„Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” Matei 5:29-30
Desigur prin mădulare trebuie să înțelegem ceea ce a clarificat apostolul mai târziu: „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.” Coloseni 3:5
Acuma trebuie să observăm că nu ni se spune să ne tăiem nasul sau limba, că n-avem decât câte unul, sunt date ca pildă mădularele perechi: ochii, mâinile, picioarele. Nici nu ne spune să ne scoatem ambii ochi, sau să ne tăiem ambele picioare sau ambele mâini. E vorba despre cele două firi din noi: „văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea„. Unele din mădularele noastre țin de firea cea veche, altele de firea cea nouă.
Un om ciung, șchiop și chior nu prea poate fi folositor la ceva, ca lemnul de viță scos din foc din Ezechiel 15: „când era întreg, nu se putea face nimic din el. Cu cât mai puţin acum, după ce l-a mistuit şi l-a ars focul, s-ar mai putea face vreo lucrare din el?” În lucrul lui Dumnezeu nu pot fi folosite mădularele infectate de păcat.
Mâna dreaptă pentru cei mai mulți din noi e mâna cu care scriem, cu care lucrăm, suntem dreptaci, facem lucrurile mai bine cu ea, e mâna rutinei, fără ea suntem stângaci la propriu. Chiar și dintre cei doi ochi pe care-i avem unul este dominant, la cei mai mulți oameni ochiul drept e dominant.
Ochiul stâng rămas e cel care nu te face să cazi în păcat, e ochiul bun, e vederea cumpătată, semnifică setea, dar nu și beția, foamea, dar nu îmbuibarea, a te folosi de lumea aceasta, dar nu cu lăcomie.
„Nimic bun nu locuiește în mine„…dar adaugă…”în carnea mea„. Aceasta este firea veche: piciorul drept, mâna dreaptă, ochiul drept. Dar rămâne ceva: în cugetul meu se luptă legea bună a lui Dumnezeu, mintea mea primește o lege nouă, este ceva bun în mine, în primul rând cugetul, dar nu în carne (firea pământească). Mai este ceva bun: educația biblică din copilărie („din pruncie cunoști sfintele Scripturi„), memoria sfaturilor bune. Acestea sunt: ochiul stâng cu care la început cu precădere nu privim, mâna stângă cea cu care în general nu lucrăm. (Aviz calviniștilor care cred că educația este inutilă, că oricum nimic bun nu locuiește în om.)
Să trăiești chior o viață nu e cea mai optimistă perspectivă, dar întrebați pe cel amenințat de cangrenă, viața e mai scumpă decât o integritate care te duce la moarte. Mi-au fost scoase și colecistul și apendicele, probabil fără aceste operații, acum aș fi fost mort.
Vreau să adaug totuși ceva care va provoca pe unii care ați avut răbdarea să deslușiți până aici: a crede în Cristos și a fi al lui Cristos sunt două stări diferite, două etape dacă vreți. Cei ce sunt ai lui Cristos sunt mai puțini decât cei ce cred că Isus este Cristosul (Unsul). Ai lui Cristos sunt doar cei ce ascultă de ordinele Lui. După momentul credinței în Cristos, mulți creștini pot trăi nesupuși Lui, dar aceasta este o stare plină de pericole: a purta eticheta, dar nu și comportamentul și demnitatea Stăpânului. E de dorit ca fiecare din cei care cred să ajungă să se supună lui Cristos. Acesta este scopul învățăturii: să se ajungă fiecare din cei învățați la angajament (evlavie), adică la dedicare, supunere, încorporare, să folosim un termen militar. Momentul supunerii este este momentul acestor auto-amputări, căci nicăieri nu scrie să punem crucea pe spatele fraților, sau să ne-o pună cineva, nici măcar Domnul, crucea se ia. Tot la fel scrie despre mădularele rele(firea veche): tai-o, taie-l, scoate-l, tu, ție.
Această auto-handicapare este calea supunerii, a ajunge să fi nefolositor pentru lume dar folositor pentru Stăpân. „Cine vrea să mă urmeze să se lepede de sine, să-și ea crucea și să mă urmeze.„
Vestea Bună 