Întrebări și răspunsuri cu I.S., partea 2-a

29 Mai 2014

VIDEO: 


Aici este Unul mai mare decât Solomon, partea 1-a, mesaje: DN și IS

29 Mai 2014

VIDEO: 


Cântarea ”Să ne grăbim prieteni…!” în interpretarea fratelui Niculiță

28 Mai 2014

AUDIO: 

sanegrabim

 

SĂ NE GRĂBIM, PRIETENI!

Să ne grăbim, prieteni, e vremea spre apus,
Cu candelele-aprinse fecioarele s-au dus!
Îşi pregătesc talanţii cei care-au ostenit,
E clipa socotirii Stăpânului sosit.

Încinşi stau gata robii şi-aşteaptă doar un semn
Să iasă să deschidă la cel dintâi îndemn,
Grăbesc vierii lucrul culesului rămas,
Afară robii taie viţelul cel mai gras.

Şi-ascut secerătorii uneltele de zor,
Ispravnicii cei harnici şi-ncheie munca lor.
Stau mesele-ncărcate, trimişii sunt plecaţi,
Grăbiţi să strâng-acasă pe ultimii chemaţi.

Minuni strălucitoare, veşmintele de in
În haine albe-aşteaptă pe cei ce vin şi vin.
Străjerii toţi stau gata cu trâmbiţele-n sus,
Să ne grăbim, prieteni, fecioarele s-au dus!


Umbrele vor osândi

28 Mai 2014

”…Tu eşti! Deci numai Tu şi nimeni altul!
Căci toate sunt ţesute din nimic.
Simboluri sunt şi carnea şi bazaltul.
Dar ce eşti Tu, Supremul, Preaînaltul,
spre care-atât de trudnic mă ridic?

Tu ai creat şi crini, şi orhidee,
şi cerul cu ciudatele-i caleşti,
şi chipul de copil şi de femeie,
şi geniul sclipind într-o idee.
Dar Tu, Făuritorul, Tu ce eşti?”, C. Ioanid, Taine

”…mâncare sau băutură, sau …..o zi de Sabat…. sunt umbra lucrurilor viitoare,” Coloseni 2:16-17

Obiectele se recunosc din umbre dacă stau în lumina potrivită, realitățile nevăzute se învață din pilde, înțelepciunea unui maestru se  recunoaște din lucrarea Lui.
Dumnezeu s-a revelat pe Sine în creație iar coroana creației Sale este omul.

Și trupul de carne al omului este tot o umbră dar o umbră în care ”le este descoperit în ei” înțelepciunea lui Dumnezeu când te uiți cu băgare de seamă la ce a creat El.

A recunoaște simbolul și a nu-i înțelege tâlcul, Domnul Isus numește fățărnicie: ”Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?” Matei 16:3
La judecată, oamenii vor fi judecați de însăși bucuriile și speranțele lor, care s-au oprit la cele văzute, la umbre. Domnul Isus nu le-a zis: ”neștiutorilor” celor ce nu recunoșteau în semnele cerurilor evenimentele viitoare, ci ”fățarnicilor”.

Tot așa, un om care se bucură , de exemplu de mâncare toată viața, se satură, se delectează în ”umbre” nu este de necondamnat în fața Lui, este numit fățarnic și viclean pentru că în aceste delectări cu lucrurile văzute, cu umbre, omul a avut timp o întreagă viață să vadă în spatele lor lumina și realitatea, să recunoască o înțelepciune a Creatorului.

Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și probabil cei nu au ajuns la o vârstă a conștienței vor beneficia de clemență la judecată, dar pentru cel ce a trăit o vreme în aceste ”umbre”, probabil ”i se va cere mai mult”, conștiința din om fiind prezentată de Dumnezeu ca un luptător împotriva gândurilor ce construiesc fortărețe de justificări și-l țin pe om în păcat. Vina oamenilor li se semnalizează în conștiință, conștiința(cugetul) fiind un martor de neocolit care mărturisește că lucrarea legii lui Dumnezeu este scrisă în inimile tuturor oamenilor, chiar a oamenilor care n-au citit Biblia, deci nimeni nu se va putea dezvinovăți. (Romani 1:19-21)

Cu cât un om este mai deștept și mai prins în lucrurile complicate ale vieții, cu atât este mai de condamnat înaintea lui Dumnezeu, dacă nu se pocăiește și dacă urmărește și glorifică doar înțelepciunea pământească care-l pasionează. Această înțelepciune pământească este o umbră a Înțelepciunii de sus. Este fățarnic și viclean cel ce-o vede doar pe una și n-o recunoaște în ea pe Cealaltă.

Un descurcăreț al pământului, un șmecher al împrejurărilor, un isteț preocupat de propriul avantaj, câștig sau plăcere, incontestabil poartă în sine ”calități” prin care este superior celor blazați sau mai puțin isteți, dar orice istețime în cele de jos ar trebui să conducă mintea oricui spre smerenia recunoașterii Tatălui Înțelepciunii.
Dacă omul rămâne doar la ”umbre”, doar la ceea ce vede, însăși aceste umbre îl osândesc, pentru că este numit fățarnic și viclean de însuși Domnul Isus. Un astfel de om (și tuturor ne place să ne lăudăm cu bucata de înțelepciune ce-o stăpânim) nu  mai este un ”necunoscător” vrednic de milă, deci prin însăși deșteptăciunea lui, orice om se osândește dacă n-o declară nebunie și dacă nu se pocăiește. (”Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.” 1 Corinteni 3:18)

Am scris ”probabil” pentru că noi nu știm exact cum va judeca Dumnezeu lumea, dar știm destul ca să avem un respect adânc față de autoritatea Lui și  o sămânță a dragostei crescânde față de toată Voia Lui.


Spice din har, cărți și înregistrări de I. S.

27 Mai 2014

spice1


A fost primăvară înainte de potop?

26 Mai 2014

Sau: ”când a fost prima primăvară?”
Mi s-a pus întrebarea luna trecută.

Am răspuns în acea zi după ce m-am documentat și  gândit că nici iarnă n-a fost înainte de potop. Un abur se ridica din pământ, ceea ce cam exclude ”udarea” feței pământului prin condensare, prin ploaie. Dacă n-a căzut ploaie, sigur n-a căzut nici zăpadă, ci acel abur condensându-se ca o rouă.

De fapt aproape sigur înainte de potop nu erau anotimpuri. Probabil axa pământului s-a înclinat față de planul orbitei lui atunci, la potop. Abia după apariția acestei înclinații de 23 de grade au apărut anotimpurile.

Deci pământul n-are decât cam 4500 de primăveri, ani are mai multi, cam 6000.


Erezia cea mai subtilă, ce înseamnă ”om duhovnicesc”?

24 Mai 2014

Erezia cea mai subtilă în lumea evanghelică este credința că a fi duhovnicesc este o stare de spirit, un fel de transă, de extaz, o stare de fierbințeală a creierului, stare total lipsită de rațiune, de meditație, de analiză, de acea judecată a lucrurilor pe care o folosim zi de zi, atunci când ne planificăm viața asta terestră.

Să vedem cum apare termenul ”duhovnicesc” în câteva locuri din Biblie.

1. Stânca duhovnicească.
Era stânca atinsă de Moise cu toiagul, din care a țâșnit apă pentru setea poporului. E numită duhovnicească. De ce? Era ceva material deosebit în acea stâncă? S-a transformat în ceva după ce a crăpat?  Nicidecum. Era piatră ca toate pietrele și piatră a rămas, dar simbolistica evenimentului redat cu detalii în Scripturi, tâlcul acelei întâmplări face stânca să fie ”duhovnicească”. Stânca este duhovnicească pentru că are tâlc, transmite un mesaj, un înțeles. Evenimentul țâșnirii apei din stâncă este o imagine, o preimaginare a crucificării, a răstignirii Domnului Isus. Dumnezeu a folosit sute de astfel de imagini(în creația și în Cuvântul Lui) ca să vorbească ”minții noastre” și să ne-o înnoiască(mintea).

2. Mâncarea duhovnicească.
Mana, prepelițele, tot ce au primit evreii pentru hrănire în pustie a fost tot o imagine a lucrării Domnului Isus de hrănire cu Cuvintele credinței și ale bunei învățături. Tâlcul acelei pilde vii îl vedem în atâtea locuri din Noul Testament care ne vorbesc despre alăptare spirituală, despre lapte și hrană tare, despre capacitatea de a te hrăni și a hrăni pe alții și despre creșterea spre acea capacitate. Mâncarea era spirituală nu pentru că-i făcea mai sfinți pe cei ce mâncau (au rămas tot păcătoși și cârtitori), ci pentru că prin felul cum a fost dată, prin compoziție (mana de exemplu), prin toate detaliile purta în ea o înțelegere, un tâlc PENTRU NOI. Mâncarea ne vorbește despre învățare, despre ”hrănirea” cu cuvinte care satură și fac să trăiască și să crească omul lăuntric.

3.Înțelesul duhovnicesc.
”Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma“ şi „Egipt“, unde a fost răstignit şi Domnul lor.” Apocalipsa 11:8
Sodoma poartă un tâlc, o învățătură care ne stă înainte în mod continuu datorită distrugerii ei totale.
Egiptul poartă în el același tâlc al urgiilor, al răzbunării lui Dumnezeu prin urgii.
”Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot” desigur are în vedere același tâlc (înțeles) duhovnicesc, ca cei ce au scăpat de distrugere să nu se uite înapoi. N-ar fi scris dacă exemplul Sodomei de atunci nu ar fi ceva actual, astăzi.

4. Omul duhovnicesc.
Un om este duhovnicesc nu pentru că ar trăi zilnic în stări de beatitudine și delectare sau în extaze profunde.
Un om este duhovnicesc dacă…are tâlc, dacă are om ascuns, dacă are minte nouă, înnoită și care se înnoiește încontinuu spre cunoștință. Prin tot ce face un creștin el exprimă ceva, prin cuvinte mai ales dar și prin atitudini.Să dau niște exemple:
-soțul care își iubește soția este duhovnicesc dacă o iubește ”cum a iubit Cristos biserica”. Se bucură soția dar mai mult se bucură Tatăl, că prin această dragoste orice soț creștin DUHOVNICESC va transmite mesajul singurului Duh spre slava singurei Evanghelii, mesajul că Cristos a iubit Adunarea(Biserica), o taină mare.
-soția care ascultă de soț este duhovnicească dacă știe și trăiește conștient în ascultare de soț, așa cum Adunarea este supusă lui Cristos. Ascultarea unei soții creștine de soțul ei transmite mesajul duhovnicesc al ascultării Adunării de cap, astfel soția ascultătoare de soț poartă un mesaj nerostit chiar al autorității din Univers. O soție este duhovnicească când trăiește hrănind acest gând lăuntric al ascultării, al doilea gând, aceasta fiind o altă rațiune și cauză a ascultării unei soții duhovnicești.
-angajatul care ascultă de șef, furnizorul care respectă clientul la termene, preț, cantitate și calitate, fiecare din noi care ne plătim taxele din îndemnul cugetului suntem duhovnicești când în noi este puternică rațiunea că aceste atitudini din altă lume sunt tâlcul pentru care existăm și ne ține Dumnezeu să-i deranjăm cu umbra noastră pământul Lui. Cutia, cortul nostru de carne care se răblăgește în fiecare zi a fost creat pentru scurta clipă a formei lui pentru această comoară de tâlc și de manifestare a unei înțelepciuni părut trecătoare, dar vie în memoriile privitorilor.

Un om duhovnicesc este un om ”cu urechea străpunsă”:
Am scris mai demult: ”E interesant cum extrapolează apostolul în Evrei: citatul ”mi-ai străpuns urechile” este ”înlocuit” cu ”mi-ai pregătit un trup”.
Cred că Isaia 50 explică cum. Urechea deschisă(străpunsă), urechea trezită te face să-ți dai spatele bătăii, obrajii smulgătorilor de bărbi și fața batjocurii și ocării. Să fii rob iar. 
Urechea e gura sufletului, pe ea ”mâncăm” cuvintele. Cu ea le alegem.
Iov 12:11 ” Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mâncarea?
O ureche străpunsă alege bine, o ureche străpunsă este un trup pregătit. Cunoaște glasul păstorului, dă spatele, dă  obrajii, dă fața…și și-o face ca cremenea.”

Cine are un rob străpuns în urechi are tot robul întreg și ascultător. Meditam astăzi că sunt atât de puternice cele 5 simțuri în noi, în mine. Dar eu cât timp sunt angajat, să zicem la un serviciu, nu am timp să ascult de cele 5 simțuri ci de șef, instrucțiuni și proceduri de lucru. Tot la fel, Șeful ceresc dacă are un rob cu urechea străpunsă, care nu mai ascultă de altceva, are pe rob cu totul.
Urechea străpunsă este o imagine a purtării în noi, cu noi a ”răstignirii lui Isus”, a cuvântului crucii,  a nebuniei lui Dumnezeu, a lepădării de sine. Acestă stare se învață zilnic din Cuvânt, în fiecare zi,  prin stăruință în învățătura apostolilor în adunare și prin meditație zilnică la Cuvântul și la creația lui Dumnezeu.