Pentru că nu a fost din cele dintâi roade.
Jertfa lui Abel a fost adusă „din oile întâi născute ale turmei lui„, despre Cain scrie doar că a adus „din roadele pământului„,….nu din cele dintâi roade, ci așa…printre altele. O învățătură importantă pentru noi: la ce ne gândim prima dată, cine este pe primul loc în sufletul nostru?
Cui îi datorăm recunoștința pentru ce am primit, pentru viață, pentru tot?
Ca Tată, Dumnezeu poruncește să fie iubit din toată inima, nu numai un pic, nu doar printre altele.
Abel avea fapte bune pentru că nu se vedea pe el stăpânul vieții lui, ci pe Dumnezeu, din această recunoștință și subordonare deriva și comportamentul lui smerit.
Cain avea fapte rele, prioritatea lui Cain era el însuși. Tatăl, Dumnezeu era…printre altele pentru Cain, nu primul.
Privindu-ne în această oglindă, ne putem vedea caracterul de Cain sau de Abel!
Să ne întrebăm dacă avem ca prioritate a gândurilor și a faptelor pe Dumnezeu sau pe noi?
Suntem focalizați pe slujirea lui Dumnezeu și a altora sau pe satisfacerea poftelor noastre?
Se potrivește o cântare aici:
Vin duhuri, Isuse,să-mi spună
că-i bine să fim împreună,
şi-n inimă „Tu să-mi rămâi,
dar, o, nu pe locul dintâi.
Îmi spun: să Te am, după voie,
un viu ajutor in nevoie,
Şi-n viaţă mereu să-mi rămâi,
dar, o, nu pe locul dintâi.
Îmi spun : să-mi păstrez neştirbită
credinţa-din moşi moştenită
Prin ea Tu în mine rămâi,
dar, o, nu pe locul dintâi.
Îmi spun să Te-ajut în lucrare,
să-mi fac un renume mai mare.
Cu sfat şi cu-ndemn să-mi rămâi,
dar, o, nu pe locul dintâi.
Isuse, Iubitul meu Mire,
eterna şi dulcea-mi Iubire,
în Tine m-ascund, să-mi rămâi
în toate doar Tu Cel Dintâi!
Cântările Harului 11/6, Nicolae Moldoveanu
Vestea Bună 