Istoria pe nedrept numită astfel(2)

30 Noiembrie 2012

”Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei” 2 Petru 3:5

Falsificarea istoriei are legătură cu înădușirea adevărului în nelegiuire.
Istoria este adevăr.
Ceea ce s-a petrecut nu se poate schimba.
Creația a fost creație, potopul potop, nimicirea Sodomei…totul s-a întâmplat real.
Citim despre aceste lucruri în cărțile de istorie? Nu citim.
De ce? Pentru că oamenii înădușe adevărul(istoria, faptele reale, petrecute, adevărate) datorită nelegiuirii lor.
Citim despre ”cele mai vechi timpuri” o expresie mincinoasă care închide gura curioșilor.
Citim despre ”comuna primitivă”,”despre ”orânduirea slavagistă”, ”epoca fierului” ni se arată poze cu oameni cu fețe de maimuțe, îmbrăcați în bucăți de piei, ținând în mâini câte-o bucată de lemn de care e legată o piatră cu coajă de copac. Minciuni toate!
Convingerea mea bazată pe ce citim în Scripturi este că Adam a locuit foarte repede în casă cu baie și sistem de apă și canalizare, cu bucătărie cu cuptor și cu coș, așa zisele descoperiri fiind făcute foarte repede de oameni care să nu uităm: trăiau cu secolele.
”Omul nu-și cunoaște nici măcar timpul, ca dobitoacele…”
Am mai spus că cea mai grozavă înșelătorie a celui rău este deformarea percepției timpului.
Vorbind despre trecut, deformarea istoriei.
Istoria pe care am învățat-o la școală și pe care din păcate copiii noștri o învață este pe nedrept numită astfel.
Nefiind pe baze creaționiste, așa zisa istorie de milioane de ani a omenirii falsifică grav percepția asupra timpului și a evenimentelor, în final asupra propriei vieți.
Educația actuală adâncește îndepărtarea de Dumnezeu a minților copiilor, lecțiile de istorie punându-le în cap minciunile evoluționiste.
Oamenii falsifică istoria în mod conștient. Creaționismul presupune Creator, deci responsabilitate și amarul pocăinței.
Minciuna diavolului e mai dulce, are aparență de logică și e însoțită de poze amăgitoare.
Avem de scos din mințile copiilor noștri, bucată cu bucată, ca și când spălăm un vas, minciunile istoriei pe nedrept numite astfel. Cunoașterea istoriei reale e un lucru bun. Nu e bună însă acea parte de istorie, pseudoistoria(așa numita sau fals numita istorie) care se bazează pe presupuneri nu pe dovezi.
Avem a ne învăța pe noi, pe copiii noștri, pe cei din jur, unii pe alții Adevărul, realitatea, istoria adevărată a lumii, așa cum e scrisă în Biblie.
Evanghelia începe cu istoria spusă bine, corect, adevărat, începe cu Geneza, cu creația.
Iar toată istoria lumii e ”pentru El”.
Egiptul, Babilonul, Alexandru cel Mare, căderea lui Alexandru, ridicarea Romei sunt toate explicit arătate de Cuvântul lui Dumnezeu ca având legătură cu lecțiile Cuvântului Său, cu învățarea lui Cristos. Citiți Daniel.
Despre faraon scrie: ”te-am ridicat înadins….”. La fel este și cu Babilonul, cu Nebucadnețar.
Aceste ”mari” imperii nu s-au ridicat datorită darwinisticii întâmplări că unul a fost mai tare ca altul și de aceste amănunte s-a folosit ”neputinciosul” Dumnezeu pentru a-și face loc cu coatele în istorie. Nici pomeneală!
Toată acea grandoare care a lăsat atâtea urme în arheologie s-a datorat faptului că Dumnezeu i-a ridicat ca să-și ducă la îndeplinire planurile. Toată istoria antică are un punct central: Ierusalimul.
Cine nu vede așa, nu vede bine. Altceva, altundeva, altcândva, altcumva n-a fost.
Cum am scris aici:

”Nu-i demult pământul, de milenii doar,
pietrele din ziduri tot mai tare strigă,
oamenii ştiinţei sapă in zadar,
cautând sărmanii oarice verigă
din al teoriei mincioase lanţ:
cum că anii fost-au milioane-n urmă,
scormonit-au ziduri ghemuiţi în şanţ,
şi mai sunt şi-acuma unii care scurmă!

Oricât ar săpa…altele nu sunt
şi de-ar scormoni întregul pământ;
Cele câte sunt…strigă desluşit
despre timpul scurt, de când s-au zidit
Căci de la potop până la Avram
chiar dac-au trecut secole întregi
n-a trecut mai mult decât doar un neam,
de citeşti atent şi vrei să-nţelegi!”
…….

Slăvit să fie Domnul!


Știința pe nedrept numită astfel(1)

29 Noiembrie 2012

”…fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel,…”

Încep o nouă categorie de subiecte despre felul cum amăgirea ateismului a sucit mințile oamenilor spre o percepție nedreaptă a creației. Ceea ce omul înșelat de diavol numește știință este numită de Dumnezeu: ”știință pe nedrept numită astfel”.
Nedreptatea pornește de la temelia schimbată de Tatăl minciunii …de la creație la altceva….iar pe la această temelie de nisip nu mai contează cât de ”solid” se construiește.
Cu voia lui Dumnezeu, voi lua din mai multe aspecte alte ”științelor”: istoria, astronomia, geografia, etnologia, geologia, biologia, zoologia, botanica, chiar chimia, fizica și matematica, până la protecția mediului și a vieții(medicina, farmacologia) și voi arăta felul în care au fost falsificate și forma în care au fost deformate fiecare de minciunile de 4-5 mii de ani croite de tatăl minciunilor.
De ce?
Pentru că Fiul lui Dumnezeu s-a arătat ca să nimicescă lucrările diavolului. Și noi facem același lucru, nimicim lucrările diavolului din mințile oamenilor, demolăm minciunile și zidim adevărul, construim realitatea, planul drept, bun și glorios.
Educația copiilor noștri și felul cum am fost învățați noi înșine, cum ne învățăm pe noi și pe alții este un fel murdărit de minciună, cu minciuna așa-zisei științe.
Știu că ce voi scrie va stârni controverse. Vor fi mulți potrivnici.
Slavă Domnului, e semnul că acolo este o ușă de-a Lui deschisă.
A te feri de împotriviri nu înseamnă a le ocoli ca pe ceva indestructibil, ci tocmai a nu le considera ceva serios, a nu te lua în argumente ca de la egal la egal, a nu trage cu tunul după vrăbii, a nu le considera ca ceva de luptat ci ca ceva de distrus. Când știi bine că ceva e minciună, nu-ți trebuie multă putere ca să arăți acest lucru, trebuie doar arătat Adevărul.
”Prin manifestarea Adevărului ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc înaintea lui Dumnezeu.”
Lumina cu întunericul nu se luptă, lumina doar luminează și întunericul n-a biruit-o.
Parte din felul cum trebuie să învățăm este asemenea demolării, să demolăm din mințile noastre bărăcile minciunii  pentru a construi în locul lor templul Adevărului.


Gândul care ne unește

27 Noiembrie 2012

Gândul smereniei.
Gândul care era și în Cristos Isus.
El S-a smerit pe sine, s-a făcut ascultător până la moarte.
Nu L-a smerit nimeni, avea putere să se opună.
Și în noi este o grozavă putere de a ne opune smeririi și din păcate o folosim spre rușinea și dezbinarea noastră.
Să ne urcăm pe acest cântar, al smereniei, al smeririi, să considerăm tot ce suntem și avem în carne ca fiind nimic și la tot ce arată să-l calibrăm cu zero.
Și de fiecare dată tot ce suntem în fire să considerăm tot nimic.
Adică mort.

Să aveți în voi gândul acesta care era și în Cristos Isus….”, ”El S-a smerit…”.
Acest gând ne unește.

Cine se înalță se dezbină, cel ce se afirmă pe sine nu poate fi un gând cu cel ce se leapădă de sine, nu din vina celui de-al doilea.

”Nu vreau să știu între voi altceva decât pe Isus Cristos și pe El răstignit”. Adică gândul ascultării de Tatăl, de Cuvânt, gând pe care L-a avut Domnul pe cruce să fie și în noi. Doar așa suntem și vom fi UNA.

Am fost făcuți UNA cu EL(un gând cu El) printr-o moarte asemănătoare cu a Lui. Ce fel de moarte? Moarte față de învățăturile începătoare ale lumii ce ne umpleau capul. Moartea cui? A omului vechi, numit și trupul păcatului, un trup de gânduri, de convingeri, de fortificații mentale(îndreptățiri) cu gândurile generate de ele, unite și cu faptele ieșite din aceste gânduri. Ne-am dezbrăcat de acest om. Să-l lăsăm să putrezească, să nu ne îmbrăcăm iar cu petecele lui sau poate cu ruginitele lui decorații și panglici.
Lumea (inclusiv cea religioasă) este plină de slavă adusă omului, talentului omului vechi, lucruri care nu unesc, ci dezbină. Dacă cineva refuză slava lumii și cât trăiește stă în gândul lui Cristos, nu mai poate împiedica pe prigonitorii lui să-i vopsească mormântul după ce moare.
Așa că n-ar fi deloc de mirare ca și la înmormânatrea mea să predice poate cel ce m-a vândut la securitate. Predica cu lacrimi, am vorbit de la aceleași amvoane. Trebuie să las  scris să nu calce pe-aproape nici pui de popă în acea binecuvântată zi.
O fi îngâmfare dorința mea? Nu cred, e ascultare: ”feriți-vă de cărturari”, ne-a învățat Domnul Isus și cât timp Îl ascult e bine. E tot smerenie și asta.
Sau ascultarea nu mai e smerenie? O fi mândrie?
Uite, de aia e blog să comentăm. Ce e?


Ce facem când nu mai știm ce să facem?

26 Noiembrie 2012

Ne  rugăm.

1.De exemplu, când suntem vorbiți de rău. N-avem ce face altceva. Dacă negăm, dacă ne apărăm, oricum e rău, mai bună e tăcerea către oameni și rugăciunea către Dumnezeu.
Când știm ce să facem, facem ce știm. Suntem împreună lucrători cu Domnul.
Cum? Eu am sădit, Apolo a udat și Dumnezeu a făcut să crească.
Nu e evlavioasă deloc teologia lui ”Domnu’ lucră”, adică eu să nu mărturisesc, să nu sădesc, Apolo să nu ude dar amândoi să ne rugăm fierbinte: ”Lucrează Tu Doamne”. Și proorocii lui Baal se rugau mult, mai mult ca Ilie.
Deasemenea nici ideea că noi facem totul nu ajută, ajungem la starea când nu mai știm ce să facem.

2.Ce facem atunci?
Când avem gândul Domnului, lucrul nostru e ca lucrul Lui, suntem aceeași fire cu El. Îngerii care n-au aceeași fire cu Tatăl (ei sunt slugi, nu fii) tare se mai miră când ne văd lucrând în duhul Tatălui. Se miră și când  Tatăl îi trimite să ne slujească. Ei doresc să privească această priveliște.
Când am făcut totul ce am știut să zicem că suntem niște robi netrebnici, nu să ne alocăm merite. Dar de multe ori facem totul ce putem și lucrurile le vedem că merg rău, nu sunt gata, nu sunt după Voia lui Dumnezeu. Atunci să ne vărsăm inima înaintea Lui.

3.El poate va face atunci unul sau mai multe din următoarele câteva lucruri:
-va lucra El continuarea lucrului nostru
-va împleti slujba noastră cu slujba altuia care va continua
-ne va ține o vreme în răbdare apoi ne va lumina cum să lucrăm noi mai departe
-ne va trece prin necazuri pentru a primi Har ca să știm a lucra mai calificat
-va trimite un înger ca la Daniel (îngerii au în Biblie mai multe înțelesuri, flacăra de foc, vântul, boala, etc.) El face din îngerii Lui aceste lucruri și lucrează cu ele.
-toate împrejurările în care suntem puși, să înțelegem că sunt voia lui Dumnezeu, acele ”toate lucrurile” care lucrează împreună, noi ca ambasadori avem imunitate chiar făcând reprezentare într-o împărăție ostilă.
-desigur mai sunt…..

4.Când ne rugăm pentru frați nu e drept să ne rugăm Domnului pentru un lucru, dar fratelui să nu-i spunem. Dacă vedem o slăbiciune ne pocăim mai întâi noi, (ca de o rădăcină ne neghină răsărită, cineva a dormit, deci toți poartă vina), abia apoi mustrăm și dacă nu se pocăiește ne rugăm.
Cred că așa trebuie să înțelegem ”l-am dat pe mâna satanei” sau la Isabela din Apocalipsa: ”iată că o arunc bolnavă la pat” sau chiar ”mântuirea prin foc”. Nu că noi am avea o astfel de autoritate arbitrară ca după antipatiile noastre firești să facem rău cuiva. E vorba de a fi ”lucrători împreună cu Dumnezeu” pe ogorul Său, cu cei împreună-robi cu noi, cel ce face un vas de cinste sau ocară este Domnul, focul mistuitor.
Este un ceva de făcut atunci când nu mai știm ce să facem: rugăciunea cu bucurie. Rugăciunea prin Duhul, adică în cunoașterea bine a voii lui Dumnezeu declanșează acțiunea ce noi n-o mai putem face.
Iar pentru că știm atât de puțin, avem a ne ruga mult.

5.Exemplu: temerile lui Pavel referitor la frați: să nu fi venit ispititorul, să nu se strice gândurile, să nu fie înșelați, etc. pentru toate aceste lucruri se ruga pentru că nu mai putea face altceva. Când putea făcea, scria, mustra, îndemna, etc.
Mai întâi să fie între noi stăruință în învățătura apostolilor, apoi legătura frățească, apoi frângerea pâinii(mărturisirea morții Domnului) și la urmă rugăciunea. Nu pentru că nu e importantă e la urmă, ci pentru că mai întâi avem a mărturisi, e misiunea noastră de ambasadori, iar când suntem primiți rău, respinși și confuzi, Tatăl decide ce alte mijloace să folosească după cum am scris la punctul  3.


Închisori nevăzute(4): informatorii ”nevinovați”

25 Noiembrie 2012

Mulți spun azi: ce rău au făcut informatorii? Nu trăim ”în lumină”? Avem ceva de ascuns?
Par întrebări înțelepte, dar sunt nebune. Acei informatori nu trăiau în lumină iar de ascuns aveau multe.Vânzarea de frați e un păcat mai mare decât multe altele pentru că falsifică dragostea.
Realitatea istorică este că în anii 45-50 ai secolului trecut, odată cu armata roșie a intrat în România un mare număr de Consilieri Sovietici. Cazați cu familiile în cele mai bune vile din București aceștia n-au pierdut vremea, ”au consiliat” noua conducere minister cu minister, departament cu departament, erau specialiști fiecare pe domeniul lui.
În domeniul religios ei au introdus funcția de împuternicit (tradus direct din rusă: upolnomoceateli, textual:  ”unul care poate tot”). Felul lor de a lucra l-au transmis și așa  au instruit securitatea română cum să lupte împotriva ”sectelor”.

Pe scurt, schema de gândire a rușilor era simplă: nu poți distruge biserica prin persecuție, ea trebuie distrusă din interior. Încă în 1923 Stalin…: ”le explica membrilor de partid că scopul nostru în munca de dezorganizare a bisericii şi dezrădăcinare a prejudecăţilor religioase depinde nu de prigoanele împotriva credincioşilor — ele vor întări numai prejudecăţile religioase…”  și soluția lor era:Lupta noastră împotriva sectelor să fie îndreptată spre destrămarea din interior… ceea ce se poate realiza, desigur, numai dispunând de o informare solid organizată” —indica în Directiva nr. 476/s din 28 iunie 1923 a Reprezentantului Plenipotenţiar al OGPU în Siberia cătreşefii secţiilor guberniale ale GPU. Vezi detalii.

Informarea solid organizată însemna un aparat de strâns informații organizat, ierarhic, centralizat și docil ca un ceas. Trebuia să dea informații periodic, nu pe sărite. Despre organizarea acestui aparat găsiți literatura din care au fost pregătiți pe site-ul CNSAS. Acești împuterniciți și-au pus oamenii lor în conducerea cultelor începând cu nivelele centrale, apoi regionale și locale. În același timp lucrau cu informatori independenți care nu se cunoșteau unul pe altul(de activitatea lor), extrem de mulți, de bine mascați, peste tot. Informațiile adunate în mod organizat(cum veți citi în nota de mai jos) erau centralizate la București, așa de ochii oamenilor simpli, să se creadă că e pentru nevoile adunărilor (”ca să ni se dea autorizație”), când de fapt aceste informații erau repartizate înapoi la locurile unde munceau și învățau cei ”pârâți”, locuri unde erau luați în evidență și tocați mărunt de securiștii fabricii, ai școlii, etc. Toată societatea era supravegheată.
Informațiile erau materia primă a fabricii de tocat conștiințe.
Munca consta dintr-o activitate continuă de urmărire, de tracasare, a celor mai activi, căci trebuiau pârâți nu  ”…ceice iau cuvântul în adunare odată la o lună sau chiar mai rar, ci (…)cei ce activeazã mai intens)” cum cinic este exprimată cererea din iunie 1949.
Revista cultului (căci e vorba de Cultul creștin după evanghelia, dar situația a fost aceeași la toate cultele) n-a fost desființată, era bună ca instrument centralizator, ca mod de publicare a ”circularelor”. Acolo unde nu a fost, cum e cazul la Creștinii după evanghelie, s-a creat ”delegația” și ”uniunea”, chiar se cerea cereau insistent fonduri de la frați pentru ”cheltuielile delagației”, căci crucea trebuie s-o ducă condamnatul, nu?
Inventarele adunărilor sau lipsa lor (cele care n-au nimic), listele de membrii, toate trebuiau centralizate. Totul părea doar supunere la cezar, dar nu e așa. (Eu nu sunt ”evidența populației” pentru fratele meu, nu mă înscriu în cultul tău ca să fac parte din baza de date cu care tu faci ce vrei. Într-un fel cei ce au gândit așa și au rămas în afara cultelor în acei ani au fost mai feriți, deși prin anii 70 conducătorii oficiali au primit sarcina să-i identifice și să-i ”bage în cult” pe toți ”dizidenții”. Acesta e un alt subiect, ”un alt perete” al închisorii.)
Informatorii n-au fost nevinovați, n-aveau dreptul să dea pe față taina altuia. Unii zic că oricum se știa unde lucrează cutare și cutare. Dacă nimeni n-ar fi spus nu s-ar fi aflat sau s-ar fi aflat mult mai târziu. Dacă cineva va zice că ”ce contează” când, să  se gândească că oricum și el va muri, dar vrea totuși…mai încolo, contează…când.
Dacă de exemplu, un informator așa mai ”nevinovat” venea la adunare numai ca să identifice și să raporteze cu regularitate pe cine vine, din rapoartele lui securiștii știau pe cine să urmărească. Munca ”din spate” a securiștilor era ”să sape” pe cei ce începeau să vină la adunare, să umple cu defăimări pe prietenii pocăiți, să bage prin bârfiri zâzanie între frați buni, activități ce nu le-ar putea face de n-ar ști ce întâmplă pe teren. Așa au procedat cu distrugerea grupului de studenți din Timișoara care se strânsese în jurul lui Liviu Olah prin anii 70. Părinții studenților au fost speriați că Olah ăsta e dus cu capul. Colegii de amvon dădeau material pentru ”legende”(minciuni).
Articolul următor este o circulară către adunări din revista Calea Credinței nr 6, anul 1/1949(iunie), Organ Oficial al Uniunei Cultului Creștin după Evanghelie.

Către adunări
În conformitate cu dispoziția MINISTERULUI CULTELOR comunicată Uniunei cu Nr. 14.893/949 şi Nr. 16.743 din Iunie 1949 rugăm toate Adunãrile a ne trimite foarte urgent printr-o scrisoare recomandă, următoarele date cu privire la bătrânii (prezbiterii) notați în autorizaţie; precum şi cu privire la cei ce activează în Adunare, vestind Evanghelia.
Acestea nu privesc pe ceice iau cuvântul în adunare odatä la o lună sau chiar mai rar, ci pe cei ce activeazã mai intens. Iată datele pe care sunteţi rugaţi a le trimete foarte urgent: Numele și Pronumele, domiciliul, data nașterii(anul, luna, ziua), locul nașterii (Judeţul şi Comuna), origina socială (profesiunea pãrinţiIor). Câte clase a învățat, situaţia militară (contigentul gradul, numărul matricol și unitatea), Starea civilă(cäsătorit, necăsătorit, divorţat), Numele şi pronumele soţiei precum și ocupația, numele copiilor sub 18 ani; data nașterii copiilor (anul, luna, ziua). locul nașterii copiilor (Județul, Comuna).
Aceste date Ministerul ni le cere pânã la 25 iunie. Știm că revista va sosi la Dumneavoastră după aceastä dată, deci vă rugăm să vă grăbiți ca să nu întârziem prea mult față de cerința Ministerului.

Delegația, anul acesta a fost aleasă la Conferința generală precum urmează : Al. Panaítescu, Ghe. Oprea Teodorescu şi Ştefan Azimioară, iar ca supleanți: Gh. Giuvelea şi Const. Ionescu.
Rugăm stãruitor toate Adunãrile a se gândi să mai trimîtă şi pentru cheltuelile Delegaţiei;

Cărțile noastre de cult se pot procura dela Uniune, din Ploiești. Biblia broşată sau legată în pânză, Evanghelii şi puțin mai târziu, nãdãjduim că vom avea şi Cartea de cântări.
Adunările cari n-au trimis inventarele de averea adunării sunt rugate a le trimite de urgenţă.
Cele ce n-au nimic, au obligația a ne comunica acest lucru.
Adunările cari n’au trimis tabelele de membrii și datele cerute prin circulările noastre
de mai înainte, sunt rugate a le trimite cât mai repede pentru a avea starea legală (autorizaţia de
funcționare)
Al.. Panaitescu”

Ce am scris mai sus dovedește împlinirea Cuvintelor Domnului cu privire la zilele din urmă:
”oamenii vor fi vânzători”, ”se vor vinde unii pe alții”. Timpul este aproape. Cel ce credeai că e bătrânul din adunarea ta era de fapt gardianul tău nevăzut, stăteai în adunare ca Petru între doi soldați. Decenii.
Oare o adunare normală nu identifică pe astfel de Iude?
Gradul lor de prefăcătorie e prea mare sau filtrul nostru prea prost?
Prefăcătoria e păcatul lui, dar lipsa de identificare, nerecunoașterea stării lui firești, nerăstignite este lipsa mea, orbirea noastră, rușinea noastră, …sau poate pedeapsa noastră.
Am bârnă, nu văd paiul, nu văd paiele și zidesc cu paie.
Judecați și voi și comentați!

Mărit să fie Domnul!


Ceea ce Darwin nu putea să știe…tractat de Werner Gitt

25 Noiembrie 2012

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alte cărți de Werner Gitt în română și în alte limbi: http://bruderhand.de/buecher/fremdsprachige-buecher/rumaenisch


Protejat: Înregistrare adunare 25 noiembrie 2012

25 Noiembrie 2012

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos: