Am lepădat ce era copilăresc? Ce am lepădat? De ce au încetat darurile începutului? (3).

30 Noiembrie 2010

Ce am lepădat?

Vorbirea ca un copil, gândirea de copil, simțirea de copil, (sau judecata de copil, în alte traduceri).
Încetarea limbilor și a profețiilor are de-a face cu maturizarea tuturor. Darurile au fost date în vederea acestei zidiri(creșteri, maturizări), la ajungerea la maturitate aceste daruri au încetat.
E clar ca bună ziua.
Despre maturizare e plin Noul Testament.
Nu vreau să fac polemică, ci să afirm un adevăr.
I Corinteni 14 concluzionează: totul să se facă spre zidirea (edificarea) adunării. Spre maturizare.
Versetul 20 readuce tema din cap.13, tema copilăriei și a abandonării ei:”nu fiți copii la minte, ci la răutate fiți prunci, iar la minte fiți maturi.” Apoi amintește că limbile sunt semn pentru necredincioși iar profețiile pentru credincioși și limitează numărul acestor manifestări la două-trei odată din fiecare. Știa că vor înceta.
Tema maturizării este des repetată de Pavel.
Alungarea lui Ismael s-a făcut odată cu înțărcarea, cu schimbarea meniului, cu renunțarea la lapte.
La intrarea în Canaan s-a schimbat iarăși meniul, de la ceva moale(mana) la boabe prăjite.
Laptele este asemănat cu învățăturile începătoare, iar hrana tare cu ”Cuvântul despre neprihănire”(îndreptățire, dreptate). Cuvânt greu de suportat de cei învățați cu lapte.
În Evrei 5-sfîrșit, 6-început este același subiect, rămânerea în imaturitate este condamnată.

Desigur argumentele de mai sus sunt apă de ploaie  pentru un alergător după senzații, pentru cei ce măsoară duhul cu decibelul.

Amorțirea din biserici nu se datorează lipsei de harisme, ci faptului că nicidecum nu așa este Cristos. În biserici e multă lucrare sufletească, artă trecătoare care repede devine plictisitoare, oratori expirați, programe depășite, lipsă de conducere a duhului și un număr cât mai mare de spectatori. E pleavă, nu grâu, cenaclu, nu părtășie. Nu am rețetă pentru astfel de boală.
Uriașele megabiserici cu pastorii lor perpetuează un sistem bolnav, indiferent de care parte a baricadei harismelor stau.
De fapt actuala acțiune de acum este o grosolană manipulare a celor care ”prin cuvântări înșelătoare încearcă să scoată un câștig”.
Scoateți banul din ecuație, cum spuneau cei de la Huedin și nu mai rămâne nimic.
Cu durere.


Aveți darul vorbirii în limbi? Vă rugăm o mostră!

30 Noiembrie 2010

(Completare 14 septembrie 2012:
Văd că această postare ajunge iarăși în topul vizualizărilor. Poate cineva ar crede că cineva aici, în această postare ”cere un semn” sau ”ispitește pe Dumnezeu”. Nu cu această atitudine am scris în 30 noiembrie 2010. Pur și simplu sunt mirat de lipsa completă de material de analiză referitor la vorbirea în limbi. Acest așa-zis ”dar” se pretinde că îl au sute de milioane de inși de pe terra. Din punctul de vedere al celorlalți ar fi corect să fie public, să existe, să poată fi analizat. Așa să citiți acest articol.)

Nu mai suntem în 1960. Avem Youtube.
E ușor de testat duhuri, e ușor de cercetat, e ușor de pus la probă pe cei ce sunt apostoli și nu sunt.
M-am bucurat de limpezimea de minte a unui comentator pe blogul unui pastor. Comentatorul i-a cerut pastorului să-i dea o mostră de vorbire în limbi. Un filmuleț, ceva.
A fost refuzat cu ”dialogul s-a schimbat din partea ta în hulă!”.
De ce să dăm crezare atunci la povești cu tot felul de vindecări de dureri de burtă sau de cap?
Iată scheletul dialogului:

pastorul: DA! Am darul vorbirii în limbi! Ca păstor, m-am rugat și am făcut ungeri cu untdelemn de multe ori! Am avut multe mărturii de vindecare miraculoasă în biserică (inclusiv în cazuri de cancer documentate medical!).

comentatorul:…. In privinta vorbirii in limbi, v-as ruga o mostra. (…)Astept mostra de vorbire in limbi. Si, sa nu uit, talmacirea apoi. Please.

pastorul: dialogul s-a schimbat din partea ta în hulă!

comentatorul: Ma bucur ca sunteti atat de perspicace si v-ati lasat dus pana la punctul la care eu, mic si prostut, v-am rugat sa-mi dati o mostra de vorbire in limbi. Eu nu am hulit impotriva Duhului Sfant. Departe de mine asa ceva. Sunt sceptic in privinta darului dumneavoastra de a vorbi in limbi? Da, sunt. E dreptul meu si, probabil, nestiinta mea. Apoi, poate fi necredinta mea. Daca eu sunt atat de necopt duhovniceste – acuza pe care o pot accepta – va rog sa ma luminati. Daca aveti acest dar de la Duhul, din cate stiu eu, lumina nu se tine sub obroc. De aceea, insist si va rog, sa-mi dati o pilda in aceasta privinta si sa-mi oferiti o mostra de vorbire in limbi. Sau, poate nu aveti darul acesta, caz in care – va asigur – nu voi jubila. Ati spus, insa, ca-l aveti, prin urmare va intreb – la modul foarte serios – cum il dovediti?

pastorul: Sunteti un om care încet, încet, si-a vãzut argumentele nãruite. Ultimul resort? Batjocura si provocarea. Joc luat din manualul de lucru al fariseilor. “Ai drac” si “da-ne un semn”! Sau, pardon, din viclenia diavolului: “Dacã esti Fiul lui Dumnezeu…”
Frate Shifu, frate Shifu,
Aceastã linie de conversatie se opreste aici. Vã astept cu drag la alte categorii si subiecte!
În aceastã privintã, dacã sunteti sincer, cereti luminã direct de la Dumnezeu!

comentatorul: Eu nu batjocoresc. Dar, provoc, dar nu batjocoresc. Nu cer semne si minuni de la Domnul; pe El il cunosc – datorita harului sau – si sunt gata sa marturisesc credinta care este in mine. Am cerut dovezi de la dumneavoastra, am cerut sa va dovediti darul duhovnicesc, asa cum credinciosii trebuie sa ceara socoteala unii altora. Da, nu cred ca darul vorbirii in limbi se manifesta azi, dar daca Dvs il aveti, atunci ma vad obligat sa vad dovada acestuia. Oprim conversatia, daca asa socotiti,

pastorul: Conversația nu va înceta decât din lipsă de argumente decente și de bun simț. Absurdul va stopa comunicarea noastră. Și de absurd ați dat dovadă…

Sursa: http://popaspentrusuflet.wordpress.com/2010/11/29/cesationismul-impotriva-bibliei-si-a-realitatatii-1/#comment-453

Am incercat azi pe Youtube să găsesc o vorbire în limbi cu care cât de cât să nu-mi fie rușine de cele 5 limbi în care conversez, să fie ceva comparabil, ceva cu sunete înțelese. Am găsit clasicele repetări de 8 silabe aproape identice cu de fiecare dată altă traducere. ”Bărbatule…” mi-am zis, ”n-ai căutat bine, poate este pe undeva!”.

Ajutați-mă voi dragi cititori, puneți linkuri aici, să judecăm, să cumpănim. Aș prefera din adunări românești.

Mulțumesc Domnului pentru cumpătarea lui ”Shifu”. Aștept și eu mostra domnului Cristian, doresc ceva consistent, ceva de genul măcar 5 minute cursive și fără repetiții. Eu nu cer traducere, cer cursivitate și coerență, dacă se poate într-un mediu fără urlete de fond.  Așa…cu rânduială, cum cere apostolul cel adevărat. Eu mă mulțumesc și cu mostra altor pastori, poate domnul Țon, acum când nu mai trebuie să se prefacă, să-și înădușe bucuria, să ne aducă un mesaj chiar fără traducere.
Dacă e o așa de mare lumină, să nu fie sub obroc, vorba lui Shifu, de ce avem Youtube?
Observație: dacă se poate să nu fie Dana Berinde? La mine a picat examenul de când cu..convenția.
Aștept.


Când a venit ”ce este desăvârșit”? De ce au încetat darurile începutului?(2) Comentariu la I Corinteni 13:8 și la Coloseni 1:25

29 Noiembrie 2010

Am fost tot timpul intrigat de versetul 8 din Corinteni 13.
Parcă strică toată armonia.
De ce intră peste dragoste?

proorociile se vor sfârși, limbile vor înceta, cunoștiința va avea sfârșit?”

Când?

Scrie acolo: ”când va veni ce este desăvârșit”.
99% din creștini cred că textul se referă la venirea Domnului.
Nici vorbă! Nu scrie: CEL ce este desăvârșit.
Mai scrie ceva:”când m-am făcut om mare.
Și mai scrie ceva:”am lepădat ce era copilăresc.
Ce am lepădat? E clar: darurile copilăriei, ale imaturizării, limbile, proorociile și ….cunoștința.
E clar ca zorile: maturizarea adunării a dus la încetarea hrănirii cu lapte, cu ce era copilăresc, a dus la sfârșirea proorociilor, la încetarea limbilor, la sfârșitul cunoștiinței.
Ce este cunoștința?
Spune Pavel?
Slujitorul ei(adunării) am fost făcut eu, potrivit administrării pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu.” Coloseni 1:25
Această administrare este cunoștința, e limitată la perioada apostolilor și proorocilor.
E confirmat de Efeseni 3:3-5:” ...v-am scris în puține cuvinte, citindu-le puteți înțelege priceperea mea în taina lui Cristos, care….a fost descoperită acum sfinților săi apostoli și prooroci prin Duhul.
Ce înțelegem prin ”ce este desăvârșit”? Cuvântul lui Dumnezeu întregit de cunoștința apostolilor și proorocilor.
Când a venit tot Cuvântul, a încetat laptele. S-a schimbat meniul, ca la Ghilgal, au intrat în țară și a doua zi au trecut de le pufoasa mană la asprele boabe prăjite. Câtă dragoste ne-a arătat Tatăl, să dea oameni pentru noi ca să-i înțelegem tainele, ca să-i gustăm Cuvântul ca pe o mâncare bună în cerul gurii inimii noastre!
Citiți și 2 Corinteni 3 ca să înțelegeți mai bine ce însemană fața Domnului, nicidecum simțirile din învățăturile mistice.
În copilăria spirituală, doar cu ”citirea Vechiului testament” fără Cuvântul revelației Noului Testament vederea Domnului era ca într-o oglindă, veche. enigmatică, întunecată, cu văl, fără slavă. Dar ”când vreunul se va întoarce la Dumnezeu, vălul va fi înlăturat”. Iar în versetul 18 ”toți privim cu fața descoperită” acel ”față către față” într-un alt fel de oglindă, cea Nouă, a noii revelații dată apostolilor.
Fața Domnului este Cuvântul Lui. Acum este descoperit, nu mai este văl, nu ne mai săturăm să-L admirăm!
Devenim ceea ce admirăm!

Citez din postarea de atunci:

”Citirea lui Moise e ca privitul într-o oglindă întunecoasă. Citirea Noului Testament e ca privitul într-o oglindă curată, înseamnă luarea vălului, vederea faţă în faţă. Întregirea Noului Testament a dat posibilitatea acelei cunoaşteri depline a Lui. Admirarea lui Cristos ne face ca Cristos.

Fiecare om se transformă treptat în ceea ce admiră.
Adolescentul pasionat de un sportiv va semăna cu acela.
Adolescenta căzută în admiraţie după o “stea” de cinema, va începe să semene cu steaua.
Am văzut predicatori  admiratori de “prinţi ai cuvintelor”, au început să le imite şi accentul, şi intonaţia şi ideile.

Să-L cunoaştem şi să-L admirăm pe Domnul ! Să fim în acest felschimbaţi în chipul Lui !

Să-L admirăm pe Domnul Isus citindu-I “oglinda întunecoasă”, Vechiul testament(“toţi proorocii mărturisesc despre El”, “toate scripturile mărturisesc despre mine”).
Să-L admirăm pe Domnul Isus citindu-I oglinda cea clară, Noul testament (“pe El îl vestim noi.::”).
Să-L admirăm pe Domnul  Isus privind creaţia (“toate lucrurile au fost făcute prin El şi pentru El”).
Să-L admirăm pe Domnul Isus privindu-L în fraţi, în adunareîn cei ai Lui. (“să cunoaşteţi bogăţiile slavei moştenirii Lui în sfinţi“).”


Până când a dat? De ce au încetat darurile începutului?(1) Comentariu la Efeseni 4.

29 Noiembrie 2010

Pentru că Tatăl așteaptă roada. Prin roadă este El slăvit, nu prin daruri. ”Cele frumoase nu mai au nevoie să fie împodobite”. Mădularele mai puțin frumoase se îmbracă, se  împodobesc, cu ceva exterior, cu daruri.
E ca diferența dintre  pomul de crăciun și pomul din grădină, unul are daruri, altul are roadă.
Până la creșterea roadei, Tatăl a dat daruri, apoi nu a mai dat pentru că pomul a crescut  și a rodit.
Darul e ceva extern, nu are aceeași fire cu mlădița pe care e agățat, nu crește dinăuntru, e ceva temporar.
Roada e parte a mlădiței, părtașă rădăcinii și grăsimii  ei, roada îl glorifică pe Dumnezeu, nu darul.
Desigur voi supăra pe mulți prin ceea ce scriu aici, dar în contextul frontului încrâncenat din jur, ce contează o supărare! Efeseni 4 ne spune că toate acele daruri au fost date unora, până vom ajunge toți…la starea de om mare. Maturizarea duce la abandonarea acelor daruri, chiar cele de profet, păstor, învățător, etc. Creșterea, maturizarea, duce la starea de bătrân, singurul apelativ de diferențiere care rămâne în adunare, chiar apostolii se numeau pe ei înșiși ”bătrânul Pavel”, Ioan își spune ”bătrânul”, nu găsim pastorii bisericii sau tămăduitorii, vorbitorii în limbi, etc.
Ce frumos scrie la Efeseni.
El a dat pe unii, pe alții….până vom ajunge toți. Iar în versetul 16 insistă pe fiecare, fiecare.
Dacă-ți place să stai în fața unui popă, să asculți pasiv înșelându-te singur, să-ți facă ritualuri, să îngenunchezi înaintea lui nu are rost să citești mai departe, dar dacă cauți voia lui Dumnezeu și te bucuri de Cuvântul Lui, atunci citește  aici și cu drag și atenție Cuvântul Lui.
Darurile au fost semne, unele au fost semne ale apostolilor, semne care confirmau veridicitatea mărturiei lor. Dumnezeu însoțea mărturia lor cu semne, semnele nu erau date ca ei să se dea mari, ci ca mărturia să fie crezută. În mai multe locuri se spune că”prin apostoli se făceau multe minuni și semne”.
Problema e că textul care arată vremelnicia perioadei apostolilor o arată și pe cea a păstorilor, învățătorilor și altor daruri. Cei ce se dau astăzi ”dăruiți” practică abuzuri, ordinările sunt invenții, iată: toți impostorii sunt ”pastori”, poți să le faci ceva? Un fals e fals indiferent cât e de aproape de original.
Eu sunt plin de bucurie, toate aceste falsuri nu încearcă să imite islamul, sau budismul sau catolicismul. Lucrurile fără valoare nu se falsifică, dar această cunoaștere lăuntrică de preț atât de mare este falsificată asiduu de toți impostorii tuturor veacurilor.

Citiți Efeseni 4:
”. 11 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, 12 pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; 14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; 15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16 Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.”

Observați contrastul dintre ”pe unii” și ”fiecare”!
Mai observați ceva: majoritatea apărătorilor popiilor spun că n-am ajuns încă la ”unirea credinței”, că aceasta va fi …la venirea Domnului.
Păi atunci nici la ”ca să nu mai fim copii” n-am ajuns! Iar de starea din versetul 16 n-are rost să vorbim!
Câtă orbie, când Cuvântul Tatălui e atât de clar, El nu vrea să ne încurce, în câte locuri scrie că de mult trebuia să nu mai fim copii, să lepădăm laptele, să ne hrănim cu hrană tare!  Evrei 5 și 6. ”Aveți iarăși trebuință de cineva ca să vă învețe”.
Despre cei care cred încă în apostoli și prooroci, Tatăl ne-a avertizat cu detalii prea multe ca să ne lăsăm orbiți. Apostoli? nu e greu de arătat, unii spun că sunt, și eu spun că sunt…. mincinoși.etc.
Un detaliu: ”mulți îi vor urma…
Alt detaliu:”din pricina lor Calea Adevărului va fi hulită.
Priviți la mărturia unor astfel de impostori, este însoțită de niște semne, detalii. Eu cred aceste detalii.
Tatăl își însoțește mărturia și a dușmanilor lui cu semne. Eu cred și acele semne.
Concluzie? Darurile de slujbă, apostolii, proorocii au încetat cu moartea lor. ”Adunarea este zidită pe temelia” lor și nimeni nu poate pune o altă temelie. Cei ce  pun disprețuiesc tot Cuvântul Domnului.

Continuare: Când a venit ce este desăvârșit?


Pe cărarea urmată de sfinți

28 Noiembrie 2010

Cărarea care începe și se termină în fața tronului de Har.
Cărarea care nu se vede, care trece prin temniță, printre frați mincinoși, printre cei ce clatină din cap, printre Iude și Diotrefi, peste șerpi.
Printre munți de îndoială, zile întregi de reeducare, de ”spălare” de minte, presiuni uriașe pentru cea mai mică cedare, pentru cea mai măruntă concesie.
Așa e cărarea urmată de sfinți: mișună șerpii-ndoielii, e veacul îndoielii, gheața îndoielii, munții îndoielii, marea îndoielii. Toate sunt învinse prin țărmul nădejdii, statornicia dragostei, lumina Slavei, prin harul preasfintei credinți.
E cântare din închisoare, din celula neagră, poate fără soare, cu  mizerie, miros, foame, frig, toate favorizând îndoiala, semănând clătinarea. Dacă n-ar fi tăria omului lăuntric, cea mai mică din aceste forțe externe arată repede învelișul de pleavă al oricărui muritor.

AUDIO: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/date/har1/Da-mi_harul_credintei.mp3

 

Se învață ușor, e o rugăciune pentru zidire, să vorbim între noi cu astfel de învățături.


Băgați de seamă să nu vă înșele cineva, fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: Eu sunt Criss-tosul…..

27 Noiembrie 2010

Unii ați auzit mărturia, eu o postez pentru ceilalți. Merită, merită, merită să ascultați TOT până la capăt.
Acest om care povestește în aceste înregistrări are o minte lucidă. Merită ascultate toate cinci, să aveți o oră!
Filmele au fost eliminate de pe youtube intre timp(sept 2012)
1.

 

 

2.

3.

 

4.

 

5.


Cultul personalităţii, personalitatea cultului…jurnal de front (din războiul străjeresc)

27 Noiembrie 2010

„..porţi şi tu tot un Isus de hârtie…”

Orice cult este o persoană juridică, actul de naştere este o hârtie cu multe semnături şi ştampile, agreat de unii, aprobat de alţii şi confirmat în scris. Este o persoană fără trup, o făcătură, are nume dar nu poţi vorbi cu el. Este persoană juridică cu pretenţie de personalitate, are mândria lui, istorie, aroganţă.
Am învăţat mult, mai ales de la fratele Niculiţă despre duhul de partidă religioasă, am înţeles natura pământească a acestor fabricații. Numai comparând cu caracterul ceresc al Domnului Isus, al adunării Lui, toate aceste arătări îşi arată conținutul lor lipsit de fire divină.
Despre cultul personalităţii nu trebuie spus mult, e uşor de înţeles.
Omul la care se închină mulţi este un idol de carne.
Cultul este un Isus de hârtie. Un alt Isus. Pentru mulți I$U$.
Cultul nu există în cer, există pe hârtii, prin birouri, uşor de creat prin semnături şi ştampile şi la fel de uşor de distrus tot prin semnături şi ştampile.
Dar de ce distrus? Mai bine înrobit!
Duhul de partidă, ataşamentul faţă de această personalitate fără trup este mai puternic decât nazismul şi comunismul.
Această coeziune faţă de ceva uşor de furat se numeşte capcană. Nu te fură direct, fură obiectul de care nu te poţi desprinde. Tu nu te prăbuşeşti, ci avionul din care nu poţi ieşi.
Războiul actual este unul între personalitatea unui om din care mulţi şi-au făcut idol şi personalitatea cultului care este idol de mult. Este un război între un idol nou și un idol vechi.
Se folosesc armele întunericului.
Să dovedesc? E uşor.
Atacul recent al unui lider de cult e plin de acuzaţii pe care nu le-a luat de ieri ca pe pietrele lui David, e un arsenal de fapte şi informaţii din spate, ştiute dar tăcute, să nu se răstoarne cultul. Dragostea de cult e mai mare decât dragostea de adevăr. Dacă din dragoste de adevăr s-ar fi spus aceste lucruri, ele nu s-ar fi spus acum ci atunci când s-au aflat.
E război,  e front, e o industrie de război.
Oștiri de pleavă, artilerii de vânt.
Grâul se adună cu lopata, pleava o ia vântul, e separarea lui Dumnezeu.
Cine manevrează vântul?
Domnul puterii…vântului. Un vânt mai mare spulberă ceea ce a adunat un vânt mai mic.
Cei ușor de amăgit sunt mânați încoace și încolo de orice vânt de învățătură.  Toți cei ce patronează astfel de colțuri de grămezi de pleavă se tem de un vânt mai mare să nu le împrăștie grămăjoara. Pleava cu vânt se adună, vântul o împrăștie.
Vântul străjerilor acum se întețește și amenință fățiș grămezile de pleavă din alte arii mai mici. E piață, e marketing. Cei ce suflă invers tot pleava o manevrează, dacă ar ști că sunt grâu în arie, nu s-ar teme, ar cânta de bucurie. Ar aștepta lopata, grâul se ia mult mai ușor după ce pleacă pleavă.
”Acela își va curăți cu desăvârșire aria”
Acest război nu e lupta Lui.