O manipulare nouă cu o falsificare veche

30 noiembrie 2016

Am publicat un articol pe acest blog, l-am corectat, l-am parolat și curând o să-l șterg.
Era comentariul meu la documentul publicat pe site la CNSAS aici.
Din discuțiile avute cu câțiva din cei apropiați de caz și după ce m-am gândit mai bine, concluzionez că așa-zisa declarație este un fals grosolan, iar publicarea ei acum pe site la CNSAS la județul Bihor (fr MI era din Arad) e cel mai posibil că este o manipulare fină, nouă ale cărei sfori nu le văd.
Fiind o declarație dactilografiată și nesemnată, trebuie să punem la îndoială autenticitatea ei.
Sunt mai multe motive:
-fratele MI a declarat des că nu a dat informații despre colegii lui de celulă, în ”pseudodeclarație” apar astfel de ”discuții”.
-deținuții nu băteau la mașină, deci nu avea cum să fie scrisul fr MI
-dacă ar fi existat un original scris de mână, nu ar fi fost necesar să apară un document dactilografiat, mai ales că fratele MI avea un scris foarte frumos (am multe scrisori de la el, perfecte caligrafic). Deci această pseudodeclarație n-a existat scrisă de mână, este o invenție a securistului.
-nu apare semnătura fratelui MI, dacă ar fi fost solicitat să semneze o declarație a lui dactilografiată(ceea ce cred că securiștii nici n-au mai încercat) s-ar fi văzut semnătură de pix sau stilou.
Ideile din declarație fac parte din felul mărturiei fratelui MI, sunt probabil notițe ale securistului din anchete, dar felul cum sunt scrise, nu.
Declarația lasă să se înțeleagă că MI și-a turnat colegii, ceea ce este un fals.
E aproape sigur că securistul, primind sarcină să ia declarații de la deținuți în care neapărat trebuia ”să scrie și ceva rău” a inventat această declarație, din mai multe discuții și anchete, de la VF și de la alții și le-a combinat între ele, să iasă ca și cum deținuții s-ar fi pârât unii pe alții. Dădea bine la promovare, mai număra o ”sursă”, un cooptat la colaborare. Pe hârtie.
E ciudat cum am primit pe mail acest link de la cineva suspect.
Am mirosit că ceva nu e bine, dar am scris articolul și am așteptat să fiu ”mușcat”.
Nu sunt eu cel vizat, nu știu exact cine și de ce, dar dracul trage tare la vâsle, barca lui e pe marginea cascadei.


Execuția prin înec a fraților Heinrich și Mandel la Baden în Elveția, la 9 octombrie 1582. Cronica fraților hutteriți. (144)

30 noiembrie 2016

Călăul l-a luat pe fratele Iacob Mändel primul și l-a împins în apă. Când a murit, călăul l-a scos afară și l-a azvârlit în fața lui Heinrich spunând, „Dragul meu Heinrich, uite-te la fratele tău, care și-a pierdut viața. Dezice-te sau va trebui ca și tu să mori. Nu există altă cale.”

Dar Heinrich a spus, „Niciodată nu mă voi dezice și părăsi adevărul divin. Voi rămâne de neclintit, chiar dacă mă va costa viața.”

Un pastor îl presa în mod special, spunând, „O, Heinrich, renunță la această credință nouă, această sectă.” Citește restul acestei intrări »


Cu ce partid a votat Noe?

29 noiembrie 2016

Se pare că ce am scris când cu Bodnarii începe să se întâmple: Barnevernetul pică.
Scandalul cu pedofilii este probabil un mod diplomatic de a rezolva lucrurile.
Nu au rezolvat din cauza Bodnariu și nu atunci imediat.
1-8_noah-ark
Au așteptat câteva luni, au dezgropat cazul cu pedofilii și se pare că vor intra pe ei.
Să vedem când va smulge guvernul Norvegiei rădăcina iubirii de bani, asta-i adâncă.
Desigur lucrurile sunt delicate, nu poți ca stat care ai dat bani grei la o instituție (cum e Statul Norvegian și orice stat), nu poți dintr-odată, brusc să nu mai dai și să arăți că instituția plătită de tine din bani publici a făcut abuzuri.
Nu, statul mușamalizează abuzurile cât poate și încearcă să dreagă cumva problema.
Bine e și așa, dar nu e foarte bine.

Administratorii de stat, ai treburilor publice sunt întotdeauna puși într-o situație delicată: lucrează cu banii altora și trebuie să dea socoteală unor ”clienți” suspicioși și agresivi și totodată și administratorii sunt oameni, supuși ispitei ungerii cu miere.
Între aceste extreme viața nu-i ușoară.
Citește restul acestei intrări »


”Heinrich și Iacob erau asediați de douăzeci și patru de pastori care încercau să îi facă să șovăiască în credința lor ” Condamnarea la moarte la Baden, în Elveția, a fraților Heinrich Müller și Iacob Mändel. Cronica fraților hutteriți. (143)

29 noiembrie 2016

1582

În anul 1582 am cumpărat o casă mare la Schakwitz din nou și pentru a treia oară am pornit o comunitate acolo.

În primele săptămâni ale lunii septembrie ale acestui an, dragul nostru frate și credincios frate Heinrich Müller a fost prins la Zurzach în Elveția; a fost un slujitor numit al Cuvântului lui Dumnezeu, aflat încă în perioadă de testare. Împreună cu el era fratele Iacob Mändel. Amândoi au fost arestați de dragul credinței lor. Au fost duși în orașul Baden și li s-a oferit o audiere publică de către guvernator și curtea de justiție în primărie. În prezența multor oameni, frații au fost interogați cu privire la credința lor, în favoarea căreia au mărturisit constant. Heinrich și Iacob erau asediați de douăzeci și patru de pastori care încercau să îi facă să șovăiască în credința lor și să se dezică, dar chiar și cu eforturile lor corelate, n-au realizat niciun progres împotriva fraților, nici nu îi puteau acuza de vreo fărădelege, cu atât mai puțin să găsească vreun motiv pentru a-i omorî. Citește restul acestei intrări »


Otrăvirea proximității

28 noiembrie 2016

Herta Muller o descrie așa cum a văzut-o ea.

”La vremea aceea nu-mi imaginam că Securitatea subminează prin confidenți tocmai relațiile foarte strânse, intime. Și asta nu funcționa decât prin otrăvirea proximității. Stasi (securitatea germană, n.n.) numea asta ”Zersetzung” (descompunere, dezagregare), un cuvânt macabru și un termen de referință în activitatea ei cotidiană. Sună a putrefacție, a nimicire totală. Și nici măcar nu-i o exagerare, ci corespunde dezastrului produs de otrăvirea proximității…..
După studierea dosarului am răsuflat ușurată….
Securitatea nu reușise să ne otrăvească prietenia.
Am fost iscodiți din toate părțile….
Dar m-a înspăimântat profund că pretutindeni în apartament fuseseră montate microfoane, că eram înregistrați în toate camerele și în tot ce se întâmplă acasă, fie zi, fie noapte.”

Herta Muller, Patria mea era un sâmbure de măr, pag 145


Izgonirea din Sabatisch. ” Fiecare din numeroșii domni doreau ca meseriașii noștri să lucreze exclusiv pentru el”. Cronica fraților hutteriți. (142)

28 noiembrie 2016

Am pornit comunități la Pohrlitz1 și Frischau.2 Mai târziu în anul acela a trebuit să plecăm din Sabatisch din Ungaria, unde stătusem pentru treizeci și cinci de ani. A trebuit să plecăm fără să fim în stare să ne vindem locuințele, fermele și câmpurile sau treimea ce o dețineam din moară. Aceasta s-a întâmplat din cauza multor probleme care ne făceau șederea acolo practic imposibilă. Domnii acelui loc ne datorau mulți bani pentru munca ce le-o prestasem, dar nu am putut să ne obținem leafa niciodată; era amânată iar și iar. Am așteptat mult timp, dar nimic nu s-a schimbat. Fiecare din numeroșii domni doreau ca meseriașii noștri să lucreze exclusiv pentru el. Dacă nu doream să lucrăm pe datorie, ceilalți slujitori ai lor se înfuriau, ne băteau și luau ei comenzile respective fără plată. Astfel că ne-am mutat. Într-un final, ni s-a dat voie să luăm cam tot ce aveam în case, dar în ultimul moment domnii au întemnițat câțiva frați pentru a-i face să promită că ne vom întoarce înapoi. Atunci i-au bătut tare pentru a-i forța să lucreze ca și prizonieri. Frații au refuzat deoarece erau nevinovați și pe nedrept ținuți în închisoare. Au fost ținuți acolo toată iarna, cam douăzeci de săptămâni, iar apoi eliberați. Citește restul acestei intrări »


Nădejdea provine din cunoștință, întristarea din necunoștință

27 noiembrie 2016

1 Tesaloniceni 4, înregistrare din adunare duminică 20 noiembrie 2016


Vindecarea împăratului Rudolf de către doctorul hutterit Georg Zobel. Cronica fraților hutteriți. (141)

27 noiembrie 2016

În a treia duminică în postul Paștelui la Neumühl, biserica a ales și investit patru frați pentru o perioadă de probă în slujba Cuvântului: Hans Baldauf din Bavaria, David Hasel din Württemberg, Heinrich Sumer sau Müller (un morar) din Elveția și Wastel Anfang sau Schmidt (un fierar) din Tirol.1

În același timp, cinci frați au fost numiți ca și slujitori ai treburilor de zi cu zi: Bärtel Gaiber din Silezia, un furnizor pentru pantofari; Matia Mair din regiunea Tirol; și Adam Prucker, Hans Franck și Georg Mair din Bavaria.

Maiestatea Sa Imperială, împăratul Rudolf al II-lea suferea de o boală periculoasă de mult timp, nefiind în stare să se facă mai bine, deși mulți medici faimoși din Italia, Spania și alte țări au încercat să îl oblojească. Într-un final, în acel an 1581 a trimis după doctorul nostru, fratele Georg Zobel, pentru a veni la el la Praga, în Boemia.
hans_von_aachen_-_portrait_of_emperor_rudolf_ii
Împăratul a ascultat de sfatul său, a acceptat tratamentul pe care i-l sugerase și s-a însănătoșit. Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a făcut mai bine și și-a recăpătat puterile. Doctorul nostru Zobel, care a stat în preajma lui pentru șase luni, a fost apoi trimis acasă cu un prietenesc rămas bun. Unii nobili au spus că împăratul ar fi murit dacă nu ar fi venit doctorul nostru.
2

Citește restul acestei intrări »


Cronologia asiriană

26 noiembrie 2016

Există în lume mai multe sisteme de măsurat timpul, de numărat anii.
Toate au ca diviziune anul, Dumnezeu a lăsat așa prin anotimpuri.
În scopul acesta a lăsat Dumnezeu anotimpurile și mișcarea astrelor, a ”luminătorilor”:pentru ca astfel oamenii să poată măsura timpul.
Dumnezeu știa că va fi nevoie de această măsurare mai târziu.
Astăzi vreau să descriu sistemul cronologic asirian și vă rog să aveți în vedere această imagine când citiți:
cronologia-asiriana
Imaginea de mai sus, aflată în Muzeum Pergamon din Berlin este o reconstituire a ”calendarului” din orașul Assur, reconstituire realizată de Walter Andrae, arhitect german care a condus campania de săpături din Mesopotamia.

Cunoștințele lui Andrae de arhitectură l-au ajutat să reconstituie planurile vechilor cetăți de imediat după potop, chiar dacă aceste cetăți au fost apoi una după alta nimicite, conform Planului lui Dumnezeu și exact așa cum găsim scris în Scriptură.
(Pentru că, DA, toate descoperirile arheologice doar confirmă Scriptura, nu trebuie să ne temem de ”împotrivirile arheologiei” pentru că arheologia este cea mai bună prietenă a Bibliei dintre toate științele.
S-a scris recent că s-a descoperit un oraș egiptean de 7000 de ani.
N-are cum, e o exagerare, e o minciună, potopul a avut loc la 2350 de ani înainte de Domnul Isus, istoria lumii e foarte scurtă și acest lucru este confirmat de Biblie.)

Cum măsurau timpul oamenii de după potop?
În ani.
E normal, dar de unde începeau numărarea anilor?
Imediat după potop, de la potop.
La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.” Geneza 11:10
Apoi, anii erau numărați după anul nașterii primului născut succesiv:
La vârsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.” Geneza 11:12
După Babel, când oamenii s-au împărțit în națiuni (etnii) și au avut împărați, anii se numărau după anul de începere a domniei fiecărui împărat:
”în anul întâi al lui Darius…” etc.
Și tot așa.
În acest mod a fost înregistrată în piatră și cronologia asiriană.
Când s-au adunat un șir lung de împărați pe care nu i-au mai putut ține minte, au cioplit pentru fiecare împărat o piatră cu numele împăratului și câți ani a domnit.
La Assur s-a descoperit un lung șir de pietre reprezentând fiecare piatră un împărat. Vedeți reconstituirea în poza de mai sus. Pe fiecare piatră s-a păstrat o mică inscripție: câți ani a domnit.
Cam așa arăta una din pietre expusă la muzeul Pergamon din Berlin:
piatra
(Furia distrugătorilor de mai târziu n-a lăsat aproape nicio piatră întreagă.)
Copii după liste de împărați s-au descoperit în Asiria, deasemenea șirul de pietre cronologice de la Assur.
Prin însumarea cifrelor de pe fiecare piatră se afla data exactă a fiecarui eveniment istoric.
salmanasar
Grație acestor liste și acestor pietre, evenimentele istoriei antice pot fi datate cu o precizie de câțiva ani.
(E umilitor pentru așa-zisa știință evoluționistă să se dea pe față de cât de exacți și de inteligenți au fost oamenii așa-zis ”primitivi”.)
Iată pietrele-calendar în poziția în care au fost descoperite:
pietre
Calendarul începe cam cu anul 1900 ÎH deci pe la 2100 de la creație.
Să ne uităm pe cronogramă:
begypt
Undeva trebuie să se facă transferul de la cronologia biblică, semitică, după întâii născuți la cronologia după regi.
Potopul a fost la 2350 de ani înainte de Domnul Isus, iar despre regi putem vorbi doar după Babel și după moartea generațiilor imediat de după potop,  adică după vremea lui Avram (și în Biblie pe vremea lui Avram apar primii împărați). Deci cam la 2100 de ani de la creație, la 1900 de ani înainte de Domnul Isus a pornit și cronologia asiriană. (Asirienii nu mai puteau folosi cronologia semitică pentru că se despărțiseră în etnii după limbă, la Babel. Deci aveau nevoie de o altă cronologie.)
descriere
Aceste coincidențe de fapt sunt dovezi ale autenticității exacte a Bibliei în chestiunea potopului și implicit a creației.
De ce înșir toate aceste date?
Pentru că noi ca creștini avem milioane de dovezi pentru autenticitatea Bibliei, pe când evoluționiștii nu au niciuna pentru minciuna lor. 
Arheologia susține Biblia.
Asiria, Assurul, (orașul dezgropat de Walter Andrae) își expun vestigiile în muzeele lumii.
Acești primi oameni au fost nepoții și strănepoții lui Noe din Biblie, cel ce a vorbit cu Dumnezeu, au fost strămoșii noștri. Ei au rămas în istorie cu nume, cu orașe, cu clădiri, cu temple, cu calendare, din ei ne tragem, nu din maimuțe.
Nu poți trage o linie între Biblie și arheologie, nu poți găsi în arheologie ceva ce ar contrazice Biblia, (un oraș vechi de 7000 de ani de exemplu).
Egiptul există în Biblie, Asiria există în Biblie (ca nuiaua și toiagul lui Dumnezeu), Babilonul există în Biblie (ca ciocanul lui Dumnezeu), apoi ca și cap de aur, Medo-Persia există, Grecia (țapul de la apus) și Roma, toate sunt în Biblie cu mii de detalii.
Toate aceste mii de detalii sunt justificate arheologic și nici o mărturie arheologică nu le combate.
Trăim vremea când muzeele sunt deschise și bisericile închise, vremea când pietrele vorbesc și oamenii tac, vremea când arheologii cred în creație și popii în evoluție.
Trăim vremea când un geolog se întoarce la Dumnezeu privind pietre și 80% din pastori nu cred ferm în creaționismul biblic.
De aia trebuie să ne amintim de vremurile de demult.
A fost o bucurie pentru mine să văd cum cronologia asiriană prezentată în muzee coincide cu cea din Biblie.
Și v-am împărtășit și vouă bucuria.
Mulțumesc de lectura lungă!


A trebuit să renunțăm la case, ferme, câmpuri, podgorii și proprietăți, pe care le ridicaserăm cu sudoarea frunților noastre. Cronica fraților hutteriți (140)

26 noiembrie 2016

Am fost acuzați că predicăm împotriva celor zece porunci, a Tatălui nostru, a credinței creștine, botezului creștin și a Cinei Domnului. Ei chiar susțineau și faptul că suntem camarazi de credință cu münsteriții.

Ne-am prezentat apărarea contelui în scris, dar și pe cale orală. Ceea ce urmează este un rezumat.

Începem prin a spune că autoritatea guvernamentală reprezintă slujitorul lui Dumnezeu în lume în concordanță cu cuvintele apostolului de la Romani 13. Această ordine este bună și necesară, fiind lăsată de Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe cei răi și proteja pe cei buni, din acest motiv este corect să fie respectată atâta timp cât nu încalcă cinstea lui Dumnezeu cel Prea Înalt. Aceasta este poziția noastră și nu ne învățăm oamenii altceva.

Nu predicăm împotriva celor zece porunci, a Tatălui nostru sau a credinței creștine; din contră, am venit din multe locuri pentru ca în frică de Dumnezeu și doar prin har, cu sârguință să ne ajustăm viețile conform cu cele zece porunci, a Tatălui nostru, tuturor aspectelor credinței creștine, Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos și învățătura mântuitoare a apostolilor. Prin urmare, dacă cineva dintre noi face ceva împotriva acestor lucruri, îi disciplinăm și îi excludem. Citește restul acestei intrări »


Casa de la colțul străzii

25 noiembrie 2016

Înțelegerea corectă a Planului lui Dumnezeu ne ferește de multe rătăciri.
Una din înțelegeri este semnul atât de vizibil al Israelului.
În orașul meu toate colțurile străzilor ”vorbesc” evreiește.
Știți cum era evreul, ca să aibă mușterii la prăvălie de pe două străzi, cumpăra casa de pe colț, tăia colțul și făcea ușa chiar pe colț. (Poza e făcută astă-seară, din mașină.)
casa-evreiasca
Și așa veneau și clienții de pe o stradă și cei de pe cealaltă.
Dacă ar fi făcut-o numai la doi metri de la colț pe strada A, pierdea clienții de pe strada B.
E plină Europa de Est de case cu ușa pe colț.
Case făcute de evrei, dar din care evreii au plecat.
Casele ăstea cu ușă pe colț ne vorbesc despre smochinul la care Domnul Isus ne-a spus să privim.
Evreul (care n-a fost ucis la Auschwitz) a plecat în Israel. A rămas casa, evreul nu. Citește restul acestei intrări »


Dați de lucru la îngeri

25 noiembrie 2016

Daniel 10:12: ”El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintîi zi, cînd ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!
Înainte să încep această postare am recitit ce am scris aici: Slujba îngerilor.
Descrierile Cerului din Vechiul Testament lasă parcă se se înțeleagă că Cerul ar fi ca un Stat Major al unei armate în război, cu Dumnezeu care stă pe tron, Domnul Isus la dreapta Lui și miliarde de îngeri organizați și responsabili de fiecare din cei salvați și chiar de ceilalți.
Uneori îngerii sunt trimiși să pedepsească, urgiile din Egipt au fost executate de o ”droaie de îngeri”, Psalmul 78:49.
Îngerilor li se poruncește să te păzească dacă faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare. Psalmul 91.
Îngerii împlinesc poruncile lui și ascultă glasul Lui. Psalmul 103:20
Îngerilor li se poruncește să vegheze asupra ta. Matei 4:6

Nicăieri nu scrie că îngerii fac ceva de capul lor. Citește restul acestei intrări »


1581. Alungarea din Wostitz. Cronica fraților hutteriți. (139)

25 noiembrie 2016

1581

La începutul anului 1581 a trebuit să părăsim Wostitz-ul, unde trăisem pentru unsprezece ani, deoarece contele Franz von Thurn1 la Pürschitz a ordonat să îi părăsim proprietățile. Totul a început pentru că frații și surorile noastre de la Wostitz, care îi datorau tot felul de servicii lui ca și arendași, au refuzat să îl ajute la un banchet de nuntă pe care acesta l-a ținut, la care mulți nobili fuseseră invitați. Menajera, care era una dintre surorile noastre, a refuzat să meargă și să pregătească puii și gâștele sau să facă orice altceva pentru acest eveniment. Citește restul acestei intrări »


Scripta hostilia: primul meu ”blog”

24 noiembrie 2016

”Înscrisuri dușmănoase”, așa numea securitatea ”materialele” tipărite în mod clandestin sub orice formă.
Era în 1989.
Am ”tipărit” și eu cum am putut, cel mai mult cu aparatul de mărit în laborator.
Povestea e lungă și interesantă, de multe ori repet celor apropiați că eu am citit multe cărți și multe romane în viață, cărți de aventuri și toate cele, dar n-am citit încă un roman mai interesant ca viața mea. Iată ce ordin a primit locotenentul atunci când mi-au găsit materialele:materiale

”Tipăriturile” și activitatea pentru care mi-au deschis dosar erau niște mesaje simple de evanghelizare multiplicate pe hârtie fotografică subțire, hârtie cumpărată de la magazinul Citește restul acestei intrări »


În casa lui Iust (2)

24 noiembrie 2016

Serial(1, 2, 3, 45)

Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.” FA 18:7

Din sinagogă în casă.
Nu în altă sinagogă.
Erau pe vremea apostolilor sinagogi de mai multe feluri, de ce Pavel nu a ales una din ele, cea mai apropiată de convingerile lui, să se alipească de ea?
Erau în Ierusalim școli de gândire, sinagoga izbăviților, a cirinenilor, a alexandrinilor, putea alege una sau să deschidă una nouă: sinagoga paulinilor sau…sinagoga creștinilor.
De ce Pavel nu a înființat o sinagogă creștină, de ce a intrat într-o casă și apoi a continuat lucrarea tot prin case?
(Dar mai întâi să arat ce se înțelegea prin ”casă” în perioada aceea”, ruinele de la Pompei arată destul de bine și această imagine reconstituie în secțiune cum era o casă în secolul I creștin.)
casaromana
De ce a fost Pavel atât de împotrivitor ideii de sectă, că ”eu sunt al lui Pavel, eu al lui Apolo…”?
Răspunsul e evident după analiza gândirii lui Pavel.
Conduita lui provenea din convingerile lui, iar convingerile îi erau trasate de Planul lui Dumnezeu, Plan ale cărui taine a fost însărcinat el să le administreze prin învățătură.
Citește restul acestei intrări »


1580. Cronica fraților hutteriți.(138)

24 noiembrie 2016

1580

În ultima zi din ianuarie, duminica înainte de Întâmpinarea Domnului, 1580, fratele Ulrih Hofer a adormit în Domnul la Neumühl. El era un investit și foarte vechi slujitor pentru treburi de zi cu zi care se aflase printre aceia care au fost luați prizonieri la Steinebrunn, Austria, în 1539 și trimiși la galere la Trieste. Când Dumnezeu l-a ajutat pe el și pe alții să evadeze, s-a întors la biserică, unde a suferit mult în persecuțiile care au urmat. El fusese un frate pentru mai mult de cinzeci de ani, venind la comunitate la începuturile sale. Citește restul acestei intrări »


Nimrod…a intrat în Asiria

23 noiembrie 2016

Capitolul 10 din Geneza ne descrie răspândirea urmașilor lui Lot după potop.
Această răspândire a avut două cauze, una pașnică și alta războinică, o cauză de la Dumnezeu  (Dumnezeu a spus: umpleți pământul!) și alta de la Satan (s-au războit unii cu alții).
Până la Babel oamenii au trăit la un loc, sau mai bine zis împreună, apoi după potop nu s-au mai putut înțelege și s-au răspândit. De fapt la Babel (confuzie, împărțire) au început războaiele între oameni.
Dar să privim harta:
genesis_shem_ham_japheth
Asur a ocupat partea cea mai apropiată de Ararat și țara umplută de urmașii lui s-a numit Asiria. Dar să citim despre Ham, Cuș și Nimrod: Citește restul acestei intrări »


Ieșirea din sinagogă (1)

23 noiembrie 2016

Serial(1, 2, 3, 45)

” Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat….
Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: „Sîngele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sînt curat. Deacum încolo, mă voi duce la Neamuri.“
Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust,…”

pavel

Această scenă se repetă aproape în fiecare oraș prin care a trecut apostolul Pavel.
Ajunși în vreun oraș, prima dată intrau în sinagogă sau căutau pe iudei (ca la Filipi).
După ce au predicat evanghelia Domnului Isus la toți cei adunați (iudei și prozeliți), când iudeii au început să se împotrivească, Pavel a ieșit din sinagogă de fiecare dată, și-a scuturat praful de pe picioare, a rostit  frazele explicative, a despărțit pe ucenici de iudei și și-a continuat lucrarea fără sinagogă. Citește restul acestei intrări »


”Acești oameni sunt cei mai pricepuți, harnici și credincioși, cei mai plăcuți și de încredere lucrători din casă și de pe ogor.” Cronica fraților hutteriți. (137)

23 noiembrie 2016

În acest an 1579, comunitatea a suferit mult din pricina unei noi taxe de patru groși impusă fiecărei persoane care împlinise șaisprezece ani.1 Nu o puteam plăti deoarece era impusă în interes de război, aceasta neflându-se în concordanță cu credința noastră în Hristos, care cere un popor pașnic. Astfel că am reprezentat obiectul ostilității domnilor din Moravia, care și-au trimis slujitorii să numere oamenii din casele noastre și au luat taxa în boi, vaci, oi și alte animale din șeptel. Unii ne-au luat din cât ne datorau pentru munca ce le-o prestasem. Nu puteam decât să punem acestea înaintea Domnului Dumnezeului nostru și mai degrabă să îndurăm jaful decât să dăm de bunăvoie orice pentru a ne păta conștiințele.

În săptămânile de după sărbătoarea sf. Arhangheli Mihail și Gavril [29 septembrie], domnul Ioan de Zerotin de la Lundenburg ne-a ordonat cu mânie să îi părăsim proprietățile în maxim două săptămâni. Oricine ar mai fi fost găsit acolo va vedea ce va păți. Aceasta s-a întâmplat deoarece am refuzat să plătim taxa pe care a pus-o pe tot ceea ce produceam, mare sau mic. Depinzând de produs, ni se pretindea să plătim din timp patru, trei sau doi guldeni sau mai puțin în toate comunitățile de pe proprietatea sa. Fiecare distilerie trebuia să plătească o anume sumă de asemenea. Nu puteam face acest lucru, pentru că deja plăteam taxele obișnuite de pe casele noastre în afară de faptul că prestam clacă excesivă. Am ales mai degrabă să plecăm, să lăsăm în spate case, terenuri și bunuri. În timp ce ne pregăteam de zor să ne mutăm și unele case aproape că le-am golit de tot în afară de oameni, domnul Ioan ne-a rugat să rămânem.

În săptămâna de dinainte de ziua sf. Gall [16 octombrie] din acest an, doi frați, un fierar numit Hans Zuckenhammer și un croitor pe nume Wolf au fost capturați în dioceza Salzburg.2 Ei erau cu un fierar lângă Polzing când doi conetabili au dat buzna în casă cu armele scoase, i-au reținut pe frați și l-au lovit pe Zuckenhammer atât de tare că i-a dat sângele. După ce i-au legat pe frați atât de strâns că mâinile lui Zuckenhammer s-au înnegrit, conetabilii i-au dus în satul următor pe drumul înspre Fridolfing.3 Aici, funiile lui Wolf au căzut, iar conetabilii au trebuit să îl lege din nou. Citește restul acestei intrări »


Despre pedepse

22 noiembrie 2016

Înregistrare din adunare 13 noiembrie 2016.


Bagajul de pribeag

22 noiembrie 2016

Toți frații care au făcut pușcărie pentru credință, ne-au povestit că mulți ani după eliberare, țineau lângă ușă un bagaj gata pregătit, o valiză cu toate cele necesare plecării la închisoare, cu schimburi, cu haine de iarnă și deasemenea o pereche de bocanci.
De ce?
De multe ori erau luați vara, în haine de vară, iar la venirea iernii răbdau de frig.
La arestare li se dădea puțin timp, de aceea se învățaseră unii pe alții să aibă fiecare un bagaj de pribeag, un bagaj gata pregătit lângă ușă.
În vizita noastră la Berlin luna trecută am descoperit că bagajul de pribeag are monument.

20161020_095542

Între Checkpoint Charlie și Postdammer Platz este o stradă în diagonală, o scurtătură: Mauerstrasse.
La mică distanță de Checkpoint Charlie este o mică piațetă (Bethlehemkirchplatz, piața Capelei Betleem) unde se află monumentul bagajului de pribeag.
Citește restul acestei intrări »


Aceasta arată cum ne așteaptă lumea din toate părțile cu frânghii și lanțuri, temnițe și închisori. Cronica fraților hutteriți. (136)

22 noiembrie 2016

Există o îngrozitoare amăgire prin care mulți sunt înșelați și trăiesc fără griji în păcatele lor, gândindu-se, „Mă va costa câțiva gologani să îl cumpăr pe Domnul (cum interpretează ei), iar preotul mă elibera de păcate – apoi voi fi iertat.” Dar Hristos a poruncit ca Cina sa să fie ținută doar de cei cu inimă pură și numai de aceștia, cei născuți din nou care s-au lepădat de păcat ca și copii ai lui Dumnezeu și membre ale trupului lui Hristos. Prin urmare, Pavel îi avertizează pe fiecare să se cerceteze, pentru că oricine mănâncă și bea în chip nevrednic atrage judecata asupra sa, pentru că nu a recunoscut trupul lui Hristos. Și de aceea messa lor este o greșeală oribilă care îi înșeală pe oameni.

Când l-au întrebat ce credea despre botezul nou-născuților, el le-a spus că era o instituție omenească. Hristos nu a rostit niciun cuvânt prin care să îl poruncească. El nu vrea ca și cuvintele sale să fie tratate superficial. Botezul este lăsat pentru aceia care cred ceea ce este predicat și sunt îndeajuns de bătrâni să înțeleagă pentru ce îl primesc. Ei nu se numesc cu falsitate creștini, cum face lumea, ci se leapădă de păcat, diavol și lume – un lucru imposibil pentru un bebeluș. Citește restul acestei intrări »


”Vom muta ambasada americană în capitala eternă a poporului evreu: Ierusalim”

21 noiembrie 2016

„De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!». Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor,….” Ieremia 16:14-15
Donald Trump a ținut un discurs electoral în fața unei organizații americane de lobby pro-Israel la 21 martie 2016.

Chestiunea ambasadei nu este una simplă, nici simplistă.
Nici Bush, nici Clinton, nici Obama nu și-au asumat riscul de a duce la îndeplinire legea despre relocarea ambasadei. Citește restul acestei intrări »


Când se prăbușesc simbolurile

21 noiembrie 2016

”Pe alocuri vor fi cutremure” Matei 24:7
”Şi a doua zi, sculându-se dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon şi cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag şi nu-i rămăsese decât trunchiul.” 1 samuel 5:4
norcia

Cutremure au fost de la creație, dar unele au avut loc exact acolo unde a intervenit Dumnezeu.
Când am fost la Filipi, în Grecia, privind la acel munte imens de lângă oraș, m-am gândit mult la noaptea aceea, când a avut loc un cutremur la comanda lui Dumnezeu.
Trăim zile ca zilele lui Lot, în zilele lui Lot oamenii nu se mai însurau și nu se mai măritau, în zilele lui Lot oamenii erau LGBT.
Recent, la 30 octombrie 2016, Italia a fost zguduită de cel mai violent cutremur din ultimii 36 de ani.
Dar a fost afectată cel mai tare o singură comună: Norcia.
Citește restul acestei intrări »


”Chiar dacă îmi torturați corpul, nu mă puteți jefui de credința, bucuria și speranța mea în Dumnezeu.” Iosif Schlosser. Cronica fraților hutteriți (135)

21 noiembrie 2016

De două ori în acea zi, magistratul principal a ordonat ca frații să fie ținuți la arest în siguranță. Speranța era ca alt domn să vină și să ia măsuri mai severe. Dar aceasta nu s-a întâmplat. Aceeași domni au venit și niciunul nu a avut nimic de spus, jurații fiind astfel mulțumiți.

Când acest domn a văzut închisoarea fraților le-a vorbit cu bunătate și a poruncit să fie eliberați, spunând, „Voi sunteți de asemenea persoane creștine. Vă cunosc pe voi și pentru ce sunteți atât de dârji. Nu vă voi disprețui și nici condamna, pentru că pe cineva nu îl ajută deloc doar ca el să se numească pe sine creștin.”

Frații i-au spus, „Adevărat, chiar nu îl ajută. Puteți compara acest lucru cu un om care este numit rege sau împărat și nu are niciun regat, ci nu este nimic altceva decât un om sărac. La fel este cu cineva care este numit creștin, dar nu duce o viață creștinească. Nu va ajuta cu nimic doar să spui că îl slujești pe Hristos, dar de fapt să nu faci nimic.” Citește restul acestei intrări »


Smochina

20 noiembrie 2016

”Apoi a şezut pe muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au întrebat deoparte:[….] care va fi semnul cînd se vor împlini toate aceste lucruri?
[….]
 Luaţi învăţătură dela smochin prin pilda lui.”
smochina

Poți mânca un măr și să-i arunci sâmburii.
La fel perele, caisele, cireșele, chiar și strugurii pot fi mâncate fără sâmburi.
Smochina NU.
Citește restul acestei intrări »


”Nu este creștinesc să eviți crucea prin plata unei sume de bani.” Cronica fraților hutteriți. (134)

20 noiembrie 2016

Nobilul a spus, „Sunt bucuros că vă am aici în Polonia, unde rebotezații nu sunt tolerați. Se află în puterea mea să vă trimit în capitală. Odată ajunși în castel, sunteți acolo pe viață. Intenționez să mă supun ordinului regelui ca oricine pune mâna pe cineva ca voi trebuie să raporteze acest lucru și să îi țină în custodie sau va plăti o amendă mare. Astfel că nu vă voi lăsa să plecați. Luați oameni afară din țară și nu putem să tolerăm acest lucru.” Frații i-au amintit de judecata lui Dumnezeu: când va muri va trebui să își lase bogățiile în spate; deși acuma era un mare domn, asta nu însemna mare lucru în ochii lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu respecta un gen de persoane în detrimentul altuia. Nobilul ar trebui, prin urmare, să fie atent la ce face. Apoi, domnul le-a cerut să îi dea tot ce aveau asupra lor, incluzând scrisori și merinde. Au refuzat, astfel că i-a spus magistratului principal să îi percheziționeze și să ia tot. Dar magistratul și ofițerii curții nu doreau să facă asta. Citește restul acestei intrări »


Arestarea a trei frați în Polonia. Cronica fraților hutteriți. (133)

19 noiembrie 2016

În acest an, patru frați, Iosif Schlosser, Matia Wagenknecht și Bärtel Schneider au fost luați prizonieri la Kaibel în regatul Poloniei. Au fost trădați și oficialități împreună cu nobili și slujitorii lor au înconjurat casa, i-au arestat și i-au dus de acolo, jurând în mânia lor să facă un exemplu din ei ca și avertisment pentru alții.

Cei care i-au prins au fost satisfăcuți să pună într-un final mâinile pe frați – doreau să facă asta de mult timp. Și acum se comportau ca și cum ar fi avut o avere. I-au pus pe frați în butuci și lanțuri de fier. Dar nu a trecut mult până când s-a schimbat curentul, iar cei care îi prinseseră au început să se simtă neliniștiți, dorind ca niciodată să nu își fi pus ochii pe frați, pentru că conștiința lor era afectată din moment ce acești prizonieri răspundeau fără frică și erau evident fără de vină. Citește restul acestei intrări »


”Să trăim fiecare zi de parcă Isus a murit ieri, a înviat astăzi şi va reveni mâine. ” Cristian Moisescu

18 noiembrie 2016

„Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; din două femei care vor fi la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.” Matei 24:40-41

Greu de înţeles în detaliu, ţinând de atotputernicia divină — Răpirea Bisericii, a adevăraţilor credincioşi care formează Trupul, Mireasa lui Christos — este un fenomen uimitor.
 Venirea lui Christos pentru Biserica Sa este înfăţişată ca un eveniment unic şi independent de alte evenimente, o speranţă permanentă în umblarea zilnică a credincioşilor din veacul acesta.
Răpirea Bisericii — manifestarea dragostei Domnului Isus pentru Mireasa Sa — trebuie să se împlinească înaintea judecăţilor apocaliptice.
Textul grecesc original spune: în afară de „ceasul încercării” referindu-se la loc, spaţiu şi timp. Totuşi, aceasta nu înseamnă că cei credincioşi sunt scutiţi de suferinţă pe acest pământ înainte de venirea Domnului. (Vezi Faptele apostolilor 14:22 şi Predica de pe munte – Matei cap. 5-7.)
Mai multe pasaje din Biblie declară în mod lămurit că Isus Christos va fi însoţit de sfinţii Săi şi de Mireasa Sa când va apărea în slavă ca să-Şi ducă la îndeplinire judecăţile.
Aceasta înseamnă că ei, credincioşii, vor fi fost răpiţi mai înainte. Citește restul acestei intrări »


Iezuiții, acea specie malefică de vipere sau lăcuste prorocite în Apocalipsa lui Ioan. Cronica fraților hutteriți.(132)

18 noiembrie 2016

1579

În acel an 1579, în marțea dinainte sărbătorii Tuturor Sfinților [1 noiembrie], fratele Martin Hänig, un slujitor pentru treburi de zi cu zi a adormit în Domnul la Damborschitz.

Tot în același an, iezuiții, acea specie malefică de vipere sau lăcuste prorocite în Apocalipsa lui Ioan, au găsit și ei calea spre Nikolsburg, sub Domnul Adam conte von Dietrichstein de Nikolsburg, Mare Maestru al gospodăriei Maiestății Sale, Sfântul Împărat German. Au avut neobrăzarea să aducă întreg districtul Nikolsburgului la credința papistașă, să reinstituie messa și toate abominațiile și idolatriile antihristice.

Frații noștri de pe proprietățile din Nikolsburg au suferit mult deoarece nu își dădeau pălăriile jos când trecea vreun iezuit, aceștia cerând acest lucru, atât de nerușinații erau în mândria lor. Mulți frați au fost puși la pământ fiindcă nu își scoteau pălăria în fața iezuiților. Chiar l-au pus pe directorul școlii noastre din Pergen în butuci pentru două zile și jumătate. Mâinile și picioarele sale au fost puse în lanțuri, iar în gura sa i-au legat un căluș îmbibat într-o substanță acră, pentru că l-au auzit că a spus, „Ei nu se comportă ca oamenii religioși care se pretind a fi.” Citește restul acestei intrări »


”Pastorii cultelor baptist și penticostal”… despre recensământul lupilor

18 noiembrie 2016

motto:
”….flămânzi ies lupii serii, suind pieziş urcuşul
spre oile luminii ce tremură pe culmi…” Traian Dorz (sursa)

Pastorii cultelor baptist și penticostal din județul Sălaj în anul 1981 par a fi fost cu toții agenți ai Securității comuniste.
Ei, ziceți că exagerez!
Aș vrea să cred altceva, dar citiți ce scrie textul…românește: protopopi (cu un singur i), nu protopopii (adică nu toși protopopii erau agenți), iar dacă scria pastori, credeam că unii pastori sunt agenți, alții nu, dar scrie negru pe alb: pastorii.
Redau:
”Raportăm că din cei aproximativ 400 deservenți ai cultelor și sectelor din județul Sălaj, 147 sunt cuprinși în rețeaua informativă, între aceștia fiind cuprinși și protopopi ortodocși, reformați și pastorii cultelor baptist și penticostal. Activitatea de atragere în rețea continuă.”

salaj1
Articolul e pe site la CNSAS, jud Sălaj,  aici, pe la paginile 53 încolo.
O fi exces de zel la securist, ca recoltele la hectar…și asta se poate.
Citește restul acestei intrări »


Evadarea. Prin aceste moduri, Dumnezeu le-a arătat lor, precum și dușmanilor săi că el încă poate să și-i elibereze pe ai lui din închisoare ca pe vremea apostolilor. Cronica fraților hutteriți (131)

17 noiembrie 2016

Atunci s-a întâmplat că a găsit un cui ce atârna de zidul celulei, iar tot în acea noapte, gardianca a uitat să închidă ușa exterioară. Văzând cât de bine s-au nimerit lucrurile, s-a rugat Domnului să îl ajute dacă aceea era voia și plăcerea sa. Dacă nu, își va primi pedeapsa și își va căra crucea cu bucurie. Apoi a încercat și a reușit să își deschidă ambele încuietori. A mers la camaradul lui de temniță Adam, spunând, „Roagă-te Domnului ca să fiu în stare să deschid și încuietorile tale.” Pentru o lungă perioadă de timp a încercat și nu a reușit să le deschidă și era aproape de disperare, spunându-i fratelui Adam, „Nu voi mai fi vreodată fericit dacă trebuie să te las în spate.” Într-un final a spus, „Mai încerc încă odată și dacă e voia lui Dumnezeu ca noi să scăpăm, încuietoarea se va deschide. Dacă nu este voia lui, nu se va deschide nici acum.” Citește restul acestei intrări »


”Adevărata credință, departe de a robi intelectul, îl eliberează.” V.V. Moisescu, 1947

16 noiembrie 2016

” Trebuie să fim înțelegători cu revoluția franceză și cu oricare alte încercări de reformă ale omenirii în care religia este exclusă, fiindcă ceea ce se înțelege de obicei prin religie nu este altceva decât creația păcătoșeniei omenești, ca să se amăgească singură că prin anumite mijloace, gras materiale, se ajunge în raiul de o suspectă spiritualitate.
În cel mai nevinovat caz, e vechea tactică a lui Adam de a se ascunde de Creator.
Răul social persistă.
Cauza lui mai imediată a fost și autoritarismul bisericesc care a căutat sa tina încătușată pe vecie rațiunea omenească.
Adevărata credință, departe de a robi intelectul, îl eliberează, după cum a zis Mântuitorul:
”Daca veți persevera în cuvântul meu (iar nu în tradiții bisericești) sunteți cu adevărat discipolii mei (creștini) și astfel veți cunoaște Adevărul (personificat în Isus) și Adevărul vă va elibera. Ioan 8:31-32
moisescunov1
Citește restul acestei intrări »


”Călăul…va veni curând.” Interogarea lui Andreas și Adam. Cronica fraților hutteriți. (130)

16 noiembrie 2016

Frații au fost interogați pe durata a trei ore și întrebați de ce au părăsit biserica Romano-Catolică și s-au alăturat acestei secte și credințe diavolești. Au răspuns că nu era nici o sectă diavolească și nici o credință greșită, ci oamenii cu adevărat ai lui Dumnezeu care predicau, credeau și trăiau în adevăr. Aceia care spuneau că este de la diavol dovedeau la fel de mult discernământ ca oamenii care spuneau că Hristos avusese un diavol.

Gardianul i-a îndemnat să se dezică și să se convertească, dar ei i-au spus, „Am fost convertiți odată și ne-am ținut cu putere de această convertire, așa cum v-am spus când ne-ați arestat.”

Gardianul i-a spus unuia dintre frați, „Însoțitorul tău este la fel de încăpățânat ca și tine,” la care acesta a răspuns, „Sunt bucuros să aud asta, pentru că ceea ce numește tu încăpățânare reprezintă de fapt neclintire în Dumnezeu.”

Apoi gardianul a spus, „Să vă spun, focul și rugul vor fi sfârșitul vostru, dacă nu renunțați.” Citește restul acestei intrări »


Moartea lui Noe

15 noiembrie 2016

Este o poruncă a lui Dumnezeu dată prin Moise în Deuteronom 32: să socotim anii:

Deuteronom 32:7  ”Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii,vârstă de oameni după vârstă de oameni…”

Nu e un lucru ușor așa că mai bine luăm socotelile care le-au făcut alții și chiar le-au reprezentat în cronograme.
Una din cronograme este cea care reprezintă epoca de după potop și s-a realizat prin reprezentarea grafică a lungimii vieții oamenilor din acel timp:

begypt

Doar privind cronograma putem să facem niște deducții extrem de simple care ne vor ajuta la înțelegerea vremurilor pe  care le-au trăit străbunii noștri, la înțelegerea istoriei și mai ales la înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Hai să analizăm perioada de la potop la moartea lui Noe.

Deducții:

1. Noe a trăit mai mult decât stră-stră-strănepotul său Peleg

Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg (Adică: Împărţire.), numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pămîntul;” Geneza 10:25
Cel mai credibil este să socotim că această ”împărțire” se referă la împărțirea limbilor de la Babel, (nicidecum la divizarea continentelor, pentru că la 5 generații de la potop numărul de oameni nu putea fi atât de mare încât ei să fi ajuns la 3000 de km distanță de munții Ararat, până la Atlantic, ca ei să știe că o parte din teren ” a plecat”).
Babelul este la aproximativ 1000 de km de munții Ararat, o distanță posibil de străbătut cu turme cu tot.
De aici deducem că Noe a trăit istoria Babelului și a risipirii ce a urmat.
2. Care a fost ”vremea lui Peleg”?

Citește restul acestei intrări »

Cronologia antică

15 noiembrie 2016

Modul de înregistrare a timpului de către oamenii de după potop este arătat în Geneza 11:

10. Iată spiţa neamului lui Sem.

La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.
După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cincisute de ani; şi a născut fii şi fiice.

 La vîsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.
După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.
După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patrusute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg.
După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patrusute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.
După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit douăsute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug.
După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit douăsute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.
După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah.
După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.

La vîrsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran…..”

Nu este o înregistrare întâmplătoare, ci este tocmai sistemul cronologic de măsurare a vremii de către urmașii lui Noe.
Nu aveau alt sistem.

Exemplu: vremea lui Peleg a ținut 30 de ani: de la nașterea lui Peleg (întâiul născut al lui Eber) la nașterea întâiului său fiu Reu, apoi a început vremea lui Reu.

begypt Citește restul acestei intrări »


Arestarea fraților Andreas Schlosser și Adam Schneider. Cronica fraților hutteriți. (129.)

15 noiembrie 2016

Cam de ziua sf. Margaretei [10 iunie], doi frați tineri, Andreas Schlosser (un lăcătuș) și Adam Schneider (un croitor) au fost trădați și arestați la Altötting în Bavaria, ei călătorind în jos pe râul Inn cu un mic grup din Tirol. În prima zi a întemnițării lor, gardianul, consiliul și preoții și-au început interogatoriul și au vorbit cu frații de două ori în acea zi. Ei erau în principal îngrijorați cu privire la botez și de ce frații respingeau primul botez, referindu-se la botezul nou-născuților, pentru că Hristos a spus, „Lăsați copiii să vină la mine.” Frații au răspuns că Hristos a spus asta, dar că nu i-a botezat sau poruncit ca ei să fie botezați. Nu există vreo referire la botez în acest pasaj. Totuși, în alt loc, Hristos a spus limpede, „Cine crede și se va boteza va fi mântuit.” Credința în Evanghelie vine prima, nou-născuții nefiind în stare de așa ceva. Ceilalți spuneau că copiii care nu sunt botezați sunt blestemați pentru toată veșnicia. Frații au respins acest lucru și au dovedit cu mult exemple cât de departe era aceasta de adevăr. Citește restul acestei intrări »


Despre Peter Walpot, organizări. Cronica fraților hutteriți. (128)

14 noiembrie 2016

Petru Walpot aproape a atins vârsta de șaizeci de ani, iar biserica i-a fost încredințată pentru treisprezece ani, după ce fratele Leonard Lanzenstiel a plecat din această viață. A îndeplinit slujba Cuvântului pentru treizeci și șase de ani.

El a fost un slujitor credincios, un învățător extraordinar și un conducător pios al întregii biserici; un om cu multă experiență în toate chestiunile, care se înțelegea cu oamenii, prietenos și umil față de toți, dar aspru când era nevoie. Însă deasupra tuturor, a fost înzestrat din belșug de către Dumnezeu cu Cuvântul și învățătura sa, aducând mare bucurie și întărind biserica. Trecerea lui a reprezentat o mare durere și pierdere pentru biserică.1

În zilele ce au urmat morții dragului nostru Petru Walpot, întreaga biserică l-a rugat pe Dumnezeu în rugăciune înflăcărată să le arate prin mărturie unanimă alt om devotat și dedicat, unul pe care el însuși l-ar fi dorit să îl aibă ca și slujitor al oamenilor săi, astfel ca biserica să fie îngrijită în aceste timpuri tulburi. Astfel, pe 5 februarie, aproape toți slujitorii Cuvântului și cei ai treburilor de zi cu zi, ca și mulți frați din diverse biserici-comunități s-au întâlnit la Neumühl pentru a se sfătui în frică de Domnul. Cu toții au oferit aceeași mărturie ca răspuns la rugăciunea lor comună, Dumnezeu le-a arătat că fratele Hans Kräl ar trebui să conducă biserica. Citește restul acestei intrări »


Cometa din 13 noiembrie 1577. Moartea lui Peter Walpot. Cronica fraților hutteriți (127)

13 noiembrie 2016

Pe 4 decembrie, 1577, fratele Andreas Arnolt a adormit în Domnul la Stiegnitz. A fost un venerabil slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale, care ținuse această slujbă în biserică pentru douăzeci de ani.

În noiembrie în același an o extraordinar de strălucitoare cometă a apărut pe ceruri și a fost vizibilă pentru mai multe săptămâni. Prima dată a fost observată în seara lui 13 noiembrie, miercurea după sărbătoarea sf. Martin și a dispărut la aproximativ ora opt. Pentru șase săptămâni se înălța mai tare și rămânea mai mult în fiecare noapte, deși mai puțin strălucitoare.

1578

Duminica, 26 ianuarie, 1578, cam pe vremea când această cometă a dispărut, dragul frate Petru Walpot, un slujitor credincios al lui Isus Hristos și a întregii sale biserici a căzut bolnav. (El era de asemenea cunoscut ca și Petru Scherer din cauză că înainte delimitase pânze ca și meserie.) La ora șapte dimineața pe 29, la scurt timp înainte de sfârșitul său, ne-a adunat pe noi toți bătrânii împrejurul patului său de suferință și ne-a vorbit pentru ultima oară. Ne-a avertizat și ne-a încurajat, vorbind cu căldură și claritate, deși era greu în slăbiciunea lui mărită. După ce a fost ridicat puțin în pat, a vorbit după cum urmează: Citește restul acestei intrări »


Cum am scăpat de calvinism?!

12 noiembrie 2016

Cei ce au parcurs de la început acest blog și cei ce mă cunosc, știu că am avut mult timp un punct de vedere în general pro-calvinist.
Nu stăruiam atât în privința unei alegeri arbitrare de către Dumnezeu a unui popor ”ales” sau a câtorva aleși, cât mai mult în privința lipsei de merite a omului care se apropie de Dumnezeu, a lipsei de pretenții  a vreunuia care face fapte cu care l-ar putea cumpăra pe Dumnezeu.
Văd și acum acest fel revendicativ de apropiere de Dumnezeu, cu astfel de gânduri ca fiind nepotrivit, dar sunt unele aspecte în teologia calvină care nu le mai privesc deloc așa ca acum să zicem 3 ani.

Ce s-a petrecut?
Ce m-a făcut să-mi schimb poziția?
Sunt acum arminian?

Înainte de a răspunde la aceste întrebări, doresc să-mi cer iertare public pentru acele abateri care le voi enumera mai jos și pe care inconștient le-am permis sau le-am propagat și eu.

1. Ce s-a petrecut?
În decembrie 2013 a venit la noi Cristi Moisescu, a stat în casa noastră 3 zile și și-a prezentat cartea lui ”Mesajul divin către cele șapte biserici din apocalipsa”. Citește restul acestei intrări »


Asur: nepotul lui Noe. Asiria: țara lui Asur.

10 noiembrie 2016

Corabia s-a oprit pe munții Ararat.
Puțin mai sus de izvoarele Tigrului.
Cei 8 au ieșit din corabie și în mod sigur, cel puțin 30-40 de ani au locuit împreună.
De unde știm?
S-o luăm deductiv: erau 4 bărbați și 4 femei, 6 oi, 6 berbeci, 6 vaci, 6 tauri, 6 capre, 6 găini, sau poate șapte, depinde din ce au adus jertfă și câte.
Un ”clan” mic cu o mică fermă.
Au avut copii și putem deduce că a treia generație, nepoții lui Noe, s-au căsătorit cu verișoarele lor.
Au trebuit să treacă deci cel puțin 30 de ani, dar poate și mai mult ca să se despartă.
Ce i-a făcut să se despartă a fost mărimea turmelor, au avut nevoie de tot mai multe pășuni.
Pe Ararat e iarnă, ca la noi, putem deduce ușor că iarna au trebuit să coboare cu turmele în văi, în cea mai apropiată vale, valea Tigrului. Vara, la fel uscăciunea câmpiei îi împingea iarăși în munți cu turmele. Și tot așa, practicau o transhumanța chiar de pe vremea când a început vara și iarna.
Înainte de potop se pare că n-a fost vară și iarnă.
Ploaie n-a fost sigur înainte de potop și aproape sigur nici zăpadă.
Doar după potop clima a devenit așa cum o avem astăzi: ”Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!”
Transhumanța lor (dusul turmelor de la șes la munte și invers)  se petrecea pe o distanță scurtă, între munți și lunca Tigrului.
asyria

Asur a trăit mult, câteva secole, vezi cronograma de mai jos:
Citește restul acestei intrări »


Eroarea lui Hermann Schmidt. 1577. Cronica fraților hutteriți.(126)

10 noiembrie 2016

1577

Pe 3 ianuarie, 1577, fratele Ulrih Plattner, un slujitor devotat al Cuvântului lui Dumnezeu, a adormit în Domnul la Stiegnitz.

Pe 17 februarie, Paul Glock și Veit Uhrmacher au fost aleși pentru slujba Evangheliei și investiți la Neumühl.

În același an, Hermann Schmidt, un frate din Hesse care fusese un membru al bisericii pentru trezeci și cinci de ani a scris o declarație pentru bătrânii de la Neumühl, scriind că nu putea crede că un înger din ceruri a păcătuit. Așa cum pe pământ, păcatul singular al lui Adam s-a extins întregii umanități, așa și dacă un înger a păcătuit, asta ar fi însemnat ca păcatul să se fi extins tuturor îngerilor și în acest caz toți îngerii ar fi păcătoși. Din contră, credea că îngerii din cer nu puteau niciodată păcătui din pricina naturii lor divine și natura lui Dumnezeu nu se poate schimba. Hermann Schmidt credea că nu am înțeles bine pasajul din Scriptură unde Hristos a spus că l-a văzut pe Satana căzând din ceruri ca un fulger. Hristos nu vorbea despre cerurile astronomice, ci despre biserica lui Dumnezeu.

Nici Petru n-a vorbit despre îngerii din ceruri când a spus că Dumnezeu nu cruța îngerii care păcătuiseră. Citește restul acestei intrări »


Ziua ridicării

9 noiembrie 2016

Beniamin Netanyahu, primul ministru al Israelului crede profețiile biblice.
Iată ce declară Netanyahu despre Aliyah (ridicare):
”Aliyah (ridicarea=reîntoarcerea evreilor în Israel, n.n.) este … împlinirea profețiilor biblice despre poporul Evreu care se reîntoarce în țara lui și o construiește.”
Dacă imediat după război evreii au ajuns în Israel cu vapoarele (de pescuit cele mai multe),
vapor
(chiar și prin portul Constanța au plecat mulți evrei) Citește restul acestei intrări »


Cumpărau, vindeau, sădeau, zideau

9 noiembrie 2016

”Ce s-a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.
Ce s-a întîmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau…

Duminică seara la o adunare în Bihor, un frate ne-a atras atenția la diferența dintre zilele lui Noe și zilele lui Lot.
Venind spre casă, pe drum, urcând Piatra Craiului meditam la ce-am auzit.
În zilele lui Lot, zicea fratele, activitatea era mai febrilă, s-a adăugat: cumpărau, vindeau (deci deveniseră negustori), sădeau (erau agricultori), zideau (investitori imobiliari).
De ce s-a adăugat neguțătoria după potop, de ce înainte de potop nu este amintită…și nici ”zideau”?
Cred că, (să nu mă puneți pe rug) pentru că înainte de potop nu ploua, cu siguranță nici nu ningea, probabil aburul care uda pământul întreținea un efect de seră care nu-i obliga pe oameni să se protejeze, probabil nu erau anotimpuri…sau nu ca cele de acum.
Era o climă mai blândă înainte de potop.
Cu siguranță, după potop viața a fost mai grea, străbuneii noștri au trebuit să-și zidească case care să-i protejeze de ploi, de zăpadă, de îngheț, iar în jurul acestei industrii a zidăriei s-a dezvoltat un întreg comerț și alte activități și industrii mult diferite de mulsul oilor și tăiatul iezilor.
Am zis că dacă ajung la aplicație caut textele.
Am ajuns, le-am citit pe toate, am scris postarea, dar am mai găsit și că în zilele lui Noe se însurau și se măritau, în zilele lui Lot, NU.
Cât de exactă este Biblia!
În Sodoma și Gomora oamenii nu se însurau și nu se măritau, ei erau LGBT.
Noi ce vremuri trăim, ca la potop sau ca la Sodoma?
După cum scade numărul căsătoriilor și cât este de desconsiderată familia, în paralel cu focalizarea oamenilor pe comerț și investiții, lumea noastră seamănă mai mult cu Sodoma.

”Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.

Nu eu am scris Biblia, eu doar o vestesc și trebuie s-o arăt așa cum e scrisă, de asta mă ține Dumnezeu pe lume.


”….doi oameni înarmați l-au dus la Stuttgart. Pe drum au fost atât de pătrunși de Cuvântul lui Dumnezeu oferit lui Matia, că amândoi au plâns când s-au despărțit de el.” Arestarea și eliberarea lui Matia Binder și Paul Prele. Cronica fraților hutteriți. (125)

9 noiembrie 2016

Fratele Matia Binder sau Schneider1 a fost prins împreună cu un alt frate, Paul Prele,2 la Neuffen pe 15 aprilie, 1573. Matia Binder era un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale și a fost trimis de către biserică să împlinească lucrarea Domnului la Württemberg.

După ce au fost ținuți în închisoare câteva zile, inspectorul principal al principelui a venit împreună cu gardianul și trei preoți, un nobil, câțiva consilieri și cetățeni, plus o mulțime de alți oameni. Matia a fost adus la primărie și întrebat pentru prima oară de ce venise și cum l-a chemat Dumnezeu la credință. În continuare l-au întrebat despre chemarea și numirea lui în Slujba Evangheliei. Le-a spus că fusese ales de către comunitate în concordanță cu voia lui Dumnezeu și că fusese trimis pentru a le arăta oamenilor voința lui Dumnezeu cât de simplu se putea.

Atunci l-au interogat cu privire la patru aspecte: botezul nou-născuților, împărtășania, dacă aceia care dețineau o funcție în guvernare puteau fi creștini și jurămintele. Erau epuizați și uimiți de răspunsurile sale și au spus, „Nu vom rezolva nimic, nu contează cât de mult vom sta aici. Toți sunt unul și același.” Citește restul acestei intrări »


Convingeri sau confuzii? Despre nevoia de convingeri.

8 noiembrie 2016

Aceasta este ultima postare pe Sound Cloud.
Datorită politicii lor de a limita stocarea la 3Gb (limită atinsă) și peste această limită să se treacă la taxare și a politicii mele de a folosi resurse gratuite nu voi mai folosi Sound Cloud.
Mă voi limita la Youtube și Vimeo, platforme care permit postarea gratuită.

Înregistrare din adunare, duminică 08.11.2016


”Fratele Paul Glock, a stat în închisoare pentru nouăsprezece ani consecutivi…” Cronica fraților hutteriți. (124)

8 noiembrie 2016

Fratele Paul Glock, de asemenea numit „tânărul Paul,” a stat în închisoare pentru nouăsprezece ani consecutivi, în principal în castelul Hohenwittlingen din Württemberg.1

Prima dată a fost torturat cu cruzime și de multe ori au încercat să îl câștige magistrații, nobilii, oamenii de rând, doctorii învățați, misionari luterani, precum și frați falși și toate felurile de indivizi. Ei erau axați în principal pe patru aspecte: botezul nou-născuților, împărtășania, statul și folosirea sabiei de către el și încheierea jurămintelor. Întotdeauna Paul și-a fundamentat apărarea pe adevărul de netăgăduit al sfintei Scripturi, astfel că adversarii lui au ieșit rău din asta. Le-a dezvăluit nelegiuirea și depravarea, făcând urechile să le țiuie și conștiința să îi mustre.

Și-a scris confesiunea sa de credință și apărarea pentru ei. Aceștia au încercat și cu o întemnițare dură și cu una mai lejeră. Citește restul acestei intrări »


Interogarea și evadarea fratelui Veit Uhrmacher la Salzburg. 1576. Cronica fraților hutteriți. (123)

7 noiembrie 2016

De ziua sf. Andrei [30 noiembrie], domnul Johann von Zerotin de la Lundenburg i-a ordonat burggrafului și judecătorului să ne ia caii; opt de la Kostel, patru de la Turnitz și Rumpersdorf și patru de la Neumühl. Caii trebuiau să fie folosiți în Ungaria pentru război și alte lucruri pe care nu le puteam susține, astfel că au fost luați cu forța. Mai târziu, unii au fost returnați, dar într-o stare precară.

În acest an, trei frați au fost eliberați dintr-o întemnițare lungă, întorcându-se în pace la biserică. Au fost primiți cu mare bucurie. Un frate, un ceasornicar pe nume Veit Grünberger (sau Uhrmacher după meseria lui) fusese întemnițat la Salzburg. Paul Glock și Matia Binder sau Schneider (un croitor), un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale, fuseseră întemnițați la Württemberg.1 Citește restul acestei intrări »


Eroarea lui Ott Niederländer. (1576) Cronica fraților hutteriți. (122)

6 noiembrie 2016

1576

În 1576, fratele Valtin Preundel, un slujitor pentru treburi de zi cu zi a adormit în Domnul la Pribitz.

Tot în același an la Neumühl, fratele Hans Landman a fost investit în slujba Evangheliei și a Cuvântului lui Dumnezeu de către bătrâni prin așezarea mâinilor.

Fratele Hans Klemp, un slujitor pentru treburi de zi cu zi, a adormit în Domnul la Rampersdorf.

În acest an comunitățile noastre de la Turnitz și Altenmarkt au ars la scurt timp una după cealaltă prin incendii care au pornit de altundeva din sat.

În acest an, Ott Niederländer, un om al cărui opinie prea favorabilă despre persoana sa l-a dus înspre îngâmfare spirituală și opoziție arătată bisericii, a scris o scrisoare cu mâna sa slujitorului Domnului și a bisericii sale, Petru Walpot. El susținea că prin credința sa în Hristos nu doar depravarea păcatului era luată de la el, ci chiar și înclinația spre păcat, pentru că Scripturile ne spun că păcatul nu mai poate domni în membrele credincioase. Citește restul acestei intrări »


Interogarea fraților Ludwig Dörker, Melhior Platzer și David Falch la Zurich. 1575. Cronica fraților hutteriți. (121)

5 noiembrie 2016

1575

Pe 2 martie, 1575, la Pribitz, fratele Leonard Klemp, un bătrân și investit slujitor pentru treburi de zi cu zi, a adormit în Domnul.

Pe 17 aprilie, trei frați au fost aleși și numiți în slujba Cuvântului lui Dumnezeu la Pribitz. Cristian Steiner sau Passeier; Johannes Rath sau Sichelschmid, un producător de coase din Hesse; și Toma Neuman, un cizmar de lângă Rin.

Pe 23 mai, la Pribitz, cinci frați au fost investiți în slujba Evangheliei de către bătrâni prin așezarea mâinilor: Stoffel Bach, Toma Häring, Iosif Doppelhammer, Cristian Zwick și Hans Hueber din valea Zillertal.

Dragul nostru frate Hans Arbeiter1 din Aachen-ul din Olanda, un slujitor devotat al Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale, a călătorit în acel an de la Wessely la Sabatisch în Ungaria pentru a predica Cuvântul lui Dumnezeu fraților și surorilor de acolo. În timp ce se afla acolo, s-a înbolnăvit și a adormit în Domnul pe 21 iulie.

Pe 21 octombrie la Kostel în Podax, 2 fratele Kaspar Ebner, un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale, s-a sufocat cu fum de la arderea buruienilor de pe o pajiște. Citește restul acestei intrări »


Clinica de fanatici

5 noiembrie 2016

Sunt internat în clinica lor, iată de 27 de ani.
M-au declarat fanatic și m-au internat fără să-mi spună și fără să știu.
Imediat după căsătorie sau poate dinainte … că nu mi-am dat seama.
Poate că și părinții mei, poate și bunicii au trăit tot în clinică, nu știu că nu a văzut nimeni și mi-au murit toți, nu-i pot întreba. Poate nici ei n-au știut.
Clinica e o construcție de sticlă, total transparentă, cei mai mulți oameni n-o văd, trec mulți pe lângă ea, ei ne văd pe noi, pe ”bolnavi”, ne salută, stăm de vorbă, dar nu văd pereții, nu văd zidurile, totul e transparent.
E un fel de spital de nebuni, dar nimeni nu spune tare asta.
Mulți nici nu cred că această clinică există.
Pare parc.
Doar cei ce locuiesc înăuntru se miră de ce singurele lucruri vizibile din clinică sunt aleile aprobate, numite ”ideologii”, (dar mie-mi place să le zic ”cărări de gânduri”).
clinica
Numai pe aleile aprobate ai voie să-ți faci plimbările, plimbări numite în clinică oficial ”afirmații”, (eu le zic ”jertfe” că așa scrie în Biblie).
Când calci alături de aleea aprobată numai un pic, se sare cu gura pe tine de unde nu te-aștepți.. Citește restul acestei intrări »


”Teama de Dumnezeu era superioară temerii de oameni”, mărturia lui Ieremia Câțoteanu, un ofițer care s-a întors la Dumnezeu în anii comunismului și astfel a pierdut tot ce avea: serviciu, soție, copii, casă.

4 noiembrie 2016


”Auzindu-i rugăciunea și văzându-i bucuria, călăul s-a înfricoșat și a ezitat să aducă la îndeplinire sentința.”Uciderea cu sabia a fratelui Hans Plattner la Totholz pe valea Inului. 1574. Cronica fraților hutteriți. (119)

4 noiembrie 2016

1574

Pe 15 mai, 1574, fratele Wendel Münchinger, un slujitor al treburilor de zi cu zi a adormit în Domnul la Teikowitz.

Pe 4 august, fratele Leonard Dax, un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale a adormit în Domnul la Damborschitz. Întemnițarea sa la Alzey pe Rin este descrisă mai înainte în această carte.1

În același an la Rotholz2 pe valea Inn-ului, fratele Hans Plattner sau Paseier, un croitor, a fost întemnițat de dragul adevărului divin. Cu vitejie a ținut piept multor atacuri ale clerului și ale altora, cu ajutorul lui Dumnezeu rămănând neclintit pentru adevăr până la sfârșit. A fost condamnat la moartea și dus la locul de execuție. Acolo i-a îndemnat pe oameni să se căiască și să se întoarcă de la păcatele lor.

Hans a îngenunchiat, și-a întors fața înspre est și ridicându-și mâinile spre cer în fața mulțimii, a strigat la Tatăl său ceresc și Domnul Isus Hristos în rugăciune din toată inima. L-a lăudat pe Dumnezeu pentru harul și bunătatea sa și s-a rugat să i se dea mântuire și o nouă viață tuturor oamenilor care sunt demni de ele. Într-un final și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu. Cu harul lui Dumnezeu, dorea să își returneze trupul și viața pe care a primit-o de la Dumnezeu și de dragul adevărului său să rămână credincios legământului pe care l-a încheiat prin botez creștinesc. Citește restul acestei intrări »


”…minciunile nu pot rezista împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.” Cronica fraților hutteriți. 1573 (119)

3 noiembrie 2016

Nu cred că așa stă scris,” a spus mareșalul.

Domnul meu,” au răspuns, „dacă nu stă scris așa, dumneata ai dreptate și noi greșim.”

I-a spus prim-majordomului său, „Fugi și adă Biblia. Vrem să vedem dacă el are dreptate.” Biblia a fost adusă, iar mareșalul a întins-o în fața fraților, spunând „Acum, prietene, arată-mi unde este.” Fratele i-a arătat.

Mareșalul a citit pe un ton zeflemitor și a spus, „Da, într-adevăr, așa scrie,” și a lăsat-o așa. Totuși, el încă a continuat să vorbească și a încercat să îi convingă că copii au o credință, dar confruntat cu Cuvântul lui Dumnezeu și răspunsul fraților, nu a putut ajunge nicăieri. Spuneau că e un nonsens să declari că un nou-născut are credință și apoi să susții că un spirit necurat trebuie să fie alungat din el prin botez.

Mareșalul le-a spus celor doi frați că pot să plece, dar că dorea să îi vadă din nou ziua următoare, care pica sâmbătă. Trebuiau să se conformeze. S-au temut că va fi și mai rău dacă nu vor merge și astfel că sâmbăta s-au întors. De data aceasta și-a adus predicatorul cu el și a început din nou să polemizeze cu privire la botezul nou-născuților. Dar nu a putut să li se împotrivească fraților astfel că a trebuit să renunțe. Citește restul acestei intrări »


Discuții despre pocăință și botez. 1573. Cronica fraților hutteriți. (118)

2 noiembrie 2016

1573

Pe 27 februarie 1573, fratele Kaspar Braitmichel, un bătrân slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale, a adormit în Domnul la Austerlitz în Moravia. El a suferit mult de dragul adevărului. El a fost unul dintre frații luați din Falkenstein sau Steinebrunn la Trieste, dar care s-au întors. Mai târziu, în biserica-comunitate, a îndurat prigoana împreună cu ceilalți. Încă avem câteva dintre cântările sale. El a fost fratele care a început să scrie această cronică, după cum s-a scris în Prefață.1

În acest an doi slujitori pentru treburi de zi cu zi au adormit în Domnul: Jobst Lackern din Schwäbisch Hall la Tracht și Hansel Schneider din Rottenburg la Niemtschan în cealaltă parte a Austerlitz-ului.

Pentru a avea grijă de biserica, cum mai mulți slujitori au murit și alții se aflau la un pas de groapă, trei frați au fost aleși pentru slujba Evangheliei și au fost numiți la Pribitz pe 19 aprilie, 1573: Stoffel Bach sau Gerber (un tăbăcar) din Allgäu; Christian Zwick sau Dietel din Tirol, care odată fusese un preot; și Hans Landman sau Kitzbühler.2

Pe 18 iulie, fratele Kaspar Hueber, un învățător nemaipomenit și slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu, a adormit în Domnul la Alexowitz în Moravia.

În același an am cumpărat o casă la Poppitz, am aranjat-o și ne-am mutat în ea.

În 1573, doi frați, Marx și Bernhard, amândoi tinichigii,3 au fost luați prizonieri la Viena, unde se duseseră să își cumpere unelte pentru meseria lor.

Un tânăr frate care călătorise cu ei și și-a vizitat sora, care era angajată în gospodăria domnului mareșal. Când cei doi tinichigii erau gata să se întoarcă, au întrebat la casa domnului mareșal de însoțitorul lor. El i-a întrebat dacă veneau din Moravia și aparțineau de Frăția Hutterită numită de oameni „purtătorii de toiag” (Stäbler), dar mai potrivit ar fi chemați rebotezați, o sectă care se furișează prin întuneric. Frații au răspuns, „Trebuie să purtăm acel nume cu răbdare, dar ceea ce oamenii spun despre noi nu este adevărat.”

Mareșalul a adăugat printre alte întrebări ce i-a făcut să nege botezul creștin la copii – nu aveau ei dreptul la el la fel de mult ca și adulții?

Au răspuns, „Nu putem găsi un singur cuvânt în Biblie despre nou-născuți care sunt botezați, astfel că nu îi botezăm. Nici Hristos și nici apostolii săi nu au făcut-o vreodată, nici nu au lăsat o asemenea poruncă. Credem doar ceea ce Scriptura ne spune. Ar fi prostesc să ignori ceea ce Hristos și ucenicii lui au poruncit cu limpezime și să construiești pe fundații străine fără ca Scriptura să le susțină.

Pentru că chiar în zilele noastre există destule consemnări în cărțile decretelor și conciliilor romane care arată că botezul nou-născuților a fost instituit de către popi. Augustin, care a trăit la mulți ani după apostoli, a introdus-o în biserica romană.

Și mai mult, această tradiție a botezării copiilor mici a fost abolită de mai multe concilii ca o instituție umană nefondată. Dar mai târziu se găsea un papă care să o reînvie, astfel că până la urmă a prins rădăcini.

Cu ajutorul lui Dumnezeu putem dovedi din Sfânta Scriptură că doar credincioșii ar trebui botezați, nu și bebelușii care nu deosebesc dreapta de stânga. Când apostolii vesteau Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii au rămas străpunși în inimă și i-au întrebat pe apostoli, Iubiți frați, ce să facem?’ Pentru nu a spus imediat, `Botezați-vă.` Deși deja le predicase, el le-a spus, `Pocăiți-vă. și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre.` Mai târziu a spus, `Aceia care i-au primit cuvintele cu bucurie au fost botezați.` Copii mici nu pot face nimic din acestea.

1Despre scrierile lui Kaspar Braitmichel, vezi Robert Friedmann, „The Oldest Known Hutterite Codex of 1566,” MQR, aprilie 1959, 96-107; Friedmann, Schriften, 107-108, de asemenea 69 #3.

Cântările lui Braitmichel se află în LdHBr, 98-100, 101 (strofa 10), 175, 175-178, 697-702 (cu acrostihul ”Casper Breitmikhel Katharina nicht aus Leichtfertigkeit gemacht”), 702-703 (cu acrostihul „Judit Breitmichl”) De asemenea vezi Wolkan, Lieder, 231; ME, 402; Beck, 261.

2Să nu fie confundat Hans Landman cu Hans Kräl, care de asemenea era numit Kitzbühler (p. 340 de deasupra (!). Beck, 264.

3Cuvântul contemporan în limba germană pentru tinichigiu sau instalator, Klempner, era Klampfer în germana medie înaltă. Klampferer se pare că era folosit ca și numele lor de familie; vezi ME, III, 190.

 


Corabia părăsită (despre cei 8)

1 noiembrie 2016

Vă rog vă mergeți împreună cu mine cu gândul la sfârșitul potopului.
În afară de cei 8 din corabie, toți oamenii de pe pământ sunt morți.
După zile multe de când corabia s-a înțepenit, într-un sfârșit cei 8 ies afară din corabie împreună cu animalele domestice și sălbatice, curate și necurate.
Primul lucru: cei 8 fac un altar și aduc jertfe din animalele curate.
Apoi e ușor să ne imaginăm ce a urmat.
Pentru ei era o lume complet nouă: pământul nu mai era udat de abur, ci de ploi.
Pământul nu mai avea acel număr mare de animale de după creație, ci doar animalele ce au ieșit din corabie: o pereche de lei, una de tigri, una de girafe, de zebre, de iepuri, de arici.
Doar câte o pereche.
Din cele curate însă erau șapte perechi, minus cele aduse jertfă. Citește restul acestei intrări »


”El rămăsese încă cu mâinile ridicate în rugăciune după ce capul său zăcea pe pământ.” Martirizarea lui Hans Missel la Warthausen în Suabia, 1571. Cronica fraților hutteriți. (117)

1 noiembrie 2016

Pe 19 noiembrie, Rupp Bidmer, un țesător de la Teikowitz, ațâțat de Satana, s-a revoltat împotriva bisericii. El credea că oricine folosea expresia ”din toată inima” era un păcătos și un om stupid sau altfel orb. El a insistat că era un jurământ interzis, la fel de serios ca jurământul pe sufletul cuiva și că oricine îl folosea nu avea Duhul Sfânt, ci i se opunea.

Din cauza aceasta, Rupp Bidmer a părăsit biserica. Oricum, el a recunoscut că greșise și a încercat să se întoarcă. Dar atunci a renunțat la căutarea căinței și s-a alăturat gabrieliților, deși și ei, de asemenea, s-au certat cu el referitor la acest lucru. Într-un final, el a ajuns un om ruinat și bun de nimic. Pe asemenea căi bizare, Satana îi ademenește pe aceia care adăpostesc duhuri false sau înfumurate.

În acest an, fratele Hans Missel sau Weber, un țesător care încă era un tânăr, a fost luat prizonier la Langenschemmern în Suabia, un sat aflat în jurisdicția Warthausen-ului. A citit și a cântat cu oamenii care îl adăpostiseră, pentru că doreau să audă mărturia lui pentru adevărul lui Dumnezeu. Dar atunci a fost trădat. Doamna, o văduvă, a trimis după copistul ei Felix, care a venit cu conetabilii (acei fii de Pilat) și acesta l-a atacat pe Hans lovindu-l tare cu prăselele peste inimă, apoi izbindu-l cu suprafața netedă a sabiei. La ocărât cu cruzime și i-a spus că l-ar fi putut omorî acolo dacă ar fi vrut. Dar lui Hans nu i s-a făcut frică și nici nu a pălit. Cu cele mai pozitive intenții, l-a certat pe copist spunându-i să nu își piardă controlul sau să facă ceva necugetat. Ceea ce trebuia să se întâmple era scris să se întâmple.

Atunci copistul Felix l-a legat pe Hans și l-a dus la Warthausen noaptea. Acolo l-au ținut într-o casă peste noapte, în timp ce ei mâncau, beau și se simțeau bine, făcându-l ținta batjocurilor lor. Când s-a luminat de zi l-au adus într-o temniță din castel. Citește restul acestei intrări »


%d blogeri au apreciat: