Hristoși falși, „unși” falși, „aleși” falși

„…Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi, vor face semne mari şi minuni…” Matei 24:24

Termenul de „hristos” nu este un nume propriu, ci o calitate, un titlu.
Hristos înseamnă „uns”, „ales”, „destinat” și se referă în sens general la oricine este calificat și predestinat pentru o funcție, în sens mai restrâns la un „prinț” sau la un urmaș la domnie și în sensul particular, biblic se referă la Unsul despre care scrie Vechiul Testament că va veni și Noul Testament că a venit.
Termenul de Isus Hristos înseamnă Isus Unsul, acest nume nu poate fi asemănat cu Popescu Ștefan, ci eventual cu prințul Ștefan.
Când definește nașterea din nou, Cuvântul lui Dumnezeu afirmă: „oricine crede că Isus este Unsul (Hristosul) este născut din Dumnezeu” adică oricine a citit în Vechiul testament despre Hristos (Unsul) și în cel nou despre Isus și crede că Isus din Noul este Unsul promis în Vechiul este născut din Dumnezeu.
Când Domnul Isus însuși ne spune că se vor scula unși mincinoși, ne întrebăm la cine se referă, pentru că aproape nimeni din zilele noastre nu are pretenția că este Isus Hristos, poate vreun bezmetic.
Și totuși în această postare voi arăta cu exemple cum foarte mulți oameni și foarte multe categorii de oameni sunt de fapt unșii mincinoși despre care a profețit Domnul.
Sunt unși mincinoși toți cei care au titluri, influență, autoritate, dar nu de la Dumnezeu și își folosesc puterea nu pentru a-i îndrepta pe alții spre Dumnezeu.
Unșii mincinoși nu învață din Cuvântul lui Dumnezeu și nu îndreaptă atenția altora spre Dumnezeu, ci spre ei și foloasele lor. Ne dăm seama că cineva este uns prin aceea că este privit de alții ca „uns”, ca îndreptățit să învețe sau să conducă, să fie exemplu și să fie ascultat.
Să începem cu domeniul filozofic. Teoria evoluționistă este legată de numele lui Darwin. Evident teoria toată este o minciună. Darwin a fost un uns fals pentru că este privit ca autoritate și teoria lui este ascultată la ani mulți după moartea lui, chiar în lipsa celei mai mici dovezi legată de fosile de verigi intermediare.
Domeniul socio-politic: Marx, Engels, Lenin, teoreticieni ai sistemului social comunist și atei în același timp au fost unși falși. Sistemul proclamat de ei a falimentat rușinos.
Domeniul economic. Aici venim la timpul prezent. „Omul bogat se crede înţelept” Proverbe 28:11 Nu numai bogatul se crede înțelept, și alții îl cred așa, iar unul foarte bogat este crezut foarte înțelept, este ascultat. Dacă are talent oratoric, un bogat devine guru al finanțelor sau al investițiilor, cuvintele lui sunt memorate, sfaturile lui sunt urmate, ca și cum ar fi posibil ca pe o scară, toți să stea pe fușteiul de sus.
Bogatul nu este înțelept, dar pentru că și el se crede, și mulți îl cred, iată că bogatul devine un Uns (Hristos) fals pentru toți cei ce-l cred.
Tot de domeniul economic țin nu numai falșii unși, ci și falsele probleme pe care unii falși unși le rezolvă. De multe ori ei inventează probleme false pentru a-și putea promova și vinde soluțiile false.
Puneți aici promotorii de homeopate, de ape miraculoase, de uleiuri esențiale și vindecători de boli închipuite. Dar aceștia sunt evident falși pentru cei mai mulți oameni cu scaun la cap.
Cine nu sunt și nu pot fi unși mincinoși? Cei înălțați în dregătorii de stat nu sunt unși falși. Au ungerea din partea statului, iar autoritatea statului vine de la Dumnezeu, „el este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău.” Chiar dacă statul ia taxe, chiar dacă uneori funcționarii sunt corupți, autoritatea statului vine de la Dumnezeu. Unșii falși sunt alții.
De asemenea nu este uns fals un om care a reușit într-o realizare și are cunoștințe pe care vrea să le împărtășească altora. Să continuăm.
Fiecare uns fals are o „ungere” falsă din partea unei entități false și exploatează ascendentul (dat de ungere) asupra altora, adesea câștigând bani prin asta.
Diplomele false crează „unși” falși. E „absolvent de facultate” și se mândrește cu diploma, nu cu cunoștințele. La noi în țară după revoluție au apărut universități de tip „fabrici de diplome”, care au „uns” o grămadă de neisprăviți cu calificative false, cu diplome. Să nu-mi spuneți că fără folos. Salariile în multe domenii sunt în funcție de „pregătire”, de diplomă, de „ungere”. Diplomă falsă, uns fals, adică Hristos fals.
Domeniul media. Unul din cele mai râvnite posturi unse este cel de moderator de emisiuni. Dacă e unsul cuiva nu poți știi, dar de cele mai multe ori acești moderatori au agende, sponsori, idei de băgat în capetele care-i ascultă. E greu de analizat și cere multă vreme.
Unșii creați de dorințele oamenilor. „își vor da învățători după poftele lor„. Popularitatea crează unși falși, sportul, muzica crează idoli, modele. Nu dau exemple.
Domeniul religios. Am arătat în postarea Regele pomanagiilor cum a copt în niște capete ideea unui nou cult în România. Cultul unge și face unși. „Ce bine ar fi să avem noi fabrica noastră de unși, sau să ne ungem singuri”, și-au zis niște minți croite în peșteri de tâlhari. Toți unșii cultelor sunt falși, pentru că instituția care i-a uns este falsă. Cultul, oricare, unul din cele foarte multe, nu este Biserica-Adunarea care este una singură.
Nepotismul crează „unși” falși în toate domeniile. Mai ales la funcțiile de stat. Un stat eficient întreține un sistem curat de măsurare a performanțelor și angajează pe cei mai buni în slujbele plătite de stat. Un stat copleșit de corupție lasă ca funcții vitale din stat și bine plătite să fie ocupate nu de cei calificați, ci de „unși falși”, rude sau prieteni ale altor sus-puși.
Cam acestea au fost exemplele, cu siguranță mai sunt.
Ideea de fals incomodează, noi am vrea să trăim într-o lume fără falsuri. În fața posibilității ca ceva: o bancnotă, o piesă auto, un medicament, un om să fie false stă nevoia de analiză, analiză care cere întotdeauna timp. Și din grabă mulți resping și fugăresc ideea că ceva ar putea fi fals, ca pe o pisică străină. Dar lucrurile sunt foarte serioase. Dacă pe orice sticlă sau borcan cu alimente este scrisă compoziția exactă, alergenii, procentele, etc. pentru ca nu cumva în stomacul nostru să ajungă ceva ce nu e bun sau nu vrem, tot la fel de exigenți ar trebui să fim cu cei ce ne vâră în suflet hrana vorbelor lor sau ne îmbracă cu căldura atașamentului lor.
Doar o analiză temeinică face diferența dintre autentic și oportunist, dintre calificat și pretins.
„Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi.” 1 Ioan 4:1

Aliyah din Rusia și Ucraina, 26 iulie 2022, alte cifre

După ce în 14 iulie am scris că peste 10000 de evrei din Rusia au emigrat anul acesta spre Israel, acum trebuie să corectez această cifră: „Aproximativ 19.200 de evrei ruși s-au mutat în Israel până acum în 2022, față de cei 7.824 din tot 2021.” scrie în ediția din 24 iulie Israel Hayom: https://www.israelhayom.com/2022/07/26/ukraine-war-led-to-major-spike-of-aliyah-from-russia/
Din Ucraina au emigrat spre Israel abia 12358 de evrei până acum anul acesta. Explicația este dată de faptul că în timp ce din Rusia bărbații au voie să iasă, deci și bărbații evrei, din Ucraina nu au voie.
Oricum ar fi, profețiile se împlinesc: o urgie sau alta scot pe evrei de unde i-a împrăștiat Dumnezeu acum 2600 de ani și-i duc în Israel. Unul câte unul.
Dar să cităm din articol:
„Declanșarea războiului din Ucraina a dus la o creștere majoră a numărului de imigranți din Rusia, au dezvăluit datele furnizate de Ministerul Aliyah și Integrării la cererea lui Israel Hayom .
De la începutul acestui an, aproximativ 19.200 de persoane au făcut aliya din Rusia, față de cele 7.824 care s-au mutat în Israel în tot 2021. Recordul lunar de anul trecut a fost înregistrat în octombrie cu 1.248 de noi imigranți, în timp ce anul acesta, în medie, 3.000 de evrei din Rusia s-a mutat în Israel în fiecare lună.
În februarie, Israelul a primit 743 de evrei ruși, un număr care a crescut după izbucnirea războiului, 3.361 care au făcut aliya în martie.
Cifrele sunt deosebit de mari în comparație cu aliya din alte țări, chiar și din Ucraina. De la începutul anului 2022, 12.358 de evrei au făcut aliya din țară și, deși numărul a crescut după izbucnirea războiului, de atunci a revenit la medie (doar 384 de evrei ucraineni au făcut aliya în iulie, față de 549 în iulie 2021, înainte de începerea războiului).
Până acum, în 2022, 39.585 de persoane au făcut aliya în Israel, dintre care 48% proveneau din Rusia.
Pe măsură ce Rusia continuă să amenințe că va închide birourile Agenției Evreiești , care lucrează pentru promovarea aliah-ului în Israel, surse politice spun că există teama că președintele Vladimir Putin ar putea chiar opri zborurile către Israel.
„Cu siguranță există o teamă că ar putea exista o închidere. Nu suntem siguri ce anume vor, pentru că nu au depus nicio cerere. Poate că le este frică de o creștere a aliyahului, nu se poate exclude acest lucru”, a spus o sursă. adăugând că oficialii politici sunt „din ce în ce mai îngrijoraţi”.
Un rabin care locuiește în Rusia i-a spus lui  Israel Hayom  că, în opinia sa, există o legătură directă între acțiunile Kremlinului și numărul masiv de imigranți care părăsesc țara pentru Israel.
„Retorica organizațiilor aliyah este că suntem într-o stare de sfârșit al lumii și trebuie să fugim din Rusia. Au făcut o campanie mare în ultimele șase luni, pentru ca oamenii să părăsească Rusia, așa că li s-a cerut să oprească campania. ,” el a spus. 
El a insistat că nu trebuie să vă faceți griji cu privire la închiderea zborurilor către Israel, spunând că „nu este nemaivăzut ca o țară să închidă o organizație care încurajează cetățenii să părăsească țara în mijlocul unei situații de urgență”.
Un alt rabin din Rusia a fost de acord, sugerând că Kremlinul acționează din răzbunare pentru acțiunile Agenției Evreiești. „
Profețiile lui Dumnezeu se împlinesc sub ochii noștri. Și cine a mai făcut profeții ca El?
„Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple! ⁸ Nu vă temeţi şi nu tremuraţi, căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta! ⁹ Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.” Isaia 44
Cugetul nostru, la citirea acestor știri comparate cu profețiile, poate s-o ia sau să rămână pe două căi.
Una este calea ce largă, calea nepăsării și ignoranței („n-au știut nimic„), calea ușuratică, calea neimplicării, cale care duce la pedeapsa celor ce n-au vrut să știe. Cei ce n-au știut, de aceea n-au știut pentru că n-au vrut („înadins se fac că nu știu„).
Alta este calea cea îngustă a atenției și analizei, a verificării și comparării, a aplecării asupra textului scris și a credinței în ce e scris, a căutării și observării împlinirii celor profețite.
Unsul lui Dumnezeu (Hristosul) va veni înapoi din ceruri și după ce-i va salva pe cei de pe calea îngustă, va face judecată asupra celor de pe calea cea lată. Toate aceste evenimente despre care scriem pregătesc calea reîntoarcerii Lui iminente. „De la smochin învățați pilda lui.„
Tu, dragul meu cititor, care ai ajuns până la capăt cu cititul, pe care cale ești, pe care cale vrei să fi, pe care vrei să-ți termini drumul vieții?

Alianța din Ezechiel 38?

Am scris acum ceva vreme că Putin nu e Gog. Și totuși tare se potrivește alianța profețită de Ezechiel acum 2600 de ani cu poza.
„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!  Te voi târî şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză şi care toţi mânuiesc sabia;  împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif:  Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miazănoaptei, cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine! ” Ezechiel 38:4-6
Pentru cercetătorii credincioși ai profețiilor biblice, istoria lumii este o succesiune de împliniri de profeții.
Toate aceste profeții au în vedere Planul divin veșnic dinainte de întemeierea lumii.
O lume întemeiată acum 6000 de ani, distrusă acum 4350 de ani prin potop și recreată după potop.
O lume care datorită păcatului repetat va fi din nou distrusă prin foc, un foc de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți.
Ordinea exactă a evenimentelor sfârșitului nu este deslușit prezentată de profeți, se dau doar semne, pentru ca atunci când se împlinesc, cei credincioși să capete speranță.
Socotesc întâlnirea de săptămâna aceasta a liderilor Persiei, Rusiei și Turciei un astfel de semn.
E vremea piersicilor, fructele care ne vin din Persia, de fiecare dată când mănânc piersici mă gândesc la Iran.
La întoarcerea de la Teheran, președintele Rusiei a dat ordin să se dizolve Agenția Evreiască din Rusia, o organizație care se ocupa de Aliyah, plecarea evreilor din Rusia spre Israel.
E evident că sugestia închiderii acestei agenții care întărește Israelul prin emigrație a venit din partea conducătorului iranian. Deci aproape sigur la Teheran s-a discutat și despre Israel.
Ei împlinesc probabil fără să vrea Scriptura, iată ce scrie Ezechiel mai departe:
„.…vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor.„
O imagine nemaipomenit de exactă a Israelului de azi.
E posibil ca această alianță să conducă la un astfel de deznodământ: sângeroasa bătălie de la Armaghedon (Muntele Meghido-nordul Israelului).
Imaginea este detaliat descrisă de profet, nu lasă loc de dubii, va fi un grozav război:
„În ziua aceea, multe gânduri îţi vor veni în minte şi vei urzi planuri rele. ¹¹ Vei zice: Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, care stau fără griji în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri şi neavând nici zăvoare, nici porţi! ¹² Mă voi duce să iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun mâna pe aceste dărâmături locuite din nou, pe poporul acesta strâns din mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii şi locuieşte în mijlocul pământului.„
Iarăși o imagine fidelă a Israelului de astăzi, despre care este scris că va fi atacat de o alianță de popoare.
Dacă adăugăm ura furibundă a șefilor iranieni față de Israel, tabloul profetic se întregește.
Vă rog să nu plecați la pădure după lemne, vă rog să nu mă puneți pe rug.
Nu am zis că așa va fi sigur, am întrebat.
Postarea este o întrebare.
Dar te rog tu cititorule, în mod personal să îți mai pui o întrebare:
Ce fel de Biblie citești, cum o citești, ce fel de „gânduri îți vin în minte” când citești profeții, când asculți știrile?
Mai bine zis: citești profeții?
Aștepți împlinirea planului descris de ei?
Unsul despre care scriu toți profeții va veni din nou și va conduce lumea. Deocamdată a biruit moartea, o garanție suficientă credinței ca „toate îi vor fi supuse”. Iubești un astfel de Stăpân, crezi cuvintele Lui?
Aceasta este Biblia, așa trebuie crezută.
Ea îl are în vedere pe Unsul, pe Hristos.

Adunare 22 Mai 2022

Adunare 15 Mai 2022

Adunare 8 Mai 2022

Blogul Vestea Bună 14 ani

Am 14 ani am început să scriu aici. Dar pe net am început să scriu mai demult.

Citeam astăzi un interviu cu ambasadorul Israelului care vorbește cursiv limba română și este extrem de activ pe media de limba română. Sigur este treaba unui ambasador să vorbească de bine țara sa, guvernul său, dacă este ambasadorului unui regat, pe regele său.

Cam asta fac și eu aici. Îmi prezint țara, Regele, perspectiva Lui și doresc să îi fac pe cât mai mulți să emigreze în țara Lui. Regele meu îndeosebi e foarte hulit, dar caut să îi păstrez renumele și să Îl laud.

Mulțumesc pentru urmărire, pentru comentarii, pentru rugăciuni și mă bucur de fiecare dată când îmi dau seama că unuia sau altuia dintre cititori i-a făcut bine hrana primită aici.

Domnul vine iar noi suntem străini și călători pe pământ. Eu mai am 5444 de zile până când voi împlini 70 de ani, dacă le voi primi pe toate. Acest număr scade cu o viteză incredibilă. Dar e și o incredibilă certitudine.

În afară de numere nu prea avem repere cu care să ne putem evalua lucrul, angajamentul fidelitatea față de Stăpânul ceresc. Putem să să slujim 100% sau 90%, dar și procentele sunt numere. E bine să numărăm și dacă nu ați făcut până acum acest lucru, învățați să vă numărați zilele, orele, procentele.

Într-o lume confuză, încerc să fiu exact, între religii mistice, încerc să fiu biblic. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru sănătate, la care am avut și câteva pauze în ultimul timp. Mulțumesc și pentru a încercările de toate felurile. Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Biserici muzicale sau biserici biblice?

Un prieten făcut aici, cu blogul, mi-a scris aseară că așteaptă să scriu ceva despre concertul de „rock creștin”, Heartbeats Festival, care a avut loc la noi la Cluj zilele acestea pe Cluj-Arena.
Nu am avut de gând nici să urmăresc, nici să combat „festivalul”, deși fiind la mine în oraș, alte dăți am reacționat.
În cadrul lor de gândire, tot ce fac acei oameni cu rockul creștin, e coerent, logic și aprobat, ei nu văd nimic rău.
Problema e cadrul, nu ceva anume din cadru.
Am umblat pe liziera acestei probleme ani buni în urmă și am scris aici, încât nu trebuie decât să citez, nu am alte opinii acum:
„În multe medii așa zis creștine, dacă scoți muzica din ecuație nu mai rămâne nimic. Parcă totul se învârte în jurul acestei ”prințese” onorate. Cuvântul a devenit umplutura iar la orchestre și fanfare a dispărut fără să taie pe nimeni.
Am mai amintit de comparația: farfurie cu mâncare=muzică cu cuvinte.
Parcă astăzi se face paradă de farfurii, cu mâncarea în rol de decor.
Personajul principal în multe medii este chitaristul, el este ”CAPUL” adună(tu)rii pentru mai bine de-o oră, șeful formației de ”laudă și închinare”. El pune mădularele gândurilor (ce-i drept puține și des repetate)  pe note, game și octave după cum vrea el și tehnica din dotare.
Muzica devine ”capul” nu numai al oricărui bărbat, ci al oricărui suflet cu urechi de neauzit, ferice de surzi!
Îmbătarea cu extaz muzical este scopul urmărit de ”noii cristoși” ai ”evangheliei din corzi”.
”Evanghelizare” fără ”trupă”, fără  ”va cânta formația…x” nu riscă nimeni, Cristosul fals e chitarist în veacul XXI, e ceasul lui și puterea întunericului.”
sursa: Noi propovăduim un Hristos chitarist, 2012
„De câte ori ascultăm de plăcere o muzică aşa-zis creştină, fără cercetarea duhului, fără pocăinţă, fără zdrobire, numai aşa pentru gâdilirea urechii nu ne hrănim, ne îmbătăm. Însăşi felul şi alcătuirea religiei Babiloniene este spre a fi uşor acceptată de mulţimi şi de a da satisfacţie mulţimilor. Măsura succesului ei este tot mărimea mulţimii, criteriu absent în epistolele lui Pavel.
Multe din bisericile creştine se transformă imperceptibil din locuri ale hrănirii, săturării şi creşterii în locuri ale îmbătării şi extazului firesc, „chelneri” profesionali amestecând, falsificând şi înlocuind rodul viţei de sus cu scursoarea roadelor degenerate ale unei viţe străine.
Doamne ai milă de noi!„
sursa: Hrănire sau îmbătare, 2010
Alte postări despre muzică aici pe blog găsiți căutând, sau mai bine vă dau rezultatele căutării:
https://vesteabuna.wordpress.com/?s=muzica
Boala are o cauză mai adâncă: sacramentalismul ritualic, ideea că prin participare la ritual te „umpli” este hrana mistică ce „umple” acest meniu. Iar muzica este ritualul care „te umple” cel mai ușor.
O adunare biblică este acea adunare în care Cuvântul lui Dumnezeu este vestit așa cum este și pe primul loc, este explicat pentru a fi înțeles, o adunare în care cercetarea Bibliei este în duhul celor de la Berea, pe primul loc, iar alte activități sunt subordonate ascultării de Cuvânt.
O biserică muzicală este acea biserică în care în locul Bibliei este muzica pe primul loc și în jurul muzicii se petrec toate activitățile.
Biserica muzicală nu este biblică, dar acesta este deja subiectul altei postări, în care voi arăta cum sacramentalismul erodează atașamentul și angajamentul față de Cuvânt și implicit erodează spiritul critic pe care ar trebui să-l avem și de care este plin Cuvântul lui Dumnezeu.

Vă rog să nu mă îngropați cu popi!

Vă rog să nu mă îngropați cu popi!
eu am un Mare Preot Minunat
ce-a vindecat pe schilozi și pe șchiopi
El n-a rostit discursuri lângă gropi,
ci morții întâlniți i-a înviat.

Și nici dieci¹ n-aduceți la prohod
cântați voi cum veți știi, chiar fals și fad
și chiar de nu vi s-ar părea comod
lăsați și-acest din urmă episod
să fie cum mi-a fost al vieții vad.

Nici rugăciuni nu-mi spuneți la mormânt
ca nu cumva să creadă vreun naiv,
că rugăciunea-i un deznodământ
vreo vrajă, dezlegare sau descânt,
vreo mantră pentru mântuit tardiv.

Nu dați pomeni, nu cereți iertăciuni
nu înșirați virtuți imaginate,
lăsați tradițiile din străbuni
de viclenii și de înșelăciuni
măcar la poarta spre eternitate!

Varianta în proză aici.

1. Prin „dieci” înțeleg orice fel de muzicanți de profesie: formații, coruri, fanfare…etc.

Pilda administratorului nedrept tâlcuită de William MacDonald

Pilda ispravnicului nedrept fusese spusă de Isus spre învățătură ucenicilor Săi.
În ea, Mintuitorul fixează principii care aveau să devină regula-de-aur pentru toți cei ce vor să-l devină ucenici, din toate timpurile. La urma-urmei, ucenicii lui Isus sunt, de fapt, slujbași, ispravnici cărora li s-a dat în grijă averea și interesele Stăpînului lor pe acest pămînt.

Această parabolă nu e ușor de înţeles. La prima vedere, ea pare să încurajeze mai degrabă lipsă de onestitate și de cinste elementară. Totuși, înțeleasă în adevăratul ei: spirit, ea conţine o învățătură de cea mai mare importanță pentru creștini. Rezumatul ei este acesta: un proprietar-bogat angajase un slujbaș pentru a purta de grija averilor sale. Pe parcurs, stăpânul află că acest slujbaș făcea risipă din banii săi. Atunci, îi ceru imediat să-i prezinte registrele de contabilitate și bilanţ, iar apoi îi dădu preaviz de concediere. Ispravnicul acesta își dădu seama că, de nu va întreprinde ceva în grabă, mâine ar putea muri de foame; căci, pentru a munci muncă fizică era prea bătrân, iar ca să cerșească, îi era rușine. Atunci, întocmi în mare grabă un plan, care avea drept scop să-și facă prieteni pentru ziua de mâine. Astfel, ducându-se la unul din clienții stăpânului său, îl întrebă: “cât datorezi șefului meu?” Răspunsul fu: “șapte sute cinci zeci de bidoane cu ulei.” “Foarte bine” spuse ispravnicul, “plătește-l numai jumătate din această datorie, iar eu vol avea grijă să te acopăr față de stăpânul meu!” Se duse apoi la un al doilea și-l întrebă: “Cât datorezi tu stăpânului meu?” Omul răspunse: “Opt sute măsuri de făină.” “În regulă — îi spuse el — îmi vei plăti numai șase sute patruzeci de măsuri, și voi considera datoria încheiată.”

Comentariul care urmează, așa cum era rostit din gura Mântuitorului, pare încă mai șocant decât actul de incorectitudine în şine. Căci iată ce spune Domnul: „Și stăpânul lăudă pe ispravnicul necinstit, pentru că lucrase cu înţelepciune; căci fiii acestei lumi sunt mai înţelepţi față de ai lor decât sunt fiii luminii” (Ediţia Revizuită, v.8).

Cum trebuie, de fapt, înțeleasă această aparentă încurajare de înșelăciune în afaceri?

Un lucru e cert: nici stăpinul din parabolă, și, cu atît “ mai puţin Stăpînul nostru, nu laudă și nu încurajază nicidecum astfel de acte de necinste. Căci doar acesta fusese tocmai motivul care provocase hotărîrea acestui stăpîn de a-l concedia pe ispravnic. Nici un om cinstit nu poate aproba o astfel de incorectitudine. Învățătura pe care trebuie s-o tragem din această parabolă, nu este nicidecum o încurajare sau o justificare a furtului, a abuzului de încredere, sau a însușirii bunurilor altuia.

Un singur lucru se accentuiază aici, un singur motiv pentru care ispravnicul acesta e lăudat de stăpinul său: faptul că se îngrijește de viitor. El procedează astfel pentru a se asigura că, atunci cînd nu va mai avea nici slujbă și nici un alt mijloc de existenţă, va avea cel puțin, prieteni. El se asigură pentru mâine, în loc de a se îngriji numai pentru vremea de acum.

Tocmai acesta este tilcul parabolei. Oamenii firești și lumești se străduiesc să se asigure pentru ziua de mîine, pentru viitor, înțelegând însă prin aceasta anii de bătrâneţe, când nu-și vor mai putea câștiga pâinea. Ei muncesc cu sârguință spre a-și asigura o viață cit mai confortabilă atunci cînd vor trebui să iasă la pensie. În scopul acesta, aproape că nu-și îngăduie odihnă nici zi nici noapte, când este vorba să afle în ce fel vor putea, când le va veni vremea, să capete asigurare de bătrâneţe, de boală, etc.

În privința aceasta, trebuie s-o recunoaștem: cei nemîntuiți sînt mai înţelepţi decît creștinii. Însă, pentru a putea înțelege de ce, trebuie mai întâi să înţelegem bine că viitorul creștinului nu este pe acest pămînt, ci Sus. Acesta este punctul crucial! Viitorul pentru un necredincios — înseamnă porțiunea de timp dintre ziua de acum și ziua morții lui. Pentru un copil al lui Dumnezeu însă, viitorul înseamnă: veșnicia cu Hristos!

Parabola ne învaţă că necredincioșii sunt mai întelepţi și mai perseverenţi când trebuie să-și asigure viitorul lor aici pe pămînt, decit sunt creștinii, cu privire la viitorul lor veșnic, din ceruri. Punând acest fundament, Domnul Isus prezintă ucenicilor Săi partea practică din această lecţie:

“Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentruca atunci cînd veţi muri, să vă primească în corturile veșnice” (v. 9).

Bogăţiile nedrepte sunt banii, sau orice alt bun material pe care-l avem. Putem folosi aceste bunuri pentru a câștiga, cu ele, suflete pentru Hristos. Sufletele câștigate astfel, cu ajutorul banilor sau bunurilor noastre folosite cu credincioșie în slujba lui Dumnezeu, sînt numite aici “prieteni”. Vine însă o zi când și noi vom muri (fie de moarte naturală, fie că vom fi răpiți cu Hristos la EI). – ŞI în ziua aceea, prietenii câștigaţi astfel, cu ajutorul bunurilor noastre materiale folosite cu înţelepciune, ne vor servi ca un nor de martori care ne vor ura bun-venit și ne vor conduce în veșnicie, în cereștile lăcașuri.

Acesta este felul în care ispravnicii înţelepţi își fac planurile de viitor: nu risipindu-și sărmanele lor vieţi căutând în van mijloace de a-și asigura bătrâneţea; ci, mai degrabă „animați neîncetat de sfânta datorie de a-și face prieteni — suflete care să fie aduse la Hristos cu ajutorul banilor sau mijloacelor lor. Bani transformați în Biblii, în Noi-Testamente, tractate, și în alte cărți de literatură creștină; bani care să întreţină misionari și alți lucrători ai evangheliei în diferite locuri în lume. Bani care să ajute la răspândirea programelor de radio-difuziune, și la tot felul de alte activităţi și lucrări creștine. Pe scurt, bani care să fie folosiţi la răspândirea evangheliei în orice fel și pe orice cale posibilă. Singurul mod în care ne putem strânge comori în cer, este a le învesti pe cele de acum în ceea ce merge spre cer. ..

Atunci cînd un creștin învestește bunurile sale materiale în scopul de a mântui, cu ele, suflete preţioase și veșnice, el se detașează de cele pământești; inima sa încetează a mai fi legată de acestea. Luxul, averea și confortul material îi devin atunci o povară. El tânjește a vedea cum bogăţiile nedrepte sunt transformate cumva, prin vreo “formulă chimică Divină” în suflete noi — închinători noi ai Mielului pentru veșnicie. El e obsedat neîncetat de gândul cum ar putea să facă o lucrare în vieţile oamenilor din jurul lui, care să aducă slavă eternă lui Dumnezeu, și binecuvântare veșnică oamenilor. Pentru el, toate diamantele, rubinele și perlele, conturile la bancă, toate poliţele de asigurare, orice locuinţă confortabilă, îmbrăcăminte scumpă sau automobil, toate acestea sunt bogății nedrepte care, folosite pentru sine, vor pieri odată cu întrebuințarea lor; dar, dacă sunt folosite pentru Hristos și cauza Sa, aduc mari dobânzi în veșnicie.

Felul în care dispunem de lucrurile noastre materiale, și măsura în care suntem atașați de ele, este un examen al caracterului nostru real. Domnul Isus pune accentul pe acest lucru în special în versetul 10 (după o traducere mai veche), spunînd: “ Acela care e vrednic de încredere când este vorba de un lucru foarte mic, va fi vrednic de încredere și în cele mari; iar cel necinstit într-un lucru de mică valoare, este necinstit și în cele mari și importante.”

Aici, “lucrul foarte mic” este corespunzător — după cum vedem — bunurilor materiale. Aceia care sunt socotiți “vrednici de încredere” sunt cei care folosesc aceste bunuri, deci, pentru slava lui Dumnezeu și binecuvântarea semenilor lor. Cei necinstiţi sunt aceia care întrebuințează bunurile lor materiale pentru a trăi o viață cât mai confortabilă, risipind în plăceri egoiste. Și dacă nu i se poate încredința cuiva un lucru de puţină valoare, (adică, bunurile materiale) cum i se va putea vreodată încredința ceva cu adevărat de preț (responsabilitatea asupra comorilor duhovnicești)? Dacă un om e necinstit cu bogățiile nedrepte, cum se mai poate aștepta să fie credincios ca slujitor al lui Hristos și ca ispravnic al tainelor lui Dumnezeu? (1 Cor. 4:1).

De aceea, Mântuitorul folosind același argument, ne conduce un pas mai departe, spunînd: “Deci, dacă n-aţi fost credincioși în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății?” (vers. 11)

Averile pământești nu sunt adevărate bogății. Valoarea acestora este limitată și vremelnică. Bogăţiile duhovnicești sunt cele adevărate, căci valoarea lor este nemăsurată și nelimitată. Ele nu vor trece niciodată. Atâta vreme cât un om nu se dovedește vrednic de încredere cu privire ia felul în care dispune de lucrurile materiale, nu se poate aștepta de la Dumnezeu să-i încredințeze comoara unei vieți de prosperitate duhovnicească aici pe pământ, și, cu atât mai puţin o va putea avea în ceruri. Din nou lsus accentuiază acest lucru, prin cuvintele:
“Și dacă n-aţi fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (v. 12),
Bunurile materiale ps care le avem în lumea aceasta, nu sunt averea noastră. Ele aparțin lui Dumnezeu. Orice lucru pe care-l posedăm aici este un bun sacru peste care am fost puși ca ispravnici, de Dumnezeu. Tot ce poate fi numit “al nostru” este roada sârguinţei și a slujirii noastre aici pe pământ și răsplata pentru credincioșia cu care am slujit, și pe care o vom căpăta în ziua aceea, în ceruri. Dacă nu ne-am dovedit vrednici de încredere în ce privește felul în care am avut grijă de averea lui Dumnezeu de pe pământ, nu ne putem aștepta să fim făcuți vreodată părtași ai tainelor Cuvântului lui Dumnezeu în viața aceasta, nici, să primin vreo răsplată în cea viitoare.

Domnul rezumă învățătura din această parabolă, punând accentul și mai tare încă asupra cuvintelor: “Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpîni; căci, sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ţinea numai la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” (v. 13)

Nu poate exista fidelitate împărțită; nu poate ucenicul lui Hristos -să trăiască și pentru lumea aceasta, și pentru cea. viitoare. Un slujitor poate iubi, fie pe Dumnezeu, fie banii (Mamon=în limba ebraică, însemnează bani). Dacă el iubește banii, urăște pe Dumnezeu. Și acum, fie-mi îngăduit să amintesc cititorului: aceste cuvinte au fost adresate ucenicilor lui Hristos, nu celor nemântuiţi! *

Drepturi de autor pe „lucrul Domnului”

„Gabi Iluț nu se oprește…”, dacă căutați cu propoziția asta, găsiți știrea.
Sau aici:

Acum aproape 20 de ani cred, a venit un tânăr la mine și mi-a spus că nu se mai angajează la o fabrică, ci „intră în lucrul Domnului”.
Cum?
Își face formație…ceva cu un nume de pom mediteranean.
Și că va vinde casete (pe vremea aia mai erau), CD-uri, etc.
I-am pus problema logic și biblic:
„Dacă ceea ce cânți și vinzi e de la tine, de ce cânți?
Dacă e de la Dumnezeu, de ce vinzi?”
Cam asta este și situația cu aceste măsuri.
Legal se pare că are „dreptate”.
Dar nu toți cei ce retransmit „producțiile” dânsei au site monetizat.
Oare la marea judecată cum se va justifica față de cei care chiar fără intenție mercantilă au retransmis?
Vă rog să aveți îndoieli că v-ar putea zidi niște versuri pentru care autorul cere bani.
Și îndoielile să le lăsați să crească până la convingeri.
Că melodiile nu zidesc oricum, niciodată, doar versurile, doar ideile, dacă sunt din partea Celui ce a scris expres: „fără plată ați primit, fără plată să dați„, sau „să vestesc fără plată...”.
Oare Gabi știe cântarea Mântuire ni s-a dat fără nici o plată?
Se va putea face puțin împotriva ei, într-o lume religioasă infectată în masă cu virusul banului nemuncit, banului predicat, banului slujit. În naivitatea mea am crezut multă vreme că alunecarea spre sacramentalism (slujbe plătite) a generației părinților mei în adunările evanghelice din zona noastră a fost o scăpare datorată necunoașterii Bibliei.
Nu e așa.
Când ai tarabă, pui pe ea tot ce crezi că se poate vinde:
-înmormântări? desigur, (oamenilor le este rânduit să moară), ….bani
-botezul copiilor? ah, nu e în Biblie, îi binecuvântăm, găsim ceva în Biblie, ….bani
-slujbe de căsătorie? nici asta nu e în Biblie? Sigur? …dar cum să nu faci? toți cer….bani
-predici?…bani
-ungeri cu untdelemn?…bani
-profeții despre viitor?….bani
Așa că nu vă mirați tare de Iluț.
Cântări? Desigur…bani
Face ce vede în jur.
Nu a ascultat niciodată nici o predică despre câștigul mârșav.
(Apropo, dacă găsiți una, dați-mi linkul.)
Cu foarte mulți ani în urmă mi-am trasat un criteriu crâncen cu privire la cine mă învață de-ale lui Dumnezeu: dacă cineva vorbește pe bani, nu-l voi asculta.
Și așa am descoperit că cei ce învățau fără bani erau cei mai persecutați creștini și că nu erau mulți.
De 14 ani dau învățătură pe acest blog, pe canalul de Youtube și pe diverse pagini de Facebook.
Întotdeauna gratis.
Mai mult, atunci când am avut timp pentru a răspunde la comentarii, am promovat unele articole de FB și am petrecut ore întregi și zile răspunzând la comentarii, având în minte deviza: „fac totul pentru Evanghelie, ca să am și eu parte de ea.” Cum de fapt fac și cu acest blog.
Oare ce slogan ar putea afișa acești profitori: fac totul pentru bani ca să am și eu parte de ei?

Soarele se va întuneca

„Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina.” Isaia 13:10

Este o profeție repetată în Biblie, scrisă mai întâi de Isaia, dar repetată și de Domnul Isus:
„Îndată , după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.„Matei 24:29

Să vedem ce poate duce în mod „natural” la această catastrofă. Citez din articolul de azi din evenimentul zilei: „Ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar declanșa un război nuclear: „Furtunile de foc ar bloca Soarele”.
„ În cazul în care ar avea loc un război nuclear, s-ar declanșa „o mică eră glaciară”. Furtunile de foc ar elibera fum în atmosfera superioară și ar bloca Soarele, susțin specialiștii.„, „Potrivit acestui studiu, „o mică eră glaciară” s-ar declanșa în cazul în care ar izbucni un război nuclear. Furtunile de foc ar elibera fum în atmosferă, iar Soarele va fi blocat.”
„Studiile efectuate de specialiști arată că furtuni de foc ar elibera fum în atmosferă, acest fenomen ducând la blocarea Soarelui și la pierderea recoltelor din întreaga lume.„
În Apocalipsa este profețită o astfel de vreme:
„O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!” Apocalipsa 6:6
Un dinar era câștigul unui muncitor pe o zi.
O „măsură” este aproximativ un litru.
Ne putem imagina ca un litru de grâu să coste 50-100 de euro, sau cu cât va fi echivalată ziua de muncă după acel cataclism?
Avem voie să ne imaginăm diverse scenarii, ca profeții din vechime care „….cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos,” 1 Petru 1:11
Aceste scenarii iată sunt posibile, ce nu știm este când vor avea loc și din ce cauze exacte. Dar să urmărim pentru ca atunci când se vor produce să le recunoaștem, suntem obligați.
Chiar și când apare posibilitatea producerii lor.
Pentru confirmarea a ceea ce scriu aici, a acestei posibilități de răcire a climei datorate unor explozii, să ne amintim de foametea mondială din 1815-1816.
În aprilie 1815 muntele Tambora din Indonezia a erupt.

Citez fără comentarii din descrierea urmărilor acestei erupții din acest articol: https://www.almanac.com/year-without-summer-mount-tambora-volcanic-eruption
„Muntele Tambora a aruncat cantități imense de cenușă vulcanică în atmosfera superioară, unde a fost transportată în jurul lumii de către curentul cu jet. Praful vulcanic a acoperit Pământul ca o mare umbrelă cosmică, diminuând eficacitatea Soarelui pe parcursul întregului an rece. Acest lucru a dus la o reducere suplimentară a iradierii solare, care a adus un record de frig în mare parte din lume în timpul verii următoare. O astfel de erupție ar explica apariția Soarelui din 1816 ca „într-un nor de fum”.„
„Frigul neobișnuit a făcut ravagii în producția agricolă în multe părți ale lumii, creând direct sau indirect eșec de recolte, creșteri dramatice ale prețurilor la alimente, foamete, perturbări culturale și epidemii de holeră și alte boli. „
„Prețurile cerealelor din SUA s-au dublat cel puțin de patru ori, iar prețurile la ovăz au crescut de aproape opt ori….„
„O varietate de almanahuri și reviste și-au publicat gândurile despre eveniment, de asemenea:
„Razele Soarelui păreau să fie lipsite de căldură pe tot parcursul verii; toată natura era îmbrăcată într-o nuanță de sable.” –Almanah Albany ( NY ), 1852
„Pe parcursul întregului sezon, Soarele răsare în fiecare dimineață ca într-un nor de fum, roșu și fără raze, revărsând puțină lumină sau căldură și apune noaptea ca în spatele unui nor gros de vapori, lăsând cu greu o urmă a trecerii acestuia peste faţa Pământului.” – Revista Americană de Istorie”

Peste 10000 de evrei din Rusia au emigrat în Israel de la începerea „operațiunii speciale”

„Vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi strânge din ţările în care v-am risipit cu mână tare şi cu braţ întins şi vărsându-Mi urgia.” Ezechiel 20:34
Propaganda rusă nu folosește cuvântul război pentru atacarea Ucrainei.
Nu, ei îi zic „operațiune specială.”
Hai să-i zicem și noi așa.
De când a început „operațiunea specială” până acum, 6 iulie 2022, peste 300.000 de ruși au emigrat.
Majoritatea din ei conștienți de regimul de teroare pe care l-au părăsit, ei nu se bucură de calda primire pe care o au ucrainienii în Europa. De două ori oropsiți, acești emigranți ruși sunt cel mai adesea confundați cu agresorul de care și ei au fugit. Asta pentru cine se gândește la străini cu empatie.
Dintre acești 300.000 de ruși fugiți din țara lor, peste 10.000 sunt evrei ruși care au plecat în Israel. Dar aceștia au fost primiți bine. Alături de peste 20000 de evrei din Ucraina, iată că în 4 luni statul evreu a mai primit 30.000 de noi „olimi”, care au făcut „aliyah” doar în 4 luni.
Cam 250 pe zi, 10 evrei pe oră, un evreu la zece minute ajung în Israel.
Cuvântul lui Dumnezeu se împlinește sub ochii noștri.
Evreii pleacă unul câte unul, cum a zis profetul. „…iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel!” Isaia 27:12
Ieri, 5 iulie 2022, Agenția Evreiască din Moscova a primit un ordin de a-și înceta orice activitate. (Agenția Evreiască se ocupă în toată lumea de organizarea plecării în Israel a celor ce doresc.) De când a început „operațiunea specială” brusc doresc mult mai mulți, se răzgândesc. Îi mână frica, urgia, frica de urgie să meargă să-și depună documentele de emigrare.
Vă voi scoate, vă voi aduce, a dictat Dumnezeu profeților, nu veți „vrea” de bună voie.
Voi trimite sabia, foametea și ciuma după voi.
Aceste profeții se împlinesc și prin acest război absurd, chiar fratricid, pentru că Putin a atacat și a nimicit orașe majoritar rusești. Este un război fără nicio logică, în afară de cea profetică.
Dar cu certitudine Putin nu cunoaște profețiile, sigur n-a fost nimeni să-i zică „crezi tu în proroci împărate Putin?” Dacă le-ar cunoaște ar fi uimit că chiar el le împlinește.
De aceea se opune Putin profețiilor și a dat ordin de închidere a Organizației care se ocupă de emigrarea evreilor.
Ordinul va avea efect invers, când restricțiile se vor anula, un mare val de evrei va emigra.
De unde știu?
Istoria se repetă, exact așa au procedat cu evreii și comuniștii români, prin anii 50, ca Putin acum.
Naționalizare, restricții, interdicția emigrării și apoi au plecat în valuri. Urgie și aia.
Citiți aici dacă v-a scăpat, toate serialele legate de plecarea evreilor din România, prin comunism, tot o urgie lungă, cum cred eu că va fi și acest război, atât de lungă, până vor pleca toți evreii din Rusia și Ucraina în Israel.
Evreii sunt scoși prin urgii, iar această urgie a acestui război fără logică (ruso-rus) îi scoate dintre neamuri și-i duce în Israel pe evreii din Ucraina și Rusia (și Belarus).
E logic să urmărim că unde mai sunt evrei vor fi urgii, sau vor fi unele globale, nu știm de ce fel.
Întrebarea la care cugetul nostru trebuie să rămână este:
Vrem să urmărim acest fir logic al avertizărilor profetice și să trăim dedicați 100%, gând și faptă Planului lui Dumnezeu împlinit în Unsul Său (Hristosul Isus) la care avem acces și noi nemijlocit?
Sau ne fuge repede mintea la lucrurile lumii ca și cum n-am fi citit niciodată nici Biblia și n-am fi văzut la știri aceste împliniri și vom fi între cei mulți pedepsiți despre care se va spune: „și n-au știut nimic” ca despre cei din vremea lui Noe?

Adunare 1 Mai 2022

Adunare 24 aprilie 2022

Adunare 17 aprilie 2022

https://www.youtube.com/embed/dTOAAXu8sc4

Adunare 27 Martie 2022

Adunare 20 Martie 2022

Adunare 3 aprilie 2022