Adunare 21 Martie 2021

24 martie 2021

Adunare 14 Martie 2021

21 martie 2021

Cea mai bună educație este înțelepciunea lui Dumnezeu

18 martie 2021

Un documentar despre huteriții de acum din Canada:

„A-ți păsa sau a nu-ți păsa”.

Pentru cei care iată, de aproape 13 ani ați urmărit acest blog, cu siguranță ați dat de postările mele despre huteriți. Am tradus marea lor cronică timp de 2-3 ani, și am publicat-o aici.
În drumurile noastre prin Europa, ne-am abătut prin Slovacia de mai multe ori, la Velke Levare și Sobotiste, am vorbit cu urmași ai huteriților, am urmărit pe internet ceea ce au scris alții despre ei și lucru de căpetenie, am găsit pe net un articol care dovedea că ei au fost se pare modelul luat de Comenius atunci când a scris Didactica Magna și a extins învățământul general la lumea întreagă. (va urma)
Așa că dacă azi sunt în lume milioane de grădinițe, școli generale și licee cu învățământ obligatoriu, acest lucru se datorează preluării de către Comenius a modelului huterit. Școli și mai ales universități existau și înainte de Comenius, (chiar cuvintele Lyceum și Academia provin din greacă, erau numele unor grădini în care anumiți profesori au înființat școli) dar grădinițe și școli generale nu s-au pomenit până la Comenius. Ideea ca toți copiii să facă școală a fost atât de bizară până la 1670, doar copiii de nobili beneficiau de oareșicare educație dată de profesori particulari, dar această idee a educației generale învins (vorba cronicarului: birut-au gândul) la argumentele bine structurate ale lui Comenius din Didactica Magna, astfel încât astăzi toată lumea citește și scrie. Aceste idei Comenius le avea de la huteriți, huteriții fiind prima comunitate din lume unde de la începuturi, din anii 1500 învățământul a fost obligatoriu de la vârsta de 3 ani.
Da, huteriții au „inventat” grădinița de copii, acum 500 de ani.
Ei nu dețin proprietate privată, o consideră păcat, trăiesc în colonii de 100-150 de persoane, lucrează în comun, educă copiii pentru a sluji lui Dumnezeu. Afirmația: „cea mai bună educație este înțelepciunea lui Dumnezeu” am luat-o din acest documentar.
Evită în mod insistent egoismul, ca fiind păcat și cultivă ingăduința, predarea voinței, condiții necesare pentru viața în comun.
Au reușit să trăiască așa timp de 500 de ani.
Originea lor geografică este prin văile care se scurg din Alpi spre Italia, unde de sute de ani existau valdenzii, un fel de prereformați, creștini care refuzau autoritatea bisericii Romei și credeau Biblia. De acolo datorită persecuțiilor au emigrat spre nord.
Adunați prin anii 1500 în ceea ce azi este Cehia (Moravia de atunci) din toată Europa, au fugit pe la 1620 în timpul războiului de 30 de ani în Slovacia, apoi în Transilvania până pe la 1770, de unde au emigrat în Țara Românească unde au stat 3 ani, de acolo în Rusia până pe la 1870, din Rusia în Statele Unite până la 1918 și de 100 de ani sunt în Canada.
Asta a fost pe scurt istoria lor.
Activați traducerea automată pe Youtube.



Un an de „ciumă”, o analiză biblică

16 martie 2021
Da, El te scapă de laţul vânătorului,
de ciumă şi de pustiirile ei.
” Psalmul 91:3

Ieri 15 martie mi-a amintit un coleg: „….azi e un an de când a venit pandemia!
Eu am pus în titlu termenul de „ciumă”, folosit în Biblie cu sens de pandemie, de exemplu: „…vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.” Matei 24:7
Incontestabil, pandemia e permisă de Dumnezeu și dacă înțelegem bine Cuvântul Său, înțelegem că e trimisă de El.
Să recapitulăm, (am scris anul trecut despre fiecare aspect, cu detalii):
1. Pandemia este o urgie trimisă de Dumnezeu să împingă înapoi poporul său „martor”, poporul evreu spre casa lor, spre Israel.
2. Pandemia a temperat multe tendințe de îngâmfare ale multor atei, a făcut să tremure împărați.
3. Pandemia a oprit multe „păcate”, concerte, meciuri, „evenimente”, marșuri ale homosexualilor, chiar pelerinaje și alte lucruri din diferitele industrii ale divertismentului și ale religiei, evenimente care aduceau întristare luI Dumnezeu, fiind păcătoase și idolatre.
4. Pandemia a făcut să explodeze comunicarea online, această comunicare este o mare binecuvântare și în același timp un mijloc extraordinar de proclamare a Cuvântului luI Dumnezeu.
5. Pandemia a întărit familiile, a ținut părinți și copii acasă, împreună, dând posibilitate de desfășurare educației neformale, familiale, iar pentru familiile creștine, educației biblice.
6. Pandemia a oprit industria distracției și a divertismentului, industria pierderii de vreme, dar nu a luat nimănui dreptul de a citi Biblia, de a se ruga, nu e interzis să ne închidem fiecare în odăița noastră, nu e interzisă citirea Bibliei. Nimeni nu poate zice acum că nu are timp, că e foarte ocupat.
7. Pandemia este evident o urgie, iar dintre toate felurile de urgii (sabie, foamete, ciumă) aceasta este numită de David: „a cădea în mâinile Domnului” sau sub alte exprimări: „sub loviturile îngerului Domnului”, sau ale îngerului nimicitor, sau îngerilor aducători de nenorociri. Așa că suntem în mâinile Domnului.
Dar, ca să nu neglijăm planul general al Tatălui ceresc, cadrul profetic, cronologic, istoric, ne întoarcem la punctul 1.
Ascultați vă rog, cei care aveți timp, ce am vorbit exact în 15 martie 2020, când s-a instaurat starea de urgență.
(pentru cei grăbiți, de la minutul 22:15)

Înregistrare din adunare 15 martie 2020


Întoarcerea poporului Israel în țara lor este Semnul principal care marchează timpul istoric pe care îl petrecem acum, înflorirea smochinului. De 120 de ani de când a început mișcarea sionistă, acest proces de strângere a evreilor în Israel se face evident sub coordonare divină, în pofida oricăror opreliști: politice, economice, militare sau chiar religioase și acum sanitare. (Acest semn (poporul Israel) nu este propriu-zis drumul nostru de creștini, ci este doar semnul de pe marginea drumului nostru, semn la care trebuie să privim, ca la circulație: circulăm cu mașina pe drum, dar privim semnele de pe margine. Scriu asta pentru acei creștini superficiali și uneori cu aere de sfinți care se întreabă că „de ce discutăm atât despre evrei și Israel?”. Răspund: „discutăm atât cât discută și șoferii despre semnele de circulație….”, mai ales când dau examen.)
Am arătat pe acest blog cu multe detalii cum:
-Dumnezeu a trimis comunismul peste Estul Europei după război…ca să plece evreii
-Dumnezeu a trimis (așa scrie la Ieremia: „voi trimite…”) emigranții în Europa, care întrețin un climat de frică și chiar teroare antisemită, ca să îi oblige pe evrei să emigreze în Israel. Acest climat horror nu se rezolvă nici prin integrare, nici prin politici de asimilare, este un fapt dovedit. Acest lucru (antisemitismul islamic) se petrece mai mult în Franța și Belgia, dar nu numai.
-Dumnezeu a permis războiul de acum din Ucraina, unde un număr încă mare de evrei (chiar președintele este evreu acum) nu vor să părăsească una din cele mai roditoare țări ale lumii, dar atât de afectată de sărăcie, corupție și de război.
-Dumnezeu a permis Brexit-ul, o mișcare economică care afectează Marea Britanie în ansamblu și îi afectează pe evreii cei mulți de acolo în particular. Brexitul este mai mult decât o mică decuplare politică și economică, cum s-a sperat de către autori. Brexitul este o prostire a „voievozilor Țoanului”, o declanșare a unui lanț de crize care numai Dumnezeu știe exact cum va conduce la exodul în masă al evreilor din Marea Britanie, așa cum s-a petrecut cu evreii de la noi în comunism. Așa că putem vorbi mai puțin despre Brexit și mai mult despre Brexod, Euroexod și Americaexod, în ce-i privește pe evreii din fiecare loc.
-nu uitați (citiți cei care n-ați făcut-o) un lucru foarte important: teologic, evreii din diaspora sunt setați să nu plece în Israel, sunt antisioniști fanatici. Ei nu vor să plece. Dar nici nu scrie nicăieri în profeți că ar fi trebuit să vrea, peste tot scrie Dumnezeu: „vă voi scoate”, de mai multe ori, de toate „ori”-le. Acest fapt este o mirare mare, mai ales că îl vedem dovedit prin fiecare miting, declarație sau articol, aproape zilnice și confirmă exactitatea până dincolo de amănunt a Planului divin descris de profeți.

Ce să zicem acum, după un an de pandemie?
Aceleași lucruri.
Pandemia are urmări, „pustiirile ciumei” cum sunt numite.
Le vedem, chiar dacă pandemia nu s-a terminat încă.
Citeam zilele trecute (martie 2021) despre scăderea economică din Marea Britanie, azi am citit despre creșterea taxelor din Statele Unite. Articolul de azi arată clar în cine va lovi, în cei cu venituri peste 400000 de dolari, anual. Foarte mulți evrei se încadrează aici. Iată încă un motiv de emigrare. Ca exemple sunt date în articol 3 state americane care, nu întâmplător au cea mai mare parte a populației evreiești din USA: New York, New Jersey și California. Citez: „Astfel, în California, cei care câștigă cei mai mulți bani ar putea avea un impozit de până la 62,6% în cadrul planului Biden, potrivit calculelor lui Jared Walczak de la Tax Foundation. De asemenea, în New Jersey tarifele combinate ar putea fi cu puțin peste 60%, în timp ce în statul New York ar putea ajunge la 58,2%.”

O mică urgie după urgie și această creștere de taxe, o pustiire a ciumei. O urgie peste celelalte.
Cât despre pustiiri, și acestea sunt profețite.
Când Dumnezeu ne-a lăsat calendarul Lui, cronologia Lui, prin profetul Daniel, a lăsat scris și mediul care va însoți istoria, iată de 2500 de ani, de la Daniel încoace: „este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.” 9:26 Așa că urgiile și pustiirile pe care le vedem: golirea satelor, golirea României, exodul, emigrarea din varii cauze, pandemia și resetările sociale ce vor urma sunt și vor fi cazuri particulare ale aceleiași istorii programate, prescrise și dovedite profetic, documentar și arheologic că așa sunt.
Să amintim și că în iunie 1967 s-a împlinit tot legat de Israel o altă bornă profetică clară: cei 2300 de ani care au trecut din anul 333 î.e.n. de la bătălia dintre Țap (Alexandru cel Mare) și Berbece (Darius al 3-lea) până la împlinirea vremurilor neamurilor, vreme în care Ierusalimul a fost călcat în picioare de neamuri.
Această pandemie va declanșa exodul evreilor din Statele Unite și vestul Europei spre Israel, așa cum au lăsat scris profeții.
Cât de bine este să știm dinainte aceste lucruri. Cât de bine că am fost avertizați: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple.” Matei 24:6 Să nu ne înspăimântăm. De aceea a fost scris.
De aceea v-am scris și eu.
Nu cumva să vă lăsați mintea aplecată spre mișcările anti-mască, spre militantismul împotriva măsurilor luate de state pentru stăvilirea epidemiei. Militantismul anti-mască, anti-distanțare este și ucigaș și sinucigaș. Mult mai repede se îmbolnăvesc și din păcate îmbolnăvesc și pe alții, cei care nu cred în covid și nu respectă măsurile de protecție și prevenire. Dumnezeu a lăsat în Biblie zeci de pagini cu măsuri de carantinare față de lepră. Nici un triumfalism de genul: „Domnul ne păzește!” nu ajută nimănui, poate ucide însă. Covidul există, este ucigaș și încă nu are leac. Dar cu siguranță nu a venit darwinistic, întâmplător. Ce groaznic ar fi fost dacă ar fi venit Covid în anii 80 când telefoanele costau 3 lei minutul, scrisorile erau citite de securitate și la radio și tv era doar Ceaușescu. Ce fioroasă stare ar fi fost. Dar acum avem WhatsApp, mail, Facebook și toate sunt ieftine. O altă dovadă a bunătății și asprimii Tatălui.
Izolarea este o măsură divină.
Vă las cu o poezie din mai 2020 despre distanțare, ca măsură luată de Dumnezeu pentru a ne apropia de El.

Această distanțare socială
are în Planul Domnului un țel
și pe pământ o cauză morală;
iar ambele au loc în paralel.

Cum paralele-s mila și asprimea1
Părintelui, de șase mii de ani,
prin ele să-și apropie mulțimea
copiilor2, ce i-au ajuns dușmani.

Întâia distanțare, chiar în rai
s-a petrecut, când omul prin păcat
n-a ascultat dumnezeiescul grai,
de-atuncea tot pământu-i blestemat.

Apoi distanță s-a creat și când
s-au înecat toții răii în potop,….
și poate astăzi te-ai trezi-ntrebând:
potopul a fost cauză sau scop?

La Babel au fost crude distanțări,
când frații brusc n-au mai comunicat,
de-atuncea sunt popoare și sunt țări
și „Uniunea” s-a împrăștiat.

Chiar Iosif, cel vândut de frații săi
și distanțat de Tatăl său iubit,
a fost ca să-i salveze pe cei răi,
ce vor forma poporul profețit.

Când Moise a proclamat urgia,
ce-a distanțat pe-ai lui de faraon,
se împlinea exact cronologia
exodului
, cum scris era-n canon.

Biserica dintâi: toți împreună
au stat o vreme, mii și mii de frați,
lor le părea că-i bine că se-adună,
dar Domnul i-a dorit împrăștiați.

Vierii îndoit de vinovați
ce și-au ucis stăpânul cu furie
au fost în toată lumea „distanțați”
și casa le-a rămas din nou pustie.

Atâtea pilde deslușit ne spun
prin profeții, urgii și catastrofe
că Dumnezeu e și gelos și bun,
…vă rog, mai ascultați câteva strofe:

Căci au rămas de spus și Vești mai Bune,
acuma în această distanțare:
-nu-i interzis să stăm în rugăciune
-….și încă se mai dăruie iertare.

„Se ne apropiem” cu mult curaj
de Preotul cel Mare, cel din cer,
ne-mpiedicați de nici un anturaj,
la El se merge drept, El n-are cler!

Despre biserici nu ne-a scris nimic,
citește toată Biblia de vrei,
dar a vorbit și nu pot să nu zic,
de Adunarea celor doi sau trei.

De mari mulțimi grămadă nu e scris
dar scrie de mulțime de cuvinte,
ce-ar trebui s-aprindă câte-un vis
și câte-un foc în fiecare minte.

Credința nu-i atunci când mergi sau vii
cu alții pe la vreo clădire „sfântă”,
ci când din zori și până-n seri târzii
o agonie bună te frământă.

V-am scris, să nu vă impacientați
să nu lăsați neliniștea să crească,
chiar de vom fi o vreme distanțați,
și toți vom fi de-acum „creștini cu mască”.

Urgia comunistă a venit
ca vreme când s-a arătat mânia,
dar Dumnezeu prin ea a rânduit,
să-i scoată pe evrei din România.

Probabil și-acest virus călător
e-un înger rău, răspânditor de moarte,
trimis la un popor neascultător,
să umble ca să-și facă pașapoarte.

Căci Cel ce-a risipit pe Israel
cu gelozie crudă și asprime
își face milă iar acum de el,
cum a lăsat prorocul din vechime….

….și cum e scris în vechile hrisoave
că îi va strânge iar ca un păstor.
Vestiți aceasta neamuri în ostroave!3
că Domnul e și drept, și iubitor.

12 mai 2020

1. Romani 11:22 „Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu…„
2. Ieremia 3:22 „Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile. „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru….„
3. Ieremia 31:10 „„Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.





Apărarea Evangheliei

13 martie 2021
Înregistrare din adunare 7 Martie 2021
Apologia, sau apărarea evangheliei înseamnă capacitatea de a explica tot Planul lui Dumnezeu

Vorbirea de duminica trecută are două părți: în prima parte am explicat puțin termenul și contextul, în partea a doua am exemplificat cu un text din Osea 12.
Introducere, despre apologie min 0:00
Text biblic 1 Petru 2:19-3:18a min 0:50
A fi creștin nu este o religie, ci o națiune min 3:50
Ca adunare să nu dorim să ne asemănăm cu statele, cu instituțiile min 5:39
O idee nu este adevărată dacă o rostește cineva care are prestigiu min 6:33
Nu trebuie să fim relevanți pentru cei din jur min 7:37
Ne face bine omului nostru lăuntric să suferim min 8:43
Noi avem la dispoziție asistența îngerilor min 9:33
Păcatul împietrește, nesimțește min 14:07
Să nu întoarceți rău pentru rău este teroare pentru firea pământească min 15:40
Este voia lui Dumnezeu să suferi pentru bine min 20:37
Apologia=a da un argument, o logică, un răspuns min 21:23
Nu prea vezi bătrâni fericiți, dar cine are nădejdea învierii este fericit min 22:52











Înregistrare adunare 28 februarie 2021

8 martie 2021

Carte sau film?

6 martie 2021

-Ai citit cartea asta?
-Am văzut filmul.
E un dialog des auzit, des purtat.
Recent am citit cartea „Lista lui Schindler”.
Schindler, neamțul „bun” care a salvat în jur de o mie de evrei din Cracovia, angajându-i la fabrica sa.
Cartea stătea la coadă pe raft, o răsfoisem, dar doar după ce am vizitat Cracovia de 4 ori, după ce într-o seară de toamnă târzie sub poarta pe sub care intrau trenurile în Auschwitz Birkenau am văzut și auzit un grup de evrei bocind,
cântând, nu știu, cu glasuri moderate, am înțeles realitatea tragică a legăturii dintre evreii de azi
și moartea strămoșilor lor și mi-am dorit să citesc cartea.
Și filmul este pe net, are peste 3 ore.
Când am fost la Cracovia am văzut semne spre „fabrica lui Schindler”, cunoșteam subiectul, dar n-am vrut să merg ca snobul să vizitez ceva despre ce n-am citit.
Acum am citit mai întâi cartea și apoi am privit și filmul.
Filmul e mult mai slab ca și cartea.
Și cam așa e întotdeauna.
(Oare nu putea Dumnezeu să ne lase un film, nu o carte?
Putea, că e înțelept:…așa pe un colț de cer să fie ca un ecran și acolo să se deruleze continuu filmul Lui.
Dar cred că și dacă ar fi așa, oamenii ar întoarce capul și nu s-ar uita la film, sigur ar decreta că numai bigoții privesc acel film și că trebuie să te uiți în altă parte. Așa e și cu cartea Lui.)
Odată că dacă n-ai citit cartea nu înțelegi filmul, apoi că filmul ia din carte poate10%.
Filmul nu conține gândurile oamenilor, nume, date, e greu să le vezi în film, ca regizor trebuie să inventezi dialoguri ca să verbalizezi gândurile. Asta strică la film, și la lungime și la originalitate, pui ce n-a fost.
Cartea Lista lui Schindler e carte-document, e mărturie.
Despre martorii lui Dumnezeu, despre evrei.
De ce nu ne-a lăsat Dumnezeu un film, ci o carte?
De ce a scris că „ferice de cine citește”?
De ce? Pentru că Dumnezeu se definește pe Sine: Cuvântul, nu imaginea.
Cu (filmul și cartea)Unortodox a fost la fel, deși mai întâi am văzut filmul pe Netflix și recent am citit cartea.
Iar cartea e mult mai bună ca filmul. Gândurile unei fete crescută în ramura hasidică a evreimii cu toate limitările și cu ciudățeniile ei.
Acum mai am o pereche carte-film: Dezinformarea, de Pacepa.
Cea mai ieftină armă, gheara de aramă a împărăției a patra: minciuna. Este și carte și film. Minciuna că armă de război.
  Mă întorc la închipuirea cu filmul pe cer. Că oamenii nu s-ar uita și dacă Dumnezeu ar derula un film pentru ei. Dar oare creația ce este? E mai mult decât un film, ne-a pus Dumnezeu de la naștere să trăim căldură și frig, durere și ușurare, iubiri și frici, emoții și liniști, îngrijorări și bucurii, slăbiciuni și tării, smeriri și îngâmfări, toate ca „imagini” ale Persoanei Sale, suntem copiile Lui, copiii Lui.
Toți oamenii.
Răzvrătiți și rebeli, înșelați și cu capul întors de la Tatăl, cu urechile surde, cu ochii orbi, atrași de jucăriile, scamatoriile și circul dușmanului Lui.
Nici realitatea vieții ca un teatru real în care trăim pe viu, nici admirarea istoriei și a prezentului ca un film pe care-l privim ca pe un ecran nu ne vor face să înțelegem pe Tatăl.
Trebuie să citim cartea Lui, s-o înțelegem, să-I înțelegem iubirea și asprimea Tatălui, motivele pentru care ne împinge și ne restrânge, ne copleșește cu iubire în tinerețe și pe cei ce nu se pocăiesc îi lasă să culeagă roada nesiguranței și disprețului pe care l-au semănat toată viața.
Dacă nu înțelegem gândurile Creatorului, degeaba privim filmul creației, degeaba trăim realitatea creației.
Niciun film nu poate face ce face o carte: să descrie în mod descriptiv gânduri, motivații, și mai ales justețea unei decizii.
De ce Dumnezeu este drept?
Cât este de atotcuprinzătoare dragostea Lui!
Voi da un singur exemplu: foarte mulți din cei cu care discut pe net și resping Biblia, afirmă că motivul respingerii lor este faptul că au găsit în Biblie un Dumnezeu crud, un Dumnezeu care poruncește unor împărați să distrugă cu desăvârșire cetăți cu mii de locuitori în ele sau țări întregi. Un Dumnezeu care este dragoste cum poate să facă așa ceva? se întreabă mulți.
N-au citit bine, n-au citit destul, n-au citit atent.
Ceea ce au observat ei este doar actul de justiție, nu cauza condamnării.
Ca și cum cineva ar nimeri în evul mediu la condamnarea la moarte a unor ucigași în piața centrală a unui oraș medieval european și privind execuția l-ar prinde mila de „bieții condamnați”.
Dacă nu știi câți oameni au omorât aceia, vezi doar o parte a „filmului”.
Toate „exterminările” din Biblie au fost acte de justiție.
Dumnezeu a pedepsit inechitatea socială și cauzele ei: idolatria, viața în pofte, traiul după plăceri.
Citiți bine cartea lui Dumnezeu, gândurile Lui, ca să înțelegeți bine Voia Lui.
Căci Dumnezeu „…are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.”


Spice dintre snopi

6 martie 2021
Pentru hrana ta duhovnicească strânge „spice” numai dintre „snopi”, adică nimic din ceea ce este strâns de duhul vreunei partide religioase (învățături, ceremonii, etc.), dacă vrei să fii liber.
Fratele Moldoveanu despre „grupări”, snopii din care n-avem voie să smulgem spice.

Fratele Moldoveanu a crezut și practicat acest adevăr biblic.
A stat deoparte de cultele și sectele religioase, deși atât cât a trăit a fost atras de unii și alții, iar după moarte îi este deformată memoria cum că ar fi fost -ist, sau -al, sau -aș.
Aș!?
Ce bine că a scris cărți!
Ce bine că s-a înregistrat ce a vorbit!

Ea a zis: Dă-mi voie să strâng și să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor. Şi de azi dimineaţă, de cînd a venit, a stat în picioare până acum, și nu s-a odihnit decît o clipă în casă.” Rut 2:7 meditații de Nicolae Moldoveanu la cartea Rut. O cărțulie mică pe care am primit-o de la autor în 1989, când am fost la el în vizită la Sibiu, prima dată. De fapt erau două cărți într-una: meditații la Rut și la Obadia. 



Citez din carte:

"A. Nu aștepta nimic de la aproapele tău. Fii însă mulțumitor pentru fiecare gest bun. 
B. Unde sălășluieşte credința adevărată acolo se află și buna-cuviință și smerenia și înțelepciunea și dragostea. Este o lege de neîntrecut. 
C. Pentru hrana ta duhovnicească strânge „spice" numai dintre „snopi , adică nimic din ceea ce este strâns de duhul vreunei partide religioase (învățături, ceremonii, etc.), dacă vrei să fii liber. 
D. Nu-i timp de odihnă în timpul secerişului. Strânge toate „spicele” dintre „snopi”," pag 26

Fac o divagare legată de ceea ce a făcut Boaz. În legea lui Dumnezeu dată prin Moise este scris un paragraf legat de dreptul săracului și străinului: "Când vei secera holdele ţării, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău şi să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor.... Să le laşi săracului şi străinului." Levitic 19:9-10 Deci Boaz a respectat această cerință divină și s-a calificat astfel pentru lucrarea de Răscumpărare a moștenirii lui Elimelec, ruda lui. Lucrurile sunt extrem de complexe în simplitatea pildelor profetice și am meditat la ele acum 4 ani când am fost în Israel tocmai pe vremea secerișului orzului. 

Orzul este o imagine a adunării. 
Dar să continui să citez din carte:
Rut 2,15: „Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: Lăsați-o să culeagă spice şi între snopi, și să n-o opriți;” 
"A. După ce te-ai săturat poți lucra. Trebuie însă să te scoli din locul unde eşti și apoi să porneşti la lucru. 
B. Să culegi spice dintre snopi, dar să nu le mai faci snopi, ci să scoţi boabele din ele, ca să faci pîine. Aşa a făcut Rut (vers, 17). 
C, Să nu oprim pe nimeni din cei care strâng spice dintre snopi, ci dimpotrivă, să-i încurajăm în lucrul acesta, Ei strâng tot în hambarul lui Dumnezeu." pag 32
Iar ultimul sfat: 

„….să nu te întâlnească cineva pe alt ogor…”

Rut 2,22: „Și Naomi a zis către noru-sa Rut. „Este bine, fiica mea, să ieși cu slujnicele lui, și să nu te întâlnească cineva pe alt ogor.
A. Cunoașterea binelui este o necesitate a vieții. Nu-ţi poți păstra viața dacă nu știi să deosebești binele de rău.
„Este bine… să ieşi cu slujnicele lui…” Să fii nedespărțit de slujitorii adevăraţi ai lui Dumnezeu este bine — viaţa singuratică este un rău.
B. Ogorul lui Dumnezeu este unul singur. Sutele de partide religioase în creștinism nu sunt ogorul Domnului. EI nu lucrează în duhul vreunei partide, pentru că El este nepărtinitor, iar slujitorii Lui sunt ca El.
Dumnezeu Își alege slujitori numai din cei născuţi din EI, care-I seamănă în totul. Aceştia nu merg să lucreze în alt ogor.
Duhul de partidă nu este ogorul lui Dumnezeu.
” pag 37
Este un curaj, în această lume confuză și numai să afirmi ideea de claritate.
În Babilonia care ne înconjoară, să ai în minte Ierusalimul, să visezi la Ierusalim, să-l idealizezi, să îi dorești rezidirea este ca o declarație de război.
Obișnuiți cu cămășile de forță de tot felul ale cultelor și asociațiilor oferite de state în diverse epoci istorice, cei mai mulți creștini nici nu mai pot face un exercițiu de imaginație să vadă cum ar fi fără.
Pentru politicienii și guvernanții dirijați din umbră de clericii vechilor religii, constrângerea prin aparente „legi” și „reglementări” a fost placa uzată pe care au cântat-o fiecărei generații de „fanatici”, „care vor altă religie”.
Pentru creștini ca Moldoveamu, sau Moisescu, sau Ioanid, a sluji încorsetat de astfel de cămăși de forță nu ar fi însemnat doar un semn al nebuniei, ci nebunia însăși. De aceea au refuzat blând dar ferm, orice ofertă de „armură de-a lui Saul”, orice înregimentare în cutare cult.
Cât e de ridicolă pretenția de adevăr din spatele „nevoii” de „organizare” vedem din felul de tip „casă de nebuni” în care se „acceptă” și se „resping” în același timp cei cu diferite tipuri de cămăși.
Președinții de culte sunt niște mici papi peste autocefalii evident sectare, în timp ce pastorii de mai jos, de dragul „banilor de benzină” se duc unii la alții la „predicat”. Destul de strâmți să nu cedeze niciunul, suficient de largi (sau lacomi) să se sufere. Ridicolă situație. Toate acestea în Numele Celui care prin apostolul neamurilor Lui a lăsat înfierat cel mai dureros păcat: sectarismul, eu sunt al lui cutare.
Dar cine să priceapă lucrul acesta? vorba lui fratele Niculiță.
Pe de altă parte, ascuțimea de atenție în a observa aceste amănunte ale voii lui Dumnezeu trebuie să se manifeste și în observarea altor amănunte nu mai puțin importante, cum ar fi Dragostea lui Dumnezeu, Mânia Lui, Evlavia (angajamentul), Judecata, Planul lui Dumnezeu, într-un mod în care sămânța dură, dar dătătoare de viață a Cuvântului divin să fie îmbrăcată în pulpa dulce, aromată și hrănitoare a rodului divin al bunătății, facerii de bine, fidelității, etc., cum cu gingășie suntem învățați de Tatăl să fim și noi, prin fiecare fruct creat spre săturarea stomacului.
Ducând comparația un pic mai departe, socotesc că tocmai acest rod divin este slobozit atunci când omul se debarsează discret de încorsetările nebiblice ale înregimentărilor de orice fel, când se eliberează.
Cât despre ridicolul „cultelor” mai este de scris.
Diavolul însuși are ca obiectiv ridiculizarea celor ce cred, dar pentru a-i putea ridiculiza trebuie să-i ducă treptat într-o stare de râs și să-i și facă să nu vrea să iasă din ea. Ioi.
Din fericire avem exemple de oameni care nu s-au lăsat păcăliți de „jucăriile” gradelor și funcțiilor, a felului lumesc, ierarhic al stratificării între „frați”, oameni care au refuzat podiumuri și scaune, tocmai pentru că vor să stea odată pe scaunul de domnie al Gloriei Mielului.
(Din discuția telefonică cu fratele Ionică de la A. căruia îi mulțumesc pe această cale.)


%d blogeri au apreciat: