Chipul întunecos…pilda femeii etiopience, Numeri 12

21 Februarie 2014

De citit: Numeri 12.

1.Faptele:
Moise s-a căsătorit cu o femeie etiopiancă, cu o negresă. Moise avea peste 80 de ani.
Maria și Aron au protestat, Dumnezeu s-a mâniat pe Maria și ea s-a umplut de lepră(albă ca zăpada).
Moise a mijlocit și după ce a stat în afara taberei 7 zile, Maria a fost vindecată.
Dumnezeu adaugă o învățătură în mijlocul acestei întâmplări: ”Ascultaţi acum cuvintele Mele! Dacă va fi un profet printre voi, Eu, Domnul, Mă voi arăta lui într-o viziune, voi vorbi cu el într-un vis. Nu aşa este cu robul Meu Moise; el este credincios în toată casa Mea. Eu vorbesc cu el gură către gură, deschis, şi nu în vorbiri întunecoase[+,Parabole, enigme], şi el vede asemănarea Domnului. Cum dar nu v-aţi temut să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?”

2.Simbolurile
”Scriptura a prevăzut”, de fapt Dumnezeu a știut (și așa a dirijat întâmplările ca să ne fie lecții) că noi o vom citi și pentru noi sunt scrise și întâmplate acele istorii. Este un tâlc, o sămânță, un miez Cristic în toată Scriptura, dacă nu-l vedem stăm degeaba la umbra Cuvântului Lui.

Moise îl reprezintă pe Domnul Isus(credincios ca Fiu peste casa lui Dumnezeu).

Femeia etiopiancă ne reprezintă pe noi, Adunarea, în chip profetic. Mai târziu după sute de ani, Dumnezeu va ascunde un alt simbol în alt text al altui scriitor: ”Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sînt corturile Chedarului şi cum sînt covoarele lui Solomon. Nu vă uitaţi că sînt aşa de negricioasă, căci m-a ars (Sau: m-a privit.) soarele. Fiii mamei mele s-au mîniat pe mine şi m-au pus păzitoare la vii.”

Norul care i-a acoperit pe Aron și pe Maria reprezintă Slava lui Dumnezeu(Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor).

Lepra Mariei reprezintă păcatul, iar arătarea păcatului pe tot corpul (albă ca zăpada) reprezintă mărturisirea (descoperirea) păcatului. ”de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul se vor face albe ca zăpada” adică mărturisite lui Dumnezeu.

3.Tâlcul duhovnicesc

Dumnezeu a vorbit profeților din Vechiul Testament în pilde, în ”vorbiri întunecoase”.  Chiar imediat după Rusalii, apostolul spune că ”acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos” dar atunci vom vedea față în față. Acel atunci reprezintă întregirea, completarea Cuvântului lui Dumnezeu, un moment împlinit odată cu scrierea cărții Apocalipsa de către Apostolul Ioan. Noul Testament este oglinda clară.
Femeia este slava bărbatului, deci dacă Moise a avut o ”slavă” de culoare neagră înțelegem de ce Dumnezeu ne-a ales dintre celelalte popoare. Ca să profețească această alegere l-a făcut Dumnezeu pe Moise să-și ia de soție o femeie etiopiancă și poate că pentru a ne ajuta pe noi să înțelegem acest tâlc, unul din primii prozeliți întors la Dumnezeu prin vestirea Veștii Bune a fost un etiopean, un negru.

Dumnezeu a avut în vedere Gloria Veștii Bune și prin acest simbol al soției negrese a lui Moise: ”De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.  Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt;  pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.”

Un amănunt interesant vine să completeze această înțelegere de la DvarTora.ro(Cuvântul Torei):

… valoarea numerica (ghematria) cuvantului ebraic „cushit” (etiopianca) este aceeasi cu acea a sintagmei „iefat mare” (in traducere, [o femeie] cu infatisare frumoasa).

Câtă diferență, slava este reprezentată simbolic de un chip negricios și păcatul de o piele albă ca zăpada! Chiar că este o nebunie Cuvântul crucii.

Mărit să fie Domnul!

…din Cuvântul de duminica trecută din adunare.


Protejat: Înregistrare adunare 16 februarie 2014

21 Februarie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Va curăţi pe fiii lui Levi

21 Februarie 2014

”…iată că vine, – zice Domnul oştirilor. – Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămânea în picioare cînd Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.” Maleahi 3::1-3

Dacă înțelegem duhovnicește Cuvântul lui Dumnezeu, adică dacă-i înțelegem tâlcul, dacă privim adâncindu-ne privirile în acest ”loc întunecos” care este Cuvântul proorociei, vedem lumina tâlcului înțelegerii curate și clare.

Levi, seminția lui Levi, fiii lui Levi reprezintă Adunarea, seminția aleasă, cei răscumpărați ”cu un preț”, cei dați Lui, Marelui Preot al mărturisirii noastre.

Focul topitorului reprezintă încercarea lingușirii, deosebirea duhurilor, arderea în frământările focului celei mai perfide arme a vrășmașului: prefăcătoria ”prietenilor” falși. ”Ce este tigaia pentru lămurirea argintului și cuptorul pentru lămurirea aurului, așa este încercat omul de gura care îl laudă ” Proverbe 21:17

Asta e treaba Domnului Isus în vremea de acum” să-Și curățească(purifice) un popor care să fie al Lui”. Cum face acest Lucru? ”El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi.” Focul molcom al lingușirii lupilor în piele de oaie e cuptorul în care suntem topiți și în care se ridică zgura stimei de sine, se separă omul vechi orb și nerăstignit, sensibil la laudele celor prefăcuți.

Mă gândeam în aceste zile (când am fost supuși unui nou tir de calomnii nu numai noi cei mari, dar și copiii noștri), cât de mult Har ne-a dat Dumnezeu!

Cum ar suna astăzi?
Dacă  a fost scris: ”știu bine că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi răpitori”, noi acum ar trebui să zicem: ”nouă ni s-a dat Harul să ne fie trimiși informatori zâmbitori și lingușitori”. Pentru că fără excepție, toți cei care ne-au fost trimiși să ne ”pască creierele”, să ne spioneze până la detaliu au purtat măști perfecte ale lingușirii și ale  zâmbetului prefăcut.

Aceasta de 25 de ani de pe vremea securității și acum ai urmașilor lor (Dumnezeu să-i binecuvinteze!) căci e evident că ei nu știu ce fac. Ei fac lucrarea Tatălui, o fac în mod metodic, s-o facem noi așa de devotați! Acești lingușitori nu s-au născut din nimic, ca oameni cu un hobby, ci au fost îndelung instruiți de alți oameni mai deștepți și mai școliți ca ei. Pentru că, urmărind sute de pagini din dosarele cunoscuților mei am constatat că este o discrepanță între nivelul de inteligență al unui ofițer de informații (un nivel mult, mult peste medie) și gradul de moralitate josnic și implicit nivelul intelectual redus al unuia care a acceptat să facă mizera muncă de informator.  Treabă mizerabilă, omenește vorbind pentru oameni inteligenți și tocmai această împerechere ciudată a unuia înțelept cu a unui ”rău”, arată că acolo e mâna Tatălui care a aprobat cererea celui rău ”să ne vânture ca pe grâu” și ” să ne ”topească și curățească” în focul topitorului.

De ce?

Îi place lui Dumnezeu să ne chinuie? Ne dă necaz ca să-și arate puterea? Nici vorbă? Ne dă necaz ca să-și împărtășească Gloria cu noi: ”dacă răbdăm vom și împărăți!” răspunsul e dat în textul de la început: fiii lui Levi ”vor aduce Domnului daruri neprihănite.”

Ce sunt darurile? Rodul buzelor, (taurii buzelor noastre) jertfele duhovnicești lipsite de mierea prefăcătoriei și de aluatul fățărniciei.

Dăunăzi m-a vizitat un fost informator de-al meu. De obicei nu se grăbea, ani de zile stătea să mă toace cu orele. Am tresărit de bucurie cum l-am văzut. O ușă deschisă. Ești omul meu, mi-am zis. Am scos Biblia și am pus-o pe masă. A stat, a ascultat, nu putea să plece, era sarcină. …”veți fi duși înaintea lor” îmi răsuna în urechi și nu mă opream din mărturisit: ”daruri neprihănite!” Poate pentru vremuri de acestea suntem puși să împărățim!

Ne sunt citite blogurile, comentariile. Nu au cum să nu le citească, e sarcină de serviciu, stăpânul lor le-a dat-o…și Tatăl nostru.
Să-i iubim cu toată candoarea…ei nu știu ce fac, chiar dacă aparent ne fac rău.

În mijlocul acestor frământări și tensiuni aseară mi-a sunat telefonul, un frate mă întreabă fără multă introducere: ”Frate, care e scopul omului pe pământ?” I-am răspuns în două minute(poate voi face o postare din acel răspuns) un răspuns (dar) neprihănit și am tăcut. Tot așa la încă 6-7 întrebări. În mijlocul multor uneltiri...

…ca în cuptor.

De aceea suntem curățiți printre lingușitoare viclenii și necunoscute calomnii, ca să aducem daruri desăvârșite.

Mărit să fie Domnul!


Controlul și ”lumificarea” adunărilor prin înfiltrare de ”lideri” falși, metodă continuată și azi

18 Februarie 2014

Public aici un articol de 13 pagini preluat cu permisiune din revista Vestitorul Adevărului nr. 4-5/2008, revistă ce apare la Moscova şi în limba română. Este editată de editura Hristianin, a Creştinilor evanghelici-baptişti neînregistraţi din fosta URSS.
Abrevieri în text:
VSEHB –  denumirea Uniunii oficiale evanghelice-baptiste din fosta URSS, aservită regimului comunist(Всесоюзный совет евангельских христиан-баптистов)
CEB- denumirea Uniunii neînregistrate evanghelice-baptiste, independentă de stat şi respectiv crunt prigonită (Международный союз церквей евангельских христиан – баптистов)

Istoria acestor uniuni este destul de tristă, nu dragostea de unitate le-a creat ci constrângerile politice. După ce constrângerile au slăbit uniunile au rămas. Trist.


IMG


Dacă vor bea acid sulfuric, nu-i va vătăma

18 Februarie 2014

Era prin 1989.
(Chimist sunt  de când am terminat liceu de chimie și facultate de chimie(1992), de când am lucrat 15 ani în fabrică de chimicale și nu mai sunt de când mulțumesc lui Dumnezeu că m-am trezit și m-am lăsat de chimie înainte s-o încep, adică de când lucram la lucrarea de diplomă, cu temă recomandată de un ”cercetător” de la institutul de cercetări din curtea fabricii unde lucram, cercetător care mi-a zis să studiez efectul catalizatorilor asupra randamentului reacției de obținere a acidului glutamo…amuitatcumîizice. Am intrat în biblioteca facultății, că atunci nu era încă google și am căutat în ordine revistele care vorbeau despre substanța mea minunată, revistele se terminau brusc prin 1982 de când tovarășul a interzis orice import de orice, dar nu era problemă că despre substanța mea scria în reviste mult mai vechi, dinainte de război, și mai vechi, dinainte de 1900. M-am dezumflat, ce cercetez eu? Un articol bun am găsit într-o revistă din 1869, articolul descria procesul cu detalii, randamente, catalizatori, comparații, tot, tot, tot. 1869. În acea după-amiază, în Biblioteca facultății am luat o hotărâre pentru care mulțumesc lui Dumnezeu și astăzi: nu voi face chimie niciodată. Și în afară de faptul că am fost un trimestru profesor de chimie și mai dau câte-un sfat chimic, m-am ținut de cuvânt.)

Deci, era prin 1989. Un coleg de serviciu(eram student la seral și muncitor la zi) ”frate” branhanist mă zăpăcea la cap să mă fac și eu ca el. Eu nu și nu. Argumente. Că ei vorbesc în limbi, noi nu. Eu i-am zis: de acord să vorbești, dar să nu faci spectacol. Domnul n-a zis că va da har pentru paradă.

El nu, că se poate.
Atunci i-am arătat că scrie nu numai de limbi, ci și de șerpi și de otravă. ”….frații din America iau șerpi în mâini!” a strigat exaltat.

Eram lângă depozitul de solvenți: acid clorhidric, acid sulfuric, sodă caustică, acrilonitril, anhidridă acetică, benzen, toluen, etc. zeci de tone, eu lucram acolo. Am luat un borcan și i-am zis sec colegului meu: ”astea-s vorbe, vreau ceva practic, limbile se pot falsifica, șerpilor li se poate scoate veninul, dar acolo mai scrie de otravă, uite(i-am arătat borcanul): alegeți din rezervoarele astea, de exemplu acolo e acid sulfuric, îți aduc un borcan, îl bei și eu sunt ca tine.”

S-a schimbat la față, s-a îndepărtat 5 metri, s-a întors și mi-a șuierat printre dinți:”Satană!”

A avut și neînțelepciunea să spună prin fabrică cum ”l-am ispitit eu pe Domnul!”

De ce scriu asta azi?

A mai murit un om mușcat de șerpi. Unii zic că n-a avut credință, eu zic că n-a avut minte.

Priviți și citiți:

Citat: ” Iniţial, minunea era că predicatorul nu este muşcat de şerpi. Apoi, după ce au început să-l muşte, minunea era că nu moare. Acum, după ce Coots a murit, urmaşii săi au spus că Domnul l-a chemat la EL, având planuri mari cu predicatorul.”

Și acum o explicație.

Credința se referă întotdeauna la Cuvânt, la ceva scris. Acești oameni, cât și cei ce pretind că fac paradă din ”harul” lor (de exemplu cu limbile) sunt ridicoli dacă se opresc doar aici. De ce nu trec și la paharul de acid sulfuric? Nu sugerez nimic, Doamne ferește, doar constat o șarlatanie. Acolo unde scrie de limbi și de șerpi, scrie și de otravă. Să fim serioși, cine face paradă cu moartea!

Câtă diferență între serviciile religioase de transă și transfigurare și ”arătarea prin purtarea bună a faptelor făcute cu blândețea înțelepciunii.” De ”vorbiri în limbi” falsificate nu se moare, de șerpi mai moare câte unul, dar mă întreb dacă s-ar muri de minciună, ar mai avea curaj falsificatorii să deschidă gura?

Că încă n-am văzut nici un serviciu de băut otravă, deși după logica limbilor ar fi perfect justificat biblic.

Este și acesta un exemplu de rătăcirea oamenilor care nu caută să se apropie de Tatăl prin pocăință, ci prin tot felul de ”atingeri” fără cuvânt, fără cuvântul crucii(lepădarea de sine).


Protejat: Înregistrare adunare 9 februarie 2014

17 Februarie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Două lucrări ale Domnului Isus astăzi

17 Februarie 2014

1.Una: ”să nimicească lucrările Diavolului”. 1 Ioan 3:8

2. A doua: ”să adune(să strângă) într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.” Ioan 11:52

Am mai scris anul trecut despre strângere.

Noi suntem împreună-lucrători cu El, iar ”cine nu strînge cu Mine, risipeşte” ne-a spus. Vai de cel ce risipește ceea ce Domnul vrea să adune, vai de cel ce se ia la luptă cu Dumnezeu, un ciob dintre cioburile pământului.

Cuvintele noastre sunt armele cu care luptăm. Lucrăm și noi la nimicirea lucrărilor diavolului: ”noi răsturnăm(dărâmăm) izvodirile(fortificațiile) minții” dar în același timp lucrăm la zidirea împreună cu El, la zidire, la edificare, la strângere într-un singur trup. Este singurul fel de lucru (cel după rânduieli), fel care poartă și antetul(capul paginii) și ștampila (sfârșitul, confirmarea, aprobarea) lui Dumnezeu.

E o mângâiere să citești: ”cei risipiți!” dac-ar fi scris: cei organizați, m-ar fi prins o mare neliniște, trăiesc de 25 de ani în părtășii de oameni împrăștiați ca turmele în care dau lupii. Dar tot ce este în Cuvântul lui Dumnezeu îmi confirmă că acesta este și drumul, și calea, și oile, și lupii și Păstorul! Ce mângâietor ne sună: ” şi lupul le răpeşte şi le împrăştie”, iar Domnul ne-a spus  ” Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori.” Și apostolul le-a spus bătrânilor din Efes: ”Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârâ între voi lupi răpitori, cari nu vor cruţa turma

Și n-au cruțat-o, i-au împrăștiat pe frați, turma Domnului și de două mii de ani nu mai strâng cu El, și-au făcut staule de ținut oile împrăștiate. Acesta este mediul în care trăim, să nu ne mirăm, poate pentru vremuri ca acestea suntem așa deștepți!

Suntem?

Deosebim noi glasul Blândului păstor?

Ieși pe urmele oilor!