Mihaly Kornya, „străbunicul” meu.

31 Ianuarie 2010

Evrei 13:7  „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire, urmaţi-le credinţa.

A apărut cartea Viaţa misionarului Mihaly Kornya.
Am citit-o într-o seară.
Am convingerea că datorită harului revărsat prin acest vas, un anume fel de hartă arată aşa:
sursa: oci.ro
Harul că am cunoscut scriptura în familia mea se datorează şi faptului că acum 116 ani, doi ucenici ai lui Kornya au poposit în satul meu. Stră-străbunicul meu era bolnav, cei doi l-au vizitat, anul următor a fost primul botez…..aşa a început povestea. Apoi stră-străbunicul  a dus şi el Vestea Bună. În 14 sate. Cănd aud anumite nume la radio, prin cărţi, prin Bucureşti, prin America…tresar. Pe stră-străbunicii lor i-a botezat stră-străbunicul meu, sau poate bunicul, nu mai ştiu.
A fost un om cu viziune acest Kornya, a căutat să păstreze adunările înfiinţate de el în afara controlului statului, în afara recunoaşterii statului, în independenţă.
pag. 169-170 din carte confirma aceasta, citez:”…pretextul era recunoaşterea sau nerecunoaşterea statului…..Lupta era aprigă. …..Împotriva lui Kornya-cei care argumentau în sprijinul obţinerii recunoaşterii statului – erau…..”
Înţeleg acum mai bine de ce fraţii bătrâni mergeau la „adunare”, ortodocşii mergeau la biserică, toată lumea ştia asta. De pastori şi clerici nu am auzit decăt la oraş. Înţeleg acum(după citirea cărţii) mai bine mărturia fratelui Longodor, crescut tot în zona kornystă.
Înţeleg mai bine mărturia lui Isus, calea Domnului e dreaptă, tare dreaptă.
Poate tot de aceea Traian Dorz a făcut o constatare:”e o problemă cu Nordul Ardealului.”
Tot pe un astfel de predicator l-a auzit un popă predicând în tren. Era prin 1920. Popa a rămas ca paralizat, vedea Harul care curgea de pe buzele acelui predicator, ştia că el, preotul este dator să predice oamenilor, dar era o problemă: preotul nu cunoştea Biblia iar predicatorul ăla o ştia pe de rost.  Preotul a plecat acasă răscolit şi a început să citească Biblia. Să predice şi el ca să nu-i fugă enoriaşii. Pe preot îl chema Iosif Trifa. Urmarea o ştiţi, se vede, aproape sigur prin amestecul de împrejurări urmarea eşti şi tu.
De ce nu s-au continuat lucrurile aşa? De ce a câştigat formalismul? Poate că şi pentru că oamenii care au început prin Duhul vor să sfârşească prin carne. S-au întors în cortul dintâi.
Credinţa lui Kornya pe care trebuie s-o urmăm şi noi este credinţa numai în Hristos, cel înviat şi Cel care ne dă Duhul, Cel plin de putere în noi. M-am bucurat când am citit în carte că Kornya avea obiceiul ca atunci când intra într-un sat întreba de bolnavi şi pe ei îi vizita primii, de acolo începea el evanghelia, probabil şi ucenicii lui. Stră-străbunicul meu fusese bolnav acum 116 ani.
Aveţi aici necrologul lui Mihaly Kornya (lb maghiara) din nr 1, anul 23, 15 ianuarie 1917 al revistei Bekehirnok.


Dar Hristos …a trecut prin Cortul dintâi!

31 Ianuarie 2010

„Prin aceasta Duhul Sfânt arată că drumul spre Locul Preasfânt nu era încă deschis atâta timp cât stătea în picioare cortul dintâi.” Evrei 9:8

Depinde unde stai şi spre ce priveşti!
Dacă stai în Sfânta Sfintelor, atunci eşti proşternut la Tronul Harului şi priveşti pe Cel de pe Tron. Eşti schimbat in Chipul Lui si nu mai vrei să pleci de acolo.
Dacă te opreşti în Sfânta(Locul sfânt) nu e bine.
Sunt nişte practici expirate în Locul Sfânt. Acolo sunt preoţi în mare număr, pentru că moartea îi impiedică să rămână pururea, acolo este o preoţie care se transmite de la unul la altul, acolo se aduc daruri si jertfe, acolo sunt porunci cu privire la un locaş de închinare făcut de mână omenească.
Se ajunge uşor în Sfânta, treci de o perdea.
Până în Sfânta Sfintelor mai treci de o perdea…sfâşiată.
Perdeaua sfâşiată e interfaţa dintre Locul Sfânt şi Cel Preasfânt, între Lege si Tronul Harului, între religia de parada şi spectacol şi Hristos cel Răstignit. Perdeaua sfâşiată e trupul lui Hristos, Adunarea.
Există cortul dintâi si cortul al doilea.
Perdeaua dintâi şi perdeaua a doua.
Omul dintai şi omul al doilea.
Nu s-a despicat numai Marea Rosie ci şi Iordanul.
Mulţi pendulează între aceste „spaţii” spirituale. Ele sunt în minţile noastre mai întâi, sunt locurile unde ne odihnim gândurile, în care am fost puşi.
Carnea ne trage înapoi de la Har. Harul e duşmanul cărnii, “Harul ne învaţă s-o rupem cu pagânătatea şi cu poftele cărnii”. Cărnii ii place retragerea, sfânta, Locul cu mulţi preoţi, cu paradă, spectacol, templu făcut de mâini şi succesiune de clerici, numai să nu se smerească la tronul Harului. Cărnii ii place cortul dintai.
Duhul ne doreşte cu gelozie în Sfânta Sfintelor. El ne trage înăuntru, ne ridică în locurile cereşti, în Sfânta Sfintelor.
Hristos a trecut prin cortul dintâi, să trecem şi fiecare dintre noi.
Am fost strămutaţi în locurile cereşti în Hristos Isus, chiar în sala tronului şi calea e libera.
Calea cea noua şi vie TRECE prin cortul dintai şi se opreşte la Tronul Harului.
d.


Securitatea şi Biserica. Blestemul centralizării

29 Ianuarie 2010

De ce astfel de postări pe Vestea Bună? Pentru că Vestea Bună începe cu o veste proastă: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care sufocă adevărul în nelegiuirea lor.”
Ştiu ca Babilonul nu se poate vindeca. Trebuie părăsit. Nici eu nu-i caut vindecarea. Dar cel puţin pot informa pe cei ce mai au în inima dorul după Ierusalim.
Mai trebuie informaţi şi cei care nu cred ca se apropie mânia lui Dumnezeu. Care nu văd răbdarea lui Dumnezeu. Avertizaţi, rugaţi şi plâns un pic lângă ei se poate!
Dacă n-aş fi suferit pe vremea aceea, aş tăcea acum. Dar sunt profesor de frică, doctor în naivitate, „înaltelor” mele cunoştinţe în domeniul vast al înşelării omului de către fratele său le-ar trebui săptămâni ca să fie transmise, luni să fie înţelese şi ani să fie crezute, sau poate niciodată. Mie mi-au trebuit decenii! Şi eu am suferit şi n-am înţeles.  Dar cine n-are nici un interes?!
În cer o să-mi cer prima dată  iertare de la sora Nuţi(fostă moisistă) care vedea peste tot securişti şi informatori, iar noi tinerii o credeam dusă cu pluta. Era după revoluţie. Acum, după deschiderea!!! dosarelor, o cred.
Mi-am cerut iertare de la fr. MI care repeta obsesiv că a suferit mai mult de la securitate în America, decât în Romania. Voi înţelegeţi? Eu, da, după decenii.
Emisiunile care vi le propun, (ATENŢIE! CER DOUĂ ORE) tratează problema dpdv adventist. Pentru cazul dat puţin importă. Doar victima diferă, călăii(o parte)sunt aceeaşi. Cine sunt cu adevărat călăii însă? A răspuns Domnul Isus:
„De aceea, cine Mă dă în mâinile tale, are un mai mare păcat.
Sunt călăii propriu-zişi care au păcatul lor de călăi şi călăii reali, care au un mai-mare păcat.
Poate că cel mai mare câştig al diavolului a fost ca a băgat în ceaţă linia de demarcaţie dintre călai şi victime. Să te confesezi călăului care se preface victimă?
Urmăriţi Securitatea şi Biserica, partea I şi partea II-a. Repet, e vorba de Biserica adventista.
Invitat este blogerul de la remembering7.
Aş remarca comentariul nr 4(semnat de Spartan) de la partea a doua. Nu că ar fi duhovnicesc, e „un poet de-al lor” dar e adevărat.

Sfat:
Există o cale mai bună, nespus mai bună, calea simplităţii.
Cât de simplu? va întreba cineva!
Cât se poate de simplu, să dăm la o parte orice piedică. Orice răsad nerăsădit de Tatăl, orice ne îngreuiază, orice………
„….drumul in Locul prea sfantnu era inca deschis cata vreme sta in picioare cortul dintai.” Slujbele de felul cortului dintâi sunt o piedică pentru intrarea în cortul al doilea, după perdeaua a doua, unde domneşte Omul al doilea pe baza celui de-al doilea legământ.

Fiţi simpli, urmaţi-l pe al doilea.
d.


Fişa matricolă penală a fratelui Ban Traian. Timişoara-Gherla-Salcia-Periprava-Gherla-Giurgeni-Jilava..

28 Ianuarie 2010

Închis in grupul de „moisişti” cum au fost porecliţi pentru defăimare de către  securişti (…şi nu numai), fratele Ban a îndurat mai bine de 5 ani de puşcărie comunistă adevărată. Mult mai cruntă decât gulagul sovietic. În cartea „O zi din viata lui Ivan Denisovici” de Soljeniţin  personajul Aleoşka Baptisul, (un frate rus închis pentru credinţă,) ….avea Biblia la El, scria scrisori, etc. lucruri de neimaginat în lagarele româneşti.
Cine vrea sa ştie mai mult sa-şi facă o zi sa citească cele 500 de pagini de Istoria unui rob al lui Cristos.
Caracterul hidos al defaimării la care au fost supuşi aceşi oameni(moisiştii), defăimare care continuă şi astăzi, e posibil să nu fie descoperit pe deplin decât în ziua dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.
Îmi place sa citesc mărturii, mă zidesc, mai ales mărturii ale întoarcerii oamenilor la Dumnezeu.
Acuma seara am citit acest interviu.
Şi mi-am amintit de fratele Ban. Fratele Niculiţă îl pomenea des.
Hai sa-l pomenim şi noi.
A purtat Lanţuri, Lovituri şi Lupte pentru Cristos, în Cristos.
Firmele, Formaţiile şi Formalismul nostru nu încap în Cristos, e prea îngust.
Iată mai jos fisele matricole penale ale fratelui Ban. Să mă ierte fratele, chiar dacă nu-l cunosc personal, îl cunosc destul de bine din multe mărturii anonime.



Traducerea „GBV 2001”

24 Ianuarie 2010

Gasiti aici Traducerea GBV 2001 in format pdf. 12,39 Mb.
O folosim in adunare fara absolut nici o piedica. Unul citeste dintr-o traducere, altul dintr-alta, fara ca cineva sa se scandalizeze catusi de putin. Eu de exemplu folosesc traducerea GBV 1989, cea cu triunghi, m-am indragostit de ea chiar de la aparitie(am distribuit-o ilegal in 1989) si pentru ca ‘lucram” atunci la o statie de pompare aveam mult timp de citit.  GBV 2001 e o traducere cursiva si ii lipsesc pacatele atat ale trad Cornilescu(arhaismele) cat si ale „Fidela„(lipsa de muzicalitate).
Slava Domnului pentru oamenii care se straduiesc sa faca traduceri cat mai apropiate de original.
GBV este acronimul de la Gute Botschaft Verlag (Editura Vestea Buna) Germania, nici o legatura cu numele acestui blog.
Aici aveti Viata lui Dumitru Cornilescu, film de 40 de minute.
Gasiti aici  multe informatii despre diversele  traduceri in romana.


Traducerea lui Dumnezeu….?

23 Ianuarie 2010


S-a iscat un adevarat razboi. Abia am ridicat pe net pdf-ul cu „Fidela” si parca-i la Efes. Spiritul talibanic sufla cu putere in panzele corabiei  entuziasmului religios, necarmuita decat de alte panze si mai infiorator suflate.
Si cand te gandesti ca acuzatorii condamna traducerea facuta de unul de-al lor, favorizand traducerea facuta de un credincios simplu, nici macar botezat la maturitate(Cornilescu) si care nu a fost membrul unui cult in felul cunoscut azi.
Am putea spune un „dizident”.
Oameni buni! E vorba de Cuvantul lui Dumnezeu, nu de traducerea lui Dumnezeu!
Pentru cine are Duhul lui Hristos, traducerea nu este o problema.
Pentru cine nu are Duhul lui Hristos, nu traducerea este problema.

Sa fim intelesi, nu am lucrat la traducere, nu fac parte din biserica traducatorului. Am postat traducerea in multimea de alte lucruri pe care le postez si stiu ca ar folosi cuiva. Nu am initiat acest razboi. Cer scuze traducatorilor daca din vina mea sufera paguba. Sunt gata sa retrag pdf-ul, desi e poate prea tarziu.
Dar oare traducerea noua, „Fidela” nu are chiar nici o virtute?  Sau, nu sunt mai lipsiti de virtuti cei care se arunca cu anateme peste munca cred, bine intentionata a unor oameni care si-au parasit caminele, au invatat o limba straina, isi cresc copiii departe de tara lor si ar trebui sa-i primim conform virtutii numite „primire de oaspeti” cel putin!
Mi se pare ca in relationarea cu semenii, oamenii nu dau afara decat ce au inauntru, nu discernamant sau cumpatare, ci grabnica ocara si blestem. A citit cineva toata traducerea? Eu nu. Cred ca niciunul din cei ce-i dau note. Cel putin rabdare s-ar cere!
In Numele „dizidentului” rastignit,
…..un alt dizident.


Ce biserică căutăm? „…preocuparea noastră este Cristosul din oameni.”

16 Ianuarie 2010

Ce căutăm, ce dorim noi în acest sens?
Să facem o cernere a lucrurilor esențiale dintre cele generale.
Căutăm o biserică națională, romană, anglicană, grecească, olandeză (reformată), etc? Căutăm o biserică denominațională, metodistă, baptistă, episcopală, luterană, presbiteriană, independentă, etc? Căutăm o biserică ”liberă” sau ”de stat”, nedenominațională, interdenominațională? Căutăm o biserică ”deschisă” sau ”exclusivistă”? Căutăm o biserică cu anumite caracteristici particulare, moduri de practică, formă și comportament? Căutăm ”o biserică nou-testamentală” sau biserici cu anumite lucruri luate din Noul Testament care o constituie? Căutăm o catedrală sau o clădire simplă, mare sau mică? Are biserica căutată de noi un interior anume: fie el simplu, modest sau împodobit? Își îndreaptă Dumnezeu privirea din ”Locașul Ceresc” spre astfel de lucruri, le caută El? Dorește El așa ceva? Îl interesează aceste lucruri câtuși de puțin? Este El impresionat de podoabe și ornamente; de pompa și procesiunea desfășurării? Îl impresionează pe Atotputernicul îmbrăcămintea și veșmintele noastre preoțești și sacerdotale, robele, vestaliile, sutanele și turbanele? Privește El la toate acestea cu admirație și uimire? Le acordă atenție sau pur și simplu le ignoră? Și dacă totuși privește la ele nu o face oare plin de compătimire, poate chiar distrându-Se de ce vede? Bietele ființe omenești care se joacă de-a biserica și de-a serviciile religioase asemenea copiilor din vremea lui Isus care jucau în piețe pentru nunți și înmormîntări! Este vreun lucru din toate acestea sau toate laolaltă care să atragă privirea ”Celui care șade în cer”? (Psalm 2:4).”
„ Dumnezeu și Cerul nu sunt interesați de acel lucru care poartă numele de Biserică și nici bisericile locale ca atare. Dumnezeu și Cerul sunt interesați de Cristos, de natura Sa, natură cerească: în Duh și-n adevăr, în viață veșnică, în purtare și comportament ; în valori și caracter, în autoritate și luptă; în biruință asupra păcatului, asupra lui Satan și asupra lumii. Fără-ndoială, nu este vorba de o așezare în termeni geografici, ci ”oriunde doi sau trei sunt adunați laolaltă în Numele Meu, acolo sunt și Eu.” Asta se poate întâmpla pe vapor sau în avion și nici una, nici cealaltă nu sunt așezări fixe. Cristos poate să fie în Efes sau Laodicea sau în orice alt loc, dar Cel care definește Biserica este Cristos, nu locul! Cristos poate să Se afle într-o adunare, într-un clădire, într-o denominațiune cu toate astea cei de-acolo, luați ca întreg, să nu se afle în Cristos. Noi pe El Îl căutăm. Când ne strângem, la El ne strângemEL este Terenul; ne adunăm pe El.Față de o bună parte din ”creștinism” și din”creștinătate” trebuie să ne-nchidem ochii deliberat, să ”nu le cunoaștem potrivit cărnii”, preocuparea noastră fiind Cristosul din oameni. ”Părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său”. Dacă nu-L putem găsi în oameni, atunci acolo nu există părtășie cerească.”
„”Temelia Bisericii” trebuie să fie Cristos, doar Cristos; El trebuie să hotărască toate lucrurile și să fie răspunsul tuturor problemelor ”bisericii” noastre. Să ne grăbim să adăugăm că această scrisoare ne arată cât de valoroasă este exprimarea corporativă a lui Cristos oriunde ar fi ea. Aceste valori (strângerile laolaltă) sunt pentru credincios și lumea din jurul său. Asemenea strângeri sunt legate de prezența lui Cristos ca Trup, ca protecție și acoperire, ca zidire și maturitate; ca înrădăcinare și temeinicie; ca putere spirituală și ascendență; ca funcționare reciprocă și slujire; ca mărturie și impact asupra teritoriilor satanice și modului de gândire al îngerilor. În această scrisoare, toate astea se raportează la o adevărată expresie a lui Cristos. Dacă întrebăm: ”Poate să existe o asemenea expresie?” răspunsul nostru este: ”Da, chiar dacă nu este perfectă și desăvârșită, poate să existe într-o măsură vitală”.

Sursa:  T.Austin Sparks,  Misiunea, scopul şi mesajul lui Cristos în scrisoarea către Efeseni.

Câteva date despre fratele T. Austin Sparks? Aflaţi aici.