Pe urmele lui Alexandru cel Mare prin Macedonia, august 2019 (Interviuri cu pietre, 5, Aigai)

13 ianuarie 2020

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)
De la Pella am plecat la Aigai, unde se găsesc ruinele palatului lui Filip al 2-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare și lângă palat sunt ruinele teatrului unde Filip a fost ucis.
Palatul este pe un podiș pe coasta muntelui, la marginea câmpiei care s-a format prin colmatarea golfului Termaic.
Aici la palat, accesul este oficial interzis, încă se lucrează la restaurare, dar de la muzeul de jos din sat (unde este mormântul lui Filip) ni s-a spus că să mergem, că paznicul de la intrare ne dă voie să intrăm.
Așa a fost, ne-a dat voie, chiar și să fotografiem și să filmăm, „dar nu mult”.
Cam atât am filmat până a venit și m-a întrerupt, că „prea mult”.

Am continuat filmarea și explicațiile afară din incinta șantierului, unde în depărtare am zărit o turmă de capre.

Citește restul acestei intrări »


Caracterul crud al Imperiului Roman…și al vremii de acum. Interviuri cu pietre (4)

8 septembrie 2019

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)
După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea…” Daniel 7:7

După vizitele la Pella și Aigai și după concluzia clară că acele cetăți au pierit prin jaf și pradă, nu din cauze naturale, m-am întors iar spre Scriptură să caut legături mai adânci decât impresiile false despre istorie, (impresii construite de manualele de istorie ideologice accesibile).
Din Biblie am dedus că Imperiul Roman a fost mult mai crud decât cele dinainte, că „era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte …” 7:7 și plecând de la această convingere, mi-am dat seama că noi am fost învățați o istorie coafată a Imperiului Roman, ca și cum romanii ar fi fost un Imperiu drept și cinstit alcătuit din oameni onorabili. Total departe de adevăr, romanii au fost cruzi, trăiau din jefuirea celorlalte neamuri și cruzimea era adjectivul care descrie cel mai bine caracterul lor.
Am rugat-o pe soția să-mi aducă de la bibliotecă Istoria Romei scrisă de Titus Livius, am mai căutat pe net și tot ce am găsit îmi întărește această convingere. Vor urma probabil citate, cu voia lui Dumnezeu, dar la tot ce știți despre Roma, partea cu oameni răstigniți și dați la fiare, cu împărați nebuni și sadici, adăugați mult mai multe fapte neglijate de programa școlară.
Dar…
….această fiară nu a murit, noi trăim în timpul ei.
Imperiul Roman a lăsat urmași, din America de Sud până în Siberia.
Caracterul de fiară groaznică al romanilor și al urmașilor lor îl vedem în felul agresiunii tuturor acestor capete, coarne sau dinți ale fiarei de-a lungul istoriei până la noi. Mai mult, știm din Apocalipsa 17 că acum fiara este călărită de o femeie, o curvă (Biserica Romană), mai aflăm din Scriptură despre fiicele ei și imaginea ne devine mai clară și mai înspăimântătoare.
Cuptoarele de la Auschwitz, drumurile Siberiei, pline de oase, holodomorul, marea teroare, cucerirea prin teroare a Americii de Sud, sclavia negrilor și orice atrocități istorice cunoașteți intră în versetul de mai sus, sau în versetul 19: „…fiarei a patra – care se deosebea de toate celelalte şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea...
Așa că pietrele arse și ciobite tac, dar cioburile lor, puținătatea lor, dezordinea lor, grosimea stratului de pământ ce le-a acoperit de veacuri, strigă despre pustiirile care țin de-atunci, strigă despre fiara cea grozavă care le-a călcat în picioare și le-a zdrobit.
Domnul Isus a intrat în lume în timpul acestei îngrozitoare fiare. La 29 îH primul împărat roman, Cezar August (Octavian) a nimicit (în bătălia de la Actium) ultima rămășiță a Greciei, armata lui Antoniu și a Cleopatrei și a domnit până în anul 14 dH.
poartadevest.jpg
(ruine din poarta de vest a cetății romane Nicopolis (Victoria), cetate zidită de Cezar August pe locul bătăliei de la Actium, în Grecia de astăzi (lângă Preveza))
Dacă Domnul Isus ar fi venit înainte, pe vremea mai blânzilor greci (asemuiți totuși cu un leopard), sau mezi (un urs) sau babilonieni (un leu), n-ar fi fost cinstit, …să ne lase pe noi să suportăm cruzimea fiarei și El nu. În toate a fost ispitit asemenea nouă și a avut parte de cea mai crudă pedeapsă a fierei romane: crucificarea.
Fiara s-a ridicat chiar atunci, cu puțin înainte de venirea Lui în lume, a devenit foarte puternică și a sfărâmat tot pământul. Chiar și evreii trăiau cu mare frică de romani, și tocmai ca să scape au hotărât că ei mai bine să piară unul, decât „să vină romanii” și să piară toți.
Așa făceau romanii, de multe ori au nimicit cetăți întregi, pe toți locuitorii.
Și printr-o astfel de teroare a dominat și au dominat și urmașii lor până astăzi.
Groaza și frica inoculată prin teroare ne-a dominat și pe noi în anii comunismului.
E teroarea aceea profețită de Daniel, fiara încă face același lucru, mai pe față, mai pe ascuns.
Dinții de fier” vorbesc despre teroarea ideologică și asuprire prin dominare a minții și prin ocări. „Este un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţiteca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni.” Prov 30:14
sau  „Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi…” Psalmul 57:4 adică ocările persecutorilor (v. 3).
Ghearele de aramă…” ale fiarei (v19) ne amintesc despre Împărăția de aramă, despre Grecia și elenism, a căror caracteristică a fost „căutarea înțelepciunii”, filosofia. Fiara își „agață” victimele, le fură cu ghearele seducției filosofice, cu agățarea gândurilor victimelor ei pe graficele altor planuri, ca niște bulendre puse la uscat.
Ce concluzii tragem din aceste constatări, ce atitudine ni se schimbă din aceste concluzii?  Trăim sub dominația fiarei înspăimântătoare. Rezultatul oricărei „investiții” din „imperiul” ei este distrugerea, jaful, călcarea în picioare sau cum numesc în alte locuri profeții și Domnul Isus: pustiirile.
Vorbind despre bogății, Domnul Isus nu a spus că prin evanghelia Lui lumea va deveni mai bună și mai stabilă, ci a arătat clar să nu le strângem, că „le sapă și le fură hoții„.
Ideea că ai putea trăi din ce-ți aduc bogățiile e seductivă, dar realitatea profetică e alta, contextul nu poate fi schimbat, mintea noastră însă poate și o astfel de încercare am făcut și eu și sper ca măcar tu, să fi înțeles, cel care ai ajuns cu cititul până la sfârșit.
(din cuvântul de azi din adunare)


Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)

 


Pustiirile vor ține până la sfârșit. Interviuri cu pietre(3)

4 septembrie 2019

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)
…este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirileDaniel 9:26
Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.” Psalmul 26:8
Unul din lucrurile ușor de observat pe orice șantier arheologic este faptul că ruinele au fost descoperite dărâmate, nu clădiri cum sunt la Pompei de exemplu, ci doar fundații goale, aproape peste tot. Rar se găsesc ziduri întregi, abandonate, dar în picioare. Uneori dărâmarea unui oraș sau unei cetăți era datorată unui cutremur sau chiar țunami, dar de cele mai multe ori cetățile și casele sau palatele din ele au fost dărâmate de dușmanii celor ce le-au construit și locuit.
Ninive a fost pustiită de babilonieni.
Babilonul de medo-perși.
Medo-perșii au fost „pustiiți” de greci.
Grecii a fost pustiiți de romani.
Iar romanii (aici înțelegem în primul rând imperiul Roman cu urmașii lui, biserici și state) sunt asemuiți cu o fiară „afară din cale de înspăimântătoare, cu dinţi de fier şi cu gheare de aramă şi care mânca, sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare;” Daniel 7:19
Așa că ceea ce găsim în șantierele arheologice sunt ruine rămase după jefuiri.
Un oraș cucerit însemna bogății (bani, haine, vase, arme, bijuterii, alimente) jefuite, un mare număr de cetățeni vânduți ca sclavi, clădiri dărâmate pentru a nu putea fi reînălțate și a amenința pe noii cuceritori, apoi timp de sute de ani ruinele au reprezentat un fel de carieră de piatră pentru satele ce se ridicau în jur.
Ceea ce găsesc arheologii de azi sunt fundații goale adânc îngropate, ceea ce a rămas după jaf.
Câte-o coloană-două au fost ridicate de arheologic și arată frumos, dar au zăcut de milenii culcate sub pământ.
coloane
Nu a rămas în picioare niciun oraș antic din primele 3 împărății, chiar din Imperiul Roman au rămas doar câteva clădiri în picioare.
trepte.jpg
Toate aceste ruine dovedesc odată marele adevăr profețit: constanta istoriei lumii a fost pustiirea: „pustiirile vor ține până la sfârșit„.
Și ne mai spun ceva ruinele: că și ce se construiește acum și se „investește” acum este destinat tot pustiirii: „…popoarele se ostenesc pentru foc şi neamurile se trudesc degeaba.
Sentința divină și profeția lui Daniel: „este hotărât că războiul (starea de război, de conflict din lume) va ţine până la sfârşitîntărită de Domnul Isus („Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii„) și de dovezile istorice, nu lasă dubii cu privire nici la ceea ce urmează: ce a mai fost și înainte: pustiiri și războaie.
Citește restul acestei intrări »


Analiza istoriei antice prin prisma profețiilor biblice. Interviuri cu pietre (2)

2 septembrie 2019

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)

Să le arate şi să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau vestiţi-ne viitorul. 23 Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei,…” Isaia 41:22-23
Cu aceste gânduri am plecat spre Grecia cu soția duminica trecută, cu gândul că evenimentele istoriei au avut o cauză centrală, o pricină, că Dumnezeu a condus ridicarea sau coborârea vreunei împărății sau alteia înspre scopul său, scop profețit mai dinainte de profeții săi în Scripturile Lui.
Cine a făcut prorocii ca Mine … Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple! ” Isaia 44:7
 Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. 10 Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea’. 11 Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui….” Isaia 46:10
Am plecat duminică la amiază după adunare și după mâncare, am plecat cu temele făcute. După călătoria de anul trecut pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, mi-am dat seama că sunt pe lume multe urme ale istoriei biblice, urme lăsate pe pietre. În Israel, în Asia, în Europa. Urme de împărați profețiți că se vor ridica, că apoi vor cădea, cum a fost Țapul de la Apus, cetatea Pella, capitala lui, sau Aigai ne strigă prin pietrele lor o istorie despre care s-a scris înainte ca să aibă loc. Daniel a profețit ridicarea Greciei cu 250 de ani înainte. Sau cum a fost împărăția de fier a romanilor, care a nimicit împărăția de aramă a grecilor prin bătălia de la Actium (sau Nikoplis, actuala Preveza), bătălie după care Octavian s-a declarat cezar, vestitul Cezar August, cel în a cărui domnie a venit Unsul, despre care a scris tot Daniel, dar și Moise, și Isaia….și toți profeții.
Am ajuns luni 26 august 2019 la Pella pe o căldură care te năucea, după o călătorie obositoare, dar binecuvântată, cu o noapte de somn în munții Bulgariei, la un hoteluț dintr-un orășel blocat în timp, cam cu 25 de ani în urmă față de noi, dar unde am dormit bine. La muzeul din Pella era defect aerul condiționat, iar înăuntru te lua amețeala din cauza lipsei de oxigen.
cluj-pella.pngPreocuparea principală a celor ce au amenajat muzeul a fost să arate că acolo în Macedonia s-a vorbit greaca „din cele mai vechi timpuri” (cât de vechi nu știe nimeni, dar nici nu se-ntreabă) nu macedoneana, cum pretind cei din vechiul FYROM că Alexandru cel Mare ar fi fost tocmai macedon, adică bulgar, adică un fel de rus, pentru că trebuie să știți că Macedonia este un fel Republică Moldova a bulgarilor, iar limba lor o „moldovenească” a bulgarei, semințe de ură și de aguridă lăsate de tătucul Stalin în Balcani, să aibă de ce se strepezi dinții politicienilor. Că și bulgara este o rusă „stricată” de fapt.
muzeupella.jpgCeea ce face totuși diferența între a citi despre ceva și a vizita locul, un muzeu de exemplu, sunt explicațiile pe care le citești lângă fiecare din obiectele, vasele, scheletele, bijuteriile, armele, statuile sau mozaicurile expuse. Noi am stat și am citit tot, la Pella am avut voie să fotografiem și am analizat ce am văzut și citit în muzeu, cu ce am știut din cărți și mai ales și înainte de toate cu ce am știut din Biblie că a fost scris înainte de a se întâmpla.
Știți care e ironia lui Dumnezeu?
Că El a scris despre ridicarea Greciei în Daniel 8, doar înainte de evenimente, n-a mai scris nimic după.
Ce rost ar avea, după au scris istoricii, a lăsat urme construcțiile, porturile, drumurile, statuile și au descoperit arheologii?
Noi interpretăm ce vedem.
Cum interpretăm?
De la ce ne pleacă gândul când vizităm astfel de locuri?
De la ce ar trebui să ne plece?
De la Planul Celui ce le-a planificat dinainte.
Am terminat cu muzeul și am ieșit în căldura de afară în șantierul arheologic care se găsea cam la un kilometru de muzeu.
pella2.jpg
Orașul a fost imens.
De aici a plecat Alexandru, aici a fost capitala „țapului de la Apus„, de aici a început atacarea berbecelui, la Amfipoli a fost un punct de strângere a armatei, dar capitala „împărăției de aramă” a fost aici. Acest oraș s-a zidit pentru că cu 250 de ani mai înainte profetul Daniel, „om preaiubit și scump„, preaiubit de Dumnezeu desigur (pentru că foarte probabil Daniel a fost eunuc (castrat)) a profețit că va veni un țap de la apus, iar tălmăcirea primită de la arhanghelul Gabriel e fără dubii, „țapul însă este Împărăția Greciei„Daniel 8:21
De ce a fost preaiubit Daniel? Pentru că era preocupat de Cuvântul lui Dumnezeu și-L credea, trăia ce credea. Prin credință a închis gurile leilor.
Ce straniu, pe vremea lui Daniel nu exista Grecia, erau doar niște state vorbitoare de greacă: Sparta, Atena, Teba, Macedonia, dar erau foarte ocupate să se lupte între ele. Filip al 2-lea, tatăl lui Alexandru le-a unit și apoi Alexandru a pornit în fruntea lor și i-a bătut pe perși, pentru că așa a fost profețit.
Am plecat de la Pella la Aigai,
aigai6.png
cam 55 de km, tot luni spre seara, deja nu mai era așa de cald, după ce am găsit câțiva smochini și niște tufe de vie chiar printre ruine la Pella și ne-am completat rezervele glicemice. aigai1.jpg

Am mai scris parcă, Aigai înseamnă tocmai „capre” sau loc cu capre.
Nicidecum nu cred că este o întâmplare.
O să detaliez în altă postare cu multe citate.
La Aigai sunt ruinele palatului regal macedonean, locul, casa lui Filip și a lui Alexandru, (la Pella era capitala, Pella era port pe vremea aceea), Aigai e sus pe un deal, se vedea din jumătate țara „casa” regelui.
Aici la Aigai am vizitat muzeul deschis pe locației mormintelor descoperite, ale lui Filip al 2-lea și alte morminte.
aigai2.jpg

O binecuvântare: muzeul era sub pământ …
aigai3.jpg
și avea aer condiționat….
aigai4.jpg
și un blestem: pozele erau interzise.
Mai sus de morminte este palatul, despre care voi scrie că era închis după-masa, teatrul în care a fost ucis Filip și puțin mai jos la șosea este aproape gata un alt Muzeu Arheologic. Încă nu e deschis, nu e gata…

aigai5.jpg
… e imens.
Am trecut prin Epir și după două zile de odihnă, am ajuns la Muzeul Arheologic din Preveza, muzeu aflat lângă ruinele vechiului Nicopoli…
Când voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopoli, căci acolo m-am hotărât să iernez…” Tit 3:12
nicopoli.png
Ce era la Nicopoli?
În primul rând era se pare o comunitate puternică de evrei, spune istoria că orașul a fost construit de Cezar August și cu ajutorul unor donații generoase de la prietenul său Irod cel Mare.
Orașul întemeiat de Cezar August pe locul luptei de la Actium, o altă luptă care marchează un alt jalon profetic (anul 31 îH), schimbarea împărăției de aramă (Grecia) cu Împărăția de Fier (Roma)….
….apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă şi care va stăpâni peste tot pământul. 40 Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, …„.
    Trebuia ca împărăția Greciei să iasă din istorie și să se instaureze Împărăția de Fier, pentru că Unsul trebuia să vină în cursul acestei ultime împărății.
De aceea a trebuit ca Roma să devină stăpân absolut și să fie împărăție, nu republică, ca până atunci, a trebuit ca Octavian să devină primul Cezar, înainte de intrarea în lume a Domnului Isus Hristos.
Despre zdrobirea completă a Greciei de către Roma se poate vorbi doar după această bătălie.
Octavian, după victorie a înființat un oraș, Nicopolis (Victoria), exact pe locul luptei, și-a construit un mausoleu tot acolo, pe un deal să se vadă de departe și deja pe vremea apostolului Pavel acest oraș era cel mai mare oraș în drumul lui spre Iliric (Dalmația, Croația de astăzi, căci până acolo ajunsese Pavel cu vestirea).
nikopolis2.jpg
Am profitat de hărțile din muzeu, am identificat traseul zidului roman și cu ajutorul Google Maps am străbătut împrejurimile, orașul roman era imens…
nikopolis1.jpg
Am bănuit că pe ruinele vechiului zid roman nu crește nimic și le-am identificat ușor pe maps, cu urme de ziduri…maps.jpg
Hai să le vedem, ne-am zis și am străbătut printre vii, livezi de măslini și câmpuri…

Ne-am întors pe la Aigai în ultima zi de Grecia, adică vineri dimineața să prindem deschis la ruinele palatului.

aigai7
Am prins, am fotografiat, am filmat.
După ce am ajuns acasă și am văzut pe net ruinele de la Persepolis (capitala Perșilor), am înțeles mai mult ironia lui Dumnezeu.
Pe lângă Persepolis, Aigai a fost o colibă.
Cum de i-a trecut prin minte lui Alexandru să-i atace pe perși?
Numai Planul divin a făcut acest lucru posibil, pentru că:
„.…El coboară pe unul şi înalţă pe altul.” Psalmul 75:7
 El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! ” Daniel 2:21
Prin această lupă trebuie analizată istoria antică, prin lupa (prisma) profețiilor.
Orice alt mijloc de a privi (punct de vedere) este greșit.
Nu trebuie gândit că tăria cuiva a fost conjuncturală, și că întâmplarea a făcut ca să biruie unul pe altul.
Dacă n-ar fi fost scrise aceste istorii de către profeți înainte de a se întâmpla, am putea crede asta.
Dar așa, nu mai avem voie să fim proști și prostiți.
După ce am coborât de la palatul din Aigai în sat (Vergina), am stat la odihnă și la o cafea într-o grădină așa cum o vedeți…

aigaivergina.jpg
și apoi am plecat la Bereea (Veroia) la Lidl la cumpărături, cam 12 km, știam unde e că am fost anul trecut, nici nu mai este alt Lidl pe-acolo. De la Lidlul din Veroia am mers la Salonic.
aigaisalonic
În Salonic am parcat lângă Muzeul de Arheologie, am străbătut tot muzeul timp de aproape 3 ore citind, fotografiind și meditând.
Dar despre acestea voi mai scrie.
Această introducere am făcut-o ca să arăt de aproape lupa cu care privim istoria: lupa profeților.
Dumnezeu n-a avut nevoie să descrie aceste lucruri la trecut, el le-a profețit.
Noi trebuie să le punem una lângă alta ca să destupăm minți încuiate și să înmuiem inimi împietrite.
Avem argumente, ateii n-au, cei cu epoca de piatră și de bronz și de fier.
Au fost împărății de aur, de argint, de bronz și de fier, nu epoci.
Dar despre acestea au scris profeții înainte de a fi.
Am plecat seara din Salonic și după ce am dormit la bulgari, ziua de sâmbătă am venit spre țară conducând alternativ, până la Dunăre, când mașina a început să ne facă probleme.
La pod la Calafat am ajuns în jur de ora 13.00, dar era coadă, am stat o oră la 35 de grade și după controlul buletinelor mașina n-a mai vrut să plece, a picat ambreiajul.
Am mulțumit lui Dumnezeu că suntem în țară și chiar n-a mai contat, ne-am „târât” până într-o comună, am chemat o platformă din Craiova cu un oltean descurcăreț și harnic, am pus „epava” pe platformă și am venit spre Cluj la aer condiționat, am ajuns după miezul nopții. Slavă lui Dumnezeu.
V-am dus cu mine prin această postare, cum am spus, ca introducere la ceea ce voi scrie, că cel mai puternic argument al veridicității Dumnezeului revelat în Cuvânt este profeția. În mod onest, dacă vrem să convingem pe cineva trebuie să folosim acest argument de foarte bun-simț.
Iarna am citit, vara am călătorit.
Desigur, se poate călători acum și virtual, foarte bine și vă îndemn s-o faceți.
Nici eu nu am de gând să merg în Iran și nici măcar în Turcia să „intervievez” pietrele de-acolo, probabil mă voi mulțumi cu câte-un „interviu” pe Google Earth, pe Maps, pe wikipedia, pe Quora, pe ce găsim.
Dar introducerea a trebuit să fie una reală, cu pasul, cu sare și piper, cu condimente ca orice aperitiv, ca să deschidă pofta de mâncare.
Vor urma cu voia lui Dumnezeu explicații și comparații, detaliile profețiilor sunt formidabile.
Vă mulțumesc!

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)


Interviuri cu pietre (1)

28 august 2019


Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)
Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!” 39 Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” 40 Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” Luca 19
Parcă trăim această vreme acum, parcă pietrele vorbesc mai bine ca „ucenicii”.
Suntem intimidați de darwinism, de evoluționism, de milioane de ani, de o istorie falsă, dar frumos vopsită, de o „educație” coafată să placă unui veac în care Dumnezeu a fost dat afară din capuri.
Și tăcem.
Ucenicii tac.
Dar între timp, căutând dovezi ale pretinsei evoluții, căutând pe „omul preistoric” și „comuna primitivă”, arheologii au descoperit pietre.
Diferite feluri de pietre.
Pietre de mormânt, pietre de fațadă, statui de piatră, pietre cronologice, clădiri de piatră, ziduri de cetăți, coloane de temple, pietre scrise, pietre sculptate.
Aceste pietre ne „strigă” astăzi în primul rând nouă „ucenicilor” și ne învață cum să vorbim despre „Împăratul care vine”.
        De mulți ani vizităm cu soția muzee și șantiere arheologice, pe unde mergem.
Sau mergem pe la muzee și pe la șantiere arheologice.
Acum suntem în Grecia, să întrebăm pietre.
Pietrele strigă dacă le întrebi.
Și auzi ce vrei să auzi.
De exemplu, la Pella (despre care urmează să scriu) la muzeu, stresul cel mare al muzeografilor a fost să evidențieze faptul că pe teritoriul macedoniei s-a vorbit greaca, nu vreo limbă slavă, cum pretind cei din recent numita Macedonie de nord.
Iată un subiect despre care pietrele nu strigă, al cui e pământul cutare sau cutare.
Disputa pe tema numelui Macedoniei nu e așa importantă pentru Împăratul care vine.
Pentru că e necesară o formare a unei imagini 3D și în mișcare a trecutului, voi prezenta aceste interviuri cu pietre din mai multe unghiuri de vedere pe același subiect.
A ca la o scanare 3D: pentru a putea face o imagine cât mai corectă a obiectului e necesar un scaner bun, care să scaneze obiectul din mai multe unghiuri.
Eu voi pleca de la profeții, voi trasa cronologic istoria, apoi geografic, voi căuta să arăt felul în care Stăpânul „perioadelor” (Domnul veacurilor (aionilor)) a împletit împrejurările istorice pentru ca Planul Lui să fie adus la îndeplinire la data precis profețită.
tap
Țapul de la Apus” din Daniel 8 m-a inspirat să caut să citesc despre Alexandru cel Mare, să vin să-i văd locurile pe unde a copilărit și trăit și să răstorn astfel „izvodirile minților” nebune care au pus gândurile copiilor noștri să urce pe alte scări.
(Un prieten mi-a zis un fel de glumă: a fost întrebat „Pe ce nivel te vezi pe o scară de la 1 la 10?”
Păi, eu nici n-am scară.)
Pe scara asta a decibelilor pietrelor, e nevoie să ascultăm, pentru că pietrele nu șoptesc, pietrele nu vorbesc, ele strigă, strigă pe ulițe, ca înțelepciunea.
Cu voia lui Dumnezeu, voi trata mai altfel Scriptura, pornind de la profeții, cum am zis, apoi de la muzee, șantiere arheologice, scrieri istorice, voi arăta felul în care istoria a împlinit Biblia și nimic mai mult.
Până astăzi e la fel, dar evenimentele de astăzi nu le strigă pietrele, ci știrile, le putem auzi, dar de înțeles, fără Scriptură și credința în ce au scris smeriții profeți, n-avem cum.

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)

 


%d blogeri au apreciat: