Protejat: Fratele A.G. 13 februarie 2011

20 Februarie 2011

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Moarte „legendată”: Vasile Gherman

20 Februarie 2011

De fapt, o crimă mascată ca accident.
Legenda: ”In seara zilei de 2 noiembrie, 1988, în timp ce se îndrepta cu maşina spre biserica din Turnu Severin pentru serviciul divin Vasile Gherman moare fulgerător într-un accident.” Sursa: gherman Îndrumătorul Creștin Baptist anul xxxxlli nr 6/1988
Realitatea e cu totul alta și s-a șoptit mult în acele vremuri. Se șoptește și azi.
Ca și Cruceru sau Clipa, omul probabil nu și-au ținut gura, nu a intrat în ”joc”, în lațul fățărniciei.
Ce-o fi vorbit prin Anglia, sau prin Elveția? Cine l-o fi ”raportat” din obicei sfânt și patriotic, datorie de onoare, ”este o cinste fraților…” nu? …să semnezi un astfel de angajament.
Dar să nu-l semnezi, să mori pentru asta?
Culmea cinismului: în loc să fie un moment al Adevărului (nu le puteau face nimic la 50 de oameni), i-au cântat duete, coruri mixte și ”bărbătești”(halal bărbați), fanfare și predicuțe ale trădătorilor.
Acești oameni au murit chinuiți îngrozitor și morțile lor obligă la descâlcirea cel puțin a temutelor ițe care le-au întârziat aflarea adevărului.
Criminalii lor mai trăiesc probabil chinuiți și ei.
Au nevoie de iertare.
Într-o lume a minciunii teama de Adevăr e ca teama de moarte.
Cu siguranță nu sunt numai ei.
S-a lucrat cu legende perfecte, căutați ”sinuciderile” și accidentele celor incomozi de atunci.
Dar este și o altă sinucidere , o sinucidere lăuntrică, o sinu-tragere în țeapa fricii de a spune adevărul și a rămânea așa, pironit de frică, între un trecut care te condamnă, un azi care nu te mântuiește și un viitor îngrozitor.
Celor care urmăriți vendete sau mușamalizări vă îndemn să căutați Cuvântul Domnului.
Eu de aceea scriu.
Am trăit și vremurile și fricile, cunosc și oamenii.
De la accidentul de la Turnu Severin n-au trecut nici măcar 25 de ani, faptele nici nu sunt prescrise. Însă în fața lui Dumnezeu, nici anii, nici uitarea, nici ignorarea nu prescriu nimic.

Este iertare pentru criminali.
Este iertare pentru trădători.
Este iertare pentru fricoși.
Este împăcare pentru vrășmașii Domnului.
Dar numai prin pocăință(schimbarea minții), condamnarea sinelui păcătos, judecata de sine și cerere de curățare și sfințire. Acum, în această viață, azi. Sângele lui isus Cristos curățește încă conștiințe de fapte moarte și de fapte ucigașe.

Pastori vânduți!
Nu-l cunoașteți pe Cristos!
Și voi trebuie să vă pocăiți.
Cu lacrimi și plâns.

Nu să vă lăudați că este o cinste ce ați făcut.
Care cinste? Vă va lăuda Domnul că i-ați cântat duete celui ucis pentru conștiința lui?
Asta-i cinste? Asta-i o veșnică rușine.

L-am întrebat pe unul din zonă:”…de ce l-au ucis pe Gherman?” Mi-a răspuns ca și cum ar fi descris un film: ”păi normal, dacă n-a vrut să colaboreze…” M-a îngrozit nesimțirea lui.

Pocăiți-vă de trădarea fraților!
Domnul, cel vândut și El, vă va ierta.
Frații, cei vânduți, vă vor ierta și ei.


Click pe ”dumnezeu”.

20 Februarie 2011

Sunt ciudate felurile în care mulți oameni îl percep pe „Domnul”.
Să definim realitatea:
Domnul se prezintă pe Sine, se revelează în Cuvântul Lui.
Întruparea acestui Cuvânt în persoana Fiului nu o putem evalua fără Cuvântul însuși  profețit, mă refer strict la Vechiul Testament acum.
Iar cunoașterea duhovnicească a Domnului este prin același Cuvânt, atât Vechiul cât și Noul.
Nu există o cunoaștere strict experimentală a Domnului, fără câștigarea minții.
Aducerea trupului ca jertfă este o slujbă ”intelectuală”, a intelectului, a minții, înoirea minții.
Nu un exercițiu al trupului, al simțurilor, al emoțiilor.
Arderea inimii ”spre Emaus” a fost ”când ne vorbea pe drum și ne deslușea Scripturile”.
A fost o pecetluire, o ardere ca atunci când ”arzi” un CD.
Nu o emoție goală și vagaboandă.
Rugăciunea, citirea, zidirea, slujirea Cuvântului nu sunt performanțe emoționale pentru a obține extazul cu orice preț, ci slujbe ale câștigării minții cu singurul preț plătit pentru aceasta, sângele curățitor de conștiințe murdare cu fapte moarte.
Însă:
Azi religia ni se prezintă ca un bâlci cețos cu tarabe de dumnezei falsificați.
Fiecare din acești dumnezei are un mic butonaș, ca un mouse care te ”divinizează” la cerere și adeseori funcționează cu fise.
Tangenta care pălește sufletul călător este cel mai adesea extazul sau emoția sub diferitele ei forme: frica, învinovățirea, sugerarea succesului, a vindecării sau fascinația unui show ce aduce satisfacții celor 5 simțuri amețite. Mai acționează dorința de filosofie, de îndreptățire prin acțiuni și desigur prin sacrificii materiale, ”vânzătorii” au și stomac.
dumnezeul veacului este finisat in fabrici de clone cu experiență, este probat să funcționeze, butonașul drăgălaș este vizibil și prietenos iar la prezentarea pe tarabele veacului merge uns. Cu fise.
Oamenii iubesc religia fast-food.
Să scăpăm însă

de această amăgire comercială a showului și să ne smerim inimile spre Cuvântul promisiunilor Lui. În El sunt ascunse bogățiile siguranței depline de înțelegere, o înțelegere căpătată nu prin click, nu prin revelare instantă ci prin învățare a lui Cristos.

Despre iluminare, revelare: vine atunci când mintea cuibărește în ea din plin Cuvântul. Revelația este secerat, dacă nu s-a semănat Cuvântul nu are de unde fi seceratul revelației.


Protejat: De ce nu mai sunt baptist? Sunt creștin.

19 Februarie 2011

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Să nu-ți faci chip cioplit!…sau ”Când imaginea suprimă Cuvântul?”

19 Februarie 2011

Azi e ziua de naștere a lui Brâncuși:
Motiv de mândrie naționala. Google a schimbat logo-ul:

Mândria națională, gloria, talentul…? Ceață, fum în ochii Domnului.

Pentru cei cu ochi spirituali deschiși înaintea acestor amăgiri stă Cuvântul Domnului: ”să nu-ți faci!”
Am crescut printre ”artiști”. Mici genii le-ai zice, neînțelese… normal.
Noi, plebea, ne-dotații, ne-iluminații cu talent, nu-i putem înțelege.
Accesul la geniu este probabil un privilegiu al naturii capricioase, te transformă într-un subiect al adorării prin obiectele lucrului mâinilor tale.
Cred că cea mai bună carte care a definit și aliniat cel mai bine gândurile lui Dumnezeu despre imagine la înțelegerea și limbajul zilelor noastre este ”Când imaginea suprimă Cuvântul?” a lui Wolfgang Zöller.
E una din primele 10 cărți pe care le recomand când mă mai întreabă cineva.

Despre atitudinea față de imagine!

Îți dai seama de ebrietatea mentală a cuiva după seriozitatea cu care vorbește despre nimicuri împletită cu ignorarea lucrurilor cu adevărat vrednice de iubit.
Cel mai vrednic de iubit este Domnul, cel mai serios de tratat este Cuvântul Lui, cei mai demn de ascultat sunt oamenii Lui, cei a căror ființă a devenit o epistolă vie.
Entuziasmul după artă, aprinderea după imagine, fuga după spectacol religios sunt semne evidente ale rătăcirii minții de la calea Domnului, Domnul a lăsat cu îmbelșugare aceste rătăciri pentru ca cei orbiți de ele să poată fi recunoscuți cu ușurință de ceilalți, iar probabilitatea confuziei să scadă.

De ce este atâta confuzie?

Discutam aseară după o strângere cu cineva(un medic) despre confuzie și i-am dat acest exemplu: ”un medic bun nu-l recunoști dintre mediocrii prin faptul că știe să lege mai bine un deget tăiat sau să facă o injecție, ci un medic cu adevărat bun (un chirurg de exemplu) este cel care în confuzia de țesuturi asemănătoare depistează țesuturile bolnave, tumorile, cangrenele și le separă”.
Cuvântul lui Dumnezeu are acestă finețe de a deosebi duhurile, de a pătrunde până la ”deosebirea sufletului de duh”(mulți cred că e unul și același lucru) și compară cu ”încheieturile și măduva”.
Confuzia spirituală care domină și inundă toate mediile de comunicare este lăsată cu prisosință de Domnul pentru a spori gloria Cuvântului Său care face distincția necesară. Cu cât confuzia este mai mare, cu atât gloria Celui ce se numește pe Sine Cuvântul este mai abundentă în
”…..cei care-n rugă inimile-şi frâng,

cei care fac din trupul lor, altarul
pe care singuri, jertfa se aduc,
cei care urcă zi de zi Calvarul
şi la nimic, fiinţa îşi reduc,…:”(TT, apostazie)

Mărit să fie Domnul

Citiți cartea!

În lanțuri pentru ”taina lui Cristos”!

17 Februarie 2011

”…ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată mă găsesc în lanţuri: …”

Taina lui Dumnezeu este Cristos.
Taina lui Cristos este Adunarea(biserica): ”Citindu-le, vă puteți închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Cristos care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri în felul cum a fost descoperită acum sfinților apostoli și prooroci ai lui Cristos prin Duhul. Că adică neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Cristos Isus prin Evanghelia aceea al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu dat mie prin lucrarea puteriiLui. Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc neamurilor bogåțiile nepătrunse ale lui Cristos și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu care a făcut toate lucrurile, pentru ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veșnic pe care l-a făcut în Cristos Isus, Domnul nostru. În El avem, prin credința în El, slobozenia și apropierea de Dumnezeu cu încredere” (Efeseni 3:1-12).

Noi(adunarea) suntem ascunși cu Cristos în Dumnezeu, o taină în altă taină. Slava Lui stă în ascunderea lucrurilor.

Când îl vestești pe Cristos ca mântuitor personal nu ești prigonit.
Prigoana începe atunci când Îl vestești pe Cristos ca ”Mântuitorul trupului”, atunci când cu vorba și fapta intri în Sfânta sfintelor și vrei să rămâi acolo, în cele cerești. Prigoana începe când vestești TOT  planul lui Dumnezeu.
Cortul întâlnirii cu cele două încăperi ale lui: Sfânta și Sfânta Sfintelor  ne învață despre persoana Domnului Isus, despre taina Lui. Cele două părți ne vorbesc despre cele două naturi ale Domnului, cea pământească(trupească, adamică, de carne) și cea divină. Trecerea dintr-una în alta se face prin perdeaua sfâșiată ”adică trupul Lui” simbolul adunării, al interfeței dintre ceresc și pământesc.
Cel firesc (din cortul dintâi, locașul pământesc) totdeauna prigonește pe cel duhovnicesc! În lume, în familie, în adunări, în propriile noastre ființe.
rabd totul pentru cei aleși” spune apostolul, dacă n-ar fi vestit această taină a Adunării, ”tot planul lui Dumnezeu” n-ar fi fost prigonit, dar…”vai de mine dacă nu vestesc…

Mă întreb: De ce în Romania secolului 20 au fost prigoniți și în lanțuri doar cei ce au văzut această taină?   Moisiștii, ostașii, betaniștii, chiar RW cu originea lui dintre frați. De ce au rămas verticali doar cei proveniți tot dintre frați sau influențați de ei și trezirile lor: Popescu, Niculescu, chiar Olah?

Mărit să fie Domnul!


De ce nu înflorește coada de topor?

14 Februarie 2011

Ca toiagul lui Aaron de exemplu!

Păi, în primul rând c-o fi din lemn prost. În mod sigur nu e din migdal. Nu e nici de vre-un lemn de pom roditor. E din pădure.  Ca orice idol: ”taie un lemn din pădure”. Nu e din grădină.

Apoi cel ce-a mânuit-o nu a fost o autoritate rânduită. De-ar înflori ar trebui să dovedească c-a fost!  Toiagul lui Aaron de aceea a înforit, ca să-i dovedească autoritatea lui Aaron.

Lemnele uscate înverzesc, le vine vremea. Domnul Isus, urcând Golgota, a spus femeilor care-l plângeau:”nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.  Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat? ...”
Chiar, ce se va face?
Domnul amintea o profeție din Ezechiel:”Şi toţi copacii câmpului vor cunoaşte că Eu, Domnul, am coborât* copacul înalt, am înălţat copacul de jos, . Eu**,Domnul, am vorbit şi voi face, am uscat copacul verde şi am făcut copacul uscat să înflorească“ Ezec. 17:24 trad. GBV.

Da, copacul, nu coada de topor.
Despre coadă nu scrie nimic, dar despre topor da.
Este înfipt la rădăcina pomilor.
Pentru doborâre, pentru uscare.
Apoi va fi zdrobit după regulile lui Dumnezeu, El face unealta distrugerii dar și pe distrugătorul uneltei distrugerii.
Înțelepte sunt căile Lui.

De aceea!

Mărit să fie Domnul!