Leul, măgarul și profetul, sau când leul nu-l mănâncă pe măgar (9) Despre anomalii

” A găsit trupul întins în drum şi măgarul şi leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul şi nu sfâşiase pe măgar.” 1 Împărați 13:28

Profetul a fost omorât dar nu a fost mâncat, măgarul nici nu a fost atins.
E o anomalie.

Ce e atunci când animalele fac lucruri ciudate?

Când vacile cu vițeii închiși în grajd pornesc spre altă direcție!
Când leii din groapă nu-l mănâncă pe Daniel!
Când leul îl omoară pe profet și nu pe măgar, când nu-l mănâncă pe profetul mort!
Când măgărița vorbește!
Când corbii aduc carne!

Astea sunt anomalii sau minuni, vorbesc despre intervenția lui Dumnezeu.
Dacă oamenii le-ar fi făcut aceste anomalii ai putea zice că au jucat teatru, i-a corupt cineva, dar pe animale nu le poți corupe să facă ceva împotriva firii. Cerul și pământul, creația, sunt martori incoruptibili.
Eu astfel de minuni cred.

Mă gândesc la o anomalie care o văd în zilele noastre. Un exemplu.
Trăim în Europa, granițe teoretic impenetrabile, armată, poliție, vămi. Nu e glumă. Noi, ca români nu suntem primiți în Schengen și trebuie să arătăm buletinul la ieșire din țară, să nu care cumva Doamne ferește să intre vre-un imigrant,…sau doi. Și asta de ani buni, cu toate rugămințile conducătorilor noștri cumsecade și cumsecuvine.

Dar iată, parcă e un coșmar, parcă e o glumă, parcă e măgarul și leul din poză și din istorie. O mulțime mare de oameni, nu unul-doi, nu zece, nu o sută, nu o mie, nu zeci de mii, nu: sute de mii, în curând milioane trec pe jos din Siria, din Pakistan, iar unii vin din mijlocul Asiei, chiar din Bangladesh, traversează Turcia (nimeni nu-i oprește), traversează cu bărcile micuța Egee (sunt primiți ca refugiați),  blânda Grecie îi poartă cu autobuzele spre graniță (granița UE, hey!) ca nu cumva să rămână la ei, ies din UE, trec prin Macedonia și Serbia, intră iar în UE, agresiva Ungarie (alt leu, mai mic) nu-l papă pe măgar, dimpotrivă, îi cară cu trenurile numai să iasă din țara lor, și toți merg ca trași de magnet…unde?

În Anglia, în Londra, capitala europeană a musulmanilor.

”Din 1990 și până azi, populația musulmană a Marii Britanii a crescut de la 82.000 de persoane la 2,5 milioane de persoane. În UK sunt peste o mie de moschei, multe dintre ele foste biserici. În Olanda, 50% din nou-născuți sunt musulmani și, în doar 15 ani, jumătate din populație va fi  islamică. În Belgia, 25% din populație și 50% din copiii nou-născuți sunt musulmani. Autoritățile germane recunosc că și țara lor se confruntă cu acest flagel și declară: „Decăderea populației germane nu mai poate fi oprită. Germania va fi un stat islamic până în anul 2050”, conform Biroului Federal de Statistică al Germaniei.” sursa: http://www.click.ro/news/social/scenariu-de-cosmar-cum-vor-cuceri-musulmanii-europa

Cine  e măgarul și cine leul din toată povestea nu prea contează, contează cine e profetul. Londra e și capitala europeană a evreimii. Cine îi va scoate pe acești evrei din cuibul cald de unde nu vor să plece? E evident cine. Din estul Europei i-a scos Stalin cu comunismul lui. Noi nu judecam așa, nici ei, nici Stalin. Dar contează cum judecă Dumnezeu, chiar dacă noi, robiți de filosofii, nu ne prindem. Din vestul Europei îi vor scoate (și-i vor fugări în Israel) probabil acești vânători ce trec granițele ca și copiii din livadă în livadă când fură cireșe.

Eu cred ferm că această concentrare de ”vânători” împlinește o profeție biblică (Ieremia 16:16) și trebuie să ne așteptăm ca această mare armată de oameni pe care , ciudat, nu-i poate opri nimeni în ciuda tuturor legilor, să devine ghimpele din coasta comunităților de evrei rămase în Europa. Cum va fi în America, habar n-am, dar și de acolo vor trebui să plece conform Bibliei.

Acum un an și ceva (în 7 iunie 2014) discutasem cu Petru, în casa lui din Germania și mi-am exprimat neștiința despre cum va scoate Dumnezeu pe evrei din Anglia, acum știu:
”I-am spus lui Petru că eu nu mă mir cum face Dumnezeu ca să plece evreii din Ucraina, e un butoi cu pulbere acolo, mă mir ca un copil ce privește și nu-L înțelege pe Tata, cum va face Dumnezeu ca să plece evreii din Anglia și Statele Unite, acolo evreii sunt mult mai mulți, mult mai bogați și deci mult mai lipiți de pământ decât evreii din Ucraina, dar ȘTIU SIGUR că Dumnezeu știe cum să-i scoată.

Nu faci politică? m-a întrebat soția a doua zi pe drum, când recapitulam ce discutasem cu familiile la cină.
NU, nu fac altceva decât să observ, noi nu schimbăm nimic observând și nu suntem chemați să schimbăm.”

Leul nu are treabă cu măgarul, nici măgarul cu leul, de data asta s-ar putea chiar ca profetul să scape viu, dar să trebuiască să fugă, prea mulți vânători.

Ce mângâietor răsună Cuvântul lui Dumnezeu: ”…o parte din Israel a căzut într-o împietrire  care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.”

Acum se apropie acele zile promise. Cât de mult trebuie să ne bucurăm cei ce credem, cât de repede trebuie să se grăbească cei ce nu cred.
E ca în zilele lui Noe, o corabie stă gata să se ridice.

Adunarea lui Dumnezeu, corabia Salvării sufletelor are încă ușa credinței deschisă, grăbește-te să-ți ocupi locul înainte ca să expire timpul!

Prețul terenului agricol conform Bibliei: 2,67 Euro/mp

”Daca cineva inchina Domnului un ogor din mosia lui, prețuirea ta să fie dupa câtimea de sămânță pe care o dă, și anume cincizeci de sicli din argint pentru un omer de sămânță de orz.” Levitic 27:16

Mi-a plăcut matematica de mic, îmi place și acum.
(În clasele V-VIII făceam probleme din Gheba, toți profesorii ne spuneau că dacă termini Gheba intri la liceu. L-am terminat cu plăcere, dar n-am știut că Gheba era un om care trăia atunci. Iată istoria lui aici. Citez:” În 1975 i s-a interzis să-și mai publice culegerile, din cauză că devenise prea celebru în propria-i țară, lucru care i-a deranjat pe șefii partidului comunist.” De aia erau culegerile așa ferfeniță în 1980, nu se mai tipăreau.)
Îmi plac automatizările și mă fascinează logica. Logica e ca istoria, n-o poate schimba nimeni, sau ca astronomia, sau meteorologia, constați, dar nu poți schimba nimic. Cerurile domnesc.

Deci s-o luăm logic: un omer este 2,4 litri.

Cât poți semăna cu 2,4 litri de sămânță de orz?
L-am întrebat pe prietenul meu ”plugarul”: ”consumul de sămânță” optim la orz este de 180 de kilograme la hectar.

Mai avem nevoie de greutatea hectolitrică: câte grame este litrul de orz? 620 de grame.

Siclul este 11 grame de argint.

Pretul argintului este de 0,4 Euro/gram.

Avem toate datele, putem calcula.

Câte kilograme de sămânță de orz sunt într-un omer: 2,4 litri x 0,620 kilograme/litru=1,48.

Cât pământ poți semăna cu un omer? Dacă se cer 180 de kg pt 10000 de mp, atunci sunt 10000/180=55,55 mp/kg. Deci cele 1,48 kg vor fi suficiente pentru 55,55 mp/kg x 1,48 kg/omer=82,21 mp/omer.

Deci prețul terenului este de 50 de sicli/82,21 mp.

Să convertim în mărimi actuale: 50 sicli x 11 grame argint=550 grame argint x 0,4 Euro/gram=220 Euro

Să socotești 220 de Euro la 82,21 mp înseamnă un preț/mp: 220/82.21= 2,67 Euro/mp

Deci cam 26.700 Euro/hectar, un preț care se încadrează perfect în tabloul actual de prețuri al terenurilor agricole din Europa.

Cât de exact este Tatăl. Omerul este măsura mărturiei din chivot: un omer cu mană. De la omerul de mană și apoi de la omerul de sămânță de orz pleacă socotelile și evaluările. Orzul este simbolul celor dintâi roade, noi suntem cele dintâi roade ale făpturilor Lui. Sămânța de orz este cuvântul Evangheliei. Există un raport destul de precis între mărimea câmpului de lucru și capacitatea de mărturie, nu te poți întinde mai mult, are fiecare din noi o putere dată. S-o folosim fiecare.

”Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor, pe cari le-a însemnat Dumnezeu cîmpului nostru ca să ajungem pînă la voi.
Nu ne întindem prea mult, ca şi cînd n-am fi ajuns pînă la voi, căci, în adevăr, pînă la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.
Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi cîmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.” 2 Corinteni 10:13-15

Un butoi cu apă pentru o felie de pâine

Atâta binecuvântare dă Dumnezeu.
Atâta apă plouă Dumnezeu pentru o felie de pâine.

Am discutat azi cu un om din branșa agricultorilor.
Un hectar de pământ dă cam 5000 de kg de grâu, un metru pătrat dă cam 500 de grame de grâu.
Pe un metru pătrat cad pe an între 600 și 800 de litri de apă.
Deci pentru un kg de grâu trebuie 2 metri pătrați de pământ pe care cad pe an aproximativ 1500 de litri de apă.
Vă dați seama câtă risipă face Dumnezeu, pentru un kg de grâu cheltuie 1500 de litri de apă!
Dar să mergem mai departe.
Dintr-un kg de grâu ies cam 500 de grame de făină din care se pot face cam 700 de grame de pâine.
Dacă socotim că o felie bună de pâine are 100 de grame, cam acolo suntem: un butoi de apă de 200 de litri pentru o felie de pâine de 100 de grame.
I-ai mulțumit azi lui pentru pâine?
Nu cumva să nu te gândești atunci când mănânci la faptul că cerurile domnesc.

Ca pe sirieni din Chir

Amos 9:7 ”…N-am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului, ca şi pe filisteni din Caftor şi pe sirieni din Chir?”  se întreba profetul, de fapt e glasul Domnului. El provoacă migrațiile.

Am citit dimineață pe telefon acest text, căutarea pe aplicație dă 70 de rezultate pentru cuvântul ”sirieni” în Biblie.

Sirienii nu este sigur că sunt urmașii celor din Biblie, genetic vorbind, dar geografic sunt, și chiar și numele îi face să poarte încărcătura istorică a sirienilor din vechime. Cei trimiși adesea să poarte pedepsele lui Dumnezeu.

Caftor este insula Creta, iar Chir (Cyrus in greaca veche) e râul Kura din Georgia de astăzi.

Despre ieșirea lui Israel din Egipt știm multe, despre ieșirea filistenilor din Creta știm destule, dar despre ieșirea sirienilor din Chir nu știm mai nimic. Decât atâta doar că sunt migratori. De fapt migratoare au fost toate popoarele, arca a poposit pe Ararat și de acolo bunicii noștrii au tot migrat în toate direcțiile.

Azi am călătorit de la aeroport din Viena spre casă. Undeva la puțin după intrarea pe autostradă am văzut pe sensul celălalt o coadă lungă: ”Ștau” cum zic nemții. Tot veneam și coada nu se mai termina. Probabil 20-30 de km. Oamenii ieșiseră din mașini, stăteau pe iarbă, pe jos. Așa ceva chiar n-am văzut de când umblu prin vest.

Apoi la Nickelsdorf, la granița cu Ungaria, pe dreapta i-am văzut, pe sirieni. De fapt doi păreau sirieni, unul părea asiatic și mai era unul în spatele lor, mai departe. Pe jos, pe marginea autostrăzii, cu fața întinsă spre Viena, pășeau grăbit plini de speranță, erau în Austria deja. Ieșeau din parcarea de TIR-uri. N-am făcut poză, mergea GPS-ul pe telefon și n-am oprit. În jur nici țipenie pe grăniceri, nici austrieci, nici maghiari: Schengen.

Poza de mai jos este la granița dintre Grecia și Macedonia. E ca un exod.

Mi-am amintit de cumnatul meu care a ajuns așa în SUA acum mai bine de 20 de ani, de prietenii mei din generația mea pentru care doar ideea de a fi în Austria atunci era diferența dintre rai și iad. Meditam la acestea venind spre casă. Și la soarta acestui popor, al sirienilor. Am întâlnit sirieni creștini: ortodocșii, ca ortodocșii noștri, pocăiții, mai pocăiți ca ai noștri. Trăim o nouă migrație, valuri, valuri se revarsă cu zecile de mii, trași parcă de magnet. Sau trimiși.

Nu-mi iese din minte ce am scris la paragraful 4 de aici, nu demult: ”voi trimite niște vânători”. Pentru că la intrarea în Europa, ei toți zic că fug de statul musulman, par victime, nu teroriști. Dar nu le scrie pe frunte ce gândesc în cap.

Acuma seara am ajuns acasă și am deschis computerul, la știri. Am aflat ce a fost cu coada aceea uriașă. Alți imigranți, de data aceasta morți închiși într-un camion, în jur de 50, o grozăvie.

Crezi tu în prooroci împărate Agripa? Crezi tu în prooroci, împărate cititorule? Că dacă ai ajuns cu cititul până aici, de bună seamă suntem de acord că trăim vremurile promise. De fapt trăim încheierea unui eon. Unul dim multe. Istoria nu se va termina, se va schimba doar starea de lucruri.

E necesar să cunoștem din Scripturi aceste schimbări, ca să nu ne ia prin surprindere. Mai ales că semnele promise sunt evidente.

Măgarul sălbatic, măgarul domestic(legat) și măgarul eliberat (9) Despre învățătură

”Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!” Isaia 32:20

De fapt Scriptura ne prezintă 3 feluri de măgari, cum am scris în titlu: sălbatic, domestic și eliberat.

Omul se naște ”ca mânzul unui măgar sălbatic”(Iov 11:12), apoi este domesticit prin instrucție (de obicei plină de frâie și zăbale, de limitări) și apoi eliberat prin Har.

Instrucția, educația poate fi de două feluri: o educație rea, haotică, plină de frâie și de opreliști fără explicații (în așa fel că celor ”educați” li se face lehamite de orice feluri de ”învățături”) sau o ”frică și învățătură a Domnului”, un alt fel de legare, nu cu frâie și zăbale ci o legare a ”măgarului de Viță”.

Că toată truda omului pe pământ este asemănată cu alergătura unui măgar sălbatic vedem și din Iov 24:5, când vorbește despre cei pribegi: ” Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană şi în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.”

Despre catârul fără pricepere, strunit de împrejurări scrie la Psalmul 32:9: ”Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere,pe cari-i strunești cu un frîu și o zăbală cu cari-i legi, ca să nu se apropien de tine”

Despre măgarul domestic, dar robit, care se supune birului scrie în Geneza la profeția despre Zabulon: ”Isahar este un măgar osos, Care se culcă în grajduri. Vede că locul unde se odihneşte este plăcut Şi că ţinutul lui este măreţ; Îşi pleacă umărul sub povară Şi se supune birului.” Geneza 49:14

Despre măgarul odihnit, legat de viță scrie la Geneza în profeția despre Iuda: ”El isi leaga magarul de viță si, de cel mai bun butuc de viță, mânzul măgăriței lui;”

Despre măgarul sălbatic lăsat slobod îl întreabă Dumnezeu pe Iov: ”cine a lăsat slobod măgarul sălbatic?”

Chiar așa! Cine l-a lăsat?

Că primii măgari au fost domestici. Doi măgari au fost în corabia lui Noe, din ei au ieșit toți măgarii din lume. Cine i-a lăsat liberi pe unii din ei, să se sălbăticească? Bună întrebare!

Dar iată una mai bună: cine a lăsat pe om să se sălbăticească, să nu mai asculte de Stăpânul său? Să fie ca un măgar sălbatic! Desigur, unii din măgarii lui Noe au fugit și s-au sălbăticit. Tot așa unii din urmașii lui Noe, și-au pierdut orice pic de simțire.

Mai scrie despre un fel de măgari în Biblie: măgarul domestic trimis la semănat: ”Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Despre măgari scrie? Nicidecum.

Apostolii scriu că boii îi reprezintă pe cei ce lucrează din greu cu Cuvântul lui Dumnzeu.
Măgarii?….măgarii sunt cei ce duc poverile, reprezintă faptele noastre în care investim resurse pământești: bani, mijloace, timp, etc.: ”tot ce faceți cu Cuvântul sau cu fapta”. ”Mă voi cheltui bucuros” scrie Pavel și e vorba sigur despre bani și muncă.

Concluzie: a lăsa slobod pretutindeni boul și măgarul înseamnă a vesti ”în orice loc” Cuvântul lui Dumnezeu (oricărui cuget) și a purta ”în orice loc mireasma cunoștinței Lui” Mireasmă (untdelemn) care, conform legii lui Moise (reprezintă înțelepciunea) nu se putea răspândi de pe trupul preotului, ci numai de pe părul sau de pe hainele lui. Haine care reprezintă faptele. Este vreunul înțelept: să-și arate faptele, nu vorbele.

Deci măgarul eliberat reprezintă slujirea cu bunurile, cu câștigul. Ca și noi, eliberați dar slujind apoi de bună voie ca robi, tot așa sunt și bunurile noastre, nu ca fiind în ele însele jertfe mrejei sau tămâie năvodului, nu fiind obsedați de câștig, ci ”cei ce se folosesc de lumea aceasta ca și cum nu s-ar folosi de ea”. Un măgar slobozit, neîmpovărat să fie slujba, meseria sau afacerea din care îmi câștig pâinea.

Slăvit să fie Domnul!

Un om avea doi feciori (vorbire la o înmormântare)

19 august 2015

Cu o falcă de măgar (8) Despre prilejuri și împrejurări, folosul măgarului mort

”Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări.” Eclesiastul 9:11

” El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mîna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.Şi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi; Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni“. După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mînă. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).” Jud 15:15

Samson a luat o falcă de măgar, a luat ce a găsit. Nu a zis că nu e bună. Nu era sabie, nu era nici măcar toiag, nu era nici măcar falcă de cal, sau de vacă, era de măgar. Probabil un măgar sfâșiat de fiare.

Să învățăm și noi să ne folosim de împrejurări. Nici o împrejurare nu este întâmplătoare. Dumnezeu le împletește în nemărginita lui înțelepciune. Noi nu vedem urzeala, vedem doar covorul înflorat, cum spunea fratele Moisescu:

”Atâtea legi, nespus de felurite,
Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări;
Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite
Şi doar pe noi cu veşnice schimbări”

Din aceste întâmplări, împrejurări ce ne vin cadou odată cu cadoul fiecărei zile în care deschidem ochii, noi avem să ne servim cu acele oportunități la care poate nu ne-am gândit. Ca Samson, nici noi nu ne-am așteptat nici la dușmani, nici la opoziție, dar … întotdeauna este o ”falcă de măgar” la îndemână când acestea se ivesc.
Să fim înțelepți s-o luăm.
Să fim harnici să luptăm cu ea.
Să fim realiști și s-o aruncăm, să nu facem idol din ea.

Locul luptei s-a numit ”aruncarea Fălcii”, nu ”găsirea Fălcii”.
Că ”mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui”.

Acesta este sfârșitul măgarului, Folosul lui. Frigerea vânatului sau umplutul sacului.
Pilde….
”Leneșul nu-și frige vânatul”, adică vânează, dar nu folosește.
”Câștigă un venit dar îl pune într-o pungă spartă” adică nu numai să câștigăm, ci să și folosim ce agonisim, pentru nevoile noastre sau ale altora.

La ce e bun un măgar mort? Are o falcă ca un topor. Câteodată împrejurările neprevăzute ne sunt mai favorabile decât planurile adânc ticluite. Să le folosim.

Slăvit să fie Domnul!

Believe in ecumenism?

S-a petrecut la mine în oraș, sunt dator să scriu.

La început o trupă de tineri în față la Stanca (maternitatea) cu mesaje antiavort. O față cunoscută printre ei: cel cu ”calviniști din toate țările uniți-vă”. Asta a fost ”Believe in Life”.
Apoi o știre intens mediatizată că niște fete au ”furat” un generator electric și l-au plimbat prin centrul Clujului. Prea era trasă de păr. De fapt o reclamă ascunsă la ”Believe in Green”.
Apoi ”Believe in Unity”, acea citez: ”…construcţie volumetrică sub forma unei cruci, cu o bază de 9 x 9 metri, cu înălţimea de 6 metri.” unde ”Fiecare participant a pictat una din cele aproximativ 6.000 de piese ale unui mozaic”

Mi s-a părut evident că este o croială catolică toată tărășenia, dar am lăsat să treacă să văd dacă se trezește cineva.

S-a trezit unul…și a scris. Mult mai elaborat ca mine. Îl crede cineva?
Că eu am mai scris pe ici pe colo. (Dar mă mângâie și mă încurajează Isaia: ”cine a crezut?”. Noi nu vorbim sau tăcem în funcție de câți vor crede ci la porunca lui Dumnezeu.)

Dar ce să-i faci!
Oamenii nu numai în Dumnezeu nu cred, nu cred nici în diavol…și nu mai cred în servicii secrete.
Cel despre care vorbim se numește organizația iezuită aflată în orașul nostru sub nume total lipsite de agresivitate, ca blana oii pe părul lupului.

S-au mai opus câțiva din câte am auzit: două-trei creiere mai limpezi, culmea de la o biserică ”organizatoare”.
Acum, opozanților li se pregătește eșafodul.

Degeaba, oamenii sunt buimaci, buimăciți de alți oameni care învață ce nu trebuie să învețe pentru un câștig mârșav. Căci câștigul este mobilul întregilor mobilizări de mase la ”believe”, la Iași, la Boca, la Nicula, la Untold și la toate pelerinajele la idoli morți sau idoli umblători.

Am scris.

Cât costă un cap de măgar? (7) Despre valoarea lucrurilor (nestatornicia bogățiilor)

La poarta Samariei, acolo era piața, acolo se stabileau prețurile  chiar dacă cetatea era asediată.

”….Ben-Haded, împăratul Siriei, strângându-şi toată oştirea, s-a suit şi a împresurat Samaria. În Samaria a fost o mare foamete şi atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel, cinci sicli de argint.” 2 Împărați 6:24-25

La Samaria, capul de măgar se vindea cu 80 de sicli de argint.
Odată, că măgarul era un animal necurat. Cui îi mai păsa? Vorba lui Labiș: ”Dar legea ni-i deşartă şi străină Când viaţa-n noi cu greu se mai anină, Iar datina şi mila sunt deşarte, Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.”
Apoi, este vorba de capul de măgar, nu de un picior de măgar. Desigur, un picior valora mult mai mult. Câtă carne este într-un cap de măgar?
Măgarii au rămas în cetate ca ultimele animale nesacrificate, probabil oile și caprele au fost mâncate demult. Dacă s-a ajuns de se răzuia și găinațul de porumbel de prin podurile caselor!
Capul de măgar în alte condiții costa nimic. În condiții de asediu, de lipsă, un cap de măgar înseamnă viață și ”omul dă tot ce are pentru viața lui”.

Ce învățăm? Ce valoare au lucrurile (obiectele) din jurul tău? Cât plătești pentru ele?
Este acestă valoare o constantă, o poți conserva, s-o ai mai încolo? Nicidecum. ”Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele.” 1 Timotei 6:17

Un lucru care azi valorează atâția bani, peste un timp va fi evaluat cu mai mult sau mai puțin în funcție de niște factori pe care tu nu-i poți anticipa. Mișcările sociale, politice, economice, crize și războaie poate din altă parte a lumii, pot afecta prețurile din apropierea ta și să-ți dea peste cap planurile.

Săptămâna trecută vorbeam cu o familie de tineri căsătoriți ce voiau să-și cumpere un apartament. Aveau bani de unul, dar un bancher le-a zis că sunt eligibili pentru prima casă și să-și mai ia unul care să-l dea în chirie și să plătească rata cu chiria. Că ”ce zic eu?” Le-am răspuns că valorile fluctuează. Acum chiriile sunt mari, oraș universitar, mulți studenți, momentan mai puține spații decât cereri, dar o mică destabilizare, se construiește mult, o mică depășire a ofertei poate prăbuși prețul chiriilor sub valoarea ratei și te trezești că nu mai poți plăti.

Un alt exemplu: un prieten plecat în America acum 10 ani îmi spunea că și-a cumpărat cu credit 3-4 case. Și că ”se plătesc singure”…și că ”le crește valoarea”. Bine, bine zic…”dar dacă scade”. ”Nu scade” zice. De ce? Răspunsul lui m-a lăsat năuc: ”așa fac EI să nu scadă”. A venit 2008, a venit criza și au scăzut. Omul meu a pierdut tot.

La fel e cu bursa (prețul acțiunilor), cu cursul valutar, cu prețul petrolului și al aurului. Trec una pe lângă alta ca ciorile în stol. Nu înseamnă că banii nu înseamnă nimic și trebuie să-i disprețuim. NU, nu. Momentan au, dar nu se poate conserva mult și nici anticipa. Vezi cu adevărat valoarea banilor atunci când ai de îngrijit un bolnav, când ai de plătit la un hangiu…”tot ce va mai cheltui”.

Dar în toate evaluările care ni se propun trebuie să avem bine calibrat acest cântar al nevoii reale, al potențialului real și perfect calibrat. Altfel ne cade măgarul sub povară.

A mai fost un caz de cetate asediată, pe vremea lui Ieremia: Ierusalimul. Terenurile valorau nimic, era evident că cetatea va fi cucerită. Totuși Domnul îl pune pe Iertemia să cumpere un teren cu toată rânduiala. Un act nebunesc am zice. La Ieremia 32 scrie. E un fel de îndemn de a ne strânge comori în ceruri.

Cetatea asediată este o pildă a sufletului omenesc  înlănțuit de păcat, purtând consecința păcatului. Sau a comunităților de oameni. Ațâțat atât de poftă cât și de nevoie, omul plătește: bani, timp, libertate, alte valori. În cetate este un om înțelept, cugetul, săracul, Elisei, Lot, cineva lăsat acolo ca să strige pedeapsa.

Concluzie: ” „Ascultaţi cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mîne, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.“ 2 Împărați 7:1

La arătarea Domnului nimeni nu va mai dori bogățiile atât de apreciate acum: capuri de măgari și găinaț de porumbel.
La despresurarea Ierusalimului, terenul cumpărat de Ieremia a avut valoare.

În caz de foamete dorința se numește nevoie și valorile lucrurilor se prăbușesc sau se înalță după cât de mare sau de mică devine o nevoie.
În caz de belșug de obicei inimile oamenilor se îngâmfă și disprețuind nevoile se aruncă cheltuind pentru pofte.
Lucrurile își schimbă valoarea în funcție de dorința sufletului. Dorința sufletului face pe om să scoată mai mulți sau mai puțini bani din buzunar pentru o nevoie sau o poftă. Dacă veghem asupra dorinței sufletului vom fi feriți de a da 80 de sicli de argint pe un cap de măgar.

Slăvit să fie Domnul.

La întrecere cu niște cai (6) Despre confruntare

…sau despre viteza mersului nostru.

”Daca, alergand cu cei ce alearga pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea sa te iei la intrecere cu niste cai?” Ieremia 12:5

E dialogul lui Ieremia cu DumnezeU: ”de ce mișeii trăiesc în pace?” Adică, țara suferă de secetă din cauza păcatelor locuitorilor (Ieremia vedea asta) dar Dumnezeu nu intervine. Și atunci Ieremia își pierde răbdarea și-L întreabă pe Domnul:

”…vreau totusi sa Te intreb asupra oranduirilor Tale. Pentru ce propaseste calea celor rai, si toti miseii traiesc in pace? I-ai sadit, au prins radacina, cresc, fac rod. [….] Ia-i ca pe niste oi care trebuie taiate si pregateste-i pentru ziua macelului! Pana cand sa se jeleasca tara si sa se usuce iarba de pe toate campiile? Pier vitele si pasarile din pricina rautatii locuitorilor.”

Răspunsul Domnului este ca de obicei printr-o pildă: ”Daca, alergand cu cei ce alearga pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea sa te iei la intrecere cu niste cai? Si, daca nu te crezi la adapost decat intr-o tara linistita, ce vei face pe malurile ingamfate ale Iordanului?”

E vorba despre trei feluri de a merge, reprezentate de trei pilde (imagini):

Mersul pe jos: adică viața liniștită, casnică, familială, cetățenească, viața socială, a comunității.
Mersul pe măgar: treburile vieții, comerțul (măgarul duce și poveri și oameni), meseria, viața economică
Mersul călare sau pe cai: un simbol al luptei, al confruntării, al cuceririi, al războiului.

Ieremia era obosit de mersul strâmb al vieții de zi cu zi al locuitorilor apropiați, ai casei lui. Dar el nu vedea și nu înțelegea două lucruri:
-nu vedea ce era ascuns în prezent (fățărnicia apropiaților lui față de el) și
-nu vedea ce va face Domnul în viitor: cucerirea țării de către Babilonieni adică răzbunarea Domnului.

Ca să explice, Domnul folosește aceste două imagini: oboseala mersului pe jos și întrecerea cu caii.

Oboseala mersului pe jos: adică stresul de zi cu zi al trăirii în înșelătoria celor apropiați: ”. Caci chiar fratii tai si casa tatalui tau te vand, ei insisi striga in gura mare dupa tine. Nu-i crede cand iti vor spune vorbe prietenoase.” v 6, același lucru pe care ni-l spune și Domnul Isus despre vremea sfârșitului: ”Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.” Matei 10:36  Și totuși acest stres, acest consum, această oboseală nu poate fi comparată cu …

...întrecerea cu niște cai, adică lupta cu un vrăjmaș vizibil. Dar în cazul luptei cu un vrăjmașul, Domnul îi promite lui Ieremia ”viața lui” și ne promite și nouă, înțelegând pilda: ” Si tu umbli dupa lucruri mari? Nu umbla dupa ele! Caci iata, voi aduce nenorocirea peste orice faptura, zice Domnul, dar tie iti voi da ca prada de razboi viata ta, in toate locurile unde vei merge.” 45:5

Cu ce rămâne Ieremia după frământul întrebării?
Cu două sfaturi de Tată:
1.-nu te obosi alergând pe jos, ba încă: ”Nu-i crede cand iti vor spune vorbe prietenoase.” O stare de alertă față de ”vorbele prietenoase” ale celor din jur care vorbesc dulce. dar umblă strâmb. ”după faptele lor” îi veți cunoaște, indiferent cum vorbesc.
2.-”nu umbla după lucruri mari pentru tine”, adică vei avea va pradă de război doar viața ta, nimic mai mult. O stare de resemnare față de lucrurile care vor cădea cu siguranță pradă jafului și distrugerii. E destul de repede dacă mergi pe măgar, liniștit, nici să nu obosești pe jos, și nici să vrei să învingi ceea ce nu se va putea învinge (caii distrugerii), ”sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape”.

Sau tradus în limbaj nou-testamental: ”Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mînile voastre, cum v-am sfătuit.”

Slăvit să fie Domnul!

Protejat: Înregistrări adunare august 2015

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Cât pot duce doi măgari (5) Despre cumpătare

De fapt în text este vorba de catâri.
”Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pămînt cît pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.” 2 Împărați 5:17

Vindecat de lepră după ce disprețuise apele murdare ale Iordanului, (comparate cu apele mai curate din Siria), după ce i se refuză darurile oferite, Naaman întoarce foaia și devine adorator declarat al lui Iehova (cu o concesie). Dintr-o dată vrea să ducă pământ ”sfânt” la el în țară, ca să se poată închina corect, așa înțelegea el. Cererea nu i se refuză.

Cât pământ? Doi catâri încărcați cu pământ.

Doi măgari sau doi catâri era caravana obișnuită, o găsim de mai multe ori în Biblie.

S-o luăm de învățătură. Cât pot duce măgarii noștri?

Ce potențial are meseria mea, afacerea mea, câștigul meu? Dacă nu știu acest lucru, risc să nenorocesc ”măgarul meu” cu povară prea mare.

”Cât pot duce” înseamnă că este o limită a încărcării unuia, altfel nu ar trebui doi.

O pildă.
Dacă mă apuc să vând semințe pe peronul gării cu un leu pachetul și voi vinde să zicem un pachet pe minut, voi face maxim 60 de lei vânzări pe oră și maxim 480 lei vânzări pe zi. Să nu mă aștept la vânzări mai mari. Dacă profitul la semințe este de 20% voi câștiga 96 de lei din care statul ia tva și impozit și rămân cam cu 50 de lei. Asta e limita, atâta pot. Ca și catârul lui Naaman. Apoi mai sunt pauze, nu vin trenuri, nu sunt călători sau pur și simplu nu vor semințe sau vinde altul mai ieftin….ajung sub potențial. Trebuie să știu maximul cât poate duce măgarul. Că de multe ori va umbla săracul cu mai puțin. Și niciodată nu pot pune mai mult.

Măgarul nu trebuie încărcat peste cât poate. Dacă un hectar de grâu aduce 5 tone de recoltă în anii buni, oricât te-ai strădui, nu vei scoate 10. Hai să zic 6, hai 7, dar ca să scoți 10 mai bine cultivă liniștit 2 hectare.

Dacă faci gogoși și vinzi la chioșc, împarte timpul de 8 ore la cât durează să faci una și acesta este potențialul, atâtea gogoși poți face, atâta poate duce măgarul tău.

Dacă ai o slujbă într-un domeniu unde salariile sunt în jur de 2000 de lei pe lună, tu degeaba vrei 4000, nu te enerva pe șef, pe companie. Schimbă-ți slujba dacă vrei 4000, ia o slujbă cu potențial mai mare. Sau mai ia o slujbă. Să ai două.

E vorba de doi măgari. Merge. ”Dimineaţa, samănă-ţi sămînţa, şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amîndouă sînt deopotrivă de bune.” Eclesiastul 11:6 E lecția celor două activități, nu scrie că niciuna nu e bună, una poate fi bună sau amândouă.

Nu împovăra măgarul, nu-l bate, nu-l stresa, ia doi măgari și mergi liniștit. Nu te stresa că ai un ”măgar” prea slab, mai ia unul mai bun și eventual scapă de primul: ” Nu face ore suplimentare excesive și nici exces de zel. Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.” 1 Corinteni 7:21 Dacă ești ”rob” într-o slujbă prost plătită, nu te neliniști, socotește-ți ”stăpânii” (șefii) vrednici de toată cinstea, dar fi alert și scapă cu prima ocazie spre o slujbă mai bună sau să lucrezi independent. Poate prima slujbă e slabă, dar meseria pe care o faci independent după-masa aduce mai mult, va veni clipa când scapi de prima slujbă, meseria de seara devine de dimineața și….seara faci iarăși altceva. Să ai doi măgari tot timpul.

Că aceste pilde despre măgari și catâri, despre semințe și poveri sunt date pentru a le prinde înțelesul și a ne deschide mintea, pricepe oricine a trecut fără dispreț pe la Proverbe 1:6 Și că Dumnezeu nu ne-a lăsat ca lecții tratate de filosofie, ci animale vii al căror ADN nu-l poate nimeni schimba, ține tot de nepătrunsa lui înțelepciune. La grădina zoologică la toți le place să meargă și mulți am crescut la fermă.

Aici ar mai trebui să intre și pilda ascuțirii fierului (se potrivește): ”când fierul e tocit îți îndoiești puterea”. Aplicație: când meseria în care lucrezi e deja cunoscută de toți, ușor de evaluat și tot mai prost plătită, trebuie să ascuți fierul, adică să înveți ceva nou și rar, ca cu un efort mai mic să faci același câștig. În nimic nu se pot mai bine investi banii pe acest pământ, ca în învățarea unei noi meserii.

Cuvântul lui Dumnezeu are în sine capacitatea de a ne învăța și pentru ”viața de acum”. Cel puțin cei care o disprețuiesc pe cea de dincolo, sunt destul de interesați de tot ce le-ar putea aduce avantaje în cea de aici, așa că pentru priceperea pildelor cu măgari încărcați nu-ți trebuie multă perspicacitate.
”….evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare” 1 Timotei 4:8

Măgarul vrăjmașului meu (4) Despre concurență

”Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lîngă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar.” Exod 23:5

În vechime, dar și astăzi în multe locuri de pe pământ măgarul este principalul mijloc de transportat bunuri.
Măgarii erau TIR-urile antichității.

Și ca și astăzi când adesea camioanele se supraîncarcă și autoritățile urmăresc nedepășirea greutății, și atunci se punea pe măgar până la limită și peste, cât de mult putea duce.
Adesea măgarul cădea datorită supraîncărcării.

De fapt datorită lăcomiei stăpânului care voia să câștige cât mai mult la un transport.
Voi scrie mai încolo despre cât poate duce un măgar, și doi.
Ce faci când cade măgarul aproapelui tău? Desigur că-l ajuți.
Dar când cade sub povară măgarul vrăjmașului tău?
Ce faci când afacerii concurentul tău începe să-i meargă rău? 

În lumea de astăzi, după filosofiile lui Pfilip Kotler, dacă concurentului tău îi merge rău, dacă a luat prea mare credit și afacerea lui a căzut, e o dovadă că ești mai bun decât el. Poate trecând pe lângă el te gândești mulțumind lui Dumnezeu că nu ”ești ca vameșul acesta”.

Nu, dragul meu, nu e așa, când măgarul vrăjmașului tău a căzut e o bună ocazie să-ți faci slujba de preot, să aprinzi focul.
Iar focul se aprinde de la cărbuni. Noi, ca preoție, ca preoți, facem foc în capetele oamenilor. Iar el ca vrăjmaș are deja capul uscat de invidie pe tine, ajutorul tău va fi scânteia care-i va înflăcăra mintea.

” Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănînce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Romani 12:20, Proverbe 25:21-22

Slăvit să fie Domnul!

Doi măgăruși (3) Postare pentru mămici, de citit la copii mici

Doi, atâția măgăruși erau în corabia bunicului nostru Noe.
Un măgar și o măgăriță.

Unii zic că în corabie nu au fost decât puiuți din toate animalele, puiuți care după potop au crescut mari și atunci poate că bunicul Noe avea în grajdul lui plutitor un măgăruș și o măgărușă.

Cu singuranță însă toți măgărușii din lume sunt puiuți ai celor doi măgăruși din turma așa de felurită a lui bunicul Noe. Vă dați seama copii ce muncă era acolo, să dai de mâncare la atâtea animale, să faci curat, să arunci gunoiul.

Apoi după potop toate animalele au ieșit bucuroase din corabie și animalele sălbatice au fugit care încotro, dar animalele domestice și cu siguranță măgărușii au rămas pe lângă Noe, au crescut puternici, s-au înmulțit și au purtat poveri.
Așa că dragi copii să știți bine că toți măgărușii din lume sunt nepoți ai măgărușilor lui Noe.
Noe și soția lui au avut cu ei în corabie încă 3 familii de oameni, cei trei copii ai lor cu soțiile lor, în total 8 oameni.
La terminarea potopului, după ce s-a uscat pământul au ieșit din corabie și oamenii și animalele.
Doar doi măgăruși.
Cum împarți doi măgăruși la 8 oameni?
Cam greu.
Dar în fiecare an măgărușa a fătat un mânz micuț.
După un an au fost 3 măgăruși.
După doi ani 4 măgăruși.
După 3 ani poate 6 măgăruși.
După 4 ani, poate 9.
După 5 ani poate 13.
După 6 ani poate 19.
După 7 ani poate 28 de măgăruși.
O turmă mare de măgăruși.
Apoi după potop și Noe a mai avut copii, și copiii lui Noe și ai soției lui au avut copii și la câțiva ani după potop deja era pe pământ o mulțime de copilași care se jucau cu o mulțime de animăluțe, care de care mai drăguțe.

De câte ori vei vedea vreun măgăruș să-ți amintești că este creat de Dumnezeu și că bunicul lui a fost în arca bunicului nostru Noe.
Și nu numai măgărușii, ci toate animalele, și domestice și sălbatice au fost create de Dumnezeu și apoi la potop au scăpat doar cele care au intrat în corabie.

Despre măgari(2)

Măgarul în Biblie este mijlocul de transport cel mai la îndemână .
Se domesticește ușor, mănâncă puțin, duce greu, rabdă mult, rezistă la boli și vreme rea.
Un adevărat erou.

Numărul de măgari era un semn al bogăției.

Am primit o carte ”Afaceri cu măgari” scrisă de un olandez: Peter J. Briscoe.

Peter face în carte o comparație între măgarii din Biblie și afacerile de astăzi.
I-am spus prietenului care mi-a dat-o că și eu am considerat tot timpul așa, am și scris despre Măgărițele lui Chiș și de câte ori Domnul mi le-a găsit în timp ce eu eram ocupat cu treburi ”împărătești”.

Fiecare avem măgari.

Unii mai mulți, alții mai puțini.
Măgarul este un simbol al felului cum ne câștigăm pâinea.
Unii avem o afacere, alții un atelier, o prăvălie, o slujbă la patron, la stat, întro instituție sau la vreo corporație. Nu contează, nici unul nu ”umblă pe jos” adică nu stă acasă și-i vin banii, fiecare face ceva, iese din casă, călărește pe măgarul lui.

Aplicația Biblia dă la căutarea cu cuvântul ”măgar” 106 rezultate în Vechiul Testament.
De puține ori am scris pe blog despre treburile lumii acesteia, în general m-am ocupat cu lucruri mai cerești, cu porumbei și albine, cu vii și smochini. Dar nu toată lumea are stupi, nici porumbar, nici vie sau livadă. Se pare însă că smeritul măgar nu lipsește din ”ferma” niciunui pământean.

De la pilda lui să plecăm, iar postările din această serie vor lua măgarul și pilda lui ca oglindire a traiului nostru pământesc. Aș putea să-mi văd mai departe de porumbar și de stupină, dar când văd de atâtea ori pe semenul meu trist că măgarul i-a căzut zdrobit sub greutatea poverii pe care neînțeleptul stăpân i-a pus-o în tarniță, sunt obligat prin lege să mă opresc și să-l ajut. Chiar măgarul dușmanului meu trebuie să-l ajut. Unde mai pui că o parte din vrăjmașii mei citesc și ei blogul cu ochi ageri. Îi iubesc și pe ei, Dumnezeu să-i binecuvinteze, mai mult decât îi binecuvintez eu. Și ei au măgari, așa că eu scriind și voi citind despre măgari, toată lumea va fi fericită.

Mai am seriale începute, n-am uitat de ele, unul este cu Cronica huteriților, aici traducătorul s-a poticnit sub povară, al doilea este cu viața ca un puzzle, aici a trebuit să-mi fac ordine în pozele vechi, postările cu poze vechi de 30 de ani au nu numai credibilitate, ci și farmec aparte. Cu voia lui Dumnezeu le voi relua pe fiecare la vremea lor. Blogul nu este măgarul meu, este boul.