”Sufletul meu dorea o smochină timpurie” Mica 7:1

31 Ianuarie 2012

Vai de mine! pentru că sunt ca după adunatul fructelor de vară, ca bobițele rămase după culesul strugurilor. Nu este nici un ciorchine de mâncare, nici un fruct timpuriu pe care îl dorea sufletul meu.” Mica 7:1 Altă traducere: sufletul meu dorea o smochină timpurie” (trad GBV 2011)

Nu este prima dată când citind Vechiul Testament găsesc similitudini frapante între fraze spuse de profeți și gesturi ale Domnului Isus. Citind aici mi-am amintit de pilda smochinului neroditor, când ”nu era vremea smochinelor”.
Logic ar fi să judecăm că dacă încă nu era vremea smochinelor Domnul Isus n-ar fi fost îndreptățit să caute, să pretindă rod.
Nu e chiar așa.
Majoritatea smochinilor  în zonele cu climă caldă produc două rânduri de roadă.
Prima dată apar smochinele timpurii, apar chiar înaintea frunzelor, acelea se coc întâi, prin mai.
Apoi, după apariția frunzelor, la baza frunzelor apar smochinele târzii, ce se coc în august.
Smochinele timpurii nu au în general gustul la fel de bun ca cele târzii, dar sunt dorite pentru că apar primele.

Să luăm însemnătatea duhovnicească a pildei.

Lemnul cel verde s-a uscat.
Casa lui Israel, legământul dintâi  a fost înlocuit cu un legământ mai bun.
Alt smochin din altă pildă a fost tăiat pentru că 3 ani n-a adus rod.
Nu că rodul lui ar fi fost pentru mâncat! Conform Levitic 19:23  timp de trei ani după plantare  rodul pomilor nu avea voie să se mănânce, se socotea necircumcis. Rodul din anul al patrulea era sfânt pentru Domnul. Abia rodul din anul al cincilea era pentru hrană. La toți pomii.
Deci smochinul neroditor, casa lui Israel, de fapt legământul dintâi a fost înlăturat nu doar că n-a produs mâncare, chiar dacă ar fi fost cu rod n-ar fi fost pentru mâncare. Legea a fost înlăturată ”din pricina neputinței și zădărniciei ei”. Ce frumos înțelegem și de aici că ”prin faptele legii nimeni nu este îndreptățit”.
Sunt pilde pentru învățarea noastră!
Prin pana lui Mica, Domnul Isus (Duhul Lui era în profeți) ni se descoperă duhului nostru în frumusețea apropierii Lui de noi cu dorința flămândului. Dorește să găsească rod, prin aceasta Tatăl este glorificat.
Fiul a fost plăcerea Tatălui.
Să fim și noi roditori spre plăcerea Fiului.
Smochine târzii, al doilea rod.

Iar bobițele rămase după culesul strugurilor sunt ”pentru orfan, străin și văduvă”, acei ”foarte neînsemnați frați ai mei” cărora oridecâteori le facem un bine, îi facem Lui. Să-L vedem pe El în ei! ”Când îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinele care rămân pe urma ta: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei” Deut 24:21
Hrana Lui este al doilea rod sau chiar mai târziu, al treilea, rămășița, resturile, după cules, hrana străinului, a orfanului, a văduvei.
Cu bucurie, d.


Psalmul 137, Pe malurile râurilor triste

29 Ianuarie 2012

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2012/01/cantarepsalmul137.pdf


Protejat: De la adunare, 29 ian. 2012

29 Ianuarie 2012

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Protejat: Alfa si Omega(fr. A.), Evanghelia (fr. D.)

29 Ianuarie 2012

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Protejat: ”Suntem noi mai buni? Nicidecum.” Fr. L. vorbind din Romani 3, sâmbătă 28 ian. 2012

29 Ianuarie 2012

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Sunt adunările „singure”(izolate) după voia lui Dumnezeu?

25 Ianuarie 2012

Citatele de mai jos sunt dintr-o analiză a lui Philip Nunn făcută în 2003 cu referire la relațiile dintre adunări, divizări și uniri, recunoașteri și excluderi. Analiza în engleză este aici: http://philipnunn.com/2006/10/the-re-dividing-of-the-reunited-brethren/ atât traducerea cât și citarea s-au făcut cu permisiune.

Experiența lui P.Nunn își găsește greu o paralelă în mediul evanghelic românesc, e ca un tratament al unei răceli de care pacientul de cancer nu suferă. Adică, să mă explic: seriozitatea analizei pe care P.Nunn o face scăderilor mediului său nu face ca felul ușuratic în care leagă unii de la noi răni mult mai grele, acestea să pară mai ușoare(rănile). Bănui că m-am făcut înțeles!

Ca și alte adevăruri ”pe hârtie” în mediul este-european există două învățături extrem de neglijate:
1)independența adunărilor locale și
2) preoția tuturor credincioșilor.

Independența adunărilor locale a devenit nimic pentru majoritatea, atunci când s-au înființat uniunile (mitropolii pocăite).
Preoția tuturor credincioșilor a devenit nimic atunci când ”bătrânii” nu au fost recunoscuți cei maturi spiritual din adunare (conform Scripturii) ci tinerei cu diplome și autoritate de la uniune.

Dragul meu, dacă  suferi de cele două boli de mai sus, ele sunt ca și cancerul, ca și cangrena, nu are rost să citești citatele de mai jos. Citatele sunt un tratament al unei răceli pe care, culmea, bolnavii se pare că o abordează cu mai multă seriozitate ca și dumneata cancerul.


Citat 1:
Sunt adunările „singure”(izolate) după voia lui Dumnezeu?

”Trebuie adunarile sa fie interdependente? Termenul „dependenta” contine conceptele de „sprijinindu-se pe” si ” fiind responsabil pentru”. Noi spunem ca un om orb depinde de câinele sau, sau ca un om batran depinde de bastonul sau pentru mersul pe jos. În acest sens, o adunare depinde de Domnul, si nu de alte adunari. Fara câine, orbul este pierdut. Fara baston, batranul va cadea. O adunare spirituala, în crestere si matura, nu trebuie sa depinda (sa se sprijine) pe orice alte adunare. Relatiile dintre adunarile nu sunt bazate pe necesitatea cauzata de liăsa de ajutorare, ci pe beneficiul practic, pe adevarata partasie. Termenul „dependenta” este foarte bine rezervat pentru a descrie relatia noastra personala si colectiva cu Hristos Insusi.

Gasim putine invataturi sau instructiuni în Noul Testament despre relatia dintre o adunare si o alta. Învataturile despre un singur Organism, dupa cum am vazut deja, se refera direct la relatia dintre credinciosi (sfinti), si nu între adunari (vezi pct. 3). Dar, pentru învatatura noastra, putem gasi modele nou testamentale ce apar in formarea noilor adunari. Ei au început sa interactioneze unul cu altul, dar nu exista nici o urma de confederatie sau organizatie de adunari în Noul Testament. Aici putem spune ca o lista de adunari OK poate deveni o reala trambulina pentru plecare. Pe de alta parte, o adunare nu poate pretinde sprijinul Scripturii pentru  fi o adunare „singura”, care se comporta ca si cum ar fi singura reprezentare a Adunarii lui Hristos, neavand, astfel, relatii, sau legaturi, cu alte adunari. Adunarile din Noul Testament au exprimat prietenie si partasie una cu alta.”

Citat 2:
De ce durerea este atât de acută?

Apostolul a fost un promotor entuziast si iubitor al adunarii, dar el nu a spus: „Caci pentru mine a trai este adunarea„. Pasiunea vietii sale a fost Cristos însusi (Filipeni 1:21). Noi, Fratii, am fost foarte angajati pentru adunarile noastre. Am investit o mare parte din timpul nostru si a resurselor noastre în adunare. Am sacrificat bucurosi o mare cauză pentru a promova cauza adunarii. Ma tem ca multi dintre noi am devenit dependenti de adunarile noastre. Avem nevoie de ele pentru sentimentul nostru de securitate. Avem nevoie de adunarea noastră pentru sentimentul nostru de identitate. Avem nevoie de adunarea noastra pentru viata noastra socială. Avem nevoie de adunarea noastra pentru sentimentul increderii in sine. Fără să ne dam seama, ne-am transformat adunarile noastre într-un bazin care nu poate tine apă. Dar ne e sete! Avem nevoie de bazin. Gândul ca unii ar putea încerca sa ne scoate din bazine, sau ca bazinele s-ar putea sparge, ne provoaca dureri insuportabile. De ce aceasta durere disproportionată? Poate este pentru că noi „L-am parasit” pe Hristos, „izvorul apelor vii” (Ieremia 2:13). Ar putea ca frustrarea noastra excesivă sa reflecte lipsa noastră de apropiere fata de Domnul Insusi? Din experienta noastra, am învatat sa găsim satisfactie şi suficienţă (Coloseni 2:10) numai în Hristos?”

 


Irod cu Pilat din Pont, ….despre asocieri vinovate și dezbinări binecuvântate

24 Ianuarie 2012

Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta popoarele lucruri desarte?  Imparatii pamantului se rascoala, si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau….” Psalmul2:1-2

Citatul este preluat în rugăciunile entuziaste ale fraților după eliberarea lui Petru și Ioan:” In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel,” FA 4:27

Asocierea puterii politice cu cea laică se vede că își găsește un puternic imbold dacă se face ”împotriva lui Isus”.
Chiar dușmanii se împacă atunci când trebuie să lupte împotriva lui Isus. ”Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie între ei. ” Luca 23:12

Dacă mi-ar fi mers bine înregistrarea de duminică din adunare aș fi pus-o, dar pentru că se aude sacadat am pus doar aceste gânduri.

Prin contrast cu acest fel de aparent trainice asocieri apare slăbiciunea lui Dumnezeu: dezbinarea.

Am găsit un articol: Crucea și cărarea vieții, de Sparks din care am scos un paragraf:

Focul dezbinării 

Acesta era focul infailibilei dezbinări. Era necesar. Focul întotdeauna găsește lucruri descoperite. Când se întinde, când depășește limitele admise și cuprinde totul, el face o singură deosebire între lucruri: cele pe care le poate arde și cele asupra cărora nu are putere. Focul clasifică lucrurile în aceste categorii; le descoperă, le clasifică, le rezolvă. Priviți în contextul din Luca 12:51 – Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare.” El continuă – ”Căci, de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei. Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii, şi nora împotriva soacrei”  dezbinarea pune lucrurile în categoriile cărora le aparțin.

Singura categorie este cea care va rămâne, va rezista și va avansa pentru că este din Dumnezeu. Cealaltă va fi mistuită de foc și pur și simplu va fi inexistentă. Focul va da pe faţă lucrarea fiecăruia, a spus Pavel (1 Cor. 3:13). Focul dezbinării este inevitabil și infailibil! Acela a fost întotdeauna efectul lucrării Duhului Sfânt: de a ne pune acolo unde aparținem. Întotdeauna lucrarea Lui va separa lucrurile. Sunteți pro sau contra? Sunteți de partea Domnului sau împotriva Lui? Mergeți mai departe cu Domnul sau nu mai continuați cu El? Duhul Sfânt urmărește mereu desfășurarea acestor lucruri; El constată unde ne aflăm și ne clasifică, așa că atunci când Duhul Sfânt a lucrat, noi ne aflăm în categorii bine stabilite. Separarea ne-a ajuns și este inevitabilă.
Dragi prieteni, nu este de niciun folos să evităm această dezbinare. Observați, aici se află o afirmație îngrozitoare. Am venit să aduc sabia și nu pacea pe pământ (Matei 10:34), dezbinând chiar familiile și oamenii dintr-o casă. Nu puteți evita acest lucru și nu încercați să o faceți. Dacă mergeți înainte cu Domnul, dezbinarea va avea loc și în lume, se va vedea clar și pronunțat unde ne aflăm. Nu veți fi ajutați încercând să vă protejați și să o evitați, trebuie să cedați în favoarea lucrării Duhului și este un preț scump de plătit în casa voastră să vedeți dezbinarea făcută de Domnul pe tărâmul a ceea ce vrea Domnul să facă – o separare clară în familie, în orice loc, oriunde – pur și simplu nu poate fi evitată. Ea face parte din prețul care trebuie plătit, despre care vom vorbi în câteva clipe.”

sursa: T.Austin Sparks. Crucea și cărarea vieții