Anul 1647. Grindina de 7 kg. Cronica fraților hutteriți (315)

30 iunie 2017

1647

Pe 8 iulie 1647, fratele nostru Valtin Fischer, un șelar, a fost ales pentru slujba Evangheliei la Vințu de Jos în Transilvania și încadrat într-o perioadă de testare.

Tot în acea lună, a căzut o grindină teribilă în Moravia împrejurul Tobitschaului.1 Cădeau bucăți de gheață de 7 kilograme și nu doar păsări și iepuri de câmp, ci și căprioare și lupi erau omorâți.

Pe 16 septembrie, fratele nostru Iacob Litzenbucher, un vechi slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Bodock în Ungaria.

Pe 25 septembrie, bătrânii au investit trei frați, Erasmus Strauss, Felix Strüby și Iosif Lercher în slujba Evangheliei la Sabatisch prin așezarea mâinilor. Pe cealaltă parte, Hartman Baumann a fost eliberat din această slujbă. În aceeași zi doi frați, Moise Bruckner și Caspar Eglauch,2 amândoi producători de papuci, au fost aleși în slujba Evangheliei și supuși unei perioade de testare. Citește restul acestei intrări »


Anul 1646. Cronica fraților hutteriți (314)

29 iunie 2017

1646

Pe 25 aprilie 1646, fratele Andreas Hiller, un slujitor al Evangheliei, a adormit în Domnul la Tschäskowitz.

Pe 15 mai doi frați, Felix Strüby și Iosif Lercher, au fost aleși pentru slujba Evangheliei la Sabatisch și au fost supuși unei perioade de testare.

Pe 22 august, ostașii imperiali au recucerit castelul Rabsensburg. Cam tot pe atunci, Korneuburgul,1 Staatzul, Falkensteinul, Iglaul și alte locuri de prin părțile acelea au fost de asemnea capturate și reluate în stăpânire. Citește restul acestei intrări »


Anul 1645 (3) Atacul lui Rákóczi. Deschiderea comunității din Bodock (Sarospatak) la insistențele lui Rákóczi. Ciuma. Cronica fraților hutteriți (313)

28 iunie 2017

Pe 23 iulie, principele Rákóczi și întreaga lui armată au traversat munții și au tăbărât pe câmpurile de lângă Karlath.1 Iarăși ne-a cuprins o frică mare și ne aflam într-un pericol mare, pentru că comunitatea noastră de la Sabatisch era înconjurată de soldați. Din toate părțile au încercat să își forțeze intrarea peste garduri și ziduri. Prin harul multiplicat al lui Dumnezeu acest lucru a fost prevenit, dar ne-a costat multă pâine, vin și bere.

Pe 26 iulie, fratele David Lachner, un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu, a adormit în Domnul la Sabatisch.

Pe 27 iulie, după ce Protzka a fost jefuită în mod repetat, a fost arsă din temelii, excepție făcând moara și tăbăcăria. Un frate pe nume Konrad, tăbăcarul-șef, a fost ucis cu bestialitate.

Pe 1 august, o trupă mare de ostași imperiali au venit de la Pressburg și au efectuat un raid asupra Tschäskowitzului, jefuindu-ne de tot ceea ce rămăsese în urma raidului anterior – toți caii pe care reușisem să îi păstrăm și câțiva boi – și au tulit-o cu tot ceea ce au putut găsi. Citește restul acestei intrări »


Anul 1645 (2) Eroarea lui Beniamin Kengel. Cronica fraților hutteriți (312)

27 iunie 2017

În iunie 1645, o problemă a apărut cu Beniamin Kengel, un croitor de la Sabatisch. S-a retras de la întâlnirile comunale de închinare. Când a fost abordat, a răspuns că virtuoșii nu au nevoie de ghidare, din moment ce Sfântul Duh îi ghidează și că rugăciunea colectivă e doar un obicei omenesc, neinsuflat de către Sfântul Duh. El susținea de asemenea că botezul nu are niciun rost și nu este necesar și nu e nimic altceva decât o modalitate de constrângere pentru a provoca supunerea omenească, ceea ce se află în contradicție cu libertatea lui Hristos. El considera toți slujitorii și învățătorii ca iobagi aflați sub contract și munca lor ca ticăloasă. El respingea în întregime autoritatea lor de a lega și dezlega păcatul, spunând că niciun om nu poate ajuta în vreun fel pentru a spăla păcatul altuia.

Cam la fel, el a spus despre Cina Domnului că pentru un creștin adevărat nu este nevoie de ceremonii superficiale și de Rânduiala Comunității-bisericești. În aceeași manieră, căsătoria și ceea ce implică nu sunt potrivite pentru un adevărat creștin; din pricina aceasta el rămăsese văduv pentru ceva ani. Citește restul acestei intrări »


Anul 1645 (1). Cronica fraților hutteriți (311)

26 iunie 2017

1645

Cam pe 6 martie 1645, mareșalul-general suedez Torstenson a câștigat o bătălie decisivă împotriva trupelor împărătești lângă Tschaslau în Boemia, aici generalul Götz pierzându-și viața.1 Torstenson s-a întors în Moravia și a ajuns până la râul Morava, împrăștiindu-și forțele peste tot.

Pe 7 aprilie au trecut podurile la Angern [în Ungaria] aflându-se în urmărirea croaților care luptau de partea armatei împărătești. La ora zece în noaptea aceea au efectuat un raid asupra comunității noastre de la Velké Leváre, jefuind și luând orice au găsit. Majoritatea oamenilor noștri au fugit din nou în mare frică și groază.

Între 15-20 aprilie Nikolsburgul, Gödingul, Skalitzul, Strassnitzul, Ungarisch Ostraul și alte locuri au ajuns sub dominația suedeză. Citește restul acestei intrări »


Nu da zeciuială dacă ai datorii

25 iunie 2017

Plătește-ți mai întâi datoriile, tu ești cel care trebuie ajutat, nu-ți cere nimeni să ajuți pe alții până nu ai terminat cu tine.
Lasă-i să dea pe cei ce sunt pe plus.
Ce te învăț eu aici nu te va învăța nici un popă.
E simplu să înțelegi de ce: dacă ei ar predica împotriva zeciuielii, n-ar avea venituri.
Iar dacă ar predica împotriva îndatorării, nici enoriașii lor n-ar fi prea bogați.
Of, of.
Dar s-o iau cu începutul.
Titlul meu  e puțin greșit, eu învăț peste tot și dintotdeauna nici să nu dai zeciuială, nici să nu ai datorii.
Atunci de ce am scris titlu așa?
Pentru că de zeciuială poți scăpa, de datorii mai greu, majoritatea oamenilor au cel puțin o datorie (rată) pentru casă.
Socotesc că atât timp cât cineva are datorii, acela este el însuși rob, acela are nevoie să fie ajutat și nici chiar Dumnezeu nu-i cere să ajute pe alții cel aflat el însuși în nevoie.
Citește restul acestei intrări »


Anul 1644. Cronica fraților hutteriți (310)

25 iunie 2017

1644

Pe 1644 februarie o mare frică a cuprins ținutul când contele von Buchheim a ajuns la Skalitz, Schossberg și Senitz cu armata împărătească. Prin ajutorul și grija credincioasă a lui Dumnezeu, Sabatischul a fost destul de bine protejat.

Pe 18 martie, el a traversat munții cu marea sa armată. Mulți au murit înghețați din pricina zăpezii și a vremii rele. Un colonel cu câteva sute de călăreți a venit pe neașteptate la Dechtitz și a stat trei zile. Au folosit o bună parte din proviziile noastre și a trebuit să le oferim doi dintre caii noștri cei mai buni pentru a-i împiedica să ne jefuiască. Apoi au pornit în jos în Ungaria pentru a-l ataca pe principele Rákóczi.

Pe 9 aprilie, armata împărătească numărând patru mii au venit de la Freistadt la Buchau1 și s-a abătut asupra comunității noastre de la Soblahof. Le-au luat hainele multora dintre ai noștri și au furat tot ce au putut găsi, incluzând toți cei treisprezece cai. Citește restul acestei intrări »


Înregistrare adunare 14 mai 2017

25 iunie 2017

Anul 1643. Cronica fraților hutteriți (309)

24 iunie 2017

1643

Pe 19 aprilie 1643, doi frați, Hans Friedrick Küntsche și Hans Blesing, au fost investiți în slujba Evangheliei de către bătrâni cu așezarea mâinilor la Sabatisch.

Pe 9 mai cam pe la unu după-amiază, un incendiu a cuprins casa unui vecin situat în piața din Sabatisch. Locul nostru a ars din temelii împreună cu întreaga piață, în afară de biserică și de câteva case mai mici. Din pricina vântului puternic, a fumului și a nisipului, nimeni n-a putut să stingă incendiul sau să mai salveze ceva. Nu e greu de imaginat ce pierdere însemnată a reprezentat aceasta pentru biserică. Am acceptat-o în răbdare și ne-am încredințat în mâna lui Dumnezeu.1

În iunie, trupele împărătești s-au urnit iarăși spre Olmütz în Moravia pentru a-l elibera de suedezi. Dar și suedezii au trimis trupe, și acest lucru a transformat o situație rea într-una și mai rea, după cum nu ocupau doar Olmützul și locuri deja cucerite, ci au pus stăpânire și pe Kremsier, Prossnitz, Wischau, Rausnitz, Tobitschau și castelul fortificat de la Eulenberg și de peste tot au luat multă pradă. Citește restul acestei intrări »


Scrisoarea lui Andreas Ehrenpreis către biserica din Vințu de Jos (4). Cronica fraților hutteriți (308)

23 iunie 2017

Apostolul Domnului cu siguranță că dorește să sfătuiască asemenea inimi slăbite și obosite când predică, „Întăriți-vă, dar, mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; croiți cărări drepte cu picioarele voastre,” pentru ca nimeni din rândurile noastre să nu fie lăsat în urmă și să eșueze în a afla odihna veșnică, ci să ajungă la țelul stabilit cu bucurie și să fie în pace unul cu celelalt. În plus, îndemnăm toți credincioșii cărora Dumnezeu le-a dat copii, dacă îi iubesc cu adevărat și le pasă de binele și curăția lor, să îi crească în frică de Dumnezeu. Aceștia trebuie să se împotrivească răului din ei în timp ce sunt tineri și să îi împiedice să facă ce vor ei, să nu îi lase să crească înrăiți prin neglijarea disciplinei și pedepsei. Mai încolo va fi prea târziu pentru a corecta răul și e posibil ca ei să îndure multe mustrări și disciplinări care nu vor mai avea niciun fel de efect. Nu este îndeajuns ca tatăl și mama să aibă grijă de copii lor la modul fizic, hrănindu-i și îmbrăcându-i. Ei trebuie să se îngrijească și de disciplina copiilor, acest lucru fiind la fel de necesar pentru ei ca și pâinea zilnică; pentru că adevărata cale a dragostei este să îi conduci la beatitudine și viață veșnică și să îi protejezi de pedeapsa și pierzania veșnică. Citește restul acestei intrări »


Înregistrare adunare 7 mai 2017

22 iunie 2017

Scrisoarea lui Andreas Ehrenpreis către biserica din Vințu de Jos (3). Cronica fraților hutteriți (307)

22 iunie 2017

      Mulți dintre voi știți cum era viața noastră în Moravia, cu munca asiduă, din greu. Căruțașii clar că lucrau de dimineața până seara și multă muncă se presta pe câmp și în podgorie fără ca cineva să primească vreun ban. Foarte mult depindea de credincioșia acelora care conduceau treaba și de comenzile date de ei. Ne încredem că toți credincioșii sunt doritori să fie îndrumați în slujba lor pentru biserică, fără să se plângă sau să opună rezistență.

     Lansăm un apel înaintea tuturor, fiecărui frate și soră numită să îndeplinească o sarcină în biserică să își dea toată silința pentru cinstea Domnului și binele general al bisericii, făcând toate eforturile să păstreze o bună rânduială creștină și să își îndeplinească sarcinile ce i-au fost atribuite în mod responsabil. Ar trebui să fie credincioși în viața și comportamentul lor și în conducerea și distribuirea muncii în general. Ei ar trebui să fie întotdeauna gata să slujească biserica și pe cei credincioși, în special pe cei bătrâni și pe nevoiași. Gândiți-vă cât de aproape este vremea când fiecare va fi întrebat: oferă o relatare a slujirii tale – cât de credincios, de încredere și prudent ai fost în îndeplinirea slujbei tale. Citește restul acestei intrări »


Scrisoarea lui Andreas Ehrenpreis către biserica din Vințu de Jos (2). Cronica fraților hutteriți (306)

21 iunie 2017

      În același mod ar trebui să existe o moderație potrivită și rânduială în folosirea alimentelor. Să nu se uite că atunci când muncim în exterior trebuie să muncim din greu, dar aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne dedăm la consum exagerat de mâncare și băutură, ceea ce se întâmplă, după cum am mai auzit. Din moment ce suntem frați și un popor, ar fi bine să facem lucrurile în același mod. Printre evrei, care cântăreau cu omerul, cel care strângea mult nu avea nimic în plus și cel care aduna puțin nu ducea lipsă; astfel că și noi nu ar trebui să neglijăm să dăm altora într-o manieră disciplinată. Dacă uităm acest lucru, gânduri rele și nemulțumire se poate stârni și acestea pot provoca mâhnire și pagubă în biserică. Până la urmă, știm că vara cu recolta ei ne furnizează de ceea ce avem nevoie iarna și dacă mâncăm totul vara, trebuie să flămânzim iarna.

      În același fel, dacă dragii noștri strămoși nu se gândiseră la aceasta și nu ar fi adunat provizii consistente, biserica cel mai probabil că ar fi murit de foame în vremuri de război sau prigonire. Mulți dintre noi știm că în ciuda marii chibzuieli și în ciuda a ceea ce comunitatea pusese deoparte, au existat vremuri cu multe neajunsuri și foamete grea. Prin urmare, este bine să ne amintim de strămoșii noștri, să luăm aminte la roadele vieților lor și să le urmăm credința. Citește restul acestei intrări »


Scrisoarea lui Andreas Ehrenpreis către biserica din Vințu de Jos (1). Cronica fraților hutteriți (305)

20 iunie 2017

Bisericii lui Dumnezeu din Vințu de Jos

      Pentru frații și surorile noastre preaiubite, membre ca și noi și prieteni în Isus Hristos Domnul nostru, vă dorim har, pace și milă de la Dumnezeu, Tatăl Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, și binecuvântarea lui să se pogoare asupra voastră acum și în veșnicie.

         Dragi frați iubiți, nu vom neglija redactarea unei scrisori din inimă și frățească după ce dragii noștri frați și ai voștri s-au întors la noi sub protecția lui Dumnezeu. Spre bucuria noastră am auzit de la ei că mulțumită Domnului lucrurile vă merg destul de bine vouă. Inimile noastre se bucură referitor la aceasta și îi oferim laudă și mulțumiri preamărețului Dumnezeu. Sperăm să primim și alte mesaje de liniștire ca acesta de la voi în curând. Citește restul acestei intrări »


Înregistrare adunare 30 aprilie 2017

19 iunie 2017

Anii 1641-1642. Cronica fraților hutteriți (304)

19 iunie 2017

16411

Pe 13 aprilie 1641, fratele Iacob Mathrones, un slujitor al Evangheliei, a adormit în Domnul la Farkeschin.

Pe 8 mai, trei frați au fost aleși pentru slujba Evangheliei și numiți la Sabatisch pentru o perioadă de testare. Aceștia erau Hans Friedrich Küntsche, un producător de cuțite din Württemberg; Hans Blesing, un învățător din Elveția; și Iosif Forher, un postăvar. Iosif Forher, totuși, a fost eliberat din slujbă la cererea sa din pricina vederii lui slabe. Citește restul acestei intrări »


Anul 1639. Cronica fraților hutteriți (303)

18 iunie 2017

1639

La șase dimineața pe 29 septembrie 1639, dragul nostru frate Heinrich Hartmann a adormit în Domnul la Sabatisch. El a fost un slujitor credincios al Evangheliei și păstor al întregii biserici. Le-a spus bătrânilor despre conștiința sa curată în timpul vizitei lor, mărturisind că era împăcat cu Dumnezeu și cu toți credincioșii. Le-a mulțumit tuturora pentru dragostea pe care i-au arătat-o și i-a rugat să le ofere saluturile sale de pace tuturor fraților și surorilor ca și rămas bun. Apoi a trecut în neființă cu o inimă împăcată. El avea șaizeci și trei de ani și a condus biserica pentru opt ani fără două luni.

După moarte pașnică a dragului nostru frate Heinrich, toți slujitorii Cuvântului, slujitori pentru treburi de zi cu zi, administratori, comercianți, cămărari și mulți alți frați de încredere din întreg cuprinsul bisericii s-au adunat la Sabatisch pe 3 octombrie. Rugându-se cu ardoare au cântărit chestiunea, rugându-l pe Dumnezeu să le ofere alt slujitor credincios și bătrân pentru biserică. Alegerea s-a îndreptat asupra dragului frate Andreas Ehrenpreis, care a primit o mărturie unanimă și bucuroasă din partea fraților. Slujba de a avea grija bisericii Domnului i s-a oferit pe 4 octombrie 1639.

Pe 1 noiembrie, doi frați – Georg Schultes, un cizmar din Boemia și Moise Rapertshauser, un geamgiu din Moravia – au fost aleși pentru slujba Evangheliei și au fost numiți la Sabatisch pentru o perioadă de testare.

Pe 13 decembrie, fratele Avraam Scheffer, un slujitor al Evangheliei, a adormit în Domnul cu o inimă împăcată la Kesselsdorf.


Foametea din anul 1638. Cronica fraților hutteriți (302)

17 iunie 2017

1638

Pe 1 octombrie 1638, Simon Stadelman un bătrân slujitor pentru treburi de zi cu zi a adormit în Domnul la Velké Leváre.

În vara aceasta iarăși a fost o asemenea secetă că câmpurile de grâne, livezile și grădinile de abia au dat ceva. Din pricină că furajele practic nu mai existau, mulți oameni au trebuit să scape de animalele lor. A urmat o foamete accentuată, iar oamenii și animalele au flămânzit. S-a continuat și anul viitor, 1639, făcând ca prețul unei banițe de grâne să crească la cinci sau șase taleri ungurești înainte ca roadele să fie recoltate. Nevoințele erau atât de dezvoltate că atunci când a sosit primăvara, mulți s-au păstrat în viață pe ei și copiii lor pentru câteva săptămâni cu ajutorul ierburilor sălbatice și a rădăcinilor pe care le tăiau și fierbeau. Unii amestecau argilă albă cu făina lor în vederea coacerii. Dar Domnul nostru și credincios Dumnezeu, fie el lăudat în veci, a binecuvântat biserica sa atât de mult prin prevederea bătrânilor devotați că credincioșii nu au suferit nici foame și nici de nevoințe, ci au putut chiar să îi ajute și pe ceilalți aflați în nevoie. Unele comunități dădeau de pomană și își împărțeau pâinea cu cincizeci până la șaizeci de oameni, în unele cazuri chiar ajungându-se la optzeci de adulți și copii.

Recolta de struguri, în schimb, a fost atât de bogată că în acel an în Ungaira, în special pe cealaltă parte a Micilor Carpați, un butoi de vin se vindea cu șapte sau opt șilingi (asta înseamnă paisprezece sau șaisprezece groși boemi), și jumătatea de litru maghiară costa un creițar. Dacă cineva cumpăra două butoaie goale, putea ca unul dintre ele să îi fie umplut la schimb cu cel gol. Preamărețul nostru Dumnezeu poate ajuta în orice împrejurare. A lui să fie lauda veșnică!


Evodia și Sintichia

11 iunie 2017

Evodia și Sintichia au fost două surori din Filipi care erau certate.
O ceartă grea, o ceartă veche, o ceartă vestită, atât de vestită că a ajuns la urechile lui Pavel
Cel care a dus vestea a fost probabil Epafrodit, cel care adusese de la Filipi la Roma și ajutoarele filipenilor pentru Pavel, probabil o sumă de bani și cel care ducea acum înapoi de la Roma la Filipi scrisoarea lui Pavel.

 Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintichia să fie cu un gînd în Domnul. Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, cari au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei..:”
Filipeni 4:2-3

Ce lecții tragem din această situație care Dumnezeu a socotit necesar s-o lase scrisă pe paginile Cuvântului său inspirat?

1. Evodia și Sintichia erau amândouă credincioase. Nu scrie că una era firească și una duhovnicească, că una era născută din nou și cealaltă nu, că una era vinovată mai mult și alta mai puțin sau deloc. Nu. Citește restul acestei intrări »


Uniformitatea e mai rea decât lupta sectară. Despre sectarism și adevăr. Broadbent

5 iunie 2017

”Sectarismul înseamnă limitare. O parte din adevăr îl preluăm din Scriptură, o parte a revelației divine este dobândită pe măsură ce inima răspunde la el și-l acceptă. Pe măsură ce este statornicit, expus, apărat, puterea și frumusețea sa influențează tot mai mult pe cei afectați de el. O altă latură a adevărului, o altă concepție a revelației, care se găsește de asemenea în Scriptură, pare să-l diminueze, ba chiar să contrazică adevărul ce s-a constatat a fi atât de eficace, iar în teama geloasă pentru doctrina acceptată și predată, adevărul echilibrant este minimalizat, pierdut prin explicații, ba chiar negat. Și astfel, pe o porțiune a revelației, pe o parte a Cuvântului, se înființează o sectă, bună și utilă pentru că predică și practică adevărul divin, dar limitată și dezechilibrată, întrucât nu vede tot adevărul, nici nu acceptă cu toată franchețea întreaga Scriptură. Membrii ei nu numai că sunt privați de folosirea integrală a întregii Scripturi, dar sunt detașați de părtășia multor sfinți, care sunt mai limitați decât ei, sau limitați în alte privințe.
Există motive să regretăm dezbinările din rândul poporului Domnului, căci unitatea lor esențială, de bază, este ascunsă de aceste dezbinări exterioare și aparente. Totuși, libertatea bisericilor de a sublinia ceea ce au învățat și experimentat este de cea mai mare valoare și chiar și conflictele sectare dintre biserici zeloase pentru diferite aspecte ale adevărului, au condus la o mare cercetare a Scripturii și descoperire a comorilor ei. Când aceasta se petrece în așa fel încât să pericliteze dragostea, pierderea este mare, totuși, mai rea decât lupta sectară este uniformitatea întreținută cu prețul libertății sau reunificarea posibilă prin indiferență.”

E. H. Broadbent, Biserica pelerină, 2015, pag 155


Ce fel de creștin ești tu?

4 iunie 2017

Mi s-a pus a suta oară această întrebare săptămâna trecută, de către un om la care nu m-am așteptat.
Propovăduitor al evangheliei, destul de dezlegat (zice el) de culte și uniuni.
Zice.
I-am răspuns că:
-sunt creștin.
-Bine, bine, ce fel de creștin?
-Creștin punct
Nu accept altă etichetă pe mine.
O dezlipesc când mi-o pun alții.
Omul insista, că nu se poate, că trebuie să fiu de careva fel.
-I-am spus că în Biblie scrie de un singur fel și că de ăla vreau să fiu:
Chiar dacă nu port totdeauna cu cinste mărturia acestui nume, nu-mi voi pune altul, sau încă unul.
Citește restul acestei intrări »


1634-1637. Incendiul de la Sabatisch. Cronica fraților hutteriți. (301)

1 iunie 2017

1634

Pe 4 aprilie 1634, la cinci dimineața, fratele nostru Mihai Grossman, un bătrân și credincios slujitor al Evangheliei, a adormit în Domnul la Sabatisch.

Pe 22 august între opt și nouă dimineața, fratele nostru Simon Lorcher, un bătrân slujitor al Evangheliei, a adormit în Domnul la Dechtitz. El avea șaptezeci și unu de ani.

1635

Pe 14 aprilie 1635, fratele nostru Felix Schweitzer, un slujitor pentru treburi de zi cu zi, a adormit în Domnul la Sabatisch. El fusese șef al morarilor și tâmplarilor din comunitatea-biserică pentru mai mulți ani.

În august1 anul acesta, fratele Esaias Weih din Vințu de Jos în Transilvania a fost investit în slujba Evangheliei de către bătrâni prin așezarea mâinilor la Sabatisch. Citește restul acestei intrări »


%d blogeri au apreciat: