hospitals are the closest we come to such crowded conditions, but they are of recent appearance and have not impacted our biological development of instincts and emotions. In animal species where individuals live very close together, like bats, there are some confused identifications, but considering the conditions, the mistakes actually seem strikingly few – certainly far less common than they must have been expected to be if it did not matter which adult care giver took care of which offspring. ”

Mulțumim Marianne, ne-ai lămurit.

Dar să ne întoarcem la Bowlby.
”Concluzia lui finală a fost că atașamentul este un comportament învățat de-a lungul evoluției speciei, care are ca rol apărarea de animale de pradă. Chiar și adulții se simt mai siguri în apropierea unei anumite persoane sau grup, în special cănd se află într-o situație neobișnuită. Pentru animalele tinere sau copii atașamentul are însă o însemnătate deosebită deoarece,în cazul separării de mamă acestea sunt expuse pericolelor. Cercetări ulterioare au confirmat teoria lui. Însă abia experimentele psiholoagei Mary Ainsworth, au adus dovezi științifice acceptate de către specialiștii în teoria atașamentului. Ainsworth a inventat un cadru experimental special, în care comportamentul atașat al copiilor a fost dovedit în mod diferențiat. Întrucât de la început teoria atașamentului a fost puternic criticată de către psihanaliști cercetările lui Bowlby nu au stărnit în mod deosebit atenția. În ultimii 20 de ani însă, interesul psihanaliștilor pentru această teorie a crescut simțitor. În prezent, Teoria atașamentului este recunoscută ca făcând parte din teoriile consacrate ale psihologiei. O mare masă de cercetători și oameni de știință studiază atent atașamentul și interacțiunile dintre părinți și copii, rezultatele cercetărilor întregind constructiv teoriile privind dezvoltarea normală și patologică^[2].Acest fapt a condus implicit la folosirea acestor resurse teoretice, în special în psihoterapia adulțior si a copiilor^[3][4][5].”

Deci copiii Bodnariu și ceilalți 11 copii români și alte câteva mii de copii și părinți deopotrivă sunt în laboratorul scandinav de testare de probare a  teoriei atașamentului, așa cum Mengele testa gemeni la Auschwitz. Copiii trebuie să stea departe-departe-departe de părinți, la 4 ore cu mașina, să fie observați cum suportă trauma despărțirii, măsurați la 10 zile, la 20, băgați în formule și teste psihologice. Ce dacă doare?  Și părinții sunt testați, ”se vor calma”, zic teoreticienii atașamentului, cu speranța că uitarea va face durerea mai tăcută. Cei ce fac bine social cu forța știu că produc traume imense, le măsoară, scriu despre traume, dar o fac pe bază științifică, au o explicație pentru teroare. Fiți siguri că și cei din islam care ucid femei pe stradă pentru un detaliu de îmbrăcăminte au.

Am mai scris despre Știința pe nedrept numită astfel.

”Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă.” 1 Timotei 6:20

Drepți între norvegieni (3) Svein Otto Nilsen, ”Barnevernet trebuie închis acum definitiv!”

Există un control de tip comunist al presei norvegiene, dar nu un control perfect.
În general îi doare în cot pe guvernanții norvegieni despre părerea străinilor despre ei, dar sunt foarte grijulii la ce se publică la ei, la ce află societatea lor despre guvern. Că în Norvegia, vă vine să credeți sau nu, un referendum dă jos pe cei de sus imediat.
Svein Otto Nilsen este lider al grupului Partidului Pensionarilor din Consiliul Local Trondheim și a publicat azi un articol:

Este critica Barnevernet justificată?

Scrie pe site că conținutul este protejat de copyright așa că nu-l voi publica ca atare. Dar spicuiesc pe ici, pe colo și peste tot:

Dar citiți și voi, ideile sunt că:
-internetul a adus la lumină abuzurile inimaginabile ale Barnevernet,
-că părinții trebuie să ofere dragoste și protecție copiilor
-că banii statului ar trebui să-i ajute pe părinți să-și îngrijească mai bine copiii
-că documentația Barnevernet la care s-a ajuns doar datorită internetului este atât de îngrozitoare
-că Barnevernet a formulat acuzații grave și absolut false împotriva  a mulți oameni, ca în China.
-că oficialii agenției par mai mult a legitima astfel de infracțiuni
–BARNEVERNET TREBUIE ÎNCHIS ACUM DEFINITIV
-Critica Barnevernet este mai mult decât justificată
-nu este fără sens că mass Media internațională este focalizată pe cazurile de copii pierduți în Norvegia
-țara a primit ceea ce merită: roșu

Deci, se pare că internetul își face treaba. O afacere de 1 miliard de Euro poate trece pe stand-by și acei bancheri să-și găsească alt cuibar pentru pus banii la clocit.
Se sforăiesc termeni ce ne amintesc de nazism: ”interesul superior al copilului”.
Vedeți cum este aplicat:
De fapt este vorba de ”interesul superior al bancherilor” de a continua o afacere căreia numai ”interesul superior al Norvegiei” o poate închide.
Căci dragii mei, să nu credeți că țara nu este afectată de deteriorarea imaginii ei globale.
Că atunci când vei întâlni un norvegian, vei ști despre ce să-l întrebi, a ca și cum te gândești la țațiki când vezi greci sau la pizza sau mafia când vezi italieni.
La Hitler te gândești când întâlnești nemți (și acum le e rușine la nemți, mi-a zis cineva că ei de aia nu pot zice ”ho” la imigranți, să nu fie acuzați de rasism, e grea istoria) și la țigani te gândești când întâlnești români. Sunt prejudecăți ușor de creat și greu de distrus.
Iar când întâlnești pocăiți te gândești: ”măi ce se ajută ăștia, cum sar toți pentru unul”” și dacă mai ajuți omul să se gândească la Dumnezeul care le scrie softul la părinții care suferă, atunci îl duci la gândul cel bun.

Azi e ziua 60: 60 de zile și 60 de coșmaruri pentru Ruth: ” Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei?…” Aduceți-vă aminte de cei chinuiți, de cei răpiți, gândiți-vă la ei, strângeți-vă copiii și povestiți-le, povestiți vecinilor, colegilor, rudelor. Păstrați vie numărătoarea zilelor și mențineți tensiunea așteptării.
Creați-vă alerte să primiți pe mail știri despre Barnevernet și Bodnariu.

Parafrazez pentru ei câteva versuri dintr-o poezie care am scris-o acum doi ani pentru o familie dragă ce și-au pierdut fiica după o lungă suferință:

”De când s-a dus al tău iubit tot gândul tău și-al tău vorbit
se-ncolăcesc ca un cârcel și iar te-ntorci vorbind de el,

iar cugeți și privești pierdut, iar pomenești de ce-a făcut
de ce-a mai zis, de unde-a fost, nu-ți mai găsești la viață rost,
iar ți-amintești și-ți fuge dorul…dar doar în tine-i viu odorul,
ceilalți te-ascultă prefăcuți că te-nțeleg…dar stau ca muți

și-așteaptă vremea ca să-ți treacă și-ncearcă-ncet ca să te facă
să uiți, să nu mai stai plângând ….”copiii” să ți-i scoți din gând.”

Legăturile mamă-copii, părinți copii sunt infinit mai puternice decât așa-zisele atașamente create arbitrar în imaginația celor ce fac răul. Din acest punct de vedere hormonii sunt mai sfinți decât psihologia, crează niște legături mult mai tari.
Pe hormoni i-a făcut Dumnezeu, psihologia probabil a făcut-o dracul.

 

Era iubit de frățietatea bisericii

Rădoi N. își publică dosarele de la securitate. El are ce.
După ani de persecuție ascunsă, după temniță, apoi iar persecuție urmată de exil, iată că Dumnezeu i-a dat zile să-și vadă dosarele (cât a primit din ele) și să ne arate și nouă câte ceva.
Puțini și-au publicat dosarele: Barthimeu îl are pe blogul lui.
Dosarele fratelui Popescu de la Găujani le-am pus aici.
Mai sunt câteva.
Iată un citat din postarea de azi numită ”cel ce mănâncă cu mine…”:
”Domnul „Dogaru” …. venea în casa noastră, mânca la masa noastră, era iubit de frățietatea Bisericii unde predica de multe ori, și predica foarte elocvent! Iată că elocvența nu are nimic de-a face cu spiritualitatea! Era convingător în ceea ce prezenta de la amvonul Bisericii…

Și totuși, era un trădător!”

Am scris recent despre zâmbitorii din bisericile norvegiene. Eu cunosc ”soiul” de la noi. O caracteristică esențială a oricărui turnător este să-ți câștige atașamentul, să fie simpatic, plăcut, deschis, să ți se confeseze ca să o faci și tu față de el, să-ți ceară ajutorul ca să te încurajeze să i-l ceri, să fie oglinda ta. Cel puțin cei care m-au înconjurat pe mine, cu miere de asta m-au uns, m-au lăudat apoi cât de dulce sunt (mi-a plăcut, recunosc) și mi-au declarat că de aia mă ling, că-s bun. M-am simțit flatat că măcar cineva își dă seama. Dar probabil la fel îl flatam și eu pe Dumnezeu, dar cum pe El nu L-am putut păcăli, m-a lăsat El pe mine să fiu păcălit, să văd ce ”bine” e. Tată bun, înțelept și iubitor.

Teoria atașamentului, pe care o citesc acum, preocupat fiind de cazul Bodnariu, spune pe scurt că dragostea se poate falsifica. Prima dată îi schimbi numele, îi zici atașament și apoi dovedești științific, ca Mengele, că atașamentul nu are cauze biologice (de uter ocupat nouă luni, de ex) sau de comunitate, de limbă, de moștenire, ci este vorba doar de influențe care se pot rupe sau forma în mod dirijat în funcție de necesități …la nevoie, chiar sociale.

Deci dacă societatea nouă, formată din multe perechi de indivizi cuplați câte 2 fără organe necesare și potrivit așezate pentru a se înmulți (homosexuali), dacă această nouă societate vrea cu disperare copii, vrea să se atașeze față de copii, își justifică pretenția cu psihologia pe nedrept numită știință: cu teoria atașamentului. Că ei de fapt au mai mare capacitate de atașament ca mama și tata naturali.

La Caransebeș, s-au pe unde-o fi slujit, pastorul zâmbitor a câștigat repede atașamentul enoriașilor nătângi. Le-a zâmbit, i-a fermecat.

Cu câtă durere se gândește acum Ruth Bodnariu la copiii ei care probabil se bucură fermecați de ”atașamentul” arătat de noii părinți. Familia Nan din Șieu/Maramureș descriind durerea lor, își amintesc cum fiica lor Bianca, de 7 ani le-a spus cu câteva zile înainte de a fi răpită de Barnevernet (27 oct 2015) că ”ea va pleca într-o casă unde o să primească atâtea jucării câte vrea ea, și că o să-l ia și pe Dragoș, frățiorul ei”. Părinții n-au fost atenți, credeau că-s copilării, dar fetiței îi fusese creată deja rama noului atașament proiectat.
Acum tuturor acelor copii le zâmbesc în mod fals niște străini. Atașați.

Ca fratelui Rădoi pastorul Vucu, ani de zile.
Și ca vouă și mie, dragii mei răbdători cititori, pastorii sau preoții repartizați de securitate (majoritatea dintre ei) după capacitatea de a zâmbi la nevoie, de a plânge la ordin și de a crea atașamente, detașamente, culte și oculte.
Noi toți oamenii pământului suntem niște copii răpiți, crescuți de diavolul, păcăliți și înșelați cu atașamentul lui fals și am ajuns să ni-L privim ca străin pe Tatăl nostru drept. Așa cum și Domnul Isus a fost dat afară din biserici de popi zâmbitori care predicau elocvent.
Suntem vulnerabil la atașament, la nevoia de atașament, la nevoia din noi, la dorința de a ne oglindi, de a ne împărtăși. Dar în toate lucrurile trebuie să aibă întâietatea Hristos. Dacă arătăm atașament față de El, atunci nu dorim și nu avem nevoie de atașamente fabricate. Această dorință de a plăcea, de fi recunoscut și aprobat există și este cu atât mai tare în cei în care credința nu a ajuns să-i facă să se mulțumească doar cu aprobarea lui Dumnezeu.
Mă uit duminica seara pe net prin biserici, pe ici pe colo, la cât efort fac pastori care mai de care mai transpirați să-și țină turmulița atașată. Efecte muzicale, spectacol interactiv, joc de scenă, vizitatori, antrenare, să nu cumva să fie plictisitor…”data viitoare vom avea”…”peste două săptămâni va fi”….etc.etc. O activitate centrată pe învățarea și cunoașterea Plăcerii, Voii și Planului lui Dumnezeu este la ani-lumină distanță de preocupările acestor manageri ai atașamentului de grupul, clădirea și contul lor.
Că pentru aceste subterane, dar zâmbitoare activități o grămadă de copii răpiți (mici și mari) sunt sacrificați în inocența lor, nici pastorii, nici popii, nici Barnevernetul, nici Securitatea n-au avut și nu au nici o durere.
Doar grija de a nu fi prinși fără zâmbet.

Învățătura care duce la evlavie

După ce am scris despre ”Însemnătatea Cuvântului evlavie” și despre ”Taina evlaviei”, voi scrie azi despre cum se ajunge la evlavie.

”Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic…” 1 Timotei 6:3-4

Să recapitulăm: evlavie înseamnă angajament, dedicare, implicare, deci  voi scrie azi despre învățătura care duce la dedicare, la implicare, la angajament. Cum și prin ce mijloace ajunge un om să fie angajat cu toată inima la o voie care nu îi este proprie, la interesul altuia? Voi descrie învățătura care îl duce pe un om în starea de angajat la un proiect străin intereselor lui proprii și deasemenea va fi nevoie să scriu despre învățăturile care-l îndepărtează pe om de evlavie (de angajament) și despre formele de evlavie (de angajament), dar aceste două subiecte probabil în alte două postări, cu voia lui Dumnezeu. Astăzi rămânem la ”învățătura care duce la angajament”.

Vedem această învățătură descrisă și practicată în epistolele lui Pavel, în viața lui. Timotei a urmat îndeaproape această învățătură de la Pavel și a devenit un ucenic ”evlavios” adică deplin angajat în Casa lui Dumnezeu, știind cum să se poarte ca furnica în mușuroi, fără căpetenie, fără supraveghetor și fără stăpân.

       Învățătura care duce la evlavie produce în om schimbarea voinței, voia proprie devine subordonată, și altă voie devine dominantă. Să avem în vedere cele 3 evlavii (angajamente) principale despre care scrie Biblia:
-angajamentul (evlavia) față de Dumnezeu
-angajamentul (evlavia) față de familie
-angajamentu (evlavia) față de munca de unde câștigi bani (șefi sau clienți)
Ultimele sunt pilde pentru prima, dar necesare împreună. Angajamentul față de Dumnezeu e ca sămânța din fruct, nu poate exista decât în pulpa fructului: evlavia față de familie și față de muncă. Nimeni nu va putea pretinde că este evlavios față de Dumnezeu, dar dacă nu arată evlavie (angajament) față de familie și lucrul lui n-a ajuns la această Taină Mare: Evlavia. N-a învățat deajuns, acest drum vreau să-l arăt prin această postare, cum să ajungă cineva la evlavie, adică cum să devină angajat în toate cele 3 domenii (față de Dumnezeu, față de familie și față de oameni).

Am arătat în ”Taina evlaviei”, că secretul angajamentului Domnului Isus a fost Planul Tatălui de răscumpărare, plan pe care El L-a știut, a știut că ”de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu se duce” și a fost dedicat acestui plan (a fost evlavios), deci și pentru noi, cunoașterea Planului va fi secretul angajamentului (Taina Evlaviei). Iar pentru că Planul se poate învăța, chiar dacă este complicat, învățarea Planului lui Dumnezeu este de fapt ”Învățătura care duce la evlavie”.

Voia lui Dumnezeu derivă din planul lui Dumnezeu: ” ….a binevoit să ne descopere taina voiii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi..:” Efeseni 1:9  Taina evlaviei (a angajamentului) este ”taina Voii Sale”, Voie care nu se schimbă în timp, ci este supusă unui Plan: Planul Său, numit chiar așa: Planul lui Dumnezeu. La Efes, apostolul Pavel a avut nevoie de cel puțin doi ani, zi de zi (după 3 luni de învățătură în sinagogă) ca să învețe pe oameni Planul lui Dumnezeu. Eu cred că această învățare a Planului duce la evlavie, produce oameni angajați, implicați, activi, oameni care ”știu rândul” în Casa lui Dumnezeu fără să le spună nimeni, ca furnica.

Planul lui Dumnezeu are de-a face cu cel ce-l predică și cu cei ce-l ascultă. Cu toții pot fi vinovați sau nevinovați, sau numai unii, vezi Ezechiel 3 de la 18 la 21. Acesta este cel mai puternic imbold: vinovăția tăcerii și salvarea prin mărturisire. Dacă nu anunți, ești vinovat, muriți cu toții, dacă anunți și ești ascultat, scăpați cu toții, dacă nu ascultă, scapi numai tu. Ce-l face pe om să-și asume această responsabilitate? Cunoașterea detaliată și clară a Planului. Iar pentru că Planul se poate învăța, învățarea planului duce pe ascultători la evlavie.
” De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu…:” Fapte 20:26-27
A vestit cu lacrimi, de la om la om, fiecăruia:”aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi”. Dedicarea produce dedicare, lacrimile stârnesc lacrimi. Planul lui Dumnezeu are în el ”mânia viitoare”, o dezlănțuire a pedepsei lui Dumnezeu, mânie de care oamenii trebuie să fie informați și de care pot scăpa prin pocăință.

Dacă ești mamă sau tată și vrei să obții de exemplu un angajament al copiilor tăi pentru învățătură, prezintă-le în momentele de ascultare avantajele învățăturii, roadele ei și calea pentru dobândirea ei, fii tu deasemenea un exemplu de om care învață și aplică cu sârg ce a învățat și vei vedea crescând în copii angajamentul față de proces, față de plan. Voia lor se va schimba și vor fi transformați prin înnoirea minții, din niște oameni inerți la învățare în persoane puternic angajate în învățare.

Dacă ești angajator și vrei să ai angajați dedicați, prezintă-le cu claritate planul, asigură-te că l-au asimilat (dă teste clare, dese și obiective), repartizează planul pe calendar (împarte-l în timp) și împarte recompensele strict în funcție de rezultatele aduse conform planului. Dacă vei fi tu însuți insistent în administrarea acestui plan,  vei obține un interes major crescând. Dar trebui ca și tu să fii la fel de angajat ca ei, după cum spune poetul:

”Tu care ceri poporului putere
de jertfă pentru minunatul Țel,
tu ce-ai jertfit? ce drept și ce plăcere,
să poți fi-un far și pildă pentru el?

O, nu uita că vorba ta-i scânteia,
dar fapta ta e focul uriaș!
– doar pilda ta-i va ridica pe-aceia
ce vrei să-i vezi mai fericiți urmași!

Doar pilda ta, de muncă și-nfrânare
și de credința-n scopul cel slăvit,
dă gândului vorbit și scris valoare
și rod măreț în cei ce l-au primit!” TD, sursa
        Dacă însă în timp ce ceri angajaților tăi dedicare, tu însuți te arăți indolent și nepăsător, vei transmite aceasta și celor ce te urmăresc de aproape și ei vor deveni ca tine, doar vor arăta o formă de angajament (evlavie), tot mai prost mascată. Învățarea prin exemplu personal a Planului presupune evlavia (angajamentul) față de Plan a celui ce învață. Ne-a lăsat Dumnezeu să ne ducem viața printre copii neascultători în familii și angajați ”neangajați” în firme ca să ne poată învăța Taina Voii sale în Adunare, unde vedem atâta mimare și formă de evlavie, atâta nepăsare și abandon a Planului, atâta mistificare și urmărire de câștig încât aproape că ne întrebăm ce se va alege de Plan!

Învățarea în Adunare a Planului lui Dumnezeu duce la cunoașterea Voii lui Dumnezeu, ”cea bună, plăcută și desăvârșită”. Un om va fi atât de ”evlavios”(angajat) față de Plan,  cât de mult cunoaște și și-a însușit din Plan. Fără Plan, entuziasmul cuiva nu se va numi ”evlavie”, ci râvnă fără pricepere.

Plan înseamnă în primul rând timp, împărțirea timpului, resurse, cauze și efecte.
Planul lui Dumnezeu e global, cuprinde creația, istoria lumii, promisiunile Vechiului Testament, istoriile purtătoare de învățăminte ale cortului, trista istorie a decăderii și a căii lui Ieroboam, înrobirea și cele două pedepse ale evreilor, taina împietririi evreilor, Taina lui Dumnezeu (Hristos), răscumpărarea(ispășirea păcatelor), taina lui Hristos (Adunarea), taina împietririi evreilor, taina revenirii lor în țară, răpirea, moștenirea, realtoirea evreilor și curgerea mai departe a veșniciei. (Neglijarea oricărui amănunt dintre aceste detalii va duce la zidire strâmbă a casei, la lucru rău.)

Cel puțin ce a fost și ce este trebuie să știm bine. Cu date și detalii.
Cine are un plan, așteaptă ceva.
Conduita ne este dată de plan, de ce așteptăm.
”De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace” (2Petru 3:14)”

Angajamentul vine din cunoașterea planului din așteptarea lucrurilor ce vor urma. Învățarea Planului lui Dumnezeu este învățătura care duce la evlavie.

Cum se administrează planurile? Prin sfat, printr-o adunare care să chibzuiască.

”Planurile nu izbutesc când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici.” Prov 15:12
”Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuință.-….cu cel ce nu-și poate ține gura să nu te amesteci.” Prov 20:18-19

Noi de aceea ne adunăm, ca să ne sfătuim împreună, să ne învățăm după Plan.

Ești și tu un nimeni? …de la Cristi Moisescu (1)

Unele lucruri trebuie făcute la timp, altele cu timp.
Cristi Moisescu ne-a vizitat casa o singură dată, a stat la noi 4 zile între 27-30 decembrie 2013. LA TIMP.
Alaltăieri am venit de la înmormântarea lui.
Aveam prin arhivă ”materiale pentru suflet” lăsate de el și o să încerc să le pun pe net spre folosul mai multora. Acum e o zi CU TIMP să le dau drumul să zboare, pentru ”sufletele” voastre.

O să încep cu cartea de vizită:

Explicațiile aparțin lui Cristi:

Cartea mea de vizită cu versurile lui Emily Dickinson:

Sunt nimeni. Tu cine ești?
Ești și tu un nimeni?

Atașat aveți 3 pagini cu prezentarea de către Cristi a poeziei lui Emily Dickinson:
I Never Saw a Moor (Nicicând o mlaștină nu am văzut vreodată)

 

 

Zâmbitorii din biserici

O rudă care lucrează de foarte mult timp în Norvegia, un bărbat cu toți neuronii la loc, foarte bun constructor, ne-a povestit la sfârșitul lunii decembrie următoarele, redau din memorie:

”În fiecare adunare românească din Norvegia prin care am fost, vin câțiva norvegieni, doi, trei,  ei zic că vin pentru că ”le place”, zâmbesc la toți, salută, cunosc pe unul altul. Nu înțeleg nimic, dar vin la fiecare serviciu, dacă ”le place” la oameni! Eu le-am spus la români: ”măi, voi nu vedeți că ăștia vin aici să scaneze lucrurile?”

Omul, ruda mea, nu e conspiraționist de formație, nici nu are aplecare pentru scris, e doar un om onest, care pentru că a umblat din loc în loc și a văzut același scenariu, a considerat necesar să povestească ce i s-a părut ciudat.

Și eu am considerat potrivit să vă scriu vouă!

Mafia Barnevernet, mafia napolitană și tulburarea de la Efes: aceeași rețetă

Când am ajuns prin 2005 la Napoli (am vrut să vedem Pompeiul) și apoi de câte ori am mai mers am văzut cu mirare grămezi de gunoaie pe străzi peste tot prin zona Napoli. Cam așa:

Veneam din România, unde colectarea gunoaielor, mai avea sincope, dar niciodată nu se ajungea la acest nivel. Nici pe departe.

Am înțeles, vorbind cu români din Italia, că e mâna Camorrei, mafia napolitană, care stăpânește colectarea gunoaielor. Am găsit ceva pe net:

”Şeful Protecţiei Civile din Napoli a recunoscut că, în materie de gestionare a deşeurilor, singura realitate este cea a Camorrei.  Această mafie puternică deţine monopolul colectării deşeurilor în Campania şi controlează numeroase gropi de gunoi. Închiderea lor progresivă, ca şi prezenţa deşeurilor îngropate ilegal care poluează masiv solul şi aerul au dus la numeroase situaţii de criză în regiunea Napoli. De exemplu,  solurile comunelor Acerra, Marigliao şi Nola, altădată considerate cele mai fertile, sunt numite astăzi „triunghiul morţii”. Gestionarea deşeurilor este dominată de starea de urgenţă din 1994. …” sursa

Seringa și nuiaua

Sunt curios cum interpretează norvegienii paragrafele despre lezare și agresiune atunci când vine vorba despre injecții.
Dacă copilul se opune nu îi mai faci injecție?
N-ai voie să-l forțezi, aștepți până stă cuminte, zâmbind și cere singur injecție? Voi ați văzut copii din ăia? Eu nu.

În copilăriile injecțiile ne produceau coșmaruri. Ce faci în acest caz cu copiii, lași după ei?

Cu seringa îi scapi trupul de boli și de microbi.
Cu nuiaua îi scapi sufletul de păcat și disciplinându-l îi netezești calea spre învățătură.

Oare copiii norvegieni nu plâng la injecții, nu trebuie ținuți, forțați?
Pentru injecție ai voie să-l forțezi?
Oare numai trupurile copiilor trebuie salvate, sufletele nu?
Nuiaua, rar, câteodată, finuț, cu drag, n-a omorât nici un copil, dar nu utilizarea, doar existența fricii de ea a format caractere. Pe mine m-au disciplinat cu nuiaua și părinții (rar) dar și dascălul (unul de modă veche) cu linearul acela de un metru, cu pusul în genunchi și alte pedepse. Mai târziu le-am mulțumit.

” Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.” Proverbe 23:13-14

Cațavencu pentru Bodnariu

Mulțumim celor de la Academia Cațavencu pentru poziție:

”Dacă prin absurd ar învia Hitler și bunul lui amic, Stalin, și și-ar face un concediu prin unele țări europene, ar constata cu satisfacție că visul lor de făurire a omului nou s-a împlinit. Bunăoară, dacă acum 80 de ani, prin Germania nazistă și Rusia sovietică, aveai un copil sau mai mulți și, vorba lui Băsescu, zicea copilul ceva, veneau niște neni în uniformă de Gestapo/NKVD și vă ridicau pe toți: pe tine, ca părinte, te trimiteau la Dachau sau în Gulag, iar pe copil la orfelinat, să devină un cetățean de nădejde al patriei naziste/comuniste. Astăzi, riști să ți se întâmple la fel, dacă trăiești, de pildă, în Norvegia și asta îți ocupă tot timpul. Pentru că Hitler și Stalin sunt de mult oale și ulcele, dar mărețele lor idei de distrugere a familiei, celula de bază a societății de la Cro-Magnon încoace, au triumfat în frumosul stat scandinav.

În această minunată țară, totul ți se va părea extraordinar, dacă n-ai copii. Dacă ai copii, mare atenție când te-apleci să-i legi la șireturi, fiindcă te-ar putea vedea vreo vecină binevoitoare și imediat ar sesiza autoritățile, susținând că ai încercat să-i agresezi sexual pe micuți. Iar autoritățile nu o lălăie, ca la noi, ci-ți confiscă copiii cât ai zice tu ”Da’ ce-am făcut, șefu’?”, fără să mai întrebe pe cineva dacă acuzațiile sunt sau nu reale. Că Marius Bodnariu, cetățean român stabilit în Norvegia, și-a mai urecheat copiii e clar, el însuși a recunoscut. Dar cine nu și-a urecheat niciodată copiii? Să iasă în față și să dea cu cataroaie sfântul ăla care nu și-a atins copiii măcar cu o palmă la fund. Există? Mă îndoiesc. Și mă îndoiesc că sfinți din ăștia există chiar și în Norvegia, patria corectitudinii politice. Nici măcar acolo nu există părinți care să nu-și altoiască prichindeii, ci doar, cel mult, părinți care n-au fost încă dați în gât că ar face-o.

Soții Bodnariu n-au avut acest noroc. Directoarea școlii unde învățau două dintre fetele lor a reclamat că acestea ar fi fost bătute, deși ancheta nu a reușit să identifice nicio zgârietură, nicio vânătaie pe trupurile lor. Dar cuvântul unei directoare, cu care părinții or fi avut proasta inspirație să se ia în bețe, a fost suficient. Fandacsia a fost gata. Credeam că asemenea cazuri s-ar fi putut întâmpla doar pe vremea lui Savonarola, sau la procesul din Salem, ori în America anilor ‘80, când zeci de părinți nevinovați au fost aruncați în pușcării doar în urma unor simple acuzații că și-ar fi molestat copiii. Dar nu, ele se întâmplă azi în Norvegia, țară progresistă și democratică. La familia Bodnariu au venit deci niște domni, nu de la Gestapo/NKVD, ci de la serviciul de protecție a copilului din Norvegia, Barnevernet, care, fără să stea pe gânduri și fără să facă vreo anchetă detaliată, i-au confiscat toți cei cinci copii, inclusiv mezinul, de patru luni, alăptat încă de mama lui. Ceea ce e și mai interesant e faptul că instituția asta de furat copii e total legală și autonomă, nu răspunde nici măcar în fața Marii Adunări Naționale din Norvegia, cum ar veni, și nici nu are o lege care să-i reglementeze activitatea. Un stat în stat acuzat deja de mii de abuzuri, dar cu care, dacă ai ghinionul să intri în contact, riști să nu-ți mai vezi copiii câte zilișoare oi mai avea.

Carevasăzică, autoritățile norvegiene consideră că o palmă la poponeață e o traumă mai groaznică decât despărțirea unor copii de părinți și încredințarea lor unor necunoscuți. Nu m-ar mira deloc dacă aș afla că micuții au fost dați în grija unor virtuoase familii de homosexuali, lesbieni sau voyeuriști, singurii oameni din zilele noastre care merită să educe copii într-o țară așa de minunată ca Norvegia. După cum iarăși nu m-ar mira să aud că sugarul a fost încredințat unei mame singure, care mai are încă șapte copii creați in vitro cu tot atâția bărbați,….”

Continuarea aici.

Și un comentariu al lui Andrei Andrey de pe pagina cu articolul scrie despre un experiment social bizar la scara mare.

”Eu locuiesc in Norvegia de 5 ani.Fetita unei prietene romance (stabilita de 17 ani in Norvegia),a terminat gimnaziul aici.In clasa ei a avut si cativa colegi musulmani.Imi povestea femeia asta,ca in timpul Ramadanului le plangeai de mila copiilor astora.Nu aveau voie sa manance si sa bea apa toata ziua,in conditiile in care participau si la cursuri de 6-8 ore zilnic.Niciunul nu a fost luat de Barnevernert.Se pare ca supliciul la care erau supusi copii astia pe motive religioase,nu valoreaza nimic pe langa rahatul care ar fi fost starnit prin rapirea fie si a unui singur copil dintr-o familie musulmana.Si se mai pare ca familiile norvegiene surogat au o apetenta pentru infierea copiilor europeni(polonezi,lituanieni,romani,etc.),de preferat blonzi si cu ochi albastri. Norvegia e o tara foarte frumoasa, si la primul contact,chiar primitoare.Societatea norvegiana e mult diferita insa de tot restul Europei.De multe ori ma intreb daca nu asist la un experiment social bizar la scara mare.Norocul meu ca sunt roman,deci greu de prostit cu bazaconiile altora.”

Drepți între norvegieni (2) Marius Reikeras

completare 12 ianuarie 2016

Am văzut discuția de aici:

Pare real, ”Norvegia a răspuns, Norvegia știe, o spune un activist de-al lor”, lumea se poate liniști. Acesta este semnalul nescris și nevorbit dar așteptat: ”ce zic norvegienii?”
Acuma că au zis, scopul e atins. Ne putem liniști, zice lumea.
Omul pare onest, dar nu am încredere în acest ”drept” din câteva motive:
-e singur (cf. Bibliei avem nevoie de 2-3 martori)
-cazul cu copiii femeii din Cehia nu e rezolvat de câțiva ani, deși tot acest Reikeras a făcut prezență și e prieten cu ceva ministru ceh.
-m-a mirat că toate argumentele aduse de Reikeras contra Barnevernet coincid la indigo cu ce am scris noi pe bloguri.
Mesajul este că ”Norvegia știe”, dar nu cumva prezența acestui Reikeras la Washington cu fularul lui de tip Iliescu e ”ca să spargă greva”?
Eu zic că până la încă 1-2 martori, tot ce a spus Reikeras să fie reținut, dar trecut la ”probabil”.

Pagina lui de FB este aici.

Un film cu un protest organizat împotriva Barnevernet este mai jos: ”Acesta este un sistem nazist…”
Accesați butonul de setări pentru subtitrări.

Un film recent de pe pagina lui de FB găsiți aici: așa se iau copiii de la sânul mamei în Norvegia.
Film interzis cardiacilor.

 

Declarându-se întotdeauna doar creștin. (…sau a umbla călăuzit de ”o sfântă hartă!”)

Așa scrie un ziarist și așa a fost: ”Chiar dacă, de-a lungul vieții sale, Cristian Moisescu nu s-a lăsat înregimentat în niciun cult, în nicio biserică – declarându-se întotdeuna „doar” creștin – …”

Ne-am întors de la înmormântarea lui Cristi Moisescu.
Fiul unui fost moisist, Onisim Mladin i-a găzduit înmormântarea în biserica lui.
Cristi a dat ”dezlegare cioclilor să-i ducă trupul la cimitir și să îngroape totul”.
Una din poeziile pe care a lăsat prin testament să fie recitate la înmormântare mi-a amintit de a doua noastră întâlnire în Arad, acum câțiva ani.
Ne-am întâlnit la MacDonalds. Ne-a dăruit un ghiveci cu iarbă-neagră (Calluna Vulgaris)

și ne-a spus o poveste. Cum că le dusese și la studenți la curs câteva ghivece. Că în engleză se numește Heather și că Emily Dickinson a scris o poezie, ne-a recitat-o și parcă ne-a dat-o scrisă:

”I never saw a moor;
I never saw the sea,
Yet know I how the heather looks
And what a billow be.

I never spoke with God,
Nor visited in heaven.
Yet certain am I of the spot
As if the checks were given.”

cu traducerea făcută de el:

”Nicicând o mlaștină nu am văzut vreodată
și marea mi-e total necunoscută.
Cu toate-acestea știu prea bine
cum floarea mlaștinii arată
și înspumatul val cum țărmul trebuie să-l bată.

Nicicând cu Domnul n-am vorbit vreodată
și nici în rai eu nu L-am vizitat,
cu toate-acestea credința-mi spune: iată
de parc-o sfântă hartă îmi fusese dată.”

Am auzit poezia recitată la înmormântare și ne-am reamintit.
Cealaltă poezie de Carl Sandburg spune așa:
”Dau dezlegare cioclilor,  să-mi ducă trupul la cimitir și să îngroape totul: capul , picioarele, mâinile, totul! știu că rămâne ceva ce nu vor putea să îngroape.”

Tot atunci ne-a spus: ”am lăsat în orașul ăsta două universități.”

După programul din sala biserici ne-am aliniat cu mașina în cortegiul funerar și însoțiți de poliție în fața și spatele cortegiul am străbătut orașul. Am trecut prin fața unei clădiri a Universității Vasile Goldiș (de fapt campusul de pe str pădurii). La fiecare intersecție un număr mare de polițiști au închis circulația pentru trecerea cortegiului.

Mihail Iovin, fiul fratelui Mia din Statele Unite (alt moisist) a scris și a trimis să fie citit la înmormânatre(vezi aici, la minutul 1.15.30:”…o stare de confuzie pe care prea puțini o pot discerne și contracara. În Arad și în România, numele Moisescu e scris cu litere de aur împroșcate cu noroi și sânge, în catacombele nevăzute ale luptei între bine și rău, între întuneric și lumină, între ură și iubire. Arestați în 1958, grupul restrâns de 12 moisiști au primit condamnări care au însumat peste 200 de ani de temniță grea. Împreună, frații de credință au executat peste 60 de ani, până la amnistia generală din 1964….”

Să vi-l amintiți așa cum era:

Faceți copii pentru stat!

În numele cui?

Protestele împotriva Barnevernet și în favoarea durerii familiei Bodnariu iau amploare și nu e rău.
Buturuga mică răstoarnă carul mare.
Nu cred în teoria conspirației în acest caz. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că ”iubirea de bani este o rădăcina a tot felul de rele”, nu planuri conspirative lipsite de țel monetar.
Barnevernet este o mafie de stors bani de la stat, în numele unei politici ”progresiste”, politică (fiară) călărită de o filosofie (femeie) ateistă și darwinistă.
E clar că coagularea interesului s-a făcut în cercurile creștine, e evident că mediul virtual a alimentat informarea instantă și factorul cel mai favorizant este răspândirea pocăiților români în toată lumea.
În lupta cu Barnevernet, nu se mai ține cont de sectă, e clar că în Norvegia are loc un atac împotriva educației creștine și certurile din cetate au încetat, ”dușmanul” e la porți.
Așa se pare, dar citim. ”….nu vom permite infiltrarea demersurilor noastre și confiscarea lor în favoarea unor cauze sau partide politice, nici măcar sub formă de nuanță” spune pastorul Ionescu senin.

Păi pastore dragă, partide politice nu, dar partide religioase da?
Politică politică nu, dar politică religioasă da?
Cu ce sunt mai bune?
Tragem spuza la oala noastră religioasă și avem grijă ca nu cumva să pună cineva pe acest foc o oală politică. Păi treabă-i asta?
Suntem corecți față de Planul lui Dumnezeu? A lăsat Dumnezeu partide în trupul său? Cunoaștem o altă Voie decât cea care derivă din Planul Său?

”Acțiunile noastre” la cine se referă: -la cultul penticostal, -la familia Bodnariu, -la toți creștinii, -la cei ce luptă împotriva Barnevernet?

”Domnul să fie cu noi” ziceți. Cu cine, cum grănițuiți acest ”noi”?

Ar trebui să fie evident din tot acest scandal, că ”lanțurile lor sunt din pricina lui Hristos”.

Nu că au fost penticosatli, nu că au fost români, nu că sunt emigranți, ci că sunt creștini și doresc să-și crească copiii în frică de Dumnezeu, de aceea sunt persecutați.
Fără Cristos și fără Cuvântul Lui, acești oameni nu arătau atașament față de Scriptura în Învățătura căreia își cresc copiii, deci pe Hristos să-L slăvim.

E bine că ne atenționați să nu cumva să schimbe cineva steagul, atrași de paradă și defilare, cineva să înalțe alt steag. Dar nu cumva exact acest lucru l-au făcut toate cultele când au lăsat ”Un singur Nume” și și-au pus numele lor pământești în fruntea mulțimilor?

Numele este important, slăviți Numele lui Hristos, lăudați-vă DOAR cu numele de creștin.

Această convorbire este înregistrată

Așa îmi răspundea Cristi la telefon.
O făcea fără urmă de frică, cu umor și voie bună. Dar și cu o durere neascunsă că nu merg lucrurile cum ar trebui în țara asta. Punea multă patimă pe politică și eu încercam fără succes să-l temperez.
Avea o boală pe Băsescu, iar eu îl îndemnam să se roage pentru el. ”Roagă-te tu!”
M-a căutat prima dată prin 2009 pe email,  legat de ce am scris pe blog despre tatăl său: V.V.Moisescu.
De fapt mai înainte sora Maria, când mergeam pe la ei tot insista să-l cunoaștem pe Cristi (fratele Aron îl botezase).
La fratele Aron ajunsesem prin fratele Mia, iar la fratele Mia prin cumnatul meu (fratele Mia îl botezase)…Istorii!
La următorul drum la Arad, prin 2010 sora Maria l-a sunat și ne-a aranjat o întâlnire lângă piață. Cristi  a venit cu bicicleta, pe care a legat-o de un stâlp și am coborât într-un demisol la o cantină să mâncăm. Soției i-a oferit câțiva toporași și ne-a spus ceva cu tâlc despre ei, dar am uitat ce. Până la ușa cantinei (25 de metri) l-a oprit o băbuță să-l salute, a stat de vorbă cu ea, a intrat în cantină unde era salutat de …foarte mulți. Am găsit un colț unde am povestit un ceas.
Apoi de câteva ori ne-am mai întâlnit. Odată pe terasa de la MacDonalds din Arad a fost imposibil să vorbim, era salutat de mulți foști studenți și vorbea cu toți.
Apoi a venit la Cluj prin 2013 unde a ținut în adunarea din casa noastră două zile de prezentare de carte: ”Trăim într-adevăr vremuri apocaliptice” o parte aici.
La coborârea din tren în gara Cluj mă tot scăpam și-i ziceam ”dumneavoastră”. M-a atenționat. Apoi am coborât să trecem tunelul să ieșim la parcare. În tunel am întâlnit o călugăriță tânără care ne-a întrebat de ceva linie de tren. I-am spus adresându-mă cu dvs. Călugărița m-a oprit ferm și mi-a spus cu un aer foarte serios: ”Nu-ți permit să-mi spui dumneavoastră!” Am râs cu Cristi apoi amândoi de coincidență, chiar mult timp după aia.
Urma să mai vină, să mergem la Topa Mică, satul prietenului său Ioan Alexandru, dar n-a mai ajuns.
L-am vizitat în 2015 acasă după operația de inimă, respira mai ușor. Mi-a spus cu satisfacție că locuiește pe strada Ioan Alexandru, a schimbat numele străzii când era primar.
Mi-a dat cartea ”V.V.Moisecsu, fascinația Armoniei Universale”, să mă uit peste ea și să-i fac sugestii, urmează să apară la o editură din Mediaș.
Ar fi urmat să mai vină toamna trecută să ne prezinte și această carte.
Am parcurs cartea și i-am sugerat să scoată din carte o poză cu partizanii ce luptau cu comuniștii prin anii 50, lumea asociază pe aceștia cu legionarii (era o poză cu niște tineri cu o pușcă lungă). Și-a menținut poziția și a adăugat cu umor: ”Bine, bine, zice, o să mai tai din țeava de la pușcoiul ăla” și a râs….”să fie mai scurtă”.
Acum vreo lună mi-a cerut să mă interesez de un monitor cu ecran mare de 25 de inchi, nu mai vedea bine. Apoi săptămânile trecute când am călătorit, urma să trecem prin Arad să-l vizităm,  dar am aflat că nu-l putem vizita, era deja la terapie Intensivă.
Am două cărți scrise de el:

M-a fascinat tatăl lui încă de prin clasa a 3-a sau a 4-a (prin anii 70) de când am găsit ascunse sub un hambar în șură la bunicul meu mai multe cărți. Două din ele erau semnate de V.V.Moisescu:
-Armonia Universală și Cântările Betaniei
Pentru credința în Cristos, tatăl lui a fost condamnat la 25 de ani.
Chiar dacă cei ce l-au băgat la pușcărie pe V.V.Moisescu (cultul oficial) acum se laudă cu ce frumos știu ei zugrăvi morminte (o fac magistral și fără rușine) trebuie adăugat că acești oameni (V.V.Moisescu, Moldoveanu, Mladin, Iovin, Tudor, Ginga, Băbuț, chiar și Ioanid) au suferit pentru Cristos, nu pentru un Cult, nu numai pentru că n-au făcut parte din nici unul, ci pentru că pentru a putea fi arestați chiar cultele s-au dezis de ei în mod laș (prin conducătorii lor), dar întreaga mărturie a celor întemnițați era Cristocentrică.
A plecat acasă fratele Aron, a plecat sora Maria, a plecat Cristi.
Au mai rămas puțini: sora Domnica a intrat în al 90-a an al vieții, fratele Mia în al 91-lea.
Probabil vom pleca cu toții, poate unii vom prinde răpirea.
Important e să ne încurajăm unii pe alții la întreținerea acestei stări de spirit:” Și Duhul, și Mireasa zic Vino!”

 

 

Familiile care nasc, jefuite de copii de către ”perechile” care nu nasc

Perechile de sodomiți sunt alimentate cu copii de către Barnevernet.

Pericolul ca copiii Bodnariu să fie ”înfiați” de perechi de lesbiene sau homosexuali este mai mare decât de a fi înfiați de o familie normală.

De ce?
Familiile normale din mamă și tată au copii pentru că mamele nasc copii. Perechile de același sex nu au copii, nu au cum, nu posedă instrumentele anatomice potrivite în perechi fecunde.
Dar pretenția de ”a se înmulți” o au.
Și dacă nu pot da naștere, vor ”să dea creștere” unor anormali ca și ei.
De aceea ne putem aștepta ca odată cu legalizarea anormalităților de la legea lui Dumnezeu, a căsătoriilor homosexuale, pretenția lor la ”egalitate” va duce la înfieri masive de copii.
Vă puteți imagina copiii Bodnariu înfiați și educați de homosexuali?
Încercați, pericolul este real.

”Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup.” Evrei 13:3

Drepți între norvegieni (1): avocatul Erik Rolfsen….”mama (copilului răpit) nu are nici o șansă!”

”Sute de milioane de coroane sunt cheltuite pe experți, avocați, comitete și procese de judecată”
” …avem procese – de multe ori de funcționare timp de trei zile – care implică: 3-4 avocați, doi angajați CWS(Barnevernet), un psiholog expert, un judecător care este un jurist, și 2-4 judecători laici, de multe ori cu profesii legate de copii, toate plătite de către stat. Hotărârea este frecvent atacată, după care o grămadă similară de oameni se adună din nou împreună pentru o nouă rundă, din nou plătite de stat. ”
”  Barnevernet(CWS) au proprii lor martori, în plus față de proprii angajați și un expert cu 5-7 ani de studii universitare în spatele lui și mulți ani de experiență. Mama nu are nici o șansă, și nimeni nu pune la îndoială faptul că expertul este angajat și plătit de către CWS(Barnevernet). Remunerația dintr-o astfel de muncă,  tinde să devină până la cea mai mare parte sau cel puțin o parte considerabilă a veniturilor expertului. ”

Când acest coșmar cu nimic deosebit de Auschwitz sau Siberia se va sfârși (acest lucru, dacă Dumnezeu va mai ține lumea, se va întâmpla cu siguranță) lumea se va mira cum de s-a putut petrece așa ceva în Europa totuși, pe vreme de pace și nimeni n-a zis nimic.

Ca și vânarea și uciderea evreilor în holocaust, și acțiunile Protecției Copilului din Norvegia lasă urme. Acest urme le știu cel mai bine cei de acolo, norvegienii. Iată că aceste acțiuni ies tot mai mult la lumină:

( „Drept între popoare” (ebraică : חסיד אומות העולם Hasid Umot HaOlam) este un titlu acordat în viață sau post mortem, de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem, pe baza unei legi speciale a Knesset-ului (parlamentul israelian), martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, când purificarea etnică, jaful, crima și oportunismul deveniseră politică de stat, considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri – și-au riscat viața, familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui, ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți.)

La fel probabil se va institui un titlu de ”Drepți între norvegieni”, acelor persoane care cu un risc major dezvăluie cenzura, nedreptatea și abuzurile inumane ale unui guvern prea bogat.

Erik Rolfsen este avocat norvegian.

Articolul său ”Protecția Copilului și hainele noi ale împăratului” se află în engleză aici: http://www.mhskanland.net/page45/page280/page280.html

PROTECȚIA COPILULUI ȘI HAINELE NOI ALE ÎMPĂRATULUI

Originalul acestui articol a fost publicat în limba norvegiană ca „Barnevernet og keiserens Nye Klaer” în ziarul Tidens Krav în Kristiansund la 27 iulie 2015, și în limba franceză (aici și aici)
la 4 august 2015. Acesta este publicat aici, în limba engleză cu acordul autorului. Traducere (în engleză) de Marianne Haslev Skånland.

Barnevernet, termenul în norvegiană pentru serviciile de asistență socială ale copiilor(CWS) *, îndeplinesc o sarcină importantă și de multe ori o fac bine. Dar CWS(Barnevernet) face de asemenea greșeli. Aceste greșeli au adesea consecințe enorme pentru viețile celor afectați, părinți și copii deopotrivă. Prin urmare, este un motiv de îngrijorare faptul că sistemul care  este prevăzut să prevină astfel de greșeli și să păzească interesele părților private, este foarte scump și, în același timp, bolnav [.?…].Când Autoritățile iau copii unei familii in ingrijire,  anumite măsuri certe de protecție juridică trebuie să devină operative: părinții au dreptul la un avocat, plătit de către stat, și dreptul de a avea cazul cercetat în fața instanțelor. În cursul procesului este numit un psiholog expert care se familiarizează  cu cazul și scrie un raport. Ca rezultat, avem procese – de multe ori de funcționare timp de trei zile – care implică: 3-4 avocați, doi angajați CWS(Barnevernet), un psiholog expert, un judecător care este un jurist, și 2-4 judecători laici, de multe ori cu profesii legate de copii, toate plătite de către stat. Hotărârea este frecvent atacată, după care o grămadă similară de oameni se adună din nou împreună pentru o nouă rundă, din nou plătite de stat.

Dacă securitatea în temeiul legii pentru copii și părinți numai de aceste cheltuieli de bani este garantată! Că nu este modul în care sistemul funcționează astăzi. Există în special două obstacole în calea bunei funcționări a sistemului:
– Expresia „interesul superior al copilului” nu are conținut;
– Experții profesionali sunt angajați și plătiți de către una dintre părți: de CWS (Barnevernet).
Ceea ce mărturisim noi aici sunt noile haine ale împăratului: materiale frumoase si scumpe (a se citi: înfățișări și procese) văzute din afară ca cu adevărat ireprosabile. În realitate, acesta este cu aer cald și galerie.
Sună atât de bine, atât de corect a spune: „în interesul superior al copilului„. Problema este că, deși „ce este cel mai bine în interesul superior al copilului” are într-adevăr statutul de termen juridic și se găsește în textul legii (Legea privind protecția copilului § 4-1), conținutul său este nedefinit. Nu există criterii măsurabile, obiective. În plus, trebuie să ne întrebăm cine este competent să decidă ceea ce este cel mai bine pentru un copil într-o situație dată.

În multe cazuri de părinți cu probleme de dependenta grave, diagnostice psihiatrice grave sau comportament violent, nu este problematic să decidă că un luarea în îngrijire este în interesul superior al copilului. Dar același concept este de asemenea folosit în cazurile în care nu există astfel de probleme. Copiii sunt lipsiți de mamă biologică (de obicei mama), care nu este dependentă de droguri, nu este un pacient sau o persoană violentă, deoarece CWS(Barnevernet) susține că aceasta va fi cel mai bine pentru copil. În cazul în care mama se opune transferului de ingrijire, CWS(Barnevernet) angajează un expert, de obicei un psiholog, pentru a examina cazul și să vină cu un raport care recomandă anumite acțiuni. Expertul este selectat, angajat și plătit de către CWS(Barnevernet).  CWS(Barnevernet)  instruiește psihologul despre caz,  decide ce mandat de investigare să fie și-i trimite documentele lor de caz (de multe ori mai multe sute de pagini). Ca parte a muncii sale, el are 2-3 întâlniri cu mama și organizează una sau două observații cu mamă și copilul împreună. Apoi vine raportul, care, practic, susține întotdeauna opinia pe care CWS(Barnevernet) a avut-o de la început. Când cauza este audiat de către Comitetul Județean (o instanță de autoritate mandatată special pentru a da decizii în cazurile de protecție a copilului), raportul este decisiv pentru rezultat. Nu e de mirare, din moment ce cum ar putea un comitet, condus de un jurist, să fie capabil să se opună la un expert într-un domeniu la fel de nedeterminat ca „interesul superior al copilului”? Martorii mamei sunt de obicei prietenii ei, frații ei și părinții, poate o asistentă medicală de sănătate publică, care spune că este o mamă bună. Barnevernet(CWS) au proprii lor martori, în plus față de proprii angajați și un expert cu 5-7 ani de studii universitare în spatele lui și mulți ani de experiență. Mama nu are nici o șansă, și nimeni nu pune la îndoială faptul că expertul este angajat și plătit de către CWS(Barnevernet). Remunerația dintr-o astfel de muncă,  tinde să devină până la cea mai mare parte sau cel puțin o parte considerabilă a veniturilor expertului. Expertul știe că mama nu va comanda niciun raport în viitor – însă municipiul, Barnevernet(CWS) va comanda în jurul a 5-10 astfel de rapoarte pe an.

Tragicomic, în cazul în care cazul este apelat la instanța districtuală, aceeași procedură se repetă. Judecătorul districtual va da greutate decisivă la același raport și la mărturia aceluiași expert. Deci rezultatul este același. Sute de milioane de coroane sunt cheltuite pe experți, avocați, comitete și procese de judecată, în același timp în care o parte grozavă din resursele CWS(barnevernet) este cheltuită pe pregătirea și participarea la procedurile comitetelor și judiciare, fără ca toate acestea să contribuie la creșterea protecției părinților, protecție în temeiul unei norme de drept.

Ceva de genul o industrie s-a dezvoltat, numită „cazuri de protecție a copilului” Acesta este, probabil, motivul pentru care nimeni nu strigă: Împăratul este gol! – ”

Coșmarul norvegian: frauda sponsorizată de stat a ”protecției copiilor”

http://www.barnevern.org/norwegian-nightmare-state-sponsored-child-protection-racket/

citat română

”Barnevernet (Protecția Copilului din Norvegia) pentru a avea de lucru, au nevoie de copii și atacă pe oricine este vulnerabil, spune Marianne Haslev Skanland, profesor emerit în Bergen, Norvegia, pe situl ei. Anul trecut, după datele Biroului de Statistică al Norvegiei, nu mai puțin de 12.492 de copii au primit ”măsuri de plasament”; iar între 2004 și 2010, nu mai puțin de 19 din 1000 de copii născuți din părinți emigranți au fost luați din familiile lor. Bugetul Barnevernet a crescut și el la fel. În 2010 acesta a cheltuit 7,7 Miliarde coroane (aproximativ 1 miliard(billion) de dolari USA), în creștere cu 930 milioane coroane(0,93 Miliarde, 100 milioane dolari USA) față de anul anterior.
Skanlands vorbește despre ”industria” Protecției Copilului în Norvegia ei natală. ”Este o industrie, care plătește sume incredibile psihologilor pentru ”rapoarte” și ”părinților” adoptivi, spune ea. Părinții adoptivi sunt plătiți cu aproape 50.000 de Euro pe an pe copil, alături de concedii plătite, zile libere și facilități la cumpărarea de autoturisme sau la renovarea caselor.”

english

”CPS (barnevernet) “in order to have work, want children and they attack anybody who is vulnerable,” says Marianne Haslev Skanland, a professor emeritus in Bergen, Norway on her website. Last year, according to Norway’s Statistics Bureau, as many as 12,492 children received ‘placement measures’; between 2004 and 2010, as many as 19 out of 1,000 children born to immigrant parents were taken away from their families. CPS budgets have also correspondingly gone up. In 2010 it spent 7.7 billion NOK (krone), up from 930 million of the previous year.

Skanland talks of the child protection ‘industry’ in her native Norway. “It is an industry, which pays incredible amounts to psychologists for ‘reports’ and to foster ‘parents’,” she says. Foster parents are paid nearly 50,000 euros a year per child along with paid holidays, regular time-off and allowances for buying cars or improving homes.”

Gog despre Gog

”Cercetați toate și păstrați ce este bun.”
Foarte puțini oameni au curajul să vorbească despre sfârșitul vremurilor.
Eu nu zic că Lazăr Gog are neapărat dreptate în toate, deși cu multe din ce spune agreez, dar curaj are. Spune totuși drept despre răpirea iminentă, un capăt al ancorei nădejdii noastre.

Merită în același ton să-l ascultați și pe Amir Tsarfati: https://youtu.be/7JKBLMLep30

Dispariția forțată = terorism

”Dispariția forțată a fost frecvent folosită ca o strategie pentru a răspândi teroarea în societate. Sentimentul de nesiguranță generat de această practică nu este limitat la rudele apropiate ale celui dispărut, ci afectează deasemenea comunitățile lor și societatea ca un întreg.”
ShutUp! Media

Doctorul Jacob Christian Norup a refuzat să fie folosit ca momeală de Barnevernet și a expus cazul

Ce le-a trecut prin cap la cei de la Barnevernet, Samnanger(Protecția Copilului din Norvegia, in engleză CPS): voind să ia doi copii de la o femeie și știind că iese cu scandal, s-au gândit să propună unui doctor să-i cheme pe femeie și copii pe ascuns la o consultație, să bage copiii într-o cameră, pe mamă în alta și până doctorul povestește cu mama, ei să fure copiii.

I-au propus doctorului mișcarea și acesta a refuzat indignat.
Mai mult, doctorul a expus cazul pe net.
În acea micuță localitate, Samnanger, (lucrurile s-au petrecut în 12 februarie 2013) de numai 2400 de locuitori oamenii s-au revoltat, s-au strâns cam 250 de locuitori (ziarul zice ca 160) la un protest cu torțe împotriva metodelor Barnevernet, metode desigur aplicate în numele lozincii: ”CE E MAI BINE PENTRU COPIL”.

Linkuri:
–http://fampo.no/tried_to_use_doctor_to_remove_children.html
-scrolați pentru poze:-http://forum.r-b-v.net/viewtopic.php?f=18&t=7209
        Metodele seamănă cu metodele comuniste de impunere a colectivizării sau a altor aberații sociale, desigur tot în numele binelui social. Până se trezește ”societatea” trec generații. Să fie o cauză? Să fie o pedeapsă?
Dumnezeu știe mai bine ce e acolo exact, dar ceva-ceva știm și noi: când o țară, un om, o familie, o adunare se îndepărtează de principiile adevărului își rostesc singuri pedeapsa.
De exemplu acum în cazul Norvegiei, pentru niște bani încasați de niște ticăloși suferă mii de familii, mii de copii, iar ”slava” Norvegiei s-a dus pe copcă. Măcar noi am avut o scuză și o explicație plauzibilă: ”comunismul ni l-au impus rușii”, ei și-o fac singuri.
Doctore Norup, dacă ajungi cu cititul pe aici (Google poate multe), Dumnezeu să te binecuvinteze!

Completare 5 ianuarie 2016 ora 00.41

Vă recomand să citiți cu răbdare articolele doamnei Marianne Harslev Skanland (și ale altor norvegieni indignați de ce s epetrece în țara lor) despre Protectia Copilului din Norvegia.Aici sunt articolele în limba engleză despre Protecția Copilului:http://www.mhskanland.net/page10/page10.html
Dânsa cunoaște din interior sistemul norvegian și scrie frecvent împotriva lui.
De exemplu un articol care arată originile darwiniste ale TEORIEI ATAȘAMANETULUI și a CONTACTULUI VIZUAL este acesta:http://www.mhskanland.net/page62/page286/page286.html

Citite cu răbdare, astfel de articole sunt o sursă bună de argumente extrem de puternice împotriva acestei mașinării de distrus oameni.

Citat: ””Eye contact” and „interaction” are elements in „attachment theory”, which I consider to be practically the most dangerous of all the quackery which child protection services of the Western world and the psychology associated with it have taken to heart. It gives them almost unlimited power to force through meaningless, abusive treatment of families on the pretext of it being scientifically valid.

Central ideas are found in the writings of medical doctor John Bowlby, who was well-intentioned enough and who has in fact found and launched some sensible things, but who was a psychoanalyst.

The view that eye contact is decisive for the „attachment” of a child is based on the idea that humans are like sheep, goats, cows. In these species it is usual that mother and new-born oppspring look at each other directly after birth. In our days this idea has invaded our birth clinics, midwives and nurses being taught to believe that it is necessary for a human mother and her new-born child to stare at each other in order to lay the foundation for attachment between them. ”
…..
One of the results of social-determinstic thinking is a popular dogma in social work of our times: that the family is a so-called social construction – an arbitrary joining together of just any individuals, with no natural basis for the fact that parents and their own children are ordinarily the ones who stick together in a family. Those who believe in this dogma, will as a corollary have it that family life is activity in which the participants play social roles; one is not mother, father or child, one acts in one of these roles (1996 p 80; 1998 pp 56-58). The ideology preaches that genetic relatedness is without importance. (A variant of the „role” theory also claims that belonging to one of the sexes is a matter of role-play which is induced socially and can easily be changed. This view seems to consider genetially and hormonally deviant individuals as proof, and extreme action taken on such a basis has not been without resulting tragedy, cf articles about Dr John Money (e.g Wikipedia 2012).) So-called „attachment theory” is an implementation of the same popular speculations of social-deterministic type.” De aici:http://www.mhskanland.net/page62/page286/page286.html
Traduceți voi dacă aveți timp, eu nu m-am răbdat să nu vă atrag atenția. E grozăvia tiraniei filosofiei sodomite, familia poate fi orice, nu mamă și tată și copii.

Iar despre faptul cum toată șarlatania asta, justificată ideologic ca la comuniști, e bine alimentată cu bani publici am relatat aici:https://vesteabuna.wordpress.com/2016/01/04/cosmarul-norvegian-frauda-sponsorizata-de-stat-a-protectiei-copiilor/
Faceți auzit glasul acestor oameni, ei știu mai bine ce e la ei în țară.