O manipulare nouă cu o falsificare veche

30 Noiembrie 2016

Am publicat un articol pe acest blog, l-am corectat, l-am parolat și curând o să-l șterg.
Era comentariul meu la documentul publicat pe site la CNSAS aici.
Din discuțiile avute cu câțiva din cei apropiați de caz și după ce m-am gândit mai bine, concluzionez că așa-zisa declarație este un fals grosolan, iar publicarea ei acum pe site la CNSAS la județul Bihor (fr MI era din Arad) e cel mai posibil că este o manipulare fină, nouă ale cărei sfori nu le văd.
Fiind o declarație dactilografiată și nesemnată, trebuie să punem la îndoială autenticitatea ei.
Sunt mai multe motive:
-fratele MI a declarat des că nu a dat informații despre colegii lui de celulă, în ”pseudodeclarație” apar astfel de ”discuții”.
-deținuții nu băteau la mașină, deci nu avea cum să fie scrisul fr MI
-dacă ar fi existat un original scris de mână, nu ar fi fost necesar să apară un document dactilografiat, mai ales că fratele MI avea un scris foarte frumos (am multe scrisori de la el, perfecte caligrafic). Deci această pseudodeclarație n-a existat scrisă de mână, este o invenție a securistului.
-nu apare semnătura fratelui MI, dacă ar fi fost solicitat să semneze o declarație a lui dactilografiată(ceea ce cred că securiștii nici n-au mai încercat) s-ar fi văzut semnătură de pix sau stilou.
Ideile din declarație fac parte din felul mărturiei fratelui MI, sunt probabil notițe ale securistului din anchete, dar felul cum sunt scrise, nu.
Declarația lasă să se înțeleagă că MI și-a turnat colegii, ceea ce este un fals.
E aproape sigur că securistul, primind sarcină să ia declarații de la deținuți în care neapărat trebuia ”să scrie și ceva rău” a inventat această declarație, din mai multe discuții și anchete, de la VF și de la alții și le-a combinat între ele, să iasă ca și cum deținuții s-ar fi pârât unii pe alții. Dădea bine la promovare, mai număra o ”sursă”, un cooptat la colaborare. Pe hârtie.
E ciudat cum am primit pe mail acest link de la cineva suspect.
Am mirosit că ceva nu e bine, dar am scris articolul și am așteptat să fiu ”mușcat”.
Nu sunt eu cel vizat, nu știu exact cine și de ce, dar dracul trage tare la vâsle, barca lui e pe marginea cascadei.


Execuția prin înec a fraților Heinrich și Mandel la Baden în Elveția, la 9 octombrie 1582. Cronica fraților hutteriți. (144)

30 Noiembrie 2016

Călăul l-a luat pe fratele Iacob Mändel primul și l-a împins în apă. Când a murit, călăul l-a scos afară și l-a azvârlit în fața lui Heinrich spunând, „Dragul meu Heinrich, uite-te la fratele tău, care și-a pierdut viața. Dezice-te sau va trebui ca și tu să mori. Nu există altă cale.”

Dar Heinrich a spus, „Niciodată nu mă voi dezice și părăsi adevărul divin. Voi rămâne de neclintit, chiar dacă mă va costa viața.”

Un pastor îl presa în mod special, spunând, „O, Heinrich, renunță la această credință nouă, această sectă.” Citește restul acestei intrări »


Cu ce partid a votat Noe?

29 Noiembrie 2016

Se pare că ce am scris când cu Bodnarii începe să se întâmple: Barnevernetul pică.
Scandalul cu pedofilii este probabil un mod diplomatic de a rezolva lucrurile.
Nu au rezolvat din cauza Bodnariu și nu atunci imediat.
1-8_noah-ark
Au așteptat câteva luni, au dezgropat cazul cu pedofilii și se pare că vor intra pe ei.
Să vedem când va smulge guvernul Norvegiei rădăcina iubirii de bani, asta-i adâncă.
Desigur lucrurile sunt delicate, nu poți ca stat care ai dat bani grei la o instituție (cum e Statul Norvegian și orice stat), nu poți dintr-odată, brusc să nu mai dai și să arăți că instituția plătită de tine din bani publici a făcut abuzuri.
Nu, statul mușamalizează abuzurile cât poate și încearcă să dreagă cumva problema.
Bine e și așa, dar nu e foarte bine.

Administratorii de stat, ai treburilor publice sunt întotdeauna puși într-o situație delicată: lucrează cu banii altora și trebuie să dea socoteală unor ”clienți” suspicioși și agresivi și totodată și administratorii sunt oameni, supuși ispitei ungerii cu miere.
Între aceste extreme viața nu-i ușoară.
Citește restul acestei intrări »


”Heinrich și Iacob erau asediați de douăzeci și patru de pastori care încercau să îi facă să șovăiască în credința lor ” Condamnarea la moarte la Baden, în Elveția, a fraților Heinrich Müller și Iacob Mändel. Cronica fraților hutteriți. (143)

29 Noiembrie 2016

1582

În anul 1582 am cumpărat o casă mare la Schakwitz din nou și pentru a treia oară am pornit o comunitate acolo.

În primele săptămâni ale lunii septembrie ale acestui an, dragul nostru frate și credincios frate Heinrich Müller a fost prins la Zurzach în Elveția; a fost un slujitor numit al Cuvântului lui Dumnezeu, aflat încă în perioadă de testare. Împreună cu el era fratele Iacob Mändel. Amândoi au fost arestați de dragul credinței lor. Au fost duși în orașul Baden și li s-a oferit o audiere publică de către guvernator și curtea de justiție în primărie. În prezența multor oameni, frații au fost interogați cu privire la credința lor, în favoarea căreia au mărturisit constant. Heinrich și Iacob erau asediați de douăzeci și patru de pastori care încercau să îi facă să șovăiască în credința lor și să se dezică, dar chiar și cu eforturile lor corelate, n-au realizat niciun progres împotriva fraților, nici nu îi puteau acuza de vreo fărădelege, cu atât mai puțin să găsească vreun motiv pentru a-i omorî. Citește restul acestei intrări »


Otrăvirea proximității

28 Noiembrie 2016

Herta Muller o descrie așa cum a văzut-o ea.

”La vremea aceea nu-mi imaginam că Securitatea subminează prin confidenți tocmai relațiile foarte strânse, intime. Și asta nu funcționa decât prin otrăvirea proximității. Stasi (securitatea germană, n.n.) numea asta ”Zersetzung” (descompunere, dezagregare), un cuvânt macabru și un termen de referință în activitatea ei cotidiană. Sună a putrefacție, a nimicire totală. Și nici măcar nu-i o exagerare, ci corespunde dezastrului produs de otrăvirea proximității…..
După studierea dosarului am răsuflat ușurată….
Securitatea nu reușise să ne otrăvească prietenia.
Am fost iscodiți din toate părțile….
Dar m-a înspăimântat profund că pretutindeni în apartament fuseseră montate microfoane, că eram înregistrați în toate camerele și în tot ce se întâmplă acasă, fie zi, fie noapte.”

Herta Muller, Patria mea era un sâmbure de măr, pag 145


Izgonirea din Sabatisch. ” Fiecare din numeroșii domni doreau ca meseriașii noștri să lucreze exclusiv pentru el”. Cronica fraților hutteriți. (142)

28 Noiembrie 2016

Am pornit comunități la Pohrlitz1 și Frischau.2 Mai târziu în anul acela a trebuit să plecăm din Sabatisch din Ungaria, unde stătusem pentru treizeci și cinci de ani. A trebuit să plecăm fără să fim în stare să ne vindem locuințele, fermele și câmpurile sau treimea ce o dețineam din moară. Aceasta s-a întâmplat din cauza multor probleme care ne făceau șederea acolo practic imposibilă. Domnii acelui loc ne datorau mulți bani pentru munca ce le-o prestasem, dar nu am putut să ne obținem leafa niciodată; era amânată iar și iar. Am așteptat mult timp, dar nimic nu s-a schimbat. Fiecare din numeroșii domni doreau ca meseriașii noștri să lucreze exclusiv pentru el. Dacă nu doream să lucrăm pe datorie, ceilalți slujitori ai lor se înfuriau, ne băteau și luau ei comenzile respective fără plată. Astfel că ne-am mutat. Într-un final, ni s-a dat voie să luăm cam tot ce aveam în case, dar în ultimul moment domnii au întemnițat câțiva frați pentru a-i face să promită că ne vom întoarce înapoi. Atunci i-au bătut tare pentru a-i forța să lucreze ca și prizonieri. Frații au refuzat deoarece erau nevinovați și pe nedrept ținuți în închisoare. Au fost ținuți acolo toată iarna, cam douăzeci de săptămâni, iar apoi eliberați. Citește restul acestei intrări »


Nădejdea provine din cunoștință, întristarea din necunoștință

27 Noiembrie 2016

1 Tesaloniceni 4, înregistrare din adunare duminică 20 noiembrie 2016