Protejat: Înregistrare adunare 26 ianuarie 2014

30 Ianuarie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


”Cine își păzește gura,…” … despre flecării

29 Ianuarie 2014

” Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.” Proverbe 21:23

”În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, sînt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,” Tit 1:10

Pentru omul lui Dumnezeu vorbirea este o slujbă duhovnicească, gândul rostit este un dar (”să dea Har celor care-l aud”), cuvintele sunt o hrană. Privind în Scripturile lui Dumnezeu cât de mult spațiu a acordat Dumnezeu în Cuvântul său locului, felului și rânduielii jertfelor și înțelegând că jertfele sunt o imagine a ”laudei buzelor noastre”, cugetând adânc la aceste asemănări ajungem să pătrundem tâlcul lor și să înțelegem greutatea cuvintelor ce le rostim sau ușurătatea lor, vindecarea sau rana care o provoacă în cei ce le ascultă, rânduiala minții sau dezordinea din mintea celui ce le rostește.

Mântuirea sufletului, ca și salvarea unei cetăți presupune un serviciu de strajă. Ține de ordinea lăuntrică. Obiceiurile noastre verbale, felul de a vorbi moștenit de la părinți, școală sau mediu în general nu prevăd nici măcar ideea de strajă  a gurii, dimpotrivă: a zice ce gândești este considerată o virtute pentru lumea plină de măști, lume în care a gândi una și a zice alta e normal.

Dar înaintea lui Dumnezeu (unde vorbim noi) nici măcar a zice ce gândești nu e virtute. Virtute este a gândi și a vorbi cu Har, spre zidirea și folosul celor ce ascultă. Ce folos și ce zidire capătă cel ce aude ce vorbesc eu? Mă înalț pe mine? Despre ce vorbesc, despre cele cerești sau despre cele pământești? Poartă tâlc(înțelegere duhovnicească) rostirea mea?

Să luăm două exemple:
1.Când vorbind despre stele, păpădii sau albine, dacă scoatem ca și concluzii sau îndreptăm mintea ascultătorilor spre tâlcul acestor creații, spre înțelepciunea Celui ce le-a creat și spre mesajul ce-l transmit, atunci vorbim duhovnicește, vorbim cu Har, vorbim spre zidire.

2.Când vorbind despre doctrine biblice, despre versete interpretate diferit sau despre ce trebuie să facă omul religios și îndreptăm mintea ascultătorului spre sinele lui, activându-l, cu gând ascuns poate să-l facem prozelit al partidei noastre religioase sau cotizant la contul bisericii noastre atunci vorbirea este stricată, spre dărâmarea celor care ascultă.

” Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” Efeseni 4:29


Fratele Aron Mladin a plecat la Domnul

26 Ianuarie 2014

Azi 26 ianuarie 2014, ora 17.

Am scris mult despre el pe acest blog. A fost ultimul întemnițat din grupul moisiștilor care mai era în viață în Romania. A trăit aproape 90 de ani. Sora Maria a plecat în septembrie 2013. Din grupul lor mai trăiesc doar Mia Iovin și Traian Ban.

Aici este una din ultimele poze la ei în casă în anul 2011, râzând pentru că virtutea care l-ar caracteriza cel mai bine a fost  bucuria lui contagioasă.

mladin

L-am cunoscut în 1997, le-am fost șofer lui și fratelui Mia în vizitele prin Ardeal, la Visky, la Boțan(Aiud), la Gherla, la Suceava.

viskymladinmia

Fișa matricolă penală este aici.

O cântare compusă în închisoare aici.

Două înregistrări  cu Aron Mladin vorbind în adunarea fraților din Oradea, 22 martie 2009:

-prima înregistrare: http://ekklesiaoradea.ro/uploads/uploads/mesaje/mp3/2009.03.22-AronMladin.mp3
-a doua înregistrare: http://ekklesiaoradea.ro/uploads/uploads/mesaje/mp3/2009.03.22-AronMladin2.mp3

Dumnezeu a făcut o minune cu această familie chiar prin moartea lor: nu și-au văzut moartea unul altuia, sora Maria a murit în septembrie 2013 când deja fratele Mladin era deja greu afectat de Alzheimer și nu a fost conștient de nimic.


Citat din postarea de la plecarea sorei Maria:

”Avea mai multe obiceiuri fratele Aron.
Unul era că venea întotdeauna neanunțat, doar suna la poartă. (Tare-i plăcea la noi, deși el era trecut de 70, iar noi eram în jur de 30.)
După ce intra în casă, primul lucru: dădea un telefon soției: ”Sora Maria” așa se adresa soției, ”Aron aici”, ”am ajuns….”….
Niciodată nu spunea unde pleacă atunci când pleca de acasă.
Niciodată nu suna să ne anunțe că vine.
N-am înțeles acest obicei decât acum târziu. Trăind o viață înconjurat de informatori, trebuiau să-și ia măsura de prudență, ca soția să nu fie obligată să mintă dacă e întrebată…”

În timp ce scriam această postare, un frate din Arad, botezat de către fratele Mladin m-a sunat să-mi aducă aminte că în biografia fratelui Moisescu este o mărturie a fratelui Aron (numele lui în acte era Gheorghe) din lagărul de la Periprava.

Iată mărturia lui Gheorghe(Aron) Mladin, arestat în acelaşi lot cu Vasile V. Moisescu(1963):
Într-o zi, pe la apusul soarelui, după ce am terminat lucrul, împreună cu un alt deţinut, creştin de la Oastea Domnului, ne-am dus după nişte barăci care se aflau la marginea curţii închisorii, ca să ne ascundem de ochii gardienilor.

Şi cum stăteam acolo retraşi de mulţimea celorlalţi deţinuţi, am început să discutăm despre soarta şi încercarea prin care treceam, privind spre minunatul apus de soare. Şi eram atât de vrăjiţi de frumuseţea acelui apus de soare încât am început să cântăm cântarea lui Vasile Moisescu «Poet şi poemă».

În timp ce cântam am privit pentru câteva momente spre soare şi gândul ne-a dus dincolo de el, fiind fericiţi şi însufleţiţi de versurile deosebit de frumoase care ne-au apropiat de Soarele nostru Ceresc. Simţindu-ne liberi şi fericiţi am fost duşi departe, peste zidurile închisorii, mai presus de nori şi de stele, uitând unde ne aflam.

Deodată ne-am întors privirile şi am încremenit. Gardianul care era spaima deţinuţilor era în spatele nostru. Nu l-am observat când a venit, când s-a apropiat de noi şi nici câte strofe din cântare a ascultat, dar un singur lucru ştim că ne-a întrebat: «Ce aţi cântat? Ia să-mi mai cântaţi încă o dată ce aţi cântat!» N-am putut răspunde. A început să ne ceară mai apăsat să cântăm cântarea pe care am cântat-o. Eram atât de şocaţi încât nu ne puteam deschide gurile.

Gardianul insista mereu să cântăm din nou cântarea, dar noi nu ne puteam deschide gurile; fălcile ne erau încleştate. Oricât a stăruit de noi să cântăm încă o dată, nu am putut, atât de încremeniţi eram. Aşa cum am mai spus-o, gardienii nu se purtau deloc bine cu deţinuţii şi acesta era cel mai rău dintre toţi.

Văzând că nu reuşeşte cu nici un chip cu noi, ne-a zis: «Veniţi după mine!». Ne-a dus într-o magazie şi după ce am intrat a închis uşa după noi – mă gândeam că acum o să cântăm de jale deoarece ne va rupe oasele.

Intraţi acolo ne-a spus din nou: «Să cântaţi încă o dată cântarea pe care aţi cântat-o afară.». De data aceasta ne-a vorbit pe un ton mai prietenos şi atunci ni s-au deschis gurile şi am împlinit cu bucurie cererea stăruitoare a gardianului, cântând cântarea iubitului nostru tovarăş de suferinţă, Vasile Moisescu, o perlă între multe alte perle compuse de el.

A fost ceva de neuitat pentru noi, faptul că inima acestui gardian, groaza deţinuţilor, a fost mişcată. M-am tot gândit de atunci şi până astăzi ce s-o fi petrecut în sufletul gardianului? Poate cândva vom afla mai multe…”. („Prizonierii speranţei” pg. 200-201).

Acum mă gândesc dacă nu cumva acest gardian era maiorul Ficior, recent acuzat de crime împotriva umanității, comandant al lagărului în acel timp. Maiorul Ficior a fost crescut în familie de pocăiți și e posibil ca acea cântare să fi trezit ecouri în inima lui împietrită. Am mai scris despre asta.

În înregistrarea nr 2 de la Oradea apare și acest episod, de la min 30, citat: ”…un uriaș, niciunul nu-i aici ca el” care ne face să credem ca e vorba de Ficior.

Mărit să fie Domnul!


”…nu mi-aș fi imaginat că apropiații mei, cei care mâncau adesea alături de mine la aceeași masă, erau plătiți ca parte a unui plan….”, scrisoarea lui Mihai W.

26 Ianuarie 2014

Scrisoarea lui Mihai Wurmbrand

Din multe alte mii de documente ale securității, am aflat că zeci, dacă nu sute de ofițeri și informatori din afara României au fost folosiți pentru a implementa diferite aspecte ale acestor planuri de omorâre a familiei Wurmbrand până în anul 1978. Nenumărate activități ale familiei noastre, călătorii pe 4 continente, au fost raportate în detaliu, locația unde ne aflăm, chiar hainele pe care le purtam, cele mai bune metode de a fi identificați, toate contactele în detaliu și au fost obținute dovezi fotografiate într-un număr impresionant. Securitatea românească a încercat să identifice în detalii și să obțină accesul asupra oricărei persoane, din întreaga lume, care avea legătură cu familia Wurmbrand.

Există documente care arată că politicieni, oameni din presă, lideri de biserici români și străini, au fost plătiți în mod intenționat de securitatea românească cu scopul de a implementa planurile de distrugere a familiei Wurmbrand. De exemplu, erau sfătuiți să arate preocupare, susținere și prietenie față de mesajul misionar al Wurmbrand-zilor, chiar să scrie articole în favoarea lui Wurmbrand, pentru a ne câștiga încrederea de-a lungul timpului. Apoi, securitatea îi atrăgea pe apropiații sau cunoscuții familiei Wurmbrand din diferitele țări vizitate, să își părăsească casele în scopul unor invitațiivizite, astfel încât Securitatea să poată planta dispozitive de ascultare sau să le percheziționeze casele.

Un aspect accentuat la nivel intern printre ofițerii Serviciului Extern de Informații (SEI) al guvernului comunist român a fost cel privitor la bugetul fără plafon alocat distrugerii familiei Wurmbrand. Planurile nu erau făcute de amatori, erau extrem de detaliate, insiduoase și puse în aplicare în așa fel încât noi, deși ne numeam experți în ceea ce privește comunismul și metodele comuniste, nu am fi suspectat vreodată ceva. Sute de păstori, da, de pe cele 4 continente vizitate de noi, care acceptau ca Richard Wurmbrand, soția lui și eu să vorbim în bisericile lor, lideri de biserici din toate denominațiile, episcopi, organizatori de congrese mondiale, politicienii care ne întâlneau, au devenit dosare deschise de urmărire ale securității române. Aceste dosare permiteau poliției comuniste să le afle interesele, slăbiciunile, cum puteau fi abordați din punct de vedere ideologic și cum puteau fi făcuți prieteni pentru a ajuta planurilor lor ucigașe.

Există nenumărate note informative date de creștini, unelte conștiincioase, informatori ai securității române. Deși poate suna strigător la cer, există documente chiar în ce îl privește pe Billy Graham, arătându-l prins în această plasă comunistă nefastă. Se arată cum ar putea fi folosit ca prieten apropiat al președintelui Nixon pentru a-l influența pe președintele Statelor Unite, contra lui Wurmbrand! Familia noastră era urmărită atât în România, bineînțeles, dar și aici, în Vest, 24 de ore, șapte zile din șapte, de șapte persoane diferite, în același timp. Deci, dacă am fi fost atenți, am fi observat persoane diferite plimbându-se sau conducând prin fața casei noastre.

Există documente ce conțin semnătura dictatorului comunist din România, Nicolae Ceaușescu, și a șefului securității aprobând aceste planuri. Aceste planuri au fost discutate în detaliu de așa-zisul Consiliu pentru Securitatea Statului și au fost semnate, cel puțin în parte, de cel mai cunoscut ofițer care a dezertat vreodată securitatea comunistă din oricare țară comunistă, generalul Ion Mihai Pacepa. Bineînțeles, aceasta înainte de a fugi din România.

Nu pot sublinia îndeajuns cât de atotcuprinzătoare a fost „mâna” comuniștilor în viețile tuturor celor care aveau tangențe cu familia Wurmbrand nu doar în România, ci și în alte țări comuniste, dar și aici, în Vest. Ar dura luni întregi de studiu al acestor documente și reproducerea a mii de pagini pentru a documenta acest efort enorm al comuniștilor de a-l ataca într-un fel sau altul pe Richard Wurmbrand, familia lui și mesajul său mondial de
demascare a persecuției comuniste asupra creștinilor.

Când Richard Wurmbrand a venit în Vest și a explicat faptul că într-o țară de 20 de milioane, cel puțin un milion treceau prin închisorile comuniste, mulți lideri ai bisericilor
din Vest l-au învinovățit de „exagerare.” După căderea comunismului în România, cifrele
oficiale publicate arătau că 10% din populație fusese închisă, adică mai bine de 2 milioane. Rugăciunea mea e ca niciunul dintre cititorii acestui document, pentru binele și siguranța lor, nu vor considera nici pe departe, ceea ce scriu aici, ca fiind exagerat.

Din moment ce am fost de ambele părți ale ecuației, mai întâi ca unul dintre fondatorii, acum 45 de ani, organizației misionare cunoscută atunci sub numele de Misiunea Crestină către Lumea Comunistă, care se opunea și facea cunoscute atrocitățile comunismului, și acum fiind capabil să obțin aceste informații în mii de pagini despre cum adversarii comuniști se luptau cu noi, chiar încercând să ne omoare, aș dori să vă împărtășesc lecțiile pe care le-am învățat, gândindu-mă că unele dintre ele pot fi de un real beneficiu spiritual oricui le va citi fie personal, fie celor dragi.

Nu l-aș învinovăți pe cititorul acestui material dacă s-ar întreba cum de nu am fost omorâți deacum în urma efortului gigantic din partea comuniștilor români? Primul și singurul răspuns este „PRIN HARUL LUI DUMNEZEU!” Comunișii au încercat, cu siguranță.

Întâmplarea face ca persoana cu gradul cel mai înalt din cadrul securității comuniste românești, generalul Pacepa, să dezerteze în Statele Unite în 1978. Ceaușescu, dictatorul
comunist a încercat să-i reducă la tăcere pe mulți dintre oponenții săi, omorându-i. A încercat să-l folosească pe faimosul terorist internațional Ilich Sanchez, poreclit „Carlos, Șacalul.” Se știe că Ceaușescu l-a cazat și susținut financiar în România. Dezertarea Generalului Pacepa din 1978 a avut loc, după cum el însuși explică, atunci când a fost trimis să îl asasineze pe directorul Radio-ului Europa Libera, secțiunea română. În același timp, Ceaușescu a trimis un ucigaș în Franța pentru a executa un alt dizident și acest ofițer „ucigaș” a trădat trecând de partea serviciilor secrete franceze. Serviciile secrete franceze au înscenat asasinarea dizidentului țintă în mod public, în timp ce serviciile secrete comuniste din România funcționau în continuare, neavând nici o idee despre faptele reale, crezând că asasinarea chiar avusese loc. Francezii au urmărit toată comunicarea radio și poștală a serviciilor secrete române, dovedind că episodul fusese inițiat de comuniștii români. Președintele Franței chiar a călătorit în România și i-a explicat dictatorului comunist Ceaușescu faptul că toate împrumuturile, afacerile românești internaționale, propriile capricii și chiar propria viață îi vor fi sfârșite dacă astfel de comportament nu va înceta imediat. Toate acestea sunt realități documentate. Ceaușescu și-a destrămat „serviciul comunist de ucigași.” Familia Wurmbrand a supraviețuit și mie îmi pare rău că părinții mei nu mai sunt în viață astăzi, când toate aceste informații secrete mi-au fost făcute accesibile și eu sunt cel care trebuie să scriu lecțiile învățate.

  • Familia mea a început o lucrare misionară, numită pe atunci Misiunea Crestină către Lumea Comunistă, cu mari dureri, prin credință, de urgență, comparabilă cu situația unei persoane care se îneacă și se agață de un pai sau cu o persoană rănită care cerșește pentru o aspirină. Am fost răscumpărați din România comunistă pentru 10.000 de dolari și scopul nostru imediat a fost să apelăm la creștinii din Vest pentru a-i ajuta pe frații lor creștini persecutați de comunism. Lucrarea creștină autentică rezultă în miracole adevărate și trebuie păstrată așa. Moise a fost trimis de Dumnezeu în Egipt pentru a-l convinge pe Faraon având doar un toiag. În cele din urmă, Moise a realizat că obținuse de la Dumnezeu cu mult mai mult decât un toiag și anume 10 urgii miraculoase.
  • Atunci când te lupți cu un adversar care controlează o țară sau chiar mai multe țări, lupta e inegală, deoarece cei implicați în luptă de partea bună sunt poate unul sau foarte puțini, pe când resursele umane de cealaltă parte sunt nenumărate! Nimeni să nu se amăgească cu „mantra” sau „exemplul” lui David în lupta cu Goliat. Imaginați-vă o luptă între David și sute de Goliați.
  • Cel ce luptă de partea bună nu realizează natura personală a luptei. Ne imaginăm că luptăm pentru eliberarea celorlalți, pentru principii bune, pentru credința adevărată, fiind, în general, oarecum naivi cu privire la conceptele pentru care merită să lupți si modul de luptă. Adversarul malefic luptă, nu pentru o ideologie, ci pentru propria supraviețuire, pentru poziția ocupată, salarii, folosind mijloace pe care eroii, în naivitatea lor, nici nu și le pot imagina! Da, acești ofițeri comuniști luptau pentru slujbele lor.
  • Știam că cei din regimul comunist își doreau familia Wurmbrand să moară. Chiar atunci când cei de la FBI au venit să mă alerteze personal cu privire la faptul că un glonț îmi fusese pus deoparte, am luat doar măsuri de siguranță generală, dar nu mi-aș fi imaginat că apropiații mei, cei care mâncau adesea alături de mine la aceeași masă, erau plătiți ca parte a unui plan pentru ca glonțul comunist să ajungă și să mă omoare. Nu poți fi niciodată prea naiv în privința existenței unuia sau mai multor Iuda.

Nu este de ajuns să ai dorința și chiar cunoștințele necesare pentru a fi angajat în lupta de ajutorare a victimelor unui persecutor, fără a lua în serios faptul că propria-ți viață este în pericol. Familia ta se află în pericol și trebuie să conștientizezi acest lucru.

În ceea ce îi privește pe copii, gândiți-vă la istorioara biblică a lui Avraam și Isaac. Nu e doar o simplă povestire. Nu degeaba a fost Avraam numit un bărbat al credinței. Ești gata să îți sacrifici proprii copii pentru ceea ce crezi? Îți este clar ce înseamnă pierderile colaterale și ești tu gata să îți asumi responsabilitatea pentru acestea? La vremea când comuniștii unelteau aceste planuri ucigașe în ceea ce mă privea, fiica mea avea doar 2 anișori. M-am gândit vreodată la asta? Nu, deloc.

Îmi cer iertare, pe această cale, chiar dacă e prea târziu, chiar dacă nu mai pot schimba nimic din ceea ce a fost, tuturor celor pe care eu și părinții mei i-am întâlnit și care au fost atinși sau prinși în planurile diabolice ale comuniștilor. Numele lor este documentat în sute de pagini, fiind prea mulți pentru a fi numiți. Biblia descrie leproși care trebuiau să strige „persoană leproasă” înainte ca cineva să se poată apropia de ei. Ar fi trebuit să îi fi alertat și eu pe toți prietenii și cunoscuții mei despre preocupările mele și pericolele la care îi expuneam. Dacă sunteți implicați într-o luptă asemănătoare, vă îndemn să faceți acest lucru. Nu condamn pe nimeni care, fără explicații, a refuzat să aibă legături cu noi. În aceste documente am citit cum nenumărate persoane au fost contactate de comuniști pentru a lucra împotriva noastră și care au preferat să ia o distanță tăcută, decât să ne comunice cum au fost contactați. Misiunea folosea mulți creștini doritori din afara sau din interiorul țărilor comuniste să transporte sau să ajute la transportul ilegal de Biblii. Fără să ne gândim, mulți creștini din România și-au folosit copiii și astfel i-au expus, fără să își dea seama, unor pericole de neimaginat.

Vor urma și alte gânduri pentru cei care au dorința și mijloacele de a lupta cu dușmanii creștinismului! Atunci când ești gata să faci un sacrificiu, este bine sâ gândești bine lucrurile în ceea ce privește scopul pe care dorești să îl atingi și măsura suferinței pe care tu și ceilalți sunteți gata să o îndurați. Odată ce ești rănit, e prea târziu pentru regrete, mai ales când și tu și ceilalți sunt răniți fără nici o avertizare sau bănuială.

Așa cum și tatăl meu, de multe ori, a accentuat, capul șarpelui trebuie strivit și nicidecum șarpele să fie doar gîdilat pe burtă. Creștinii trebuie să atace capul răului. Dragostea de bani e rădăcina tuturor relelor. Motivul pentru care comuniștii doreau și depuneau efort pentru a ne vedea omorâți a fost descris de unul dintre ambasadorii comuniști români într-o discuție privată, „din cauza lui Wurmbrand, România a pierdut timp de 8 ani consecutiv, statutul de națiune privilegiată în relația cu Statele Unite.”

În timp ce multe lucrări luptă împotriva multor rele prin programe de ajutorare, nenumărate bănci și oameni de afaceri susțin răul în aceleași domenii prin interesele lor financiare și afaceri așa cum se întâmplă în China comunistă, în Vietnam, țările musulmane, etc. Cum poate un creștin de bună credință munci și lua salariu din industria petrolieră din țările musulmane unde frați creștini de-ai lui sunt mutilați și chiar omorâți pentru credința lor? Cum pot creștinii să pretindă că îi ajută pe creștinii persecutați din China când tot ei sunt cei care încurajează comerțul cu China comunistă?

Întregul raționament ce stă la baza misiunilor creștine precum și metodele și scopurile trebuie revizuite. De asemenea, trebuie reviziute și intențiile bune ale donatorilor care ar trebui să pună la îndoială nu numai onestitatea bisericilor lor, acceptând, de exemplu, rele precum homosexualitatea, dar și afacerile cu dușmanii.

Moise a intrat în Egipt, o țară din care a fugit, pentru a ajunge direct la Faraon, cu scopul de a-i cere lucrul suprem, eliberarea poporului său, într-un mod necompromițător. Dar, în timpul comunismului, prea mulți lideri religioși din Occident din diverse denominații, au venit în România pentru turism, distracție, încercând să-i momească pe liderii comuniști cu afacerile personale, etc. așa cum este descris în multe dintre aceste documente.

Creștinii din Occident nu sunt doar inconștienți de necazul fraților lor din țările comuniste și musulmane, nu doar că „au adormit la volan,” ci mai rău, ei chiar dorm în același pat cu dușmanul! Fie ca acest articol să îi trezească și să lupte împotriva celui mai fioros dușman, diavolul în toate formele lui!

Mi-aș dori să pot publica acest articol ca postscriptum în, de acum faimoasa carte a tatălui meu, Torturat pentru Hristos, manuscris pe care, după ce am ieșit din România comunistă, l-am bătut eu personal de 4 ori la o mașină mecanică de scris, înainte să apară cartea în engleză și apoi să fie tradusă și răspândită în 85 de limbi. Am deasemeni o
satisfacție, aflînd din aceste documente ale Securitații, cum această carte a fost tradusă din germana in limba romană, in mod special de către Securitate și circulată ca un examplar strict secret, sa fie citită de către ofițerii de securitate.

„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8) Vă rog, dragi frați creștini, să nu vă subestimați niciodată dușmanul!

Mihai Wurmbrand

(această postare a mai fost pe acest blog sub formă de comentariu la o altă postare prescurtată pe aceeași temă)


Nu semănați între spini!(2)…Pilda spinilor

25 Ianuarie 2014

””Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini” Ieremia 4:3

Am mai scris acum 3 ani despre semănatul între spini. Nu repet ce am scris atunci. Completez.

Spinii reprezintă preocupările legate de înșelăciunea bogățiilor, preocuparea pentru câștig.

spini
Când cineva umblă ca ”prin cuvântări înșelătoare să aibă un câștig de la voi” (2 Petru 2:3) și tu ești înșelat și nu vezi intențiile lui ascunse atunci ești o victimă. El vorbește ”cu trufie lucruri de nimic”(2 Petru 2:18) ca să câștige din cuvântările lui pioase. Dacă tu, fără bani și fără plată, alături de acela vestești un Cuvânt curat atunci semeni între spini. El cu câștigul, tu cu truda.

Poate vei zice: Domnul alege sau ”Cuvântul nu se întoarce fără rod”, totuși îngăduie-mi să te atenționez că nu e așa. În pilda semănătorului nu se arată că în mod intenționat ”o parte din sămânță a căzut între spini”, ci doar ca excepție, se mai întâmplă. Nu este nici un semănător așa de nebun să semene între spini cu intenție, doar pe marginea pământului bun se află deseori drum, sau stâncă, sau spini.

E o lecție aici, o pildă. Să nu ne asociem în lucrare cu cei care sunt” spini” adică oameni a căror sursă de salariu este ”vorbirea”.  Dacă o facem atunci ”semănăm între spini”. El(spinul) e îngrijorat să strângă zeciuieli, colecte și sponsorizări, inventează tot felul de șmecherii să-i fie sala plină, scade toate standardele numai să nu plece ”donatorii”, îi distrează, regizează tot felul de programe la care deseori nici măcar nu trudește, ține 2-3 cuvântări pe săptămână și adună un număr corespunzător de colecte.

Te miri că astfel de oameni nu aduc rod din Dumnezeu? Atunci de ce nu te miri că nu culegi struguri din spini sau smochine din mărăcini?

Ce bine a scris Ieremia, ce bine ar fi fost dacă aș fi luat ca actuale cuvintele lui pe vremea când nici n-am știut că sunt urmărit, adică de 25 de ani încoace:

”Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciuna; şi nu prin adevăr sînt ei puternici în ţară; căci merg din răutate în răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul. Fiecare să se păzească de prietenul lui, şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi; căci orice frate caută să înşele, şi orice prieten umblă cu bîrfeliSe trag pe sfoară unii pe alţii, şi nu spun „adevărul; îşi deprind limba să mintă, şi se trudesc să facă rău. Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce sînt, nu vor să Mă cunoască, – zice Domnul. De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, îi voi topi în cuptor, şi îi voi încerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?  Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decît minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse…” (Ieremia 9:3-8)

O parte din cei ce ne-au urmărit, turnat și deturnat sunt astăzi ”spini” uscați printre care nu crește nimic. Și într-o zi o să ardă….ca în Pilda lui Iotam. Să nu semănăm printre ei, un ogor nou nu înseamnă o sectă nouă, sectele sunt culturile de spini, câmpurile de pălămidă, de la sectele mari ca cele ce construiesc catedrale pentru jefuirea neamului până la cele mai mici ce au capele pentru jefuirea aceluiași neam, specii diferite de spini. Să nu semănăm printre ei.

Închei cu o poezie scrisă acum zece ani, când pe un anume forum (acum închis) dialogam cu două doamne mai în vârstă, urmașe ale unui vestit predicator, amăgite să se întoarcă în religia străbună de către soțul unuia din ele. Atunci nu gândeam chiar așa, ziceam că nu e bai și dacă semănăm între spini. Și chiar am semănat, ani mulți. Ca să mă gândesc că respectivul ginere de predicator (astăzi preot ortodox) a fost înfiltrat în acea familie(căsătorindu-se cu una din fiice) cu scopul special de a-i muia inima și a-i deturna gândurile a fost la vremea aceea(chiar și când am scris poezia) peste capacitatea imaginației mele. Acum este sub.

M…a și cu A…a
Înșelate de Satana,
ca mioarele pe plai,
păstorite de argați
(în acest poem: M….i)
au abandonat pe frați.

Le-au atras cu ropote
ortodoxe clopote,
și-au plecat de pe pășune
unde-i iarba verde, grasă
și sunt ape limpezi, bune…
au plecat și nu le pasă.

Dar de vrei puțin să sapi
mai adânc…la caractere,
n-o să fie de pomană,
că nu-s nu-știu-ce mistere:
pe sub prost croita blană
se văd coarnele de țapi.

E-o durere și mai mare
că se-ntâmplă-n adunare…
Însă ziua nu-i departe,
(ce vă spun nu-s lucruri noi)
chiar Păstorul va desparte
toate caprele de oi.

Când va-ncepe ca sa strângă
adunându-le cu milă,
oile pe partea dreaptă,
chiar cea slaba și umilă
răsplătite după faptă…
caprele pe partea stângă.

Înțelegeți cred ce scriu,
că-n balada despre oi
este vorba despre voi,
sper că nu strig în pustiu!

Nu vă arde-n piept Cuvântul
ca un foc de lemne vechi,
nu vă intră pe urechi
nu vă înfășoară vântul
aplecați peste citire
ca un susur blând, subțire?

………………….

Iată dar cu ce-am rămas
după ce-am trudit un ceas:
cele de mai sus cuvinte….
dar se țin mai bine minte
parcă nu știu nici eu cum
vorbele-așezate-n rimă,
decât în deșarta scrimă
de pe forum.

Împlinesc și eu ce-i scris:
să transmitem în poeme
ale Harului Cuvinte.
Și la timp și fără vreme…
semănând Cuvântul viu,
doar un sfert aduce roadă..
asta foarte bine știu,
restul e pierdut grămadă.
Însă la împrăștiat
eu nu fac economie,
nu mă uit că-i drum uscat
sau că-i țarină pustie,
sau că-i stâncă,
sau că-s spini.
Iată treaba cum mi-o fac:
toate boabele din sac
sunt primite gratuit,
le-am primit
nu le-am plătit.
Și eu tot așa, la rând,
DAU Cuvântul, nu îl vând.
Nu fac raționalizare
la Cuvintele cu sare
și cu Har
căci sunt în DAR.

(2004)


Părtășia suferințelor Lui

23 Ianuarie 2014

”Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui; (Filip.3:10)

Identificarea noastră ca cu Domnul Isus se face mai întâi prin învățarea Lui Cristos, prin ajungerea la gândul lui Cristos.. Duhul este cel ce-l descoperă pe om că este păcătos în fața propriei conștiințe, Duhul îl descoperă pe omul cel vechi, ”n-ați învățat așa pe Cristos..:” dacă ”ați fost învățat cu privire la omul cel vechi…” Lecția învățării lui Cristos este atât despre omul vechi cât și despre omul Nou.

Natura, scriptura și propriul nostru trup poartă mărturiile necesare acestei învățări încă înainte ca vreun Cuvânt al Veștii Bune să ne fie vestit. Odată auzit Cuvântul Veștii Bune, prin pocăință acesta orânduiește și așează în rânduri ordonate în minte miile de întrebări  în perechi cu răspunsurile lor, aducând pacea minții și liniștea conștiinței îndreptățite.

Odată cugetul liniștit în Dumnezeu, toată construcția veche a gândirii omului a fost destabilizată și prin continuă creștere gândul omului se face tot mai asemenea gândului lui Cristos. Gândul lumii devine tot mai străin și gândirea creștinului se contopește cu a lui Cristos.

Acest lucru produce prigoană. Stăpânitorul întunericului acestui veac (adesea religios) nu are nimic în Cristos. Dacă chiar fiind fii, aduși la înfiere din starea de robi, eliberați, ne-am pus urechea pe stâlpul ușii să ne fie străpunsă, slujim ca robi din dedicare, din iubire și ne place să cunoaștem Voia Stăpânului, să-i fim plăcuți în orice lucru.

Dar Stăpânul nostru are mulți dușmani, toți Îl urăsc, Îl vorbesc de rău, Îl bârfesc. Dacă te văd că mergi cu El, oamenii râd și de tine. Nu numai când mergi cu El, râd și când te văd cu vreun prieten de-al Lui. Adesea prin cetăți și prin sate Stăpânul e bătut și alungat, ție-ți vine să stai de-o parte când vorbește, să mergi cu El iarăși când se termină biciuirea. Nu înțelegi de ce trebuie să intre totdeauna în dandanale.

Zice că Tatăl L-a ”trimis ca să nimicească lucrările diavolului”. Ciudat însă ce arme folosește, a cunoscut doi oameni din Sinedriu, dar nu și-a pus o pilă când L-au răstignit, nu L-a trimis pe Petru cu un bilețel la Nicodim să aranjeze. Iosif din Arimatea iarăși avea mare influență, putea apela. Apoi și-a ales niște ucenici, vai de capul lor, pescari, un vameș, pleava societății. Și erau la școli în Ierusalim, Gamaliel era un predicator cu cu zeci de cărți vândute în mii de exemplare, putea merge câțiva ani la școală, câștiga prestigiu, sau măcar să-și ia un ucenic-doi dintre cei cu diplome.

Plus că umblă bârfe că face minuni cu domnul demonilor, unii l-au văzut măcinând în sabat, ceva-ceva e cu el, nu iese foc fără fum. Cei din Sinedriu spun cu toții foarte convinși că ”știm că acest om vine de la diavolul”. Ce să mai crezi? Majoritatea se teme să-l urmeze pe față ca să nu fie dați afară din sinagogă, cine-i înmormântează, cine le cunună copiii?

Dar oamenii nu pot să nu-L asculte. ”Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” Se grămădesc cu miile la Cuvântul Lui, rămân flămânzi cu zilele numai să mai audă cuvinte de la El. Și treptat-treptat inima li se încălzește, începe să-i ardă în ei când le tălmăcește scripturile. În gura Lui totul capătă tâlc și Tora se explică singură. După câteva ore de ascultat ești convins că El e Fiul despre care scrie Tora și profeții, că el e ”profetul cel trimis în lume” despre care a scris Moise, seara te întristezi că termină, noaptea Îl visezi vorbind și aștepți dimineața să înceapă iar. A doua zi îl iubești și nu mai poți fără El. După două-trei zile cu El gândești ca El iar la următoarea biciuire te duci singur să fii și tu bătut.

De dragul Lui rabzi foame și sete și bătaie, înduri zeflemeaua celor care nu-L cunosc, care nu L-au ascultat, a căror inimă nu a ars. Prinzi drag de necazul care-ți dă bucuria de a fi ascultător și părtaș al Veștii Bune, acea fastuoasă defilare a cerului când toată bolta va fi plină de oștirile lui Cristos întors din război. Cum să nu lupți, cum să nu suferi, cum să nu rabzi?

Când mii de fraţi ai tăi îndură
atâtea suferinţi acum,
cum vrei tu oare fără cruce
să mergi pe-al mântuirii drum?

Când mii de fraţi ai tăi au parte
de nedreptăţi şi prigoniri,
cum vrei s-ajungi tu fără ele
cununa sfintei răsplătiri?

Când mii de fraţi ai tăi duc jugul
şi sarcinile lui Hristos,
cum vrei tu oare fără jertfe
să vezi sfârşitul luminos?

Când mii de fraţi ai tăi în lume
vestesc Cuvântul Sfânt cu greu,
cum vrei tu, cel fricos şi leneş,
să-L întâlneşti pe Dumnezeu?

Când mii de fraţi ai tăi statornici
ţin primul legământ curat,
cum crezi că-L vei vedea pe Domnul
tu, cel cu legământ călcat?

Când mii de fraţi ai tăi în ceruri
vor fi ca fii de dumnezei,
cum crezi să fii cu ei în slavă
când n-ai fost în necaz cu ei? (TD)


Protejat: Înregistrare adunare 19 ianuarie 2014

21 Ianuarie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos: