Dumnezeu ne-a creat ca să-i dăm Lui Slavă?

29 Mai 2012

Întrebarea lui Mircea Stoian de la antena 1.

Ce trist este că oamenii s-au rătăcit în gândurile lor atât de departe. Nu vorbesc de Mircea Stoian. Dacă a exprimat cu mirare ce a exprimat este că a fost sincer. El a exprimat din păcate opinia comună. Chiar mulți creștini cred la fel. Cum adică slavă?

Dacă vreodată Mircea Stoian se va întoarce la Domnul va regreta și va plânge ce a spus aici.
Domnul să-i dea pocăința!

Mai târziu în emisiune a mai exprimat opinia, ”gura lumii”: ”NU SCRIE PĂ MINE, nu scrie pă mine”. Adică nu scrie pe el că este proprietatea lui Isus Cristos. Așa este, încă este proprietatea altuia, el se crede însă propriul stăpân, dar nu e.

Da, Mircea Stoian, din Noe, bunicul nostru comun ne tragem toți, din Noe cel care stătea de vorbă cu Dumnezeu și care l-a crezut pe Dumnezeu. Apoi de 4500 de ani încoace ne-am tot stricat și îndepărtat în gândurile noastre.
Alin s-a apropiat, apropie-te și tu Mircea și dă slavă lui Dumnezeu!


”Să aducem jertfe duhovnicești…”, despre mărturia lui Alin Blaine

28 Mai 2012

Cam acolo se termină slujba preoțească, la aducerea de jertfe.
Iar noi suntem o preoție…duhovnicească.
Nu avem preoți, suntem preoți.
Nu mergem la slujbe(servicii divine, în sfârșit) ci ne aducem pe noi ca jertfă, mărturiile care le rostim.

La acesta am fost chemați: să aducem jertfe duhovnicești.

Mult timp am avut impresia că jertfa duhovnicească ar însemna sacrificarea personală prin inhibarea până la anihilare a oricăror porniri ”lumești”, o dedicare de nebun spre o pantă a unei religiozități de ”serviciu deplin” cum zic martorii în …ofertele lor.

Acum înțeleg că jertfa duhovnicească are de-a face cu mărturia. Acolo în fața mărturiei(chivotului) era capătul drumului Marelui Preot. Iar noi avem un Mare Preot al Mărturisirii noastre, deci jertfa noastră duhovnicească este Mărturia noastră: ”ca să-L vestesc printre neamuri”.

Nu-mi iese din minte Mărturia lui Alin.
Nu-L cunosc, nu știu cine l-a învățat (se pare că l-a învățat destul de bine), nu știu la ce adunare merge, dar ceva știu:

Dumnezeu și-a făcut Numele de Glorie prin mărturia lui Alin de la Antena 1.
Iar aceasta este de multe ori destul.
Acea canapea albă a strălucit mai bine ca orice amvon.
Batjocorirea pe care credeau ei că o aduc prin faptul că pun pe jumătatea ecranului pe ”Alin cel vechi” a mărit impactul mesajului, adâncind contrastul.

Acel Stoian Mircea parcă era vocea Diavolului, bietul de el, are nevoie de rugăciunile noastre.
Dan Căpătos a fost o voce destul de imparțială, Dumnezeu să se îndure de el, se vedea că este realmente cercetat de schimbarea lui Alin.
Iar acele două fete, săracele de ele, jalnic job, penibilă pâine, să găsească Har…

Am ascultat de două-trei ori înregistrarea. Se vedea moștenirea primită de Alin, tare ”bogat” copil.
”Pe orice limbă se va ridica la judecată împotriva ta o vei condamna, aceasta este moștenirea slujitorilor Domnului, dreptatea lor este de la mine…”
Parcă era Ștefan: ”nimeni nu putea să stea împotriva duhului cu care vorbea el”.

Le-am trimis la mai mulți frați sms să urmărească, iar sâmbătă și duminică la adunări am discutat… Un frate a amintit de ”omul sărac care scapă o cetate prin înțelepciunea lui”. Și apoi? Apoi nimeni nu și-a adus aminte de omul acela sărac.
Alin Blaine spusese: ”mi-a vorbit cineva despre Isus”.
Și fratele a concluzionat: să fim noi acei cineva care vorbim despre Isus, ”omul sărac” despre care nu-și mai amintește nimeni.

Mărturia lui Alin Blaine de la Antena1 a fost o jertfă de bun miros, mireasma cunoștinței Lui.
În templu nu se lăsa carne să se strice. Totul se consuma sau se ardea. Mirosea frumos, a tămâie, a fum, nu rămânea nimic să se strice.
Nici gândurile noastre să nu se strice  de la simplitatea și curăția care este în Cristos. Să nu ne gândim mai dinainte, să cântăm cântare nouă, să vorbim(mărturisim, jertfim) cu har(sare), să fim convinși că aduși în fața lor vom primi o abilitate instantă căreia nu-i vor putea  sta împotrivă toși potrivnicii noștri. Face parte din moștenirea noastră(Isaia 54).

S-a împlinit în prezența lui Alin acolo o poruncă a Domnului din Ezechiel 3:9-11
Îţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decît stînca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sînt o casă de îndărătnici!”. El mi-a zis: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe cari ţi le spun! Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!»

Citez din Poul Madsen: ”Deci, revelaţia nu este dată ca eu să pot sta acasă şi să meditez la ea, nici ca să pot scrie câteva poezii despre ea, şi nici chiar ca să pot spune altor creștini despre ea. Nu, revelația este dată ca să pot ieşi şi întâlni oameni care nu au primit-o, precum şi să transmită ceva de la  Hristos către ei. Dumnezeu dă oamenilor revelaţia Fiului Său, dar El are nevoie, de obicei, de un agent uman pentru a face această revelaţie reală.”


Să nu fierbi un ied în laptele mamei lui!

27 Mai 2012

Ce înseamnă această poruncă în înțeles spiritual?

Dar cealaltă: ”să nu țeși o pânză din două feluri de fire!”?
Asta e mai simplă. Pânza e material pentru haine, iar hainele reprezintă faptele pe care le facem. Deci originea (firele) faptelor noastre trebuie să fie doar UNA, nu două sau mai multe.

Cum stă treaba cu iedul fiert și laptele de capră?
Amândouă sunt mâncăruri.
Una tare și alta pentru copii.
Evreii aplică strict această poruncă: nu amestecă în stomac(nu fierb) carnea cu derivatele de lapte. Ei lasă să treacă 6 ore între cele două tipuri de mese. Așa e koșer.

Pentru noi ca creștini e mai simplu să înțelegem.
Laptele reprezintă învățăturile începătoare.
Cei obișnuiți cu laptele nu suportă hrana tare, iedul fiert.

Porunca este însă pentru cei ce suportă hrana tare.
Să lase laptele!
”Când m-am făcut om mare am lepădat ce era copilăresc”.

Pe subiect asemănător: https://vesteabuna.wordpress.com/2010/11/29/pana-cand-a-dat-de-ce-au-incetat-darurile-inceputului1-comentariu-la-efeseni-4/


Cine a stabilit canonul Noului Testament?

27 Mai 2012

Biserica ortodoxă folosește de ceva vreme unele afirmații legate de autoritatea finală: Biblia sau Tradiția.
Argumentul suprem este că nu se poate folosi principiul Sola Scriptura din momemt ce Canonul Scripturii a fost stabilit de Biserică prin secolul 4. Deci dacă tradiția bisericească a stabilit canonul, rezultă logic că tradiția poate stabili și altceva, că tradiția e deasupra Bibliei ca autoritate.

O exprimare destul de fidelă a acestui abuzat argument este aici:

Istoria canonului este unul din motivele care ne nu puteti respinge TRADITIA!

Faptul ca Noul Testament are 27 de carti canonice este tot o Traditie BISERICEASCA. 

Nu a lasat nici un Apostol vreo lista cu cele 27 de carti ,ci BISERICA din sec 4 a stabilit treaba asta. 

Daca Biserica secolului 4 era deja „corupta”, ce încredere mai putem avea în canonul Noului Testament.

Adevarul este ca aceeasi Biserica care ne-a lasat canonul Noului Testament(27 de carti canonice), aceeasi Biserica care ne-a lasat Crezul si învatatura clara despre Sfânta Treime si natura lui Hristos, este Biserica care folosea Icoane, care avea preoti si episcopi si care cinstea Sfintii si pe Fecioara Maria. 

Sa nu imi spui ca Duhul Sfant a vorbin prin gura unor „idolatrii”?:)))

Cerceteaza istoria crestinismului ,nu mai pune botu’ la ce va baga in mecla ologofrenii aia de „profeti” care vamuiesc 10 % din ce produceti. ”

Un comentariu al lui andrei38 la articolul despre Alin pe situl antena1: http://www.a1.ro/showbiz/vip-buzz/video-iluzionistul-alin-blaine-s-a-pocait-renunt-la-bani-femei-masini-si-faima-205548.html

Spre dezamăgirea domnului andrei38 și a altora ca dânsul, dar și spre întărirea celor ce cred în autoritatea Cuvântului trebuie să subliniem un lucru:
Canonul Noului Testament a fost stabilit de apostoli.
Este vorba de darul cunoștinței, dar care a încetat după vremea apostolilor, acea cunoștință(pricepere) nemaipomenită în taina lui Cristos, descoperită ”sfinților apostoli și prooroci prin duhul” ”pentru întregirea cuvântului lui Dumnezeu”.

Coloseni 1:25:”Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvîntul lui Dumnezeu.
Efeseni 3:4-5  ” Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul.

Deci canonul nu este rezultatul unor lupte bisericești, deși a fost subiect de lupte. Cuvântul lui Dumnezeu a fost întregit de apostoli și Dumnezeu însuși veghează asupra lui.

El este Stânca, restul e spumă și pleavă și fum.


Hainele să-ţi fie albe în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap

27 Mai 2012

”Şi voi, ca nişte pietre vii, sînteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfîntă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, …” I Petru 2:5

Hainele albe reprezintă faptele drepte ale sfinților. Hainele albe, de in subțire erau îmbrăcămintea preoțească. Ceva care să nu producă sudoare. Sudoarea nu place Domnului, nu era de miros frumos.

Untdelemnul pe cap reprezintă ungerea, cunoștința, mireasma cunoștinței Lui.  ”Voi aveți ungerea din partea Celui Sfant și știți toate..”

Înțelegem de aici că slujirea noastră în aducerea de jertfe duhovnicești este o slujbă preoțească.
Îmbrăcați în fapte drepte, purtând pe cap untdelemnul mirositor(ungerea Lui) putem aduce jertfe duhovnicești: rostiri, mărturii ale Lui, mulțumiri, laudă, vestirea  Triumfului(Evangheliei) Lui.

Când ”ne atingem de un mort” (ne întinăm) nu mai suntem calificați să slujim o vreme. Avem nevoie de curățire.

”Să locuiască frații împreună este ca untdelemnul ce se varsă pe barba lui Aron, pe marginea veșmintelor Lui.” Parcă ne răsună în urechi tălmăcirea din Noul Testament: ”faptele făcute cu blândețea înțelepciunii” sau: ”cu fapta (hainele albe) cunoștința (untdelemnul (parfumul) mirositor).


”Contrabandistul” de Biblii, articol de pe evz.ro

27 Mai 2012

Dick Langeveld are 82 de ani, iar în anii comunismului a adus Biblii pentru români. Cu TIR-ul

În peste 30 de ani, Dick Langeveld din Olanda a distribuit zeci de mii de Biblii popoarelor blocului comunist din Răsăritul Europei. Urmărit, arestat şi anchetat deseori de Securitate, el reuşeşte, de fiecare dată, să scape de ghearele necruţătoare ale urmăritorilor şi să recidiveze în răspândirea Sfintei Scripturi.

Un „Badea Cârţan” olandez

Dick este unul dintre puţinii care, în vremuri de prigoană, se încumeta să vină în România cu transporturi de Biblii. Pe vremea lui Ceauşescu, el a reuşit să facă, ani de-a rândul – aşa după cum însuşi o spune – „contrabandă“ cu Biblii în România. Zeci de mii de Biblii au ajuns, rând pe rând, în casele credincioşilor români, ortodocşi şi de alte confesiuni, datorită acestui temerar „Cârţan“ al Europei de Răsărit (Sfânta Scriptură era distribuită, prin Dick Langeveld, în mai toate statele comuniste), în acele timpuri în care Sfânta Scriptură circula, într-un singur exemplar, din mână în mână, dintr-o casă în alta.

„În 1974 am vizitat un om, lângă Piatra Neamţ. I-am dat o Biblie în româneşte. A căzut în genunchi şi a început să-L slăvească pe Dumnezeu. Soţia plângea. M-a invitat în casă. Avea pe pereţi icoane cu Domnul Iisus, cu Maica Domnului… Mi-am spus: Ce să fie cu aceste persoane? Sunt ortodoxe. Şi vor atât de mult Biblii. Eram cu un traducător german. Persoana mi-a spus: «Noi nu avem Biblii. Sunt două-trei sute de persoane în sat şi o singură Biblie. Acum, eu am Biblie pentru mine.» Plângea, plângea…“
Biolog de meserie, cerce­tător de nevoia lui Hristos, Dick venea în România sub pretextul cercetărilor ştiinţifice pe… popândăi -sau „popindei“- cum le spune el. A şi prins, deseori, popândăi, pe care, zice-se, îi transporta spre Olanda, şi care, după ieşirea din România, erau „eliberaţi“ din captivitate pe teritoriul ungar.Aşa demarează acţiunea răspândirii de Biblii în România: „În 1971, prima oară, am adus 100. După aceea, 500, 1.000, cu maşini mici. Când am avut posibilitatea de a veni cu un TIR, am adus 5.000. Aveam un TIR cu un loc secret – 5.000 de pachete, înfoliate, cu etichete verzi şi roşii. Etichetele roşii – Biblii ruseşti. Etichetele verzi – Biblii pentru România.“Primul transport de 5.000 de exemplare din Sfânta Scriptură a fost adus la Iaşi şi ascuns în grădina unui credincios, într-un „tunel“ special amenajat. „În România am fost prins şi interogat de Securitate de patru ori. Mult am fost urmărit. Odată, am urcat într-un taxi, în Bucureşti. Şoferul mi-a spus: «Dumneavoastă sunteţi foarte important». Nu, nu…, i-am răspuns eu. Sunt pensionar, sunt om normal… De ce credeţi acest lucru, l-am întrebat? «Când ai urcat în maşină, am văzut în oglindă cum ne urmăresc zece maşini de Securitate. Sunteţi foarte important». Altădată, mai povesteşte Dick, stătea la hotelul Mimosa din Bucureşti, îşi aminteşte el de o altă întâmplare petrecută în acele şi a găsit pe pat o scrisoare. „Deschid şi citesc: «Întoarceţi-vă în Olanda, pentru că e foarte periculos pentru dumneavoastră şi pentru prietenii dumneavoastră. Semnat: Un prieten apropiat». Cine era acel prieten apropiat?” Securitatea, îl identifică Dick pe „amabilul prieten“. Olandezul spune că nimeni nu ştia numele lui exact. Toţi îl ştiau de Dick. Cu toate acestea, Securitatea, spune Dick, „nu m-a prins niciodată cu TIR-ul, niciodată”. Asta până cu puţin înainte de evenimentele din decembrie 1989, pentru că„în 1988-1999 nu a mai fost posibil să aducem Biblii. Erau nişte sisteme noi, care descopereau tot”.I-a fost frică de Securitate? „Tot ceea ce făceam în România era ilegal. Aduceam Biblii, documente… Deci, activitate ilegală, de contrabandă. Şi cei cărora le aduceam Biblii erau ilegali. Eu ilegal – ei ilegali. Deci, eram împreună!“.

„Niciodată nu am contestat principiile Ortodoxiei. Dimpotrivă. Deseori am adus mesajul că Dumnezeu a făcut o lucrare specifică prin Biserica Ortodoxă”

„Niciodată nu am adus mesaje străine din Vest către credincioșii din România. Dimpotrivă, am învățat multe de la ei”
DICK LANGEVELD, biolog

sursa> http://www.evz.ro/detalii/stiri/contrabanda-cu-biblii-pentru-romani-983351.html


”Isus Cristos este cel mai Mare Preot…”, mărturia lui Alin Blaine (Alin Loloș), fost iluzionist care s-a pocăit

26 Mai 2012