Nedreptățile lui Ianuss Czobor. Cronica fraților hutteriți (284)

30 Aprilie 2017

1625

    În anul 1625 pe 5 septembrie la miezul nopții, fratele Hansel Summer, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul cu o inimă împăcată la Velké Leváre.

      Între șapte și opt seara în seara zilei de 17 octombrie, fratele Iosif Nägele, un slujitor al Evangheliei, a adormit în Domnul cu o inimă împăcată la Vințu de Jos în Transilvania. Fratele Isaak Baumann, care fusese asistentul său, a fost numit în locul său ca și bătrân al bisericii de la Vințu de Jos.

    Pe 2 noiembrie, fratele Klaus Wältzer, un slujitor pentru treburi de zi cu zi, a adormit în Domnul la Sabatisch.

     În acest an 1625, domnul Ianuss Czobor de la Schossberg, menționat mai înainte în această carte, a făcut cereri nedrepte fraților de la Protzka. Dorea două sute de taleri împărătești, o bucată de stofă și câteva cuțite, nu ca împrumut sau garanție, ci ca și cadou, fără niciun fel de pricină sau motiv. Dar comunitatea de la Protzka fusese arsă din temelii de două ori în trei ani și domnul Ianuss Czobor ceruse sume exorbitante pentru adăpostirea lor în castelul Schossberg în timpul tulburărilor priciunite de turci. I-au spus că erau prea săraci ca să se achite de cererile sale imposibile. Ca răspuns, el i-a ordinat căpitanului său să aresteze doi frați în vârstă, administratorul și cumpărătorul, să îi aducă la castelul din Schossberg și să îi țină până când ei ofereau banii, stofa și cuțitele. Dacă doream să îi eliberăm pe frați, trebuia să ne confruntăm nu doar cu pericolul, dar și cu efort și cheltuială. Astfel că a trebuit să trimitem un slujitor al Cuvântului împreună cu doi însoțitori câțiva km după Kaschau1 la domnul Czobor, iar rezultatul eforturilor lor susținute a fost că cei doi frați au fost eliberați după ce stătuseră două luni în arest. Citește restul acestei intrări »


”Mulți care își iubeau stomacurile și plăcerile lumii mai mult decât pe Dumnezeu și virtutea sa și-au părăsit credința și pe frații și surorile lor …” Cronica fraților hutteriți. (283)

29 Aprilie 2017

      Din moment ce majoritatea domnilor nu puteau să se împotrivească unui asemenea mandat strict, o bună parte dintre oamenii noștri au trebuit să se mute. În timp ce se întorceau în Ungaria, unde Domnul Dumnezeu încă avea un loc pregătit în sălbăticie pentru mica sa turmă, ei se aflau în mare pericol și au pierdut multe bunuri din pricina soldaților împărătești. Această expulzare din Moravia a adus o mai mare separare între credincioși și necredincioși. Mulți care își iubeau stomacurile și plăcerile lumii mai mult decât pe Dumnezeu și virtutea sa și-au părăsit credința și pe frații și surorile lor decât să se întoarcă în Ungaria. Dar aceia care au fost credincioși și drepți s-au supus din proprie inițiativă, lăudându-l pe Dumnezeu că încă aveau un loc unde îl puteau sluji.

     Câțiva domni moravi, printre ei principele von Liechtenstein, domnul Adam von Waldstein (administrator principal al Boemiei), domnul Karl von Zerotin și alții, nu au acordat multă atenție mandatului de deasupra. L-au lăsat pe cardinal să scrie și să poruncească, dar i-au ținut pe oamenii noștri în serviciu din pricina hărniciei, loialității și sincerității. Astfel că în acest an, în ciuda poruncilor stricte ale cardinalului, era imposibil să fie alungați toți oamenii noștri din Moravia și Austria, în timp ce înspre sfârșitul aceluiași an, când pastorii luterani și calvini au devenit principala țintă a unor puternice prigoane religioase, cu toții au trebuit să părăsească țara.1 Citește restul acestei intrări »


Jurnal de Israel, ziua 11, Ierusalim: Institutul templului, Zidul Plângerii, Golgota, Grădina Mormântului (a doua oară), Orașul vechi

28 Aprilie 2017

(Tot jurnalul aici.)
Ultima zi plină în Israel, mâine decolăm.
În hotel e plin de grupuri probabil mai mari consumatoare de net ca înainte, sau altceva s-a întâmplat, dar nu e posibil să încarc azi poze.
Cei ce caută poze și n-au parola la celelalte postări au o bucurie, scot parola de la ziua 4-ziua 10.
Azi am fost la institutul templului.
Dar să încep cu dimineața.
M-am trezit în jurul orei șase în zgomot de copite, un zgomot ce-mi amintea de copilărie: cai la trap.
Am sărit la geam (suntem într-un hotel de 4 stele totuși, în inima Betleemului) și pe stradă treceau doi oameni cu călari pe catâri, plus calabalâcuri.
catari
Îmi place cum se vede răsăritul de aici din vărful Betlemului.
Soarele răsare dinspre Moab.
Citește restul acestei intrări »


1624. Atacul polonez. Un nou edict de expulzare din Moravia. Cronica fraților hutteriți (282)

28 Aprilie 2017

1624

      În 1624, războiul malefic și opresiv, care ținea deja de șase ani, încă continua. După cum am scris mai înainte, începuse în Boemia în 1618 și a încorporat multe ținuturi și principalități. Și totuși biserica Domnului nu a suferit un atac în special, pentru că atunci maghiarii erau liniștiți și nicio armată străină nu ne invadase țara. În aprilie, mai și iunie, totuși, câteva mii de polonezi, oștenii cei mai mârșavi, au tăbărât pe granița moravă în această parte a râului Morava în Ungaria, la distanță de o zi de Sabatisch.

       Toți care trăiau între Morava și Carpații Mici ai Ungariei erau îngroziți de polonezi. Astfel că nu doar oamenii noștri din Sabatisch au trebuit să fugă cu soțiile și copiii lor, lăsând căminul chiar în perioada cea mai aglomerată cu muncile de primăvară, aceasta însemnând o pierdere și un mare pas înapoi privitor la provizia lor de mâncare. În multe sate nu mai rămăseseră oameni sau animale. Acești polonezi brutali reprezentau o amenințare serioasă la adresa Ungariei, parte din pricina vechii dușmănii provocate de suferința pe care o înduraseră mai înainte din pricina maghiarilor, parte din cauză că împăratul nu îi plătise și nu mai puteau găsi multe de furat în Moravia, unde fuseseră încartiruiți pentru un an cu rezultate devastatoare. Astfel că au efectuat un număr de raiduri în Ungaria, ca cel din 5 iunie, când au atacat orașul maghiar Neustadt (Nové Mesto nad Váhom) de lângă Schächtitz și în câteva ore au măcelărit peste patru sute de oameni. Citește restul acestei intrări »


Jurnal de Israel, ziua 10: En-Ghedi, Ierihon, Marea Moartă

27 Aprilie 2017

(Tot jurnalul aici.)
Azi am coborât de la Ierusalim la Ierihon.
Am căzut între niște tâlhari….
Nu, nu chiar.

Dar s-o luăm cu începutul.
Am ieșit din Betleem și am trecut din nou granița dintre Autoritatea Palestiniană și Israel, acel gard despre care știam că are 5 metri înălțime, dar are 10 și pe alocuri peste 15. Se aruncă cu pietre în mașinile care trec pe cealaltă parte.
gard.jpg
Am plecat la En-Ghedi în pustie, la partea de sud a Mării Moarte, un drum de două ore. Citește restul acestei intrări »


”Dumnezeu și-a arătat dragostea sa specială și grija lui pentru noi când ne-a condus afară din Moravia” Cronica fraților hutteriți (281)

27 Aprilie 2017

     În zilele pline de necazuri ale acestui îngrozitor război, un frate pe nume Kaspar se afla pe drumul dintre Göding și Neumühl. Cu încuviințarea comunității, el fusese angajat pentru ceva vreme în moara cu boi de la Brünn și mersese acasă în vederea unei vizite. Pe drumul de întoarcere s-a pierdut, dar niciodată nu am aflat ceea ce s-a întâmplat cu el, ori că a fost ucis sau răpit.

   Drept rezultat al acestui război ticălos, biserica a pierdut în total șaizeci și nouă de suflete în octombrie și noiembrie în acest an 1623. Au fost capturați sau uciși prin foc sau sabie. Treizeci de suflete, tinere și bătrâne, încă lipsesc, majoritatea dintre ei femei și fete. Îi încredințăm Domnului din ceruri, care îi poate elibera din toate suferințele ș le poate prechimba zilele lor de chinuri în bucuri veșnică. Citește restul acestei intrări »


Jurnal de Israel, ziua 9, Ierusalim: Scăldătoarea Betezda, Golgota, Grădina Mormântului, Poarta Sionului

26 Aprilie 2017

(Tot jurnalul aici.)
Azi am intrat în Ierusalimul vechi.
Abia astăzi am reușit să mă dumiresc exact cu punctele cardinale, cu văile, cu locul unde este Ierusalimul, cu drumurile și cu granițele.
În fiecare zi trecem granița spre hotelul din Betleem unde suntem cazați și dimineața iar spre Ierusalim.
Dar să vă spun cum merge netul în cetatea lui David.
Groaznic.
Sunt 60 de hotele și toate sunt pline, zicea ghidul că greu găsește loc în ”casa de poposire”.
Așa e la Betleem.
Acum e trecut de 10 seara și netul și-a mai revenit, dar pe la ora 9.00 nu mergea deloc. Citește restul acestei intrări »