”Nu, eu sunt doar creștin”…documente istorice despre creștinii persecutați din Transilvania anilor 1700

31 Decembrie 2014

O carte nou apărută (vezi linkul de mai jos) aduce o nouă lumină asupra istoriei persecuțiilor creștine chiar pe teritoriul actual al României.
Foarte pe scurt o recapitulare:
-la 1621, Gabor Bethlen, principele Ardealului a colonizat la Vințu de jos, rămășițele coloniilor hutterite din Moravia, decimate în timpul războiului atunci început(Războiul de de 30 de ani). Aceștia sunt hutteriții. Am scris despre ei pe acest blog.
-în jurul anilor 1750, austriecii deportează din Austria(din regiunea Carintia (Kärnten) în Transilvania(Apold, Cristian, Turnișor, Sibiu) câteva mii de ”transmigranți” evanghelici care au plătit cu deportarea refuzul lor de a deveni catolici. În document se numesc transmigranți. Ei sunt strămoșii landlerilor din Ardeal, o populație deosebită de sași.
-sașii sunt vechii nemți veniți în Ardeal pe la 1200.
Toți vorbeau germană(variante), toți erau protestanți: hutteriții practicau botezul matur, sații erau luterani dar ca și până astăzi, profesau o religie lumească iar transmigranții….aici e o poveste mai lungă.

La prima …citire, transmigranții(strămoșii landlerilor) par a fi protestanți ascunși(criptoprotestanți, cum apar în documente) dar nu e chiar așa sau nu erau toți doar așa. Mulți dintre ei se numeau pe ei pur și simplu creștini, nu voiau să știe nici de catolici, nici de luterani.

O parte din transmigranți chiar s-au convertit la hutteriți și s-au botezat.

Citate:
”„Sunteți și voi creștini evanghelico‑luterani ca și noi?”. Este consemnat răspunsul „Starostelui” comunității din Ighișu de
Sus, Matthias Hofer, aflat la acea vreme în închisoare: „Nu, eu sunt doar creștin” și, cu referire la Luther, „eu nu mă închin în fața niciunui om, așa cum Apostolul Paul spune, că nu trebuie să se numeasă nimeni de confesiune paulană.” p 326-327

”În timpul interogatoriului, Gegner s‑a definit ca un „creștin evanghelic, dinainte să fie Papa și Luther” […], sperând că o să moară cândva într‑un fel de „credință apostolică”, cum era ea la începuturile creștinismului romano‑catolic, conform propriei sale concepții. Totodată, Gegner declara că recunoaște cuvântul sfânt numai după modelul „bibliei, de dinainte de Martin Luther (sic!).” pag 308

”Un anume Urban Riederer a încercat la rândul său (conform procesului-verbal al interogatoriului nr. 374) să se justifice afirmând că „Hristos nu a fost întrebat dacă e luteran ori catolic, ci cum a trăit, și după asta se ține și el” pag 310
toleranta

Cartea se poate descărca de la linkul de mai sus, după înregistrare cu G+ sau Facebook. Traducerea în română s-a făcut pe cheltuiala guvernului german. Mulțumim.

Ce bine ar fi dragul meu, cel care ai avut răbdarea să citești până la sfârșit, s-o sfârșești și tu cu etichetele false, cu semnele puse de cei ce te-au biruit și să nu te mai numești nici tu, nici într-un alt fel decât: CREȘTIN. A te numi doar creștin, cu toate urmările practice ce decurg de aici (cea mai de seamă: respingerea pe care ai simți-o dinspre cei ce n-ar vrea să lepede denumirile în plus, apoi lepădarea, abandonarea oricărei apartenențe denominaționale), este o chestiune de cuget și de credință, nu te-ar scuti de nimic, nu ar fi un talisman ocrotitor, dimpotrivă, te-ar băga în multe necazuri, dar ai rămâne cu cugetul împăcat că stă de partea Adevărului și cu credința liniștită în acest Adevăr(Cuvântul scris al Bibliei)!


Protejat: Adunare 14 decembrie 2014

29 Decembrie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Filosofii și amăgiri

27 Decembrie 2014

”Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.” Coloseni 2:8

Filosofii
Ieri am fost într-o vizită și am primit o carte.
Că-i foarte bună, că uite ce bine e scrisă, că autorul e așa și așa…..am luat-o, cadou.
Filosofie, psihologie, despre gândirea, viața și filosofia unui evreu, deștept(normal), medic, etc, dar necreștin, nici măcar o adiere.
Păcat.
Cartea avea sens (despre nevoia de sens era vorba) dar nu avea direcție bună.
(Diferența dintre sens și direcție este ca la circulație, o direcție are două sensuri, direcția, să zicem Oradea-București are un sens spre Oradea, alt sens spre București.)
Cartea citită (nu-i dau titlul, nici autorul, sunt multe la fel) nu are direcție bună, nu merge de la Alfa la Omega, dar are un sens greșit, arată tot timpul spre EU, spre sine, spre ego, spre om. Sensul despre care zicea că este nevoie să-l avem era undeva în interiorul sinelui, nici măcar spre Dumnezeul vechi-testamental nu arăta urmașul împietrit în credință al lui Avram.
Am citit biografia , primele capitole, pe sărite din următoarele și un pic din sfârșit. Nimic despre Cristos, creație, păcat, pocăință, cruce. Nici măcar cât Tolstoi. Ce? Departe.

Autorul cărții, un om pe care-l respect pentru suferința lui, a comentat asiduu cândva pe acest blog, chiar a vrut să ne întâlnim atunci, lucru pe care l-am refuzat. Era amarnic de pătimaș pe un subiect steril.

Amăgiri
Aici nu mă laud. Sunt multe și au scai și lipici. Timpul pe care-l pierdem fiecare și regretăm apoi e tribut acestor amăgiri, le avem fiecare, fericiți sunt cei ce se scutură de ele.

De cărți pentru pierdut vremea parcă mă scutur mai ușor, sunt mult prea lungi când, vorba lui Dorz:

”Și nu mai am decât aceste prea puține zile
lângă care-mi stă-nserarea numărându-mi-le,”

doar 8204 (probabile) pentru curioși.


Harul de a fi primit în examen

27 Decembrie 2014

” Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El,” Filipeni 1:29

La școala de șoferi, înainte de a da examen cu poliția, de obicei se dă un examen cu școala. Dacă nu treci acest pre-examen nu intri în examenul adevărat.

La terminarea liceului, înainte de examenul de bacalaureat, se dă o simulare de bacalaureat, pentru evaluarea fiecăruia.

Pentru cei ce dau aceste pre-examene, e o bucurie să treacă de ele, să intre în examenul adevărat.

Cât timp încă n-au intrat în examenul adevărat înseamnă că mai au lecții de asimilat.

Tot așa și pentru noi ca creștini, a fi supuși testelor e o pricină de bucurie, înseamnă că am fost primiți în examenul credinței: ”Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări,” Iacov 1:2
Supunerea la teste e obligatorie: ” …dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,” 1 Petru 1:6-7

Aceste încercări sunt un test al credinței arătate prin prețuirea Cuvântului. E un test al credinței, se pune la probă tăria încrederii în Cuvântul lui Dumnezeu crezut și mărturisit. Nu este un test al unui atașament față de o comunitate.

Cine trece prin aceste încercări înseamnă că credința lui …a intrat la examen.

Capul sus!


”Când ești trădat”, poezia Șimei, de Tatiana Topciu

26 Decembrie 2014

Azi am ascultat povestea unei trădări, ca și cum mi-ar povesti cineva cum a gustat un fruct rar.
Un fruct amar.
Eu știam gustul dar am ascultat cu răbdare.
Nu aveam ochelarii la mine așa că am renunțat la ideea de a căuta poezia pe netul din telefon.
O pun aici, textul biblic: 2 Samuel 16.

Șimei

de Tatiana Topciu

Când eşti trădat de cei mai dragi din lume,
când pribegeşti departe de ai tăi,
cu sufletul zdrobit de-amărăciune,
te urmăreşte, blestemând, Şimei…

El vrea să mai adauge -o verigă
în lanţul de dureri prin care treci
şi urmărindu-te, blesteme-ţi strigă,
mai mult în încercări să te îneci.

El ştie de păcate nefăcute
şi-n trâmbiţa-i le pune cu temei
şi-n loc ca-n încercări să te ajute,
cu vâlvă sună-n trâmbiţă Şimei.

Şi fraţii şi surorile se miră
de câte strigă el c-ai înfăptuit
şi unul câte unul se răsfiră
prietenii şi cei ce te-au iubit.

Şi ca şi cum atâta n-ar ajunge,
aruncă-n tine pietre mari, de sus,
când treci prin valea-n care totul plânge
şi unde parcă nu mai e Isus…

El nu-i Natan, să mângâie-n cădere,
să te ridice iubitor, de jos,
mustrându-te cu glas de adiere,
prin pilda cu bogatul nemilos.

O, Doamne, Tu ce-i ştii oricui cărarea,
Te uită la blestemul lui Şimei
şi-n locul lui, dă binecuvântarea,
mult încercaţilor copii ai Tăi!


”Cruciadă” împotriva ideii de cleric…dialog cu pastorul P.D.

23 Decembrie 2014

Cred că lupta cu o idee  n-ar trebui să deranjeze pe nimeni, atât timp cât rămâne la stadiul de luptă de idei.
O idee e ca un om: se concepe, se naște(apare pe lume), crește, prinde puteri, la rândul ei naște și crește urmași(idei asemănătoare), se îmbolnăvește și moare. Sau este învinsă în luptă, se prăbușește din lipsă de argumente.
Dacă oamenii au o viață limitată genetic la aproximativ 80 de ani, ideile sunt mai longevive. Unele, altele nu.
Comunismul de exemplu, s-a îmbolnăvit ca idee după dovedirea ineficienței lui în practică. Unii zic de China, că acolo trăiește bine. În China a rămas doar eticheta comunismului, practica e capitalistă. A trăit totuși acest comunism aproape 200 de ani, acum e grav bolnav. A fost doar un exemplu de viață, înfrângere și moarte a unei idei.

În orice luptă armată se cuceresc teritorii, se schimbă stăpâni, se afirmă autorități noi, se administrează cuceririle, se schimbă semnele și limba lor. Așa e și cu cuceririle spirituale, ”noi nu vedem că toate Îi sunt supuse” Șefului nostru, dar luptăm ca să aducem ”orice gând rob ascultării de Cristos”. Ne împlinim ”slujba de jertfă în Vestea Bună a lui Cristos ca neamurile să îi fie o jertfă bine primită”.
Toată Scriptura ne învață, ne întărește în gândul că pentru această luptă avem nevoie de arme spirituale, nu materiale. Ca să afirm un adevăr nu trebuie să stea în spatele meu nici o organizație religioasă sau politică, nici o tradiție, nici o susținere materială, nici un cont bancar, nu am nevoie de nici un leu și de nici un dolar. Eventual de o tastatură bună în zilele noastre și de o minte limpede. Cât despre numărul celor care afirmă un Adevăr, nu contează că este mic, Adevărul afirmat dacă este din Cuvânt, la el se poate adăuga credință, dacă nu este din Cuvânt este minciună.
Oamenii mor, luptele se termină, chiar și luptele de idei, dar cuceririle rămân. Biruințele de idei aduc mai aproape venirea Domnului.
Ideea de cleric e o citadelă a diavolului, un oraș construit din tradițiile idolatre ale șamanismului(vrăjitoriei).

Reproduc aici un comentariu de pe alt blog despre lupta cu ideea de cleric:

„Dragă Traian ai dreptate aproape de tot.
Ai scris: ”Vesteabuna este clar pornit intr-o cruciada impotriva pastorilor de orice fel confundandu-i din ravna dar fara pricepere cu preotii , din pacate . Probabil ca o fi avand dreptate in anumite cazuri de pastori , care si-au uitat vocatia de slujitori si vor sa li se slujeasca , dar generalizarile de genul ” pastori securisti ” fara argumente solide si pertinente il duc in derizoriu .”
De acord cu o corecție.
Acordul: pe pastorii de orice fel eu îi văd la fel ca pe orice preoți din orice altă religie: niște impostori, oameni care s-au lepădat de Stăpânul și s-au pus ei în loc.
Corecția: această cruciadă împotriva ideii de cleric (nu lupt fizic, nici măcar polemică nu prea fac cu clericii, ci mă feresc de ei cât pot) este doar o parte din lupta mea. Cea mai grea luptă este cu mine, ”mă port aspru cu trupul meu”, nu dau în vânt. Mai am și alte lupte.
Cât e de fără pricepere râvna mea și cât de fără argumente pertinente și solide e afirmația că: ” da majoritatea pastorilor au fost puși cu aprobarea securității”, las mila lui Dumnezeu să îngăduie orbirea voastră, până vi se vor deschide ochii, eventual mă rog pentru voi. De nu veți vedea aici, veți vedea la judecată, dar va fi prea târziu atât pentru înșelați, cât și pentru înșelători.
Când vezi cum doi orbi cad într-o groapă, nici nu știi, nici nu întrebi, nici chiar nu contează cine pe cine a condus, care s-a crezut călăuza și care neputinciosul!”

De aici: http://ioan8.wordpress.com/2013/04/30/batranul-paraschiv-si-doctrina-crucii/  comentariul 38.


Femeia, fiara și împărații

20 Decembrie 2014

”…Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpînirea lor împărătească, pînă se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. Şi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpînire peste împăraţii pămîntului….” Apoc 17:17

Să ne rugăm pentru împărați este o poruncă.
În același loc este scris despre ”împărați”, despre ”fiară”  și despre femeie.
Cine sunt ei?
Cred că femeia reprezintă  dictatura religioasă romană, ierarhia ei și structurile religioase ierarhice asemenea ei. Citește restul acestei intrări »