Ca un măgar sălbatic (11) … despre urmașii lui Ismael

6 Septembrie 2015

Toți comentatorii (ex. 1, 2, 3, 4 si alții) sunt de acord că genealogic din Ismael se trag arabii și spițele lor de neam.

Să citim profeția despre Ismael: ”Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Ismael; căci Domnul a auzit mâhnirea ta. El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.” (Geneza 16:11-12)

Această profeție o vedem împlinită astăzi sub ochii noștri, nu trebuie cine știe ce perspicacitate teologică sau abilitate de istoric ca să asociezi în minte profeția scrisă cu faptele ce se transmit zi de zi la știri. Urmașii lui Ismael sunt porniți împotriva întregii lumi, vor să instaureze dictatura lor sălbatică bazată pe anarhie și pe niște principii absurde asupra tuturor oamenilor.

Sălbăticirea este un simbol biblic al îndepărtării de Dumnezeu, domesticirea fiind un simbol al înfrânării, ascultării și supunerii fați de Creator.

Ceea ce vedem astăzi, această creștere a războaielor bazate pe teologia islamică, nu este decât o împlinire a Cuvântului spus de Dumnezeu lui Avraam.

Și totuși sunt mulți credincioși printre arabi, așa este scris: ”din orice neam”. Pentru ei este cu atât mai greu cu cât, dacă pentru noi ca români e valabil ceea ce minți înguste au decretat: român=ortodox, pentru ei arab=musulman și e evident că situația lor e mult mai grea. O adevărată curățire a cugetului curăță și orice rămășițe de discurs xenofob (de ură față de străini).

Trebuie să căutăm în Scripturi pentru a ne afla corect atât locul pe graficul de timp al istoriei cât și poziția cugetului nostru în fața Tatălui care aduce la îndeplinire până la detaliu toate promisiunile Cuvântului Său.

Trebuie să respingem ca și copilării nătânge orice filosofii care explică altfel istoria și mersul actual al lumii, altfel decât după Cuvântul lui Dumnezeu.

Orice potrivire care o găsim între ceea ce este scris și știrile ce se transmit zi de zi (și găsim în fiecare zi dacă cunoaștem Scriptura) ar trebui să ne cerceteze cugetul spre pocăință și spre o și mai bună cunoaștere a acestor promisiuni, spre o și mai serioasă pocăință. Căci doar știind aceste lucruri ”ce fel de oameni ar trebui să fim noi”?

Cred că am terminat cu ”măgăriile”,  deși dacă mai am vreo inspirație o să mai adaug. Orice parte a creației este un mesaj, o pildă de înțeles, un pod spre o înțelepciune dată ”în lucrurile făcute de El” spre a fi înțeleasă în toată diversitatea ei. Chiar și smeritul măgar.

Închei cu o cântare a fratelui Niculiță:

”Măgaru-i socotit nătâng
la vietăți cel mai din urmă,
poverile pe el se strâng
și singuratic stă în turmă.

Deși-i privit ca un mișel
și-i umilit adânc de soarte
Isus a-ncălecat pe el
ca spre Ierusalim să-l poarte.

Mântuitorul Cel Smerit
alege suflete smerite
să-L poarte până la sfârșit
prin lumile nemântuite.”


Măgarul aproapelui meu (10) Despre proprietate și poftă

1 Septembrie 2015

”Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.” Exod 20:17

magarulaproapelui

Prin lipsuri și trebuințe Dumnezeu a introdus în uzanța gândului nostru ideea de proprietate imediat după creație.
Dar trebuințele sunt de două feluri: nevoi și pofte.
Nevoile sunt necesități fără de care nu putem trăi. Poftele nu sunt necesități, ci împlinesc o dorință deasupra necesităților vitale. Evreul Maslow le-a descris în detaliu.

Observați că porunca nu spune să nu poftești deloc. Poate să-ți placă casa ta, să te bucuri de ea, chiar scrie peste tot în Biblie să te bucuri de nevasta ta, poți să te folosești de lumea aceasta, chiar măgarul tău să-l îngrijești, fără să faci din el un idol.

Altfel stă treaba cu ceea ce este al altuia. Să nu poftești! Să nu-ți placă, să-ți fie străin.

La ce ne folosește această poruncă? E vorba despre proprietatea lui Dumnezeu.
Noi suntem proprietatea lui Dumnzeu. Am fost răscumpărați și suntem ai Lui.

Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut al măgăriţei.” Exod 34:20 Cum vine asta, să dai un animal curat pe unul necurat? E singurul caz de animal necurat răscumpărat.

Ne vorbește despre răscumpărarea neamurilor, a celor necurați. Fiecare dintre noi suntem măgarul răscumpărat, suntem proprietatea Altuia, a Mielului care a murit în locul nostru, suntem ”măgarul” aproapelui nostru, suntem ”măgarul” Domnului Isus: Ca și în cântare: ”sunt măgărușul ce te poartă, în drumul spre Ierusalim.” Să nu poftim măgarul aproapelui nostru, ”să nu ne plăcem nouă înșine”.

” Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit dela Dumnezeu? Şi că voi nu sînteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, cari sînt ale lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 6:19-20

Să ne purtăm cu trupul nostru ca și cu un bun împrumutat, încredințat pentru o vreme care ni se poate cere oricând înapoi. Până atunci: ”Timotee, păzește ce ți s-a încredințat”.

Proprietatea, dreptul de stăpânire este o imagine a adevăratei autoritâți în univers, stăpânirea unuia asupra altuia. Dacă născuți sub păcat, adică fiind proprietate a păcatului, am fost răscumpărați, am devenit proprietate a lui Dumnezeu. Ce tragic că în tot acest timp mulți se cred încă stăpâni, nu posesiuni, cum de fapt suntem fiecare.

Tu dragul meu, al cui ești, pe cine asculți, pe cine crezi, de cine te temi, cui îi spui secretele?
Te-a răscumpărat cineva, a murit Mielul pentru tine, sau ești tot măgarul care își place lui de el?
Dacă ești răscumpărat, dacă trupul și duhul tău sunt ale Altuia, atunci nu le iubi, nici sufletul tău să nu le mai iubească, să nu mai poftească lucrurile altuia. Poartă-te aspru cu trupul tău, ține-l rob celui ce l-a răscumpărat. E al lui.


Leul, măgarul și profetul, sau când leul nu-l mănâncă pe măgar (9) Despre anomalii

30 August 2015

” A găsit trupul întins în drum şi măgarul şi leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul şi nu sfâşiase pe măgar.” 1 Împărați 13:28

leumagarprofet

Profetul a fost omorât dar nu a fost mâncat, măgarul nici nu a fost atins.
E o anomalie.

Ce e atunci când animalele fac lucruri ciudate?

Când vacile cu vițeii închiși în grajd pornesc spre altă direcție!
Când leii din groapă nu-l mănâncă pe Daniel!
Când leul îl omoară pe profet și nu pe măgar, când nu-l mănâncă pe profetul mort!
Când măgărița vorbește!
Când corbii aduc carne!

Astea sunt anomalii sau minuni, vorbesc despre intervenția lui Dumnezeu.
Dacă oamenii le-ar fi făcut aceste anomalii ai putea zice că au jucat teatru, i-a corupt cineva, dar pe animale nu le poți corupe să facă ceva împotriva firii. Cerul și pământul, creația, sunt martori incoruptibili.
Eu astfel de minuni cred.

Mă gândesc la o anomalie care o văd în zilele noastre. Un exemplu.
Trăim în Europa, granițe teoretic impenetrabile, armată, poliție, vămi. Nu e glumă. Noi, ca români nu suntem primiți în Schengen și trebuie să arătăm buletinul la ieșire din țară, să nu care cumva Doamne ferește să intre vre-un imigrant,…sau doi. Și asta de ani buni, cu toate rugămințile conducătorilor noștri cumsecade și cumsecuvine.

Dar iată, parcă e un coșmar, parcă e o glumă, parcă e măgarul și leul din poză și din istorie. O mulțime mare de oameni, nu unul-doi, nu zece, nu o sută, nu o mie, nu zeci de mii, nu: sute de mii, în curând milioane trec pe jos din Siria, din Pakistan, iar unii vin din mijlocul Asiei, chiar din Bangladesh, traversează Turcia (nimeni nu-i oprește), traversează cu bărcile micuța Egee (sunt primiți ca refugiați),  blânda Grecie îi poartă cu autobuzele spre graniță (granița UE, hey!) ca nu cumva să rămână la ei, ies din UE, trec prin Macedonia și Serbia, intră iar în UE, agresiva Ungarie (alt leu, mai mic) nu-l papă pe măgar, dimpotrivă, îi cară cu trenurile numai să iasă din țara lor, și toți merg ca trași de magnet…unde?

În Anglia, în Londra, capitala europeană a musulmanilor.

”Din 1990 și până azi, populația musulmană a Marii Britanii a crescut de la 82.000 de persoane la 2,5 milioane de persoane. În UK sunt peste o mie de moschei, multe dintre ele foste biserici. În Olanda, 50% din nou-născuți sunt musulmani și, în doar 15 ani, jumătate din populație va fi  islamică. În Belgia, 25% din populație și 50% din copiii nou-născuți sunt musulmani. Autoritățile germane recunosc că și țara lor se confruntă cu acest flagel și declară: „Decăderea populației germane nu mai poate fi oprită. Germania va fi un stat islamic până în anul 2050”, conform Biroului Federal de Statistică al Germaniei.” sursa: http://www.click.ro/news/social/scenariu-de-cosmar-cum-vor-cuceri-musulmanii-europa

Priviți:

Cine  e măgarul și cine leul din toată povestea nu prea contează, contează cine e profetul. Londra e și capitala europeană a evreimii. Cine îi va scoate pe acești evrei din cuibul cald de unde nu vor să plece? E evident cine. Din estul Europei i-a scos Stalin cu comunismul lui. Noi nu judecam așa, nici ei, nici Stalin. Dar contează cum judecă Dumnezeu, chiar dacă noi, robiți de filosofii, nu ne prindem. Din vestul Europei îi vor scoate (și-i vor fugări în Israel) probabil acești vânători ce trec granițele ca și copiii din livadă în livadă când fură cireșe.

Eu cred ferm că această concentrare de ”vânători” împlinește o profeție biblică (Ieremia 16:16) și trebuie să ne așteptăm ca această mare armată de oameni pe care , ciudat, nu-i poate opri nimeni în ciuda tuturor legilor, să devine ghimpele din coasta comunităților de evrei rămase în Europa. Cum va fi în America, habar n-am, dar și de acolo vor trebui să plece conform Bibliei.

Acum un an și ceva (în 7 iunie 2014) discutasem cu Petru, în casa lui din Germania și mi-am exprimat neștiința despre cum va scoate Dumnezeu pe evrei din Anglia, acum știu:
”I-am spus lui Petru că eu nu mă mir cum face Dumnezeu ca să plece evreii din Ucraina, e un butoi cu pulbere acolo, mă mir ca un copil ce privește și nu-L înțelege pe Tata, cum va face Dumnezeu ca să plece evreii din Anglia și Statele Unite, acolo evreii sunt mult mai mulți, mult mai bogați și deci mult mai lipiți de pământ decât evreii din Ucraina, dar ȘTIU SIGUR că Dumnezeu știe cum să-i scoată.

Nu faci politică? m-a întrebat soția a doua zi pe drum, când recapitulam ce discutasem cu familiile la cină.
NU, nu fac altceva decât să observ, noi nu schimbăm nimic observând și nu suntem chemați să schimbăm.”

Leul nu are treabă cu măgarul, nici măgarul cu leul, de data asta s-ar putea chiar ca profetul să scape viu, dar să trebuiască să fugă, prea mulți vânători.

    Ce mângâietor răsună Cuvântul lui Dumnezeu: ”…o parte din Israel a căzut într-o împietrire  care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilorŞi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.”

Acum se apropie acele zile promise. Cât de mult trebuie să ne bucurăm cei ce credem, cât de repede trebuie să se grăbească cei ce nu cred.
E ca în zilele lui Noe, o corabie stă gata să se ridice.

Adunarea lui Dumnezeu, corabia Salvării sufletelor are încă ușa credinței deschisă, grăbește-te să-ți ocupi locul înainte ca să expire timpul!


Cu o falcă de măgar (8) Despre prilejuri și împrejurări, folosul măgarului mort

17 August 2015

”Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări.” Eclesiastul 9:11

” El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mîna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.Şi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi; Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni“. După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mînă. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).” Jud 15:15

Samson a luat o falcă de măgar, a luat ce a găsit. Nu a zis că nu e bună. Nu era sabie, nu era nici măcar toiag, nu era nici măcar falcă de cal, sau de vacă, era de măgar. Probabil un măgar sfâșiat de fiare.

Să învățăm și noi să ne folosim de împrejurări. Nici o împrejurare nu este întâmplătoare. Dumnezeu le împletește în nemărginita lui înțelepciune. Noi nu vedem urzeala, vedem doar covorul înflorat, cum spunea fratele Moisescu:

”Atâtea legi, nespus de felurite,
Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări;
Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite
Şi doar pe noi cu veşnice schimbări”

Din aceste întâmplări, împrejurări ce ne vin cadou odată cu cadoul fiecărei zile în care deschidem ochii, noi avem să ne servim cu acele oportunități la care poate nu ne-am gândit. Ca Samson, nici noi nu ne-am așteptat nici la dușmani, nici la opoziție, dar … întotdeauna este o ”falcă de măgar” la îndemână când acestea se ivesc.
Să fim înțelepți s-o luăm.
Să fim harnici să luptăm cu ea.
Să fim realiști și s-o aruncăm, să nu facem idol din ea.

Locul luptei s-a numit ”aruncarea Fălcii”, nu ”găsirea Fălcii”.
Că ”mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui”.

Acesta este sfârșitul măgarului, Folosul lui. Frigerea vânatului sau umplutul sacului.
Pilde….
Leneșul nu-și frige vânatul”, adică vânează, dar nu folosește.
”Câștigă un venit dar îl pune într-o pungă spartă” adică nu numai să câștigăm, ci să și folosim ce agonisim, pentru nevoile noastre sau ale altora.

La ce e bun un măgar mort? Are o falcă ca un topor. Câteodată împrejurările neprevăzute ne sunt mai favorabile decât planurile adânc ticluite. Să le folosim.

Slăvit să fie Domnul!


Cât costă un cap de măgar? (7) Despre valoarea lucrurilor (nestatornicia bogățiilor)

15 August 2015

La poarta Samariei, acolo era piața, acolo se stabileau prețurile  chiar dacă cetatea era asediată.

”….Ben-Haded, împăratul Siriei, strângându-şi toată oştirea, s-a suit şi a împresurat Samaria. În Samaria a fost o mare foamete şi atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel, cinci sicli de argint.” 2 Împărați 6:24-25

La Samaria, capul de măgar se vindea cu 80 de sicli de argint.
Odată, că măgarul era un animal necurat. Cui îi mai păsa? Vorba lui Labiș: ”Dar legea ni-i deşartă şi străină Când viaţa-n noi cu greu se mai anină, Iar datina şi mila sunt deşarte, Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.”
Apoi, este vorba de capul de măgar, nu de un picior de măgar. Desigur, un picior valora mult mai mult. Câtă carne este într-un cap de măgar?
Măgarii au rămas în cetate ca ultimele animale nesacrificate, probabil oile și caprele au fost mâncate demult. Dacă s-a ajuns de se răzuia și găinațul de porumbel de prin podurile caselor!
Capul de măgar în alte condiții costa nimic. În condiții de asediu, de lipsă, un cap de măgar înseamnă viață și ”omul dă tot ce are pentru viața lui”.

Ce învățăm? Ce valoare au lucrurile (obiectele) din jurul tău? Cât plătești pentru ele?
Este acestă valoare o constantă, o poți conserva, s-o ai mai încolo? Nicidecum. ”Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele.” 1 Timotei 6:17

Un lucru care azi valorează atâția bani, peste un timp va fi evaluat cu mai mult sau mai puțin în funcție de niște factori pe care tu nu-i poți anticipa. Mișcările sociale, politice, economice, crize și războaie poate din altă parte a lumii, pot afecta prețurile din apropierea ta și să-ți dea peste cap planurile.

Săptămâna trecută vorbeam cu o familie de tineri căsătoriți ce voiau să-și cumpere un apartament. Aveau bani de unul, dar un bancher le-a zis că sunt eligibili pentru prima casă și să-și mai ia unul care să-l dea în chirie și să plătească rata cu chiria. Că ”ce zic eu?” Le-am răspuns că valorile fluctuează. Acum chiriile sunt mari, oraș universitar, mulți studenți, momentan mai puține spații decât cereri, dar o mică destabilizare, se construiește mult, o mică depășire a ofertei poate prăbuși prețul chiriilor sub valoarea ratei și te trezești că nu mai poți plăti.

Un alt exemplu: un prieten plecat în America acum 10 ani îmi spunea că și-a cumpărat cu credit 3-4 case. Și că ”se plătesc singure”…și că ”le crește valoarea”. Bine, bine zic…”dar dacă scade”. ”Nu scade” zice. De ce? Răspunsul lui m-a lăsat năuc: ”așa fac EI să nu scadă”. A venit 2008, a venit criza și au scăzut. Omul meu a pierdut tot.

La fel e cu bursa (prețul acțiunilor), cu cursul valutar, cu prețul petrolului și al aurului. Trec una pe lângă alta ca ciorile în stol. Nu înseamnă că banii nu înseamnă nimic și trebuie să-i disprețuim. NU, nu. Momentan au, dar nu se poate conserva mult și nici anticipa. Vezi cu adevărat valoarea banilor atunci când ai de îngrijit un bolnav, când ai de plătit la un hangiu…”tot ce va mai cheltui”.

Dar în toate evaluările care ni se propun trebuie să avem bine calibrat acest cântar al nevoii reale, al potențialului real și perfect calibrat. Altfel ne cade măgarul sub povară.

A mai fost un caz de cetate asediată, pe vremea lui Ieremia: Ierusalimul. Terenurile valorau nimic, era evident că cetatea va fi cucerită. Totuși Domnul îl pune pe Iertemia să cumpere un teren cu toată rânduiala. Un act nebunesc am zice. La Ieremia 32 scrie. E un fel de îndemn de a ne strânge comori în ceruri.

Cetatea asediată este o pildă a sufletului omenesc  înlănțuit de păcat, purtând consecința păcatului. Sau a comunităților de oameni. Ațâțat atât de poftă cât și de nevoie, omul plătește: bani, timp, libertate, alte valori. În cetate este un om înțelept, cugetul, săracul, Elisei, Lot, cineva lăsat acolo ca să strige pedeapsa.

Concluzie: ” „Ascultaţi cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mîne, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.“ 2 Împărați 7:1

La arătarea Domnului nimeni nu va mai dori bogățiile atât de apreciate acum: capuri de măgari și găinaț de porumbel.
La despresurarea Ierusalimului, terenul cumpărat de Ieremia a avut valoare.

În caz de foamete dorința se numește nevoie și valorile lucrurilor se prăbușesc sau se înalță după cât de mare sau de mică devine o nevoie.
În caz de belșug de obicei inimile oamenilor se îngâmfă și disprețuind nevoile se aruncă cheltuind pentru pofte.
Lucrurile își schimbă valoarea în funcție de dorința sufletului. Dorința sufletului face pe om să scoată mai mulți sau mai puțini bani din buzunar pentru o nevoie sau o poftă. Dacă veghem asupra dorinței sufletului vom fi feriți de a da 80 de sicli de argint pe un cap de măgar.

Slăvit să fie Domnul.


La întrecere cu niște cai (6) Despre confruntare

14 August 2015

…sau despre viteza mersului nostru.

”Daca, alergand cu cei ce alearga pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea sa te iei la intrecere cu niste cai?” Ieremia 12:5

E dialogul lui Ieremia cu DumnezeU: ”de ce mișeii trăiesc în pace?” Adică, țara suferă de secetă din cauza păcatelor locuitorilor (Ieremia vedea asta) dar Dumnezeu nu intervine. Și atunci Ieremia își pierde răbdarea și-L întreabă pe Domnul:

”…vreau totusi sa Te intreb asupra oranduirilor Tale. Pentru ce propaseste calea celor rai, si toti miseii traiesc in pace? I-ai sadit, au prins radacina, cresc, fac rod. [….] Ia-i ca pe niste oi care trebuie taiate si pregateste-i pentru ziua macelului! Pana cand sa se jeleasca tara si sa se usuce iarba de pe toate campiile? Pier vitele si pasarile din pricina rautatii locuitorilor.”

Răspunsul Domnului este ca de obicei printr-o pildă: ”Daca, alergand cu cei ce alearga pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea sa te iei la intrecere cu niste cai? Si, daca nu te crezi la adapost decat intr-o tara linistita, ce vei face pe malurile ingamfate ale Iordanului?”

E vorba despre trei feluri de a merge, reprezentate de trei pilde (imagini):

Mersul pe jos: adică viața liniștită, casnică, familială, cetățenească, viața socială, a comunității.
Mersul pe măgar: treburile vieții, comerțul (măgarul duce și poveri și oameni), meseria, viața economică
Mersul călare sau pe cai: un simbol al luptei, al confruntării, al cuceririi, al războiului.

Ieremia era obosit de mersul strâmb al vieții de zi cu zi al locuitorilor apropiați, ai casei lui. Dar el nu vedea și nu înțelegea două lucruri:
-nu vedea ce era ascuns în prezent (fățărnicia apropiaților lui față de el) și
-nu vedea ce va face Domnul în viitor: cucerirea țării de către Babilonieni adică răzbunarea Domnului.

Ca să explice, Domnul folosește aceste două imagini: oboseala mersului pe jos și întrecerea cu caii.

Oboseala mersului pe jos: adică stresul de zi cu zi al trăirii în înșelătoria celor apropiați: ”. Caci chiar fratii tai si casa tatalui tau te vand, ei insisi striga in gura mare dupa tine. Nu-i crede cand iti vor spune vorbe prietenoase.” v 6, același lucru pe care ni-l spune și Domnul Isus despre vremea sfârșitului: ”Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.” Matei 10:36  Și totuși acest stres, acest consum, această oboseală nu poate fi comparată cu …

...întrecerea cu niște cai, adică lupta cu un vrăjmaș vizibil. Dar în cazul luptei cu un vrăjmașul, Domnul îi promite lui Ieremia ”viața lui” și ne promite și nouă, înțelegând pilda: ” Si tu umbli dupa lucruri mari? Nu umbla dupa ele! Caci iata, voi aduce nenorocirea peste orice faptura, zice Domnul, dar tie iti voi da ca prada de razboi viata ta, in toate locurile unde vei merge.” 45:5

Cu ce rămâne Ieremia după frământul întrebării?
Cu două sfaturi de Tată:
1.-nu te obosi alergând pe jos, ba încă: ”Nu-i crede cand iti vor spune vorbe prietenoase.” O stare de alertă față de ”vorbele prietenoase” ale celor din jur care vorbesc dulce. dar umblă strâmb. ”după faptele lor” îi veți cunoaște, indiferent cum vorbesc.
2.-”nu umbla după lucruri mari pentru tine”, adică vei avea va pradă de război doar viața ta, nimic mai mult. O stare de resemnare față de lucrurile care vor cădea cu siguranță pradă jafului și distrugerii. E destul de repede dacă mergi pe măgar, liniștit, nici să nu obosești pe jos, și nici să vrei să învingi ceea ce nu se va putea învinge (caii distrugerii), ”sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape”.

Sau tradus în limbaj nou-testamental: ”Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mînile voastre, cum v-am sfătuit.”

Slăvit să fie Domnul!


Cât pot duce doi măgari (5) Despre cumpătare

12 August 2015

De fapt în text este vorba de catâri.
”Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pămînt cît pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.” 2 Împărați 5:17

Vindecat de lepră după ce disprețuise apele murdare ale Iordanului, (comparate cu apele mai curate din Siria), după ce i se refuză darurile oferite, Naaman întoarce foaia și devine adorator declarat al lui Iehova (cu o concesie). Dintr-o dată vrea să ducă pământ ”sfânt” la el în țară, ca să se poată închina corect, așa înțelegea el. Cererea nu i se refuză.

Cât pământ? Doi catâri încărcați cu pământ.

Doi măgari sau doi catâri era caravana obișnuită, o găsim de mai multe ori în Biblie.

S-o luăm de învățătură. Cât pot duce măgarii noștri?

magari

Ce potențial are meseria mea, afacerea mea, câștigul meu? Dacă nu știu acest lucru, risc să nenorocesc ”măgarul meu” cu povară prea mare.

”Cât pot duce” înseamnă că este o limită a încărcării unuia, altfel nu ar trebui doi.

O pildă.
Dacă mă apuc să vând semințe pe peronul gării cu un leu pachetul și voi vinde să zicem un pachet pe minut, voi face maxim 60 de lei vânzări pe oră și maxim 480 lei vânzări pe zi. Să nu mă aștept la vânzări mai mari. Dacă profitul la semințe este de 20% voi câștiga 96 de lei din care statul ia tva și impozit și rămân cam cu 50 de lei. Asta e limita, atâta pot. Ca și catârul lui Naaman. Apoi mai sunt pauze, nu vin trenuri, nu sunt călători sau pur și simplu nu vor semințe sau vinde altul mai ieftin….ajung sub potențial. Trebuie să știu maximul cât poate duce măgarul. Că de multe ori va umbla săracul cu mai puțin. Și niciodată nu pot pune mai mult.

Măgarul nu trebuie încărcat peste cât poate. Dacă un hectar de grâu aduce 5 tone de recoltă în anii buni, oricât te-ai strădui, nu vei scoate 10. Hai să zic 6, hai 7, dar ca să scoți 10 mai bine cultivă liniștit 2 hectare.

Dacă faci gogoși și vinzi la chioșc, împarte timpul de 8 ore la cât durează să faci una și acesta este potențialul, atâtea gogoși poți face, atâta poate duce măgarul tău.

Dacă ai o slujbă într-un domeniu unde salariile sunt în jur de 2000 de lei pe lună, tu degeaba vrei 4000, nu te enerva pe șef, pe companie. Schimbă-ți slujba dacă vrei 4000, ia o slujbă cu potențial mai mare. Sau mai ia o slujbă. Să ai două.

E vorba de doi măgari. Merge. ”Dimineaţa, samănă-ţi sămînţa, şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amîndouă sînt deopotrivă de bune.” Eclesiastul 11:6 E lecția celor două activități, nu scrie că niciuna nu e bună, una poate fi bună sau amândouă.

Nu împovăra măgarul, nu-l bate, nu-l stresa, ia doi măgari și mergi liniștit. Nu te stresa că ai un ”măgar” prea slab, mai ia unul mai bun și eventual scapă de primul: ” Nu face ore suplimentare excesive și nici exces de zel. Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.” 1 Corinteni 7:21 Dacă ești ”rob” într-o slujbă prost plătită, nu te neliniști, socotește-ți ”stăpânii” (șefii) vrednici de toată cinstea, dar fi alert și scapă cu prima ocazie spre o slujbă mai bună sau să lucrezi independent. Poate prima slujbă e slabă, dar meseria pe care o faci independent după-masa aduce mai mult, va veni clipa când scapi de prima slujbă, meseria de seara devine de dimineața și….seara faci iarăși altceva. Să ai doi măgari tot timpul.

Că aceste pilde despre măgari și catâri, despre semințe și poveri sunt date pentru a le prinde înțelesul și a ne deschide mintea, pricepe oricine a trecut fără dispreț pe la Proverbe 1:6 Și că Dumnezeu nu ne-a lăsat ca lecții tratate de filosofie, ci animale vii al căror ADN nu-l poate nimeni schimba, ține tot de nepătrunsa lui înțelepciune. La grădina zoologică la toți le place să meargă și mulți am crescut la fermă.

Aici ar mai trebui să intre și pilda ascuțirii fierului (se potrivește): ”când fierul e tocit îți îndoiești puterea”. Aplicație: când meseria în care lucrezi e deja cunoscută de toți, ușor de evaluat și tot mai prost plătită, trebuie să ascuți fierul, adică să înveți ceva nou și rar, ca cu un efort mai mic să faci același câștig. În nimic nu se pot mai bine investi banii pe acest pământ, ca în învățarea unei noi meserii.

Cuvântul lui Dumnezeu are în sine capacitatea de a ne învăța și pentru ”viața de acum”. Cel puțin cei care o disprețuiesc pe cea de dincolo, sunt destul de interesați de tot ce le-ar putea aduce avantaje în cea de aici, așa că pentru priceperea pildelor cu măgari încărcați nu-ți trebuie multă perspicacitate.
”….evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare” 1 Timotei 4:8


%d blogeri au apreciat asta: