Credincios în puține lucruri

29 Mai 2015

E din Pilda talanților:
” Stăpînul său i -a zis: ,Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău.`” Matei 25:21

Care sunt acele lucruri: ”Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” 1 Petru 4:10. sau ” a fost chemat la o slujbă”. Darurile te fac bun de slujbă și slujbele te fac bun de lucrare. Deci lucrurile cărora trebuie să le fim credincioșți sunt darurile(talanții) primite ca să fie înmulțite.

Nu scrie că ”în multe lucruri” sau că ar trebui să fie mai multe decât cele primite. Nicidecum, lucrăm și înmulțim ce am căpătat, atât, pentru astea vom da socoteală.

”Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.” 1 Corinteni 4:2 Nu credincios(fidel) în toate lucrurile, ci doar în cel încredințat aceluia.

Ca la urmă să ni se spună: bine slugă bună.

Am fost credincioși peste arvună, vom primi restul moștenirii spre administrare, cum clar scrie la Efeseni 1:14: ”o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea stăpânirii dobândite, spre lauda slavei Lui.”

Arvuna e primită pentru răscumpărarea restului moștenirii.
Să fim credincioși arvunei, puținului înțeles și primit, vom primi mult mai mult.

Să croim calea cea dreaptă chiar dacă e îngustă, nu căi late.


Adevărul financiar: Arsenie Boca, o afacere de 15 milioane de Euro/an

29 Mai 2015

ochiulScrie aici la articol, nu inventez eu.
Adică, cu matematica, cu finanțele nu te pui. Dacă o opinie poate fi contrazisă, chiar negată, matematica e de neschimbat. La fel finanțele, la fel analizele financiare.

Cum stătea treaba: au văzut popii că la Parascheva, la Iași ies bani.
În vestul țării nu era nici o Parascheva, nici o sursă de bani adică.
Ia să facă ei una, s-o prepare…și au construit o legendă: că lacrima din icoană. E foarte ușor și natural: când se umple biserica rece de oameni calzi (la propriu), lăcrimează și ochiul stâng și cel drept și toată icoana și pereții bisericii șiroaie de condens curat ca ”lacrima lui Boca”.
Iar de aici până la pelerinaj e doar un pas mediatic și curge puhoiul.
Unii numesc asta turism religios, eu numesc asta a face din evlavie un izvor de câștig.

Citate din articol:
”….Considerat de ucenicii săi unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului XX, la mormântul său vin să se roage în fiecare an peste 800.000 de pelerini, care plătesc, în medie, peste 100 de lei pentru o excursie de două zile…..La acest nivel, încasările pentru zece luni pline din an se ridică la peste 15 milioane de euro, bani care intră în buzunarele firmelor organizatoare de pelerinaje şi a hotelierilor din zona Hunedoara – Prislop. Din informaţiile care sunt disponibile pe paginile de internet ale celor care transportă pelerini, atât la mormântul părintelui, cât şi la alte obiective religioase de pe traseu, o excursie de două zile, cu transport şi cazare, costă între 60 şi 180 de lei, în funcţie de distanţă, dar şi de locul de plecare.

Unul dintre organizatorii de astfel de excursii spune că într-un weekend obişnuit se pot înregistra în jur de 10.000 de pelerini, însă dacă sfârşitul de săptămână coincide cu o sărbătoare religioasă importantă, numărul celor care vin să se închine la mormântul lui Arsenie Boca poate să depăşească şi 80.000 de persoane în două zile, media lunară estimată. Numai în minivacanța de 1 mai, scria Mediafax, aproximativ 95.000 de credincioşi s-au rugat la mormântul părintelui. Pentru comparație, în perioada Postului Mare, afluxul maxim a fost de peste 35.000 de pelerini.

De altfel, spun organizatorii de pelerinaje, peste 40 de autocare cu credincioşi ajung la Mânăstirea Prislop la fiecare sfârşit de săptămână. Lor li se adaugă alte câteva mii de oameni care vin cu mijloace de transport proprii. În aceste condiții, cozile formate de pelerini depșesc un kilometru, în condiţiile în care curtea bisericii poate găzdui cel mult 700 de oameni.”

Tot acest Babilon religios va fi distrus la arătarea Domnului Isus din cer. Va fi o paralizie, ca și negustorul prins cu falsul, o scoatere din uz, citiți Apocalipsa 18. Timpul este aproape, smochinul(Statul Israel) a frăgezit.

Am aflat de un cunoscut care are o cabană, că nu merge, că nu sunt turiști în zonă. L-am trimis la articol să vadă că trebuie inventat un sfânt în zonă, o minune ceva și sunt turiști. Vai de ea lume, bieți amăgiți!
Unii se supără, alții se înfurie, dar eu le spun frumos și mă bucur că le spun, că le scriu.
Că din când în când câte unul se întoarce la Dumnezeu și dacă nu-i spun acuma, mă va certa atunci că de ce nu i-am spus. Spuneți-le și voi, că răbdare aveți, că de nu aveați nici nu citeați până la capăt.


Croiți cărări drepte, nu late

29 Mai 2015

cale
Este scris: ”croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat” Evrei 12:13
Nu se spune cât de lată să fie cărarea, dar să fie dreaptă scrie.
Că este îngustă scrie în alt loc.
Calea Lui este în Locul Sfânt.
Fotografia de mai sus îmi amintește de cântarea fratelui Moldoveanu:
”Lumea e pădure întinsă
plină de cărări umbrite,
fără nici o lamp-aprinsă,
toate-toate-s rătăcite…”


Când numești lumea: cultură și credința: sectă, biruie lumea în capul tău, despre cartea ”Sectanții” de Vasile Ernu

25 Mai 2015

Despre cartea lui Ernu: Sectanții.
”Avem nevoie de o sectă” strigă Ernu către lume imputându-i lipsa de etaloane și de atașament față de vreun set de  valori ce nu se schimbă.
”Sectanții au conștiința că sunt diferiți și asta le dă rezistență” mai spune el și iată, la vârsta de trecut de 40 de ani începe parcă să vadă diferența dintre roșcovele culturii și belșugul de pâine al credinței.
Pentru că: cine ”are nevoie de o sectă” dacă nu cei ce închinându-se la cultură, descoperă că spre deosebire de credință acest animal (cultura) nu are coloană vertebrală, e un fel de melc, un fel de meduză ce ia forma vasului conjunctural în care o trântește istoria.
Cel crescut în mediul principial al ”sectei”, de fapt în umbra credinței ”sectanților” vede lipsa, cel necrescut acolo nici nu știe ce lipsește.
O carte ce se citește pe nerăsuflate de către un sectant, o carte neînțeleasă probabil de un nesectant. Pentru că nimeni nu știe ce nu știe.
Disprețuitorii de pâine se aleg dintre cei ce n-au flămânzit niciodată.
Îl văd pe Ernu murind sectant, e încă sectant în capul lui și chiar el o spune. Rămâi pe viață.
Dar e nevoie de pocăință ca să devii ”sectant”, pocăință nu în fața unor lideri probabil corupți de bani și rupți de realitate, ci în fața unui Tată care dă oamenilor termene de pocăință.
”Sectanții petrec zile întregi dezbătând ce spune Biblia despre una sau alta” arată Ernu din amintirile copilăriei sale, ”avem nevoie de ceva la ce să ne raportăm” strigă el lumii care speră să-l asculte, așa cum se raportează sectanții la Biblie. La ce? l-aș întreba eu … asta n-a mai scris în carte.
”Sectanții impun limite copiilor lor, nu-i lasă la film”, dar ce dulci erau apele furate din filmele de la cinematograful la care mergeau pe ascuns. Concluzie e că totuși e bine să fie limite în educație.
Citindu-l pe Ernu mi-am amintit cum aveam 5-6 ani când a poposit circul în satul nostru. 5 lei, ca alte circuri.
”Acolo nu te duci!” a dat sentință mama și după ton și față mi-am dat seama că subiectul nu e negociabil.
Am mers totuși pe ascuns și stăteam la coadă la căminul cultural ori la gaura dintr-o ușă, ori mai apoi ne-am cățărat într-un măr să privim pe geam.
Sunt poate vreo 600 de km între satul meu din Apuseni și satul lui din Buceag, e cu 3 ani mai tânăr omul, dar aceeași Biblie din capetele părinților noștri a produs aceleași dureri și aceleași semințe.
Circ e toată lumea în care m-am tot dus apoi, dar sentimentul că ceea ce ”este scris” e mai presus de ”cele ce se văd” nu l-a șters nimeni.
Cât de important e să nu pierdem ”anii sugativă” de învățare ai copiilor noștri, ai copiilor mici.
Noi nu mai vem copii mici, fiica noastră cea mică a terminat azi liceul, dar scriu pentru cine are. E valabil și pentru nepoți.
Ernu a fost învățat Biblia de către părinți.
Maine primesc în vizită un fel de ”ernu”, un prieten din State, crescut în adunare, foarte deștept, dar ateu. Că pământul are 4,5 miliarde de ani, că evoluție. Mama lui foarte credincioasă suferă mult, cu mine el stă de vorbă că jucăm ping-pong cu creierele, batem idei peste fileu: poc-poc, el să se justifice, eu să sap.
Mai bine împotrivitor decât indiferent.
Abia aștept, dar mă rog să pot plânge cu el, pentru el.
”Da, sunt sectant” afirmă Ernu…”și vă voi povesti în carte Tora sectei mele” , spune Ernu și asta e toată cartea: o încercare de a privi înăuntrul sectei cu un ochi neutru.
Nu știu ce să cred, că n-am în cap soft de ortodox, dar  e posibil ca după cum e scrisă cartea, ortdocșii (pravoslavnicii cum a scris, ca să nu-i supere pe cei din dreapta Prutului) să creadă că el tot sectant e în cap și sectanții să-l acuze că ”a plecat în lume”. El se vrea neutru, stând ca Eutih pe geamul istoriei și privind cu un ochi făina credinței și cu altul slănina lumii, mai mult încercând să spună lumii că marginalii ăștia-s băieți buni și a-ți avea ce învăța de ei voi ăștia care râdeți de ei.
Oricum, cartea e bună, eu am citit-o ca la creație: într-o seară și o dimineață și am îndoit vreo 30 de foi.
Istoria recentă cu Vechiul Testament se împletesc în carte, holodomorul sovietic cu naționalizarea egipteană seamănă, apar în carte unchiul Dan și Ferenc Visky, opinii despre legătura cu lumea, cu politica, cum că nu poți lega leviatanul cu undița, absolut de acord.
Apare și Iosif în carte, dar ce nu apare și ce nu scrie Ernu este despre viclenia securității și a KGB-ului care a creat dizidenți fabricați probabil și în minuscula lor comunitate. Poate n-a priceput, ca cei mai mulți.
Apar și otdelionii (neînregistrații, separații) în carte cu opinii negative ale scriitorului (Ernu a crescut între cei înregistrați), mă gândesc ce carte ieșea dacă el creștea într-o comunitate de neînregistrați.
Într-un fel, Ernu mi-e frate, el a crescut în URSS și a venit în România, eu am crescut în România și am mers în fosta URSS de peste 200 de ori, după 1990.
Ernu a părăsit ”secta” că e prea strâmtă, eu că e prea largă, dar probabil ”sectanți” am rămas amândoi.
Vă recomand cartea, tuturor care ați ajuns cu cititul până aici.
Un sectant.


Fără cult

24 Mai 2015

Am călătorit 3 zile prin Maramureș.
Am stat de vorbă cu mai mulți frați.
Din diferite grupări.
Am și întrebat: ce pocăiți sunt pe valea asta? Aici penticostali, colo baptiși, colo adventiști, colo ostași, colo penticostali fără cult.
De ăștia erau în mai multe sate.
Am întrebat despre ei, despre cei ”fără cult”. Nu au pastori, nu recunosc cultul și se gospodăresc autonom.

Mi-am amintit de vechea școală de la Wiedenest, de învățăturile lui Johannes Warns, de translația acestor învățături în România prin mișcarea fraților.
Mi-am amintit discutând de încăpățânarea lui Florea Moisescu de a păstra adunările în afara unei uniuni. M-am gândit la libertatea primejdioasă despre care a scris el. Și iată că în capete de țară acele semințe încă poartă rod. Mai sunt oameni ”fără cult”, adunări pentru care magia cultului nu este decât un idol de evitat.
Sunt convins că nu le este ușor, mai ales la orașe, atracția cultului e mare pentru tineri, ”nevoia” de clădiri de biserică iarăși, apele mici se varsă în ape mari.
Ca fiind tot unul ”fără cult” m-am bucurat și numai auzind că există astfel de oameni. Că să dau din cele puțin peste 8000 de zile probabile care le mai am, câteva să cercetez aceste stări este exclus.
Dar să scriu dau câteva minute, e mai mult decât destul să pun punctul pe i, arătând celor pe care Google îi va aduce aici, multe alte cuvinte de mângâiere pentru a rezista de partea Cuvântului prigonit.
Creștinii după evanghelie n-au rezistat ”fără cult”, au fost înregimentați imediat după război, la penticostali era mai greu, ei s-au născut atunci direct ”fără cult”. Și mulți au rămas așa, în mod sigur alimentați în convingerile lor de vechile scrieri ale lui Warns și Moisescu Florea.


Contradicții aparente în Biblie(10): ”Va mai găsi Fiul omului credință pe pământ?” sau ”Evanghelia aceasta va fi propovăduită în toată lumea.”

24 Mai 2015

1.”Va mai găsi credință?” este o întrebare fără răspuns.
De aici mulți trag concluzia că deoarece suntem aproape de a doua venire, ceea ce este acum pe pământ nu este credință. Și că toate mișcările religioase sunt false, că nici Adunare Adevărată nu mai există, că Dumnezeu așteaptă ceva mult mai mult, inexistent: credința adevărată.

Să fie așa?

2.Evanghelia va fi propovăduită până la marginile pământului este un răspuns fără întrebare. ”Va fi” și vedem că este. A ajuns și la noi care scriem în acestă limbă mărginașă a lumii, un popor de la marginea pământului(România are țărm marin).

Pare contradictoriu.
Despre ce credință este vorba?

Scriptura ne arată două feluri de credințe: credința care o au și dracii și credința care a venit(despre care scrie: ”până la venirea credinței”) să le numim credința de pe pământ și credința din cer.

1.Credința pe care o au și dracii și pe care oamenii n-o mai au este credința din Adam, din Lot, din fiicele lui Lot, din Ahab, din  Ieroboam și din toți cei ce au auzit despre Dumnezeu, dar s-au îndepărtat de Cuvintele Lui. De exemplu, credința în creație este o credință de pe pământ, în cele create. Oamenii văd cu ochii de țărână lucrurile create dar nu mai au conexiuni în minte să le lege de Dumnezeu Creatorul. Mintea lor este intoxicată cu minciuni și nu mai au nici măcar credința dracilor: aceea că Dumnezeu există. Oamenii nici măcar nu se înfioară ca dracii. Această credință ar trebui s-o aibă toți oamenii dar ”toți s-au îndepărtat și au ajuns niște netrebnici”.

2.Credința care a venit din Cer este credința în Fiul lui Dumnezeu arătat în carne și în Cuvântul revelat de El. Acest Cuvânt revelat: Noul Testament are două părți mari: Evangheliile(descrierea lucrării celui venit din cer) și Epistolele (revelația însăși venită din cer, Cuvintele Celui ce ne vorbește din cer). Evrei 12:25 ”Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat ceice n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămînt, cu atît mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,…”

Acum o mică paranteză se face necesară: Noul testament îi numește cerești pe cei ce cred în Cel venit din cer și pe ceilalți pământești. Procesul de separare arătat în Apocalipsa (”cei sfinți să se sfințească, cei întinați să se întineze”) ajunge în aceste zile ale sfârșitului să creeze o mare diferență între oameni.

De aici să înțelegem că la venirea Fiului Omului va fi o prăpastie mare de înțelegere a lui Dumnezeu între cei ce cred Cuvântul Revelat și cei ce-L ignoră.  Dar oare nu trăim acum chiar aceste stări: oamenii nu mai cred în creație, nu mai cred într-un Dumnezeu de care ar trebui să se teamă. Dracii se tem, oamenii nu. O astfel de credință pământească(ca și a dracilor) rar se mai găsește pe pământ, de aceea este multă corupție și întinare.

Deci, pe pământ nu mai este credință aproape deloc, dar în cei cerești acestă credință este roditoare, se apropie secerișul.

O zi limpede dragii mei!

 


O îndoială vicleană și distrugătoare

20 Mai 2015

”Satan…a păcălit-o pe Eva cu o jumătate de adevăr.
Este așa de ușor răstălmăcești vorbele cuiva și să le subminezi onestitatea.
…..un bun învățător biblic și un creștin devotat cu o lucrare roditoare poate fi distrus sistematic de anumiți oameni din adunare care încep să strecoare îndoieli în legătură cu ceea ce predică sau cu motivele pentru care o face. Atunci unii încep să fie convinși că le predică lor personal sau că există înțelesuri ascunse în predicile lui. Nu trece mult timp și s-au creat suficiente îndoieli, astfel că mulți nu-l mai susțin, iar el e forțat fie să se mute, fie să plece din lucrare – și toate acestea din cauza îndoielii: o îndoială vicleană și necruțătoare.”
Ken Ham, Cartea Geneza și decăderea națiunilor, Ed Agape, pag 13.

Am citat acest pasaj pentru că am fost martor de-a lungul vieții la distrugeri de caractere de oameni aleși și la formare de biografii coafate ale unor fățarnici, totul cu scopul de a înșela mase. Și ce ușor se pot păcăli masele.
Chiar apostolul se temea: ”Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.” 2 Corinteni 11:3
Sau cum spune cântarea: ”Nu lăsa-ndoiala ca să-şi facă cuib în taina sufletului tău,
ci priveşte-n sus şi fă să tacă toate glasurile celui rău!”(Când în poarta vieții tale bate)

Primul pas al vrășmașului este semănarea îndoielii, o întrebare aparent onestă: ”oare a zis?”

Vedem acestă durere a înșelării oamenilor unii față de alții și o trăim, ca să putem înțege și să trăim intensitatea mult mai adevăratei dureri a înșelării copiilor Tatălui de către vrășmașul său. Aproape că n-ai ce face în fața înșelătoriei, n-o poți dovedi, te frângi și te doare, când vezi cum cel înșelat se bucură de nimicurile cu care este vrăjit ca un ”copil” ce începe să asculte, să facă voia și chiar să slujească de rob vrășmașului tatălui, înșelătorului. Această durere trăită la orice nivel face bine sufletului, durerea crează atitudine, iar în orice luptă atitudinea, poziția sunt primele condiții de a învinge.


%d blogeri au apreciat asta: