Adunarea este libera!

24 August 2008

” De ce n-ati lasat-o libera de la 9 ?”    V.V. Moisescu


Cuvinte de pâine sau cuvinte de piatră?

23 August 2008

Cuvântul tău e piatră sau e pâine?
Ce vei găsi pe unde l-ai lăsat,
de vei mai trece pe acolo mâine?
O rană sau un suflet săturat?

Cuvintele de pâine sunt o hrană
de te hrănești cu ele te-ntărești,
și crești în Har, când sățioasa mană
în fiecare zi o prețuiești!

Ia și pe alții ca să-ți fie-aproape
să frângă Pâinea Unicei Porunci,
Departe-o vei găsi apoi pe ape
de locu-n care-acuma o arunci.

Când însă-n flăcări focul de gheenă
aprinde ne-mblânzitul mădular
va roade vorba ta ca o cangrenă
și vei culege rodul ei amar.

Pornite din izvorul de-aguridă
ce-i limba fiecăruia din noi….
cuvintele–aruncate să ucidă
ca pietre vor cădea, răninde ploi.

Cuvintele de piatră, ploi de moarte
zburând spre cel căzut, rănesc si dor;
și-l fac pe cel lovit pe veci să poarte
răni sângerând și cicatricea lor.

De-i zicem bârfă, zeflemea sau glumă
ironizare, bășcălie, banc
Al împietririi duh ele deshumă
și-apoi îngroașă-al Cărții Morții teanc.

Cuvânt de pâine sau Cuvânt de piatră
aruncă gura ta pe unde treci
de unde-i focul ei, din care vatră?
spre cine se îndreapt-a ei poteci?

Cuvântul vostru fie-vă cu sare
cu har, umplut, împodobit și dres
Purta-veți rodul ce din el răsare
Spre Slava Celui care v-a ales.


Americanizarea crestinismului: cazul „Nepal”

23 August 2008

Citat din cartea lui Gene Edwards, :”Pentru noi, „biserica” reprezintă o oră petrecută într-o clădire duminică dimineaţa. Creştinii nepalezi erau cu ani lumină înaintea noastră în ceea ce privesc înţelegerea, experienţa şi devotamentul lor pentru biserică. Eclesia era viaţa lor… pentru ei biserica era un mod de viaţă!!! Probabil că cea mai mare greşeală a lor a fost că au procedat ca Pavel. Biserica era centrul lor. O biserică locală, organică, indigenă! Ei şi-au păstrat cultura. Un localnic care venea la întâlnirile lor nu se simţea ca şi cum a aterizat în Occident. Pentru nepalezi biserica nu era o clădire cu bănci. Absolut deloc! Biserica erau oamenii. Şi această eclesie nu era plictisitoare. Era stilul lor de viaţă. Nu mai este nevoie să spunem că întâlnirile erau pline de viaţă. Fiecare participând. O poveste minunată. Biserica era un mod de viaţă, o civilizaţie… o comunitate a lui Hristos în mijlocul lumii. Americanii s-au uitat şi n-au văzut ce se întâmpla şi n-au băgat în seamă. Nu ne interesa. Înainte de toate noi eram interesaţi în organizaţiile noastre! Eclesia nu era în mintea noastră atunci când am ajuns acolo captivaţi în întregime de propria noastră însărcinare de a evangheliza lumea. În sufletul nostru nu ardea focul pentru eclesia. Noi n-am încercat să păstrăm biserica organică care era acolo. Pe nimeni nu l-a interesat. Am venit, ne-am uitat şi am furat! Am cumpărat creştini. Nu ne-am oprit să observăm că decimam acele biserici şi că mutilam expresia nepaleză a trupului lui Hristos. Noi am făcut ceea ce era în minţile noastre. Când am dat de acele biserici, nici măcar nu le-am privit ca biserici. Le-am văzut doar ca o sursă de oameni pentru organizaţiile noastre. Totala noastră lipsă de respect pentru cultura unui popor întreg este grotească. Ceea ce ar fi trebuit să facem, era să stăm la picioarele acelor nepalezi şi în umilinţă să învăţăm viaţa bisericii…..”
 Iata un  fragment mai lung (pentru ce-i ce-si fac timp sa citeasca:

Scandalul nepalez  
Ce s-a întâmplat în Nepal? Iată istoria unei naţiuni micuţe, atât de săracă, de izolată şi de înapoiată, fiind aproape la fel de primitivă cum era lumea pe timpul lui Pavel! Să nu vă gândiţi la o ţară cu şosele care să lege oraşele între ele. Găsiţi doar poteci. Citește restul acestei intrări »


Smerenia merge inaintea Slavei

23 August 2008

Smerenia merge inaintea Slavei

Pentru orice crestere a noastra in omul cel nou este nevoie de o smerire in cele ale lumii, ale firii. Orice slujba care o facem invredniciti de viata Duhului, supune firea la nemultumirile libartatii ei frustrate si ne conduce la smerenie, la ingradirea posibilitatilor, la tinerea roaba a trupului.

Stim ca suntem transformati “din slava in slava prin Duhul Domnului”. Vorbind de mai mult slavi, putem vorbi de mai multe smeriri ce preced slavile. Fiind dusi din slava in slava, drumul randuit va fi din smerire in smerire.

Slava slujbei Duhului, de stralucire a Lui in omul launtric, va fi in mod necesar insotita de o lipsa de stralucire a omului firesc, exterior. Bucuria atat de mare a stralucirii Lui, ne va face nici sa nu dorim bucuriile marunte ale satisfactiilor pamantesti. Umplerea launtrica cu slava, slabiciunea care o aduce, devin placeri, incat ajungem sa spunem ca Ap. Pavel:”simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in persecutii, in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare.”

Asa cum un bijutier pune inelul pe catifea neagra, Dumnezeu toarna Harul in imprejurari potrivnice, sa-I sporeasca stralucirea.

Mandria omului e urmata de cadere, nu de Slava Domnului. Noi am fost creati in Hristos “pentru Lauda Slavei Harului Sau”, nu pentru lauda slavei noastre. Citește restul acestei intrări »


Scrisoarea fratelui Pocsy catre Mihai O., 1 ian. 1975

17 August 2008

Scriu acest mesaj in contextul postarii de AICI si a versetului:”praiubitilor sa nu dati crezare oricarui duh, ci cercetati duhurile daca sunt de la Dumnezeu…”.

Fratele Pocsy a fost unul din „greii” (cum se exprima Andrei, baiatul fr. Aurel Popescu) Evangheliei din tara noastra, un necunoscut, dar „bine cunoscut”. Iata citatul:”Pentru cineva care a cunoscut relatia autentica cu Dumnezeu, care a primit intelegerea ei dela oameni ca Wurmbrand, Moldoveanu, Poci, Vasile Moisescu si alti „grei” ca acestia, era imposibil sa ramai prea mult acolo unde se manifesta o multime de traznete fara niciun pic de ploaie, o groaza de artificii fara nici un pic de caldura. Dupa o vreme, goliciunea manifestarilor acelea, norii aceia fara ploaie, pe fundalul unui suflet care Il cunostea pe Dumnezeu si avea amintirea pasiunilor de la inceput, trebuia sa-i impinga afara.”

Fratele Pocsy insa nu a putut fi inselat de aparentele religioase ale lui Mihai, asa ca trecerea lui de mai tarziu la ortodoxie nu a fost nici o „trecere”, ci doar stergerea spoielii „pocaintei”, o manifestare a adevaratei lui firi. Ce bine e sa ai Duhul lui Hristos, ca sa sti dinainte aceste lucruri.
Corespondenta fr Pocsy o gasiti: AICI

Rugati-va pentru Mihai si Ana!

Iata mai jos SCRISOAREA FRATELUI POCSY CATRE MIHAI O.

Motto: “Si a pus femeii sale numele Eva, adica viata, pentru ca ea era sa fie mama tuturor celor vii”. 1Moise 3.20. “El a facut, dintr-un singur sange, intregul neam al oamenilor ca sa locuiasca peste toata fata pamantului si a asezat de mai inaintea vremurilor si hotarele asezarii lor” Ap. 17.26.
Oradea 1 Ian. 1975

Prima data scriu o scrisoare fata titlu, dar am incercat sa ma conformez celui primit. Intai nu stiam de unde sa incep, dar dupa ce ma gasit si subscris si salutul, atunci stiam ca este adresata mie.
Incep scrisoarea mea cu ultimele fraze ale randurilor tale: “…de aceea va spun eu d-stra sa nu va pronuntati cu usurinta, numind-o erezie, avand ca argument nu Cuvantul lui Dumnezeu, ci autoritatea experientei proprii”.
Daca muti izvorul bucuriei tale de la Golgota sau mai sus de Golgota(mai inainte sau mai pe urma), atunci ai pierdut Rusaliile, Pastele si Craciunul, si daca izvorul bucuriei tale provine de la orice verset din Scriptura, care dovedeste ca, “ai fost ales inainte de intemeierea lumii”, atunci ai deviat de la Adevar si restul sa para foarte, foarte bun nu mai foloseste la nimic. Pentru mine e prea putin sa-ti fiu tovaras de aceeasi parere. Nu ma multumesc cu mai putin decat o tovarasie de acelasi Duh, Adevar – viata – lumina – faptura. Aceeasi genetica( Ioan 1.12,13). Si asa sunt silit sa-ti traduc o scurta meditatie a fratelui pr. Dr. Kiss – despre “Pocainta si noua nastere”. Iata it anexez; fr. Ioanovici m-a ajutat la traducere. Draga Mihai ai spus: “Nu este nevoie de inteligenta sau dibacie”, toate explicatiile scrisorilor tale sufla ‘minte omeneasca” si dibacie omeneasca. Daca iti spun ca in mod vizibil lipseste crucea lui Isus Hristos, nu spun pentru ca nu ai amintit de ea. Nu! Din toata teoria ta lipseste si domina intelegere spirituala, lucrarea mintii, a accepta masuri de prevedere spirituala, elevul ajunge sa cunoasca realitatea. Si iata: “acum cred cuvintele Lui pentru ca inteleg’(din scrisoarea ta).
Cu cat cercetez mai mult cu atat imi lumineaza Duhul lui Dumnezeu ca (nu intre mine si tine) cele sustinute de tine nu sunt doar a anunta o Evanghelie, ci o “alta Evanghelie’(2 Cor. 11.4, Gal. 1.6,7). Adica nu e mica deosebire care se poate tolera, ci o erezie intr-adevar, caci falsifica lucrarea principala a lui Dumnezeu, degradeaza mesajul Lui(1 Tim. 2.4, Tit 2.11, si in loc sa fie un motiv de deosebita bucurie(”slavita si negraita”), pentru toti oamneii devine o bucuie falsa pentru o clica de oameni. Citește restul acestei intrări »


Fratii mei tigani

15 August 2008

De mult am inteles intr-un singur fel acest text:
Tit 1:10-13
„În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,  cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig urât, lucruri, pe care nu trebuie să le înveţe. Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: „Cretanii sunt totdeauna nişte mincinoşi, nişte fiare rele, nişte pântece leneşe.” Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă,…” 
    Nici nu pot intelege altfel decat ca: Tit, ramas in Creta este indemnat de Pavel sa „inchida gura” unor crestini „taiati imprejuri” (probabil iudei sau prozeliti, dintre cei convertiti la Cinzecime(cretani si arabi)) care au facut afirmatii rasiste, discriminatorii si injositoare fata de locuitorii Cretei.
     Cand am citit:”Cretanii sunt totdeauna….” parca mi-a sunat in minte cunoscuta  : „Tziganii sunt totdeauna…” urmata de Citește restul acestei intrări »


Turma sau staule (parte dintr-un dialog)

14 August 2008

fratele Dan:
CNI, dvs spuneti: “…dar care numai in staul n-au stat.”
In Ioan 10:3 scrie:”el isi cheama oile pe nume, si LE SCOATE AFARA din staul”.
Domnul Isus este pastorul OILOR, al TURMEI, nu al staulelor. El scoate oile din staule. Cu Domnul ca pastor, nu mai trebuie staule, ci este doar Pastorul si turma. Psalmul 23.
Noi suntem cei care trebuie “Sa iesim dar afara din tabara la El si sa suferim ocara Lui” (Evrei 13:13).
Atata timp cat behaim unii la altii de dupa gardurile vopsite ale staulelor noastre, suntem fara Pastor(sau mai bine zis, nu-I recunoastem autoritatea, orbiti de frica gardului).
Ne amagim vorbind de o turma IN STAULE. Turma este fara staule, CU PASTOR.
fr. d.
…….
Patratosu:
Ba, fratedan, turma are staul, în care Marele Pastor chema oile, le scoate, le cheama din nou înauntru, le scoate la pasune, le cheama în staul din nou si tot asa, intrari-iesiri, ca sa aiba viata.

Chestia cu intrari-iesiri este o chestie foarte tare, foarte foarte tare de la evrei, dar alta data despre asta.
by patratosu decembrie 2, 2007 at 10:07 pm

……….
Fratele Dan

Frate Marius. Ca “oaie”, eu iubesc pasunea, nu staulul. De staul am nevoie doar in lipsa Pastorului, cand vine Pastorul. nu ma mai tem de lupi.
Apoi, in staul nu este pasune Citește restul acestei intrări »