Fiii prorocilor

26 Iunie 2015

Apar de mai multe ori în Biblie, prin Împărați.
Căutați cu search pe telefon.
Cine erau ei?
1.Dar cine erau prorocii?
Ce înseamnă a proroci?

David prorocea cu harfa, leviții proroceau cântând psalmi la templu, erau rânduiți cu schimbul la această slujbă.

Încă de pe vremea lui Moise au fost instaurate cântările ca martori, am scris cândva:

”Știa Dumnezeu că legea va fi uitată, dar Dumnezeu are nevoie întotdeauna de doi martori, nu doar de unul.

Legea, textul în proză se învață greu și se uită ușor.
Cântarea, textul cu rimă, se învață ușor și se uită greu:
Deut 31: 21 ”cântarea aceasta care nu va fi uitată și pe care uitarea n-o va șterge din gura urmașilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor.” Legea va fi uitată, cântarea nu.

Acestă putere de a rămâne neștearsă în memorii  face cântarea un instrument atât de puternic.”

Am comparat melodia cu farfuria și textul cu mâncarea:
Muzica e poezie pe melodie.
De ce poezie și nu proză? 
Diferența o dă rima.
Rima ușurează învățarea.
De ce să adăugăm melodie?
Melodia ușurează și mai mult învățarea, reținerea, memorarea, redarea.

Scopul muzicii este unul didactic. Să transmită ușor învățăturile.

Asta am găsit în Psalmul 47:7 (trad GBV 1989) ”Cântați psalmi pentru învățătură”. Drept e că nicăieri n-am găsit să cânte pentru gâdilirea urechilor.
Am mai găsit în Psalmul 49:4”Îmi voi pune învățăturile pe harfă…

Compar învățătura sub formă de cântare (chiar și lauda sau rugăciunea este un mijloc de zidire) cu o farfurie cu mâncare. Cuvintele sunt mâncarea, melodia este farfuria. Decorarea farfuriei nu face mâncarea mai gustoasă iar decoratorul de farfurii nu este bucătar. O învățătură bună este ușor de transmis sub formă de poezie, este și mai ușor sub formă de cântare.”

După ruperea împărăției la moartea lui Solomon, leviții care locuiau printre cele 10 seminții abătute s-au retras în cea mai mare parte pe teritoriul seminției lui Iuda și Beniamin. Dar nu scrie că s-au retras absolut toți.

Este posibil să mai fi rămas mulți, iar acei 100 de proroci despre care scrie că Obadia (pe vremea lui Ahab) i-a ascuns în câte o peșteră și i-a hrănit sunt probabil urmașii acestor leviți rămași în Israel, un fel de rămășiță. O pildă pentru noi.

Ilie spune că după ce Izabela i-a ucis cu sabia pe prorocii Domnului a rămas singur (așa credea el), Domnul îi spune însă că mai sunt 7000.

Când citim Ezra și Neemia vedem că la reîntoarcerea din robie, grosul populației sunt leviții. Motiv suficient ca Petru la minunea de la poarta frumoasă să spună ascultătorilor atenți: ”voi sunteți fiii prorocilor”… și au mai crezut 2000.

2.Deci, am văzut că leviții erau prorocii, urmașii lor până după rusalii (mai ales cei ce au crezut Cuvântul) sunt numiți ”fiii prorocilor” și mai vedem o categorie în Matei 23: fiii celor ce i-au omorât pe prooroci: cărturarii și fariseii.

Tu în care categorie te încadrezi dragul meu? Cum stai cu credința în Cuvântul lui Dumnezeu? Crezi cuvântul crucii care te pune să te lepezi de tine și de lume sau cauți adăptarea și compromisul pentru a scăpa de prigoană?

3. Ești fiu de proroci sau fiul ucigașilor lor?

Prorocii, leviții, seminția aleasă sunt amintiți în Petru: ”noi însă suntem o seminție aleasă”. Suntem sortiți să slujim casei lui Dumnezeu, să știm cum să ne purtăm în casa lui Dumnezeu, să facem treburile casei, să ne îndeletnicim în totul cu ele?

Puneți aceste întrebări, lasă mintea ta să se întristeze și să te ducă la pocăință față de Dumnezeu în toate lucrurile care nu le vezi în tine ca fiind conforme cu Cuvântul scris. Nu te adapta la cea mai la îndemână formă de conformism religios, ci adaptează-te la cel mai strict sens de conformism biblic, nu vei regreta! Aceasta înseamnă să-ți iei crucea.

Fiii prorocilor cu suferințele și moartea lor sunt exemple pentru noi, erau socotiți ca niște oi de tăiat, Izabela chiar i-a tăiat. Oamenii te taie, prima dată de pe planul de vizite, apoi din agenda telefonică, apoi de pe toate listele lor în care alții se trudesc să se înscrie.

Poate nu-ți plac corbii, ai fi vrut să fie porumbei, dar nu te-ai fi mirat deloc, ar fi fost normal, corbii sunt carnivori, porumbeii nu, trebuia ca tocmai niște păsări carnivore să aducă carnea, tocmai niște vaci ce alăptau cu vițeii închiși în grajd să plece în direcția opusă, ca să înțelegi că prin aceste stări nefirești ești păstrat și mântuit.

Fiii prorocilor, mai târziu parte dintre fiii robiei, la întoarcerea din robie. Vedem în cărțile Ezra și Neemia frământările celor întorși din robie, să fie rugăciunile din Ezra 9 și Neemia 9 și rugăciunile mele și ale tale.

Mărit să fie Domnul!


”Informatori din rândurile lor, agenţi acoperiţi, clerul …”, nimic nou sub soare,

25 Iunie 2015

Există pe internet o notă raport a Poliției din Bucovina de Nord despre activitatea sectelor religioase în anul 1943. Peste 500 de credincioși neortodocși au fost închișți atunci în închisoarea din Cernăuți. Se observă din notă că nimic nu este nou sub soare. Și atunci poliția și siguranța urmăreau de aproape pe credincioși, erau ajutați de cler și de profesori. Și atunci erau informatori și agenți între credincioși, ca și mai târziu pe vremea securității și ca întotdeauna.

Citez din notă (pag 405, (55)) cu referire la Creștinii după Evanghelie:

Problema se va urmări pe raza întregului Inspectorat de Poliţie,
în special în judeţul Dorohoiu şi Rădăuţi, unde numărul sectanţilor este destul de mare.

a. Se vor culege informaţiuni asupra:
– locurilor unde se ţin adunări,
– materialului de propagandă,
– informaţiuni cu privire la propaganda orală,
– idem cu privire la diferite manifestări,
– idem cu privire la colectele de bani şi în natură pentru ajutorarea celor din închisori sau lagăre,
– idem asupra acţiunei de propagandă în rândurile lor pentru revenire la ortodoxism.

b. Se va avea în vedere următoarele obiective:
casele suspecte,
predicatorii şi conducătorii,
membrii fanatici şi ceilalţi,
– cei reveniţi la ortodoxism sau trecuţi la alte culte, etc. etc.

c. Mijloacele normale vor fi organele echipei speciale, iar cele suplimentare:
– informatori din rândurile lor,
– agenţi acoperiţi,
– clerul şi ajutoarele lor,
– creştinii ortodocşi,
– organele administrative locale şi
– corpul didactic.”


”Înadins se fac că nu știu” Evoluționismul pe nedrept numit știință (3)

23 Iunie 2015

”Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor, şi vor zice: ,,Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!„  Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,  şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă.  Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.”
2 Petru 3:3-7

O prefăcătorie conștientă, ar fi o altă exprimare pe românește a expresiei: ”înadins se fac”, adică se prefac.

E un diagnostic crud al Cuvântului lui Dumnezeu față de starea de neglijare a Lui de către creaturile lui. Oamenii stau în mod conștient într-o stare de evitare, de ocolire, de dispreț a Creatorului lor și a Cuvântului Său. Ca niște copii ce-și ignoră părintele.

Insistența majorității oamenilor asupra teoriei evoluției nu este în mod sigur singura opțiune rămasă în urma analizei de către minți reci a tuturor variantelor ”științifice”, ci prima și cea mai la îndemână minciună a unor minți care în mod voit caută cea mai bună scuză pentru prefăcătoria lor.

Ce are a face aceasta cu noi? Are mult de-a face!

Tragem concluzia de aici că semenii noștri care neagă creația nu sunt niște minți raționale care au analizat opțiuni științifice și au tras concluzii logice evoluționiste, nici nu sunt niște înșelați ai primilor care orbiți  de renumele ”oamenilor de știință” înclină steagul convingerilor spre turma cea mare, ci absolut toți oamenii iubesc minciuna înadins și se complac în totalitate în prefăcătorie de mase.

Este ca la carnaval, o lume și o vreme în care toți poartă masca.

venice

Evoluționismul este o mască dragii mei, nu un chip, nu-l luați în serios! Așa cum la Carnaval la Veneția, nimeni nu crede că sub chipul de mască de fată zâmbitoare este cu adevărat o față de fată zâmbitoare, tot așa să nu credeți că cineva ”crede” evoluționismul din convingeri raționale bazate pe analiză. Nu, nu, ”înadins se prefac că nu știu”, unii chiar zic: ”nu știu”, dar este o prefăcătorie. Oamenii vor să nu știe, le place să nu știe, evită să se pronunțe ca să nu răscolească cugetul, nu dau drumul minții să cugete la aceste lucruri, au cugetul înădușit.

Ce are a face aceasta cu noi? Are mult de-a face!

Știind că evoluționismul este o mască, vom trata persoana care-l poartă nu după zâmbetul măștii, ci după tragedia chipului de sub ea. Nu vom lua masca in serios, ci o vom da jos repede. ”Hai să nu ne mai jucăm!””Gata cu prosteala!” ziceam în copilărie. Cam așa ar trebui să tratăm așa-ziții evoluționiști, așa-zisa știință. Nu o analiză ne arată că ei sunt prefăcuți, ci o axiomă: Cuvântul lui Dumnezeu. Credem așa pentru că e scris, de aici plecăm mai departe. Dacă Cuvântul spune despre oameni că sunt prefăcuți când nu afirmă creația, așa este și nu ne îndoim de acest adevăr. Nu este o chestiune de ”oare”?

(Primul cuvânt rostit de diavol omului a fost: oare. Asta e părerea diavolului despre Cuvânt. Dragul meu, să nu fie și părerea ta!)

Să nu-l rostim pe ”oare” în fața adevărurilor simple, numai pentru că ne-ar place să nu fie așa.

Nu pentru că de mulți ani conduc Toyota, ci pentru că poartă tâlc în ea, dau mai jos această reclamă la Toyota. Banditul prefăcut în femeie și-a ales greșit mașina:
Șoferul care nu cade în cursă spune: ”-Este o capcană! Ai văzut tu vreodată o Toyota în pană?”

Dacă cel ce crede evoluționismul e un tâlhar, atunci se înșeală pe sine primul, apoi pe alții. Dar așa cum acel șofer știa că Toyotele nu se strică, să știm și noi că evoluționismul este o mască, nu un chip, o spune Cuvântul lui Dumnezeu și ne este de ajuns. În dialogurile cu semenii noștri așa-zis ”evoluționiști” să-i aducem repede la momentul când își dau singuri masca jos și își privesc fața (nu masca) în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu. Adică se pocăiesc.


A murit una din cele mai fidele ”cititoare” ale blogului

20 Iunie 2015

Aș scrie ”a plecat la Domnul”, ”s-a dus acasă”, ”s-a mutat”, a adormit” sau alte expresii ce le folosim să înlocuiască tristul cuvânt.
Dar…
Când cu Lazăr, Domnul Isus a spus: ”Lazăr a murit!”

Sora Estera a murit. De 25 de ani la pat, paralizată progresiv, de 21 de ani oarbă, de 3 ani fără voce.
Sigur mulți dintre voi o cunoașteți sau cel puțin ați auzit de ea.
Cum citea ea fiind oarbă? Îi citea soțul. De fapt așa ne-am cunoscut. Mai întâi pe blog, apoi telefonic, apoi pe viu.

Și așa am cunoscut pe mulți dintre cei, (nu spun câți), îmi călcați zilnic acest prag al acestei odăi virtuale numită blog.

Respectul și onoarea pe care le port cititorilor mei mă fac să slujesc cu pretenții, să nu am în vedere doar pe câte-un ”haiduc” virtual sau altul, pe care-ți vine să-i pleznești cu vorbe cu 2-3 înțelesuri. Dar e riscant, că pe blog nu știi pe cine nimerești, poate când ”dai”, un nevinovat o ia ca pentru el și l-ai rănit fără voie. Când scriu am în vedere pe cei slabi, pe cei sensibili, pe cei ce suferă, pe unii ca sora Estera sau…
…a mai murit ”străini și călători”, Duțu, nu l-am cunoscut, dar dădea ”like” la aproape tot ce scriam. La un moment dat m-am supărat, apoi m-am supărat că m-am supărat.
…pe vremea când am deschis și am moderat grupul (pe yahoo) Masa Rotundă 2 am primit o cerere ce m-a umplut de emoții (era prin 2006): Vasile Branzei a cerut să fie primit membru pe grup. Despre Vasile B. tata îmi vorbea cu respect, l-a cunoscut în București prin anii 50. Generația bunicului meu.  Apoi pe blog mai citea Pascu Geabou, chiar comenta. S-au dus amândoi.
…..a mai murit Adina, fiica prietenei noastre. Nu știam că mama ei citește blogul. Am testat anul trecut și azi am aflat rezultatul testului. Am scris o poezie cu gândul la ea, la ei: dar nu le-am spus. Azi am întrebat-o: ”mai citești blogul?”,” -Da. V-am scris o poezie, ai găsit-o?”,” -Da, 30 iunie 2014, Când ai în suflet un mormânt.” Mi-a mulțumit. Singurul care a comentat la poezie a fost soțul sorei E. cu ideea lui. ”unii cară cimitire”. Azi  am vizitat amândouă familiile.
Jugul fratelui s-a terminat, dar și viața lui e stoarsă. A slujit de tânăr, ca un martir soția invalidă. Am nimerit în orașul lor chiar în dimineața aceasta, știau că vin, dar când am sosit eu tocmai pleca medicul care constatase decesul. N-am avut cuvinte, nu sunt bun mângâietor.
La familia Adinei am citat (mulțumesc lui CM pentru link) poezia lui Virgil Carianopol: Aripile (Ca să nu ziceți că nu poate ieși nimic bun din Caracal, VC a fost născut la Caracal.)

O las aici pentru că vine vremea să zburăm.

Aripile,    de Virgil Carianopol

Nu-mi pune aripi! – am strigat
spre îngerul ce mă ţinea
când îmi vâra aripi cu sila
şi-n umeri mi le îndesa.

Nu vreau!
Dar el, cu o răbdare
pe care numai îngerii o au
Nu mă lăsa, deşi din ele,
Spuneam că nu ştiu cum să dau…

N-auzi?? – strigam.
Tocmai cu mine?
Nu fi aşa ne-ndurător!
Nu le strica, le pui zadarnic.
Eu niciodata n-am să zbor!

Eşti surd?? l-am zguduit lovindu-l.
Dar el tot mai aprins lucra.
Ştia că voi avea nevoie
Ştia c-odata voi zbura! …..


Protejat: Înregistrări adunare iunie 2015

14 Iunie 2015

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Ape otrăvite

14 Iunie 2015

”De aceea, asa vorbeste Domnul ostirilor despre proroci: „Iata, ii voi hrani cu pelin si le voi da sa bea ape otravite; caci prin prorocii Ierusalimului s-a raspandit nelegiuirea in toata tara.” Ieremia 23:15

Tata de jos m-a învățat că e ceva mai rău ca sărăcia: datoria.

Iar Tata de sus m-a învățat în Cuvântul Lui că::

E ceva mai rău ca lipsa mâncării; prezența unei mâncări otrăvite.

E ceva mai rău ca lipsa apei: apa otrăvită.

Fântânile din Biblie au un simbol în ele. Unii le săpau (deveneau mari prin asta), dușmanii le astupau cu pietre, alții iarăși le deschideau și tot așa. Apa bună înseamnă viață.

Dar apa rea?

Avem două exemple: apele rele de la Ierihon vindecate cu sare și ciorba de curcubete de la Ghilgal vindecată cu făină.

Apa rea, ciorba stricată, apele otrăvite reprezintă învățătura care curge, dar otrăvește. Poate e dulce, poate are gust bun, dar e otrăvită. Nu toate otrăvurile au gust respingător. Cele ”eficiente” au gust bun, înșelător. ”prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşeală inimile celor lesne crezători.”

Cine și cu ce va vindeca ciorba de practici carismatice înșelătoare? Cine va turna sare în ele, sau făină?
Cine va pune eticheta corectă pe ele? Când? Abia atunci când nivelul de intoxicare prin acumulare va depăși pragul letal?

Apa curată atunci e sigur că e curată când o scoți tu singur din izvor sau fântână sau vezi pe cel ce o scoate. Fântâna apei vieții e Cuvântul lui Dumnezeu. Când cel ce vestește vezi că face practici departe de ce scrie în Cuvânt atunci ce învață acela sigur sunt ape otrăvite. Nu contează ce etichetă are pe cana cu care te servește. Să nu te impresioneze orice apă, poate colorată, poate dulce, poate mirositoare. Industria băuturilor dulci este uriașă și în domeniul religios.


Prin mărturisirea cu pixul se ajunge la catolicism

13 Iunie 2015

Adică de unde am plecat.
Strămoșii noștri în ale credinței au lepădat practicile nebiblice și iată că unii care se numesc urmași ai lor le pun la loc, numindu-se ei pe ei fără să știe după Cuvântul pe care nu-l cunosc: ”Căci, dacă zidesc iarăş lucrurile, pe cari le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.”
Semnalez doar acest fenomen, e prea amplu, e prea mare guralivul ce-l promovează și metoda a avut deja inaugurarea oficială la Believ3 (Believ3 în ce vor ei, că eu cred mai departe în Domnul Isus și în Cuvântul Lui.)
Cuvânt în care nu scrie nimic despre popi, acatiste, cruci cioplite și alte inovații, doar despre pocăința și credința în Cristos.

Aceasta este imaginea (pentru cei foarte grăbiți).

acatisteProcedura este că ”păcătosul” să-și scrie păcatele cu pixul pe o hârtie dată de nenea popa, să prindă apoi hârtia cu o pioneză primită tot de la nenea popa (sau de la un țârcovnic de-acolo, în sfârșit)  pe scândurile cele ținute tot de un aghiotant, se lucrează în bandă. Nu-mi vorbiți vă rog frumos de cuget și de emoții, și de că oamenii sunt cercetați și unii chiar mântuiți. Mântuire înseamnă și renunțare la astfel de practici.

Aici este filmul pentru cei ce au vreme mai multă, (vezi de la minutul 58):

Să nu-mi spuneți ”dar tu faci așa ceva”? că nu fac.
Dar tu ce faci? să nu mă întrebați, că vă răspund că uite, de exemplu acum vă scriu vouă, că pe mine mă citiți. Mai fac și alte lucruri, dar nu din astea ca aceștia.

Dacă aveți vreme multă de tot atunci citiți ce au scris și alții, aici de ex.

A fost la mine în oraș fenomenul, nu știam tenebrele unde a fost clocit, dar a scos pui:

Un pui este și faptul că unul din pastorii care s-a opus fenomenului, (culmea: de la o biserică ”organizatoare”), probabil mâine va fi detronat de ”lupii tineri” din haita de unde  m-a dat și el pe mine afară acum 22 de ani. Nu mă bucur deloc, omul a fost și este sincer, a vrut să vindece Babilonul prin opoziția lui și fiarele îl sfâșie zâmbind. Poate se dezmeticește.

Îmi amintesc discuția cu pastorul meu de atunci, cum îi spuneam că nu ar trebui să avem formalisme, tipicuri în adunare, gen serviciu divin, repetiții, etc. Atunci (era în 1993) el mi-a zis: ”adu-mi te rog un pahar cu apă!”. M-am dus la bucătărie și în timp ce apa curgea (să vină rece) el mi-a strigat din living: ”dar fără pahar”. M-am prins de șmecherie: că adică conținutul stă doar în formă, nu se poate fără formă. Am închis apa, am luat paharul gol, m-am dus în fața lui și stând în picioare i-am spus: ”nu pot să vă dovedesc că conținutul poate exista fără formă, dar pot să vă dovedesc că există formă fără conținut” și am întors paharul cu fundul în sus. Se pare că a trebuit să treacă 22 de ani ca să vadă că paharul e gol, că vinul nou crapă burduful vechi. Sperăm! Există viață și după pastorat, sunt multe mărturii, iată una.

Închei cu un citat din Schaeffer, din Demisia rațiunii: ” Am ajuns deci la acest loc de temut în care cuvântul Isus a devenit dușmanul persoanei Isus și dușmanul învățăturii pe care a dat-o Isus. Trebuie să ne temem de stindardul fără conținut al cuvântului Isus, nu pentru că nu-L iubim pe Isus, ci pentru că-L iubim. Trebuie să combatem acest stindard fără conținut…..căci el servește ca mijloc de manipulare sociologică.” pag 64-65 e la concluzia ”e” de aici.


%d blogeri au apreciat asta: