…vor străluci ca stelele

”…și cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele,…..” Daniel 12:3

Desigur, o stea se deosebește în strălucire de o altă stea.
Mai sunt și comete.
Unuia îi este dat prin Duhul una, altuia alta…când toate sunt de la Dumnezeu, învățătura se întregește în mintea celui ce o primește spre a forma în dragoste chipul Domnului Isus.
Sunt slujbe diferite, străluciri diferite.
E necesară prudență, analiză, răbdare și timp înainte de a descalifica pe cineva cu însemnarea de învățător deviat.
Desigur, Domnul ne-a lăsat câteva semne să-i recunoaștem pe cei care nu-L vestesc din toată inima ci doar de ochii lumii.
Iată câteva evidente:
1. Fuga de cruce, de ocara ei, în mesaje se urmărește compromisul, nu Adevărul
2. Câștigul mârșav urmărit prin vorbiri
3. Umblarea după pofte firești

Pentru ceilalți, diferențele de mesaj pot fi diferențe de strălucire, nu suntem clone.
Mai sunt diferențe de creștere, deși la cei ce vestesc Cuvântul se presupune că s-a atins vârsta spirituală numită de apostol: ”măsura staturii plinătății lui Cristos”. În mod sigur această creștere nu o dă nici o școală din lume.
Doar școala harului, a părtășiei, adunarea în care Domnul Isus este Cap ne crește spre a fi calificați slujirii.
Cu cât adunările se ”catedralizează” această funcție este înlocuită de un funcționărism eclezial ce nu are nimic cu Domnul Isus, ci doar cu instituțiile lumii pe care le copiază.

…voi, părinților….. creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului

Este o poruncă dată părinților.
Nu învățătorilor de școală duminicală.
Nici nu există o astfel de slujbă în adunare.
Dacă ar fi, ce simplu ar fi fost să fi scris: El a rânduit în biserica, întâi apostoli, apoi…apoi….învățători de copii.
Nici pomeneală.
Slujba învățării copiilor este dată de Domnul părinților, în mod special mamelor.
Ce seamănă omul aceea va secera!
Nimeni nu va secera ce se va ruga să secere.
E o înșelare comună să ignori educația, așteptând totul de la regenerare, de la ”atingerea Duhului”.
Mama și bunica lui Timotei n-au făcut-o.
Această greșeală o fac astăzi în masă mai ales așa zișii carismatici, sau cei de tentă carismatică și mulți din cei influențați de ei.
”Domnul le va schimba inima” zic unii despre propriii copii lăsați de izbeliște în fața jertfelor moabite ale net-ului și tv-ului.
Cu siguranță o va schimba …spre lucrurile semănate.
Nicidecum spre altceva.
Astăzi toată educația este abandonată în seama bisericii.
Biserica s-a transformat însă dintr-un loc al învățării într-unul al show-ului, al divertismentului.
Tinerii merg acolo goi și ies beți, nu hrăniți.
Cercetarea de sine nu face parte din meniul servit de clerul impus de securiști peste turme formate după chipul PCR.
Este o situație de plâns, iar când cineva dă preșul puțin la o parte și iese mirosul, celor care ar fi trebuit  să strige li se face brusc rău.
Ce n-a spus amvonul (rechiziționat de securiști), a spus tastatura.
Și spune.
Nu se poate schimba firea pământească educată să se comporte religios. Eu nu în acest scop scriu.
Nu e nici o pagubă chinul ei.
Nu e slujba nimănui s-o oprească, nu e o slujbă duhovnicească să oprești un om de a se strofoca.
Însă vestirea Adevărului este o slujbă duhovnicească, iar de câte ori un om se întoarce la Domnul, vălul este luat.
Prețuirea Cuvântului, grija de a nu-L călca se numește credință, o virtute disprețuită azi, în lumea flămândă de compromis și înspăimântată de ocară.
Dacă câte unul pe an din cei ce citesc ce scriu, este încurajat și întărit în omul lăuntric ca să nu se aplece sub un jug nedrept, știu că n-am scris degeaba.
Mărit să fie Domnul!

Partidul ”pocăiților”!

A venit și ziua asta, nu era departe.
ucdrpunctro
Argument forte: ”…și Cutare e cu noi!”
Nici 5% (pragul de intrare în parlament) nu este departe.
E chiar realizabil, vorbind pământește.
Dar vorbind cerește?
Frumoasa mărturisire făcută de Domnul Isus suna așa: ”împărăția mea nu este din lumea aceasta…”.
Iotam ne-a dat pilda lui, să nu ne frământăm pentru copaci. Noi suntem din grădină, nu din pădure, mlădițe din Viță, nu copaci din pădure. Copacii să-și aleagă împărat, nu e treaba noastră, administrarea Domnului Isus este una duhovnicească. Orbirea a intrat progresiv, pe măsura acomodării gândurilor la lume, a lumificării, a catedralizării închinării, a instituționalizării unui creștinism care de mult nu mai este focalizat pe Cristos, ci pe om. Groapa în care se va cădea va dovedi orbirea celor ce umblă, până atunci toți mimează un mers de oameni cu ochi buni.
Mesajul de mai sus de exemplu este focalizat pe om  ca ”agent cultural”, nu pe Cristos.

Întoarcerea cameleonului!

Nu-mi vine să cred!
Mă frec la ochi dar din stomac îmi vine o greață involuntară.
”Iertați-mă fraților! Am greșit!” de 3-4 ori.
Vechiul securist cititor de predici s-a întors la ce a vărsat și linge de zor.
Chiar acum, în aceste momente când scriu aici (după 600 de km de drum azi și mai multe cafele), e ora 2 dimineața și mă uit la acest impostor nerușinat, ascultat cu ”evlavie” de o gloată probabil condusă de un vechi coleg de-al escrocului.
Aici e scena: http://frbcatlanta.org/index.php?nav=511
Azi-dimineață am fost (după ani) într-o biserică ”catedralizată” la un botez. Nimic din ce s-a făcut acolo nu arăta că acei oameni au ceva în comun cu simplitatea care este în Cristos Isus.
La fel și sf-ul la care mă uit acum, la gradul de ebrietate la care au ajuns masele docilizate, orice licoare le toarnă pe urechi vechiul cârciumar de vorbe goale e vin și lapte pentru drogați.
Mă mir, chiar în aceste momente că nimeni nu se ridică să-l înfrunte pe acest șarlatan, probabil efectul de fermecare al amvonului îi face să nu discearnă nimic. Și-au recuperat idolul furat pentru o vreme.
Expresii: a zis chiar acum: ”concepția despre lume și viață a Domnului Isus” limbaj marxist sau ”mărturisirea de credință a Cultului…pe baza căreia funcționez”.
Postare răbufnită, probabil va fi ștearsă, nu m-am putut abține!
Cu greață!

”Un cler afon nu ne poate da decât o ţărănime superstiţioasă şi o clasă conducătoare păgână.” Octavian Goga

Între 1986-1989 făceam parte dintr-un lanț de distribuire ilegală de literatură. Nu știam noi atunci de MLM(Multi Level Marketing) dar lucrurile mergeau cam la fel. De la un frate care primea de dincolo, mai mulți mergeam cu genți și rucsaci și distribuiam la …foarte mulți. Doar că gratis și cu mari riscuri.
Într-un transport am găsit cartea: ”Am trăit atâtea minuni, Viața și activitatea lui Tudor Popescu”.

M-a fascinat! Eram ușor de fascinat atunci. Trăiam la propriu un fel de 1984 la care nici Orwell nu se gândise.
În 1989 stăpâneam destul de bine tehnica fotografică, aveam laborator, ustensile…și am scos o mini-revistă.
De 3 săptămâni o tot caut și n-o mai găsesc. Editorialul revistei mele era un text din această carte. Textul l-am găsit. O să-l redau pe larg, în revistă l-am prescurtat.
Băieții cu ochi albaștri au aflat de revista mea. S-au tulburat rău.
Revistuca făcută pe hârtie foto au citit-o.
A ajuns la ei, mi-au deschis dosar.
Iată textul, am redat cu maro ceea ce am publicat în revista mea din 1989:
”

CAPITOLUL 8 – Sentinţa Poetul Octavian Goga, în revista sa Ţara noastră din 13 ianuarie 1924 a publicat ca articol de fond Răzvrătirea de la Cuibul cu Barză. Din scurta lui vizită pe la această biserică, poetul a intuit lucruri pe care alţii nu puteau sau nu vroiau să le priceapă. „Fără nici un anunţ prealabil, nu ca ministru, ci ca simplu credincios, m-am dus la biserica aceasta cu nume pitoresc, unde intram întâia oară. Spre marea mea surpriză, din primul moment, interiorul sfântului locaş era ticsit de oameni, un ciudat amestec din toate clasele. M-am strecurat cu greutate prin mulţime până la un colţ de strană din dreapta iconostasului, de unde desluşeam limpede pioasa adunare. Nimerisem la sfârşit de liturghie şi din uşa altarului părintele citea binecuvântarea. Era o figură cuvioasă de preot către 40 de ani, slab, cu barba neagră şi cu ochii strălucitori, rostea slujba rar, apăsând cuvintele şi interpretând rostul lor într-un sens civilizat, fără nici o notă maşinală şi fără cunoscutele motive nazale ale tipicului oriental. O muţenie desăvârşita stăruia împrejur şi la lumina luminărilor de ceară, prin fumul vineţiu al cădelniţei, lămuream feţe în extazul credinţei. Căzusem pe un aspect de viaţă cu totul particulară şi plină de înţeles. Nu ştiu să mai fi văzut undeva la Bucureşti un domn cu blană atât de robit de misticismul religios ca cetăţeanul din faţa mea, care avea aerul unui înalt funcţionar, şi din bisericuţele de la ţară nu mai întâlnisem obraji îmbujoraţi de verbul dumnezeiesc ca la femeile de la trei paşi de mine. Isprăvind slujba, preotul şi-a început predica… Nu era o cuvântare de exeget mărunt, nici nu reedita clişee uzate de doctrină teologică. Din preajma altarului vorbea un orator îndrăzneţ, cu accente de eclesiast militant, cu fraza rotundă şi sonoră, răscolind în auditoriu întrebări şi pasiuni. Prins de magia cuvântului, preotul tresărea în toată fiinţa lui, crispându-si fruntea palidă de ascet, faţa-i învia ca îmbibată de un fluid nervos şi în adâncul ochilor i se iviseră cele două picături de lumină stranie, care îmi reaminteau pânzele lui Ribera. Mulţimea participa cu devotament la toate analizele lui, îi urmărea ritmul logic şi-i primea argumentul cu o vie agitaţie. Când s-a încheiat zbuciumata retorică ce biciuise instinctele răului şi judecase cu asprime neajunsuri ale societăţii noastre, slujitorul Domnului s-a retras şi, printre rândurile poporului rămas în nemişcare, un tânăr a început să împartă mici cărţulii, în care se schiţa subiectul celor din urmă şase predici. Credincioşii le-au luat cu ei, s-au răzleţit domol, vorbindu-şi încet şi din grămadă eu m-am desfăcut pe îndelete, cu senzaţia că dincolo de zgura cotidiană mi-am revăzut o clipă sufletul, rănit de mustrări şi sfios la orice atingere, ca o mimoză bolnavă. De atunci nu l-am mai zărit pe părintele Teodor, dar i-am păstrat aducerea aminte cu respect şi recunoştinţă. Astăzi îmi apare într-o postură nouă şi cazul sfinţiei sale e discutat în presă. Gazetele spun de cucernicul preot că o specială evoluţie de gândire l-ar fi făcut să se depărteze de la adevărurile dogmatice ale bisericii răsăritene, că prin cuvântările mai recente şi cu deosebire prin unele neîngăduite schimbări rituale şi-ar fi depăşit atribuţiile consacrate de pravili şi canoane. Consistoriul a examinat deunăzi chestiunea şi se pare că Sfântul sinod va trebui să se pronunţe în curând în cauză, cumpănind pretinsele ştirbiri de dogmă şi făcând să triumfe în toată rigoarea ei bimilenară legiuirea canoanelor. La lumina acestei hotărâri vom putea cerceta cu toţii un interesant caz de conştiinţă, peregrinarea unui suflet prin adâncimile doctrinei religioase. Procesul va fi instructiv, oricare va fi judecata lui, fiindcă ne va apropia de psihologia unei figuri distinse, cu preocupări morale care ne atrag deopotrivă pe toţi. Ceea ce justifică însă de pe acum şi cuvântul nostru laic în această împrejurare este că răzvrătirea părintelui Teodor Popescu nu se prezintă ca un simplu act individual, că se complică şi cu revolta în masă a enoriaşilor, care, solidari cu păstorul lor sufletesc, şi-au spus şi ei părerea. Mulţimea pe care am văzut-o eu acum doi ani, într-o duminică de iarnă, flagelată de înflăcăratul retor al amvonului, face astăzi zid în jurul lui, se identifică lui şi îşi însuşeşte crezul pentru care e tras la răspundere de chiriarhi. E răzvrătire la Cuibul cu Barză, credincioşii au refuzat pe un nou preot, uşile lăcaşului s-au închis şi se vorbeşte că, în însufleţirea lor, parohienii decişi să-l urmeze sunt gata să-i zidească o biserică nouă. O neobişnuită revoluţie sufletească se petrece aici sub ochii noştri, în mijlocul Bucureştilor, la câţiva paşi de Calea Victoriei, pe care se plimbă mai des păcatul decât virtutea… Există deci în acest furnicar de patimi profane, dincolo de chiotul răguşit al afacerilor de tot felul, o conştiinţă care palpită în sferele abstracţiunii, o flacără care se aprinde la picioarele lui Crist. O inerţie paralizantă pare a stăpâni organismul bisericesc. În afară de îndatoririle reprezentative, în afară de oficialitate şi partea pur rituală, venerata instituţie tânjeşte. Suntem lăsaţi în părăsire şi un cler afon nu ne poate da decât o ţărănime superstiţioasă şi o clasă conducătoare păgână. În mijlocul părăginirii generale ne întrebăm: Cine strigă aici la noi pentru învăţăturile lui Cristos? Ce propagă astăzi amvonul, unde sunt teologii cu graiul inspirat, ca să vestească lumii noastre cuvântul adevărului? Cunoaşte cineva pilda de devoţiune la adăpostul crucii, avem călugări iluminaţi sau înalţi demnitari bisericeşti, a căror viaţă de cristal să lumineze o rază din cer în minţile noastre?

Tot textul aici.
Cartea aici.

Când sarea își pierde gustul….Harul n-ar mai fi Har.

”Cuvântul vostru să fie totdeauna cu har, dres cu sare, ca să ştiţi cum să răspundeţi fiecăruia…” Coloseni 4:6

Acest text care aseamănă harul cu sarea este o trimitere la vechea formă din jertfele levitice ce ne învață:

”Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare.” Levitic 2:13

Vechea imaginea a adăugării de sare pe jertfa de mâncare ne vorbea despre noua stare, stare de Har, de odihnă, de pace în care intră rămășița alegerii.
Sarea care-și pierde gustul, Harul care nu mai este Har reprezintă vorbirea care nu îl evidențiază pe Domnul ca dătător a toate, vorbirea care macină gânduri de tot felul, cu lucrări, stresuri cotidiene și capacități umane, examene și trepte urcate, școli absolvite  și funcții atinse, dar fără sarea glorificării Harului spre a cărui Glorie am fost creați în Cristos.
Vorbirile, exprimările, rostirile noastre sunt jertfe duhovnicești. Nu doar când ne rugăm ci oricând vorbim, cel ce ascultă se ”hrănește” cu ce spunem noi. Jertfele duhovnicești ale rostirilor noastre au anumite rânduieli de așezare a cuvintelor și ideilor după rosturi de subordonare a minților celor ce ascultă spre Marele Preot nevăzut al mărturisirii ce-o rostim.
Evidențierea Harului, gustul sărat al legământului libertății e necesar ca cu băgare de seamă să fie adăugat rostirilor cu care slujim, în primul rând cuvintelor ce înalță acest Har, grăirilor și mărturisirilor sau și chiar dărniciei netrâmbițate și milosteniei cu stânga ce se ferește de dreapta.
O sare fără gust este un ”har” la care s-au adăugat lucrări, un har fals, lucrat, transpirat, obosit, trudit.
Făina=Cuvântul, Untdelemnul=cunoștința și Toată tămâia=rugăciunea sunt celelalte ingrediente ale jertfei noastre cu care ne facem Una cu Cel ce S-a adus pe sine însuși jertfă, Jertfă necurmată, Jertfă pentru Păcat, Jertfă de ispășire pe același altar=Cuvântul Crucii de care a ascultat până la moarte, altar pe care se ard și jertfele noastre. Una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, mărturisind că ”nimic bun nu locuiește în mine”, că din ce am, nu am cu ce să mă laud căci tot ce am primit este Har cu care să-mi ”dreg” Cuvântul, ca Jertfa mărturisirii mele să fie sărată.

”Îl laud pe Domnul pentru că mi-a dat și așa frați…” 12 minute cu fratele Mia, întemnițat al lui Cristos,

Fratele Mia Iovin, întemnițat al lui Cristos între anii 1959-1964. Exclus de către argații cultului oficial, pentru a putea fi arestat de stăpânii lor, a suferit lanțuri și închisoare, dar cel mai dureros, a suferit o continuă și derutantă calomniere, multe viclenii, conspirații și curse întinse de noii „iudei” al vechiului șarpe, chiar și în țara „azilului de conștiință”. „Te vei întâlni cu noi și acolo” i s-a spus la plecarea din România…”și m-am întâlnit” o spune plângând după 20 de ani de la o iluzorie revoluție. „Dureros că…prin frați!” Frați? Cine-l înțelege? Mărit să fie Domnul! A biruit, de acum îl așteaptă cununa.
”Dă-te de partea noastră domnule și-ți va merge bine. Nu vei avea probleme cu copiii. Ne-ngrijim să facă școli și tot ce trebuie…”
”Și înainte de a pleca în America, pentru că mi-am manifestat hotărârea de a pleca cu toată familia în America, am fost întâmpinat, venit de la București, un comandant înalt și-a spus: ”Să nu crezi c-ai scăpat de noi. Te vei întâlni cu noi și acolo.” Și m-am întâlnit. Ce dureros că prin frați, prin credincioși …”creștini”!...Mulțumesc Domnului, Îl laud pe Domnul pentru că mi-a dat și așa frați.”
Citiți și aici o altă mărturie a fratelui Mia din cartea lui autobiografică: ”Istoria unui rob al lui Cristos”

Adu-mi …. cărțile….!

”Când vei veni, adu-mi mantaua pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, şi cărţile, mai ales pe cele de piele. ” 2 Timotei 4:13

Există între creștinii evanghelici de azi o îndepăratere de Cuvânt pe fondul unei ”alimentări” cu spectacol, cu show.
Imaginea carismaticului extaziat, a celui căzut în transă este pentru mulți tineri (mai ales), idealul, viziunea, ținta de atins.
Nicidecum nu așa erau primii creștini:

Să ne gândim însă cum era apostolul Pavel?
Era el oare un personaj avid de amvoane, predicând la mari mulțimi de la înălțimea unei estrade? Arareori, în sinagogi predica la mulțimi de  evrei, dar cel mai adesea starea normală era: învăța cu lacrimi, pe fiecare din ei, ca un tată pe copii săi, ca o doică care-și crește cu drag copii….”vă sfătuiam, vă îndemnam….” spune el.
Nicidecum nu căuta favorurile și aprobarea  celor ce le vorbea, mai ales când vorbea iudeilor în sinagogi. În general, după o vorbire într-o sinagogă, mulțimea se diviza, ”unii cu iudeii, alții cu apostolii.”
Vorbea din Scripturi, cu citate din Scripturi, cita și citea Scripturile. Nicidecum nu cânta Luca la harfă, Timotei la saxofon, Silvan la chitară iar Tit la contrabas. Nu aveau cu certitudine grup de ”laudă și închinare”, la Filipi în temniță cântau ei doi cu propriile voci și se rugau.
Cât privește cărțile, textul de mai sus ne lasă să vedem prețuirea de care se bucurau. Venea iarna, călătoriile erau primejdioase, iernarea însemna stat într-un loc. Era necesar să fie aduse cărțile. În mod cert erau cărțile Vechiului Testament, hrana lui Pavel.
Să ne hrănim și noi tot cu pâine din cer ca să-L cunoaștem mai bine pe Cel ce este Pâinea lui Dumnezeu.
”…cuvântul proorociei….la care bine faceți că luați aminte…”

”Eu n-aduc jertfele lor de sânge”, despre felul vorbirilor noastre

”Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele. ” Psalmul 16:4

Toate istoriile Vechiului testament au fost scrise pentru noi, pentru a-L învăța pe Cristos.
  Ce înseamnă jertfele de sânge?

Am arătat că jertfa are ca semnificație și rostirea, gândul, ideea ce trebuiesc aduse la altar (crucea lui Cristos, Cuvântul crucii) pentru ca ”trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui”.
Nici o jertfă pe altarul Domnului nu  era voie să se aducă cu sânge. Sângele trebuia scurs din animal.
Erau interzise și mierea și aluatul. Obligatorie era sarea, Harul (”cuvântul vostru să fie totdeauna cu har, dres cu sare…”).
 Ce înseamnă deci faptul că înainte de jertfire sângele animalului trebuia scurs bine?
Sângele semnifică viața, sufletul. ” Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci sângele face ispășire pentru suflet.” Levitic 17:11
Ca preoți ai Domnului, suntem chemați să aducem jertfe duhovnicești, prin marele nostru Preot, Domnul Isus Cristos.
Toți creștinii suntem și casă și preoți, nu e vorba de cler și laici.
Jertfele duhovnicești sunt în principal rostiri, vestirea evangheliei, de ex este o slujbă de jertfă, etc., am mai scris aici despre jertfe și aici. Binefacerea, dărnicia sunt tot jertfe.
 Ce înseamnă scurgerea sângelui din animal, ce legătură are cu rostirile noastre?
”Eu nu fac nimic de la mine însumi” a spus Domnul și acest lucru trebuie să-l spunem și noi dacă vrem ca jertfele noastre să fie plăcute lui Dumnezeu. Sângele scurs reprezintă puterea sufletească, cea proprie nouă, cea care vine din noi înșine, ține de personalitatea omului nostru vechi. Apostolul Iacov, comparând cele două Înțelepciuni scrie: ”Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, sufletească, demonică. ” Iacov 3:15 (original:sufletească=psuchikē, ψυχική).
     A aduce jertfe plăcute înseamnă a nu aduce nimic din puterea noastră veche, din energia firii vechi, din carne.
Slujirile religioase de astăzi se aseamănă tot mai mult cu cele de la altarele de la Betel și Dan, inovații omenești, abuzuri pline de energie firească, jertfe de sânge, jertfe cu sânge, cu abundență de energie a omului vechi.
Scurgerea sângelui din animal înseamnă golirea a ceea ce transmitem de orice vine de jos, de ce ne-ar putea personaliza, de sudoarea noastră, de adaosul nostru uman, de firescul din noi astfel ca să rămână doar ceea ce am primit: ”am lucrat mai mult decât toți, dar nu eu…”.
      Jertfa de sânge, sau cu sânge înseamnă a aduce în slujire un amestec de lucruri divine cu energie omenească, sufletească, a încerca să-L slujești pe Domnul cu înțelepciunea de jos, cu energia de jos.
De exemplu iată la Pavel cu câtă grijă ”scurge sângele”: ”…n-am venit să vă propovăduiesc Taina lui Cristos cu o vorbire sau înțelepciune strălucită…”  sau ”vorbirea şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvintele înduplecătoareale înţelepciunii, ci în dovada Duhului…”
 Vorbirile noastre sunt jertfe duhovnicești, nu pot fi aduse oricum.
”Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste,…”  Vorbele nechibzuite mai ales, poartă în ele semnele jertfelor nebunilor. (”apropie-te mai bine să asculţi, decāt să aduci jertfa nebunilor”. Jertfa nebunilor este flecăreala, limbuția, neînfrânarea limbii.
Să învățăm și astăzi să vorbim cu seriozitatea preotului care aduce ”mulțumiri ca jertfă” sau ”mai degrabă mulțumiri”.
”Luați cu voi cuvinte...taurii buzelor noastre”!
Flecărerile de pe bloguri, batjocurile, vorbele nechibzuite (n-au cum fi chibzuite cu debitul de 100 de  pagini pe săptămână) sunt jertfe nebune, jertfe cu sânge, fără sare, cu miere și aluat, neplăcute Domnului.
Să ne ferim să fim în părtășie cu astfel de altare!
Nici măcar să nu rostim numele idolilor. 

Cu atât ați vândut moșioara?

 ”Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului?” Faptele Apostolilor 5:8-9

În dosarul de la securitate l-am găsit pe fratele ”Iuda”.
Există, e un om în carne și oase.
Până acuma știam doar de Iuda din Biblie, frații care au trecut prin închisori mi-au povestit sau au scris de Iuzile lor și nu m-am gândit temeinic la atitudinea față de Iuda.
Revizuiesc ce-am scris atunci!
Citez:
Dar când vom fi întinşi pe cruce
de voi pe care v-am iubit,
va-ncepe veşnicia noastră
căci ceasul vostru s-a sfârşit. (TD)
Aceste lucruri le-am scris când pentru mine Iuda era doar un personaj istoric,  acum am și eu un Iuda.
Mă gândesc mult la el, l-am iubit, am predicat de la aceleași amvoane, am mers în aceleași misiuni, am dormit prin aceleași gări, ani de zile, am răbdat…da, îmi amintesc , am fost prigoniți împreună. Odată, la o evanghelizare, de un 23 august i-am stricat afacerea unuia ce vindea bere. Eram la munte, într-un loc cu mulți turiști, câțiva kilometri pătrați și o singură cabană, unul din grup a început să vorbeasca. Era prin ’88. Oamenii s-au strâns, la început câțiva, apoi puhoi. I-a picat afacerea celui ce vindea bere și mici. A trecut ziua. Cârciumarul a plătit niște bețivi să ne bată. Am fugit nouă kilometri. ”Iuda” era cu noi, fugea cu noi.
O să vă mai povestesc povești cu…fratele ”X”. Nu veți citi niciodată pe blog numele lui real. Cine știe ce conjunctură nefericită l-a făcut vânzător! Bietul de el.
De la cei ce mi-au scris au reieșit două atitudini:
1.”Credeti ca din dragoste ajutati pe cineva tainuindu-i tradarile? ” sora Elisa, aici.
2.”De multe ori e nevoie sa tacem ,Dumnezeu ne cheama la pace nu la dezbinare ,credeti ca Dumnezeu are nevoie de mine sa-L apar?” sora Viorica, aici.

M-am gândit de două săptămâni la aceste lucruri….mă mai gândesc. I-am sunat pe unii din cei implicați, am vorbit cu unii din cei din dosar.
Mi se conturează o atitudine: confruntarea cu adevărul. Fără judecată, fără acuzări sau scuze. Judecata este a lui Dumnezeu, dar declararea adevărului este a noastră. Oamenii își rostesc singuri sentința. Poate fi șansa unei pocăințe pline de rod sau încăpățânarea unei negări aducătoare de judecată.
David și-a rostit singur sentința, apoi s-a pocăit. Natan l-a condus la Adevăr.
Ghehazi și-a rostit singur sentința(”robul tău n-a fost nicăieri”) și s-a umplut de lepră. Elisei l-a confruntat cu Adevărul.
Safira confruntată cu adevărul, s-ar fi putut pocăi, n-a făcut-o și a murit și ea.
Avem cazuri în zilele noastre de oameni confruntați cu Adevărul. Unii s-au pocăit(unii chiar fără a fi confruntați) și au sau au avut un sfârșit glorios și plin de pace, alții s-au încăpățânat să nege și au sfârșit-o sau o sfârșesc dezastruos sub ochii noștri. Ce bine e să ne uităm la ”sfârșitul felului lor de viețuire”.
E de observat că asupra celor ce au trădat, Dumnezeu  nu amână judecata, au fost lucruri din casa lui Dumnezeu, judecata începe acum.
”O mare frică a venit peste toată adunarea și peste toți cei care au auzit aceste lucruri.” Faptele Apostolilor 5:11

Un ogor nou!

 ”Desțeleniți-vă un ogor nou și nu semănați între spini!” Ieremia 4:3

Nicăieri nu apare în Noul Testament ideea unei asociații de adunări, a unui for de tip ierarhic căreia adunările să i se supună. Atât Adunarea ca întreg cât și fiecare adunare sunt supuse lui Cristos.
Apostolul Pavel, ca apostol avea chemarea de a pune temelii. Nu zidea acolo unde au pus alții, nu era treaba lui să facă ziduri, ci să pună temelii. Noi avem de zidit pe temelia pusă. Nimeni nu mai poate pune altă temelie decât cea pusă de apostoli.
Ce facem însă dacă cineva a început să zidească pe lângă temelie? Ce facem când cineva zidește altceva pe temelie?
În ambele cazuri nu vom continua zidul, ar fi o nebunie. E lucrarea lui, a celui ce a zidit, el va fi judecat, lucrarea lui va arde, el răspunde.
Chemarea noastră este să zidim pe temelie.
Temelia este învățătura apostolilor.
Când o așa-zis biserică, sau lucrător, sau asociație au  deviat de la locul zidirii sau de la felul materialelor prescrise,ce voi face? Mă voi asocia cu ei? Nicidecum. Dragostea nu poate fi invocată ca motiv de a nu rupe asocierea vinovată. Ar fi ridicol! Cu ce drept să pretindă cineva să-l iubesc pe el sau gașca lui de infractori spirituali, când el și ai lui nu-L prețuiesc pe Domnul, nici Cuvântul Domnului? Dragostea locuiește în cuibul adevărului. Ce dragoste e aceea, unul de altul, acolo unde lipsește dragostea de Cristos, dragostea lui Cristos, dragostea jertfitoare, dragostea până la moarte?
E copilărie să invoce cineva acuzații de ”dizidență”, dizidență față de ce, față de o majoritate coruptă și deviată? Ilie a fost ”dizident” față de Ahab și casa lui, Ieremia și toți proorocii au fost dizidenți față de o națiune păgânizată.
Comparația cu ogorul ne lasă să vedem soluția pentru astfel de vremuri.
”Nu semănați între spini” este porunca Domnului. Spinii reprezintă ”îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor” adică o umblare firească, carnală.
Acolo unde de frica lepădării sociale, a oprobiului, a ocării și batjocorii, temelia tare a fost lepădată și se zidesc gunoaie pe nisip, e o copilărie ca cei ce părăsesc acel joc nebun să accepte acuzații de lipsă de dragoste.
Soluția este ogorul nou, chemarea Domnului ”împreună cu cei care caută pe Domnul dintr-o inimă curată.”
Această separare nu trebuie făcută într-un duh de repulsie și acuzație firească, nimeni nu ne poate lua dreptul de a iubi. Așa cum la formarea unei familii noi, nu e obligatoriu să apară certuri și pizmă(deși adeseori se întâmplă) la formarea unei adunări noi, a unui ogor nou, fără spini, poate să domnească pacea și buna învoire, mai ales între cei conștienți de locul ”fără spini”, locul ceresc în care seamănă.
Demnitatea de fiu de Dumnezeu, starea de har, de libertate a Gloriei spre care suntem chemați face ca jocurile teatrale și pretențiile izabelice ale religiei firești să pară colibe de paie, îngrădituri de lemn și toiege de trestie față de comorile de aur, argint și pietre scumpe cu care am fost îmbogățiți în Cel ce ne-a chemat cu o chemare sfântă.

Plan de măsuri în mapa de verificare ”EVANGHELISTUL” -din dosarul de la securitate (5.)

MI
IJC
Serv I4
Nr 104/….
Strict secret
Ex. unic

PLAN DE MĂSURI
în mapa de verificare ”EVANGHELISTUL”

Propunem următoarele obiective.
-Prevenirea realizării unor acțiuni ostile sub acoperirea religiei care ar aduce prejudicii securității statului.
-Prevenirea racolării de noi adepți la preocupările obiectivului ”EVANGHELISTUL” pe linia studiului biblic.*
-Prevenirea creării unei grupări dizidente** de natură universalistă în cadrul cultelor neoprotestante.

În scopul realizării acestor obiective ne propunem realizarea următoarelor măsuri:

1. Prin informatorul ”X”*** vom stabili natura concepțiilor religioase, la ce cult neoprotestant aderă, preocupările, legăturile.
                                                                       Termen: 15.09.1989, Răspunde Lt. M…..
2.În scopul stabilirii activităților pe care le desfășoară, concepțiilor sale, va fi încadrat informativ în colaborare cu tovarășul cpt. G****…., care deservește informativ (Intreprinderea)…..
                                                                       Termen: permanent. Răspunede cpt. G…..

3.Prin măsura ”S” intern și extern vom stabili cercul de relații, natura legăturilor și a acțiunilor posibile pe care intenționează să le inițieze. 
                                                                         Termen: 19.07.1989, Răspunde lt. M….

4.Prin organul de investigații vom stabili activitatea obiectivului la domiciliu*****, dacă desfășoară activități de prozelitism religios, alte date de interes operativ. 
                                                                         Termen: 15.08.1989 Răspunde lt. M…….

5. Periodic, pe momente operative va fi pus în filaj de studiu/* în scopul stabilirii activităților desfășurate, identificarea legăturilor. 
                                                                          Termen: permanent, Răspunde șeful Serviciului I/4

6.Se va analiza posibilitatea înfiltrării unui informator/** cu posibilități informative de penetrare pe lângă obiectiv, în scopul stabilirii activităților pe care le defășoară, legăturilor
                                                                         Termen: permanent, Răspunde șeful serviciului I/4

7. În cooperare cu securitățile județene  A…, B… și S… vom controla informativ natura legăturilor pe care obiectivul ”EVANGHELISTUL” le are cu unele persoane din aceste localități/*** în scopul prevenirii unor acțiuni ostile sub acoperire religioasă.
      În funcție de evoluția situației informative din caz, prezentul plan de măsuri va fi completat cu măsurile care se impun.

      Se aprobă
    pt. ȘEFUL SERVICIULUI
    cpt. H…..
     ss.indescifr.

     lt. M……
     ss.indescifr.

Explicații:
* ”împiedicarea racolării de noi adepți la preocupările obiectivului ”EVANGHELISTUL”  pe linia studiului biblic.” Ce straniu! Transpare din dosar nu frica de înmulțire a credincioșilor, ci frica de a nu se forma grupe impenetrabile informativ. ”Noi adepți!” Niciodată n-am căutat să am ”adepți” pentru că nu sunt eu ”mijlocul” spre care trebuie să cristalizeze dragostea sau interesul, ci Domnul.

** ”Prevenirea creării unei grupări dizidente în cadrul grupelor neoprotestante…”  Această frază în sine e o dovadă de netăgăduit a ajutorului primit de clericii de la culte de la Securitatea pe care o slujeau. Meditați puțin: ce interes aveau ”dușmanii” ca ”credincioșii” să rămână uniți?  Logic ar fi fost să încerce să-i dezbine, să-i împrăștie, nu să împiedice dizidențele. Explicație este simplă: sistemul ierarhic al cultelor și organizarea lor bună făcea munca informativă a securității foarte ușoară, mai ales că tocmai șefii acestor structuri anticristice erau cei mai docili agenți și informatori. Era important pentru ei să nu existe nuclee incontrolabile, adunări greu de ”penetrat informativ”, grupuri fără controlul lor. Diabolic!

***informatorul ”X”, în dosar îi apare numele conspirativ. Este cel ce m-a trădat, ne-a trădat cu dedicație. Știu cine este din acțiunile lui de atunci care mi le explic doar acum. Este pastor astăzi, poate pastorul unora dintre voi care citiți.

****tovarășul G.…era securistul fabricii, îi știau toți de frică. Încadrarea lui informativă am simțit-o din plin, fără să mi-o explic atunci. Mai târziu după revoluție, informatorul lui mi-a devenit subaltern, Domnul să-l binecuvinteze. Din câte știu n-a făcut rău direct evident, dar Domnul știe mai bine. Tovarășul G. este pensionar astăzi, poate se pocăiește. Dacă l-aș întâlni, i-aș spune de unde să înceapă, de la ce știu eu. Informatorul tovarășului G a devenit subalternul meu și la scurt timp(moderat). Nu comentez! E bine totuși ca mai ales oamenii ca Anania și Safira(gen fratele Iuda, informatorul ”X”) să fie confruntați, însemnați, astfel încât judecata lui Dumnezeu să nu pară hazard pentru privitori, ci oamenii să câștige în teamă și smerire față de Domnul. S-a pornit o mică discuție pe blog ce să fac cu fratele ”X”. Două opinii s-au conturat: iartă sau spune-l la toți.

*****activitatea obiectivului la domiciliu. A fost un vecin pensionar, fost, fost, domnul S……Stăteam la etajul 4 amândoi. De la o vreme locul lui era pe casa scărilor toată după-masa. Monitoriza tot. Cred că s-a dus din lume, atunci avea vre-o 70 de ani.

/*filaj de studiu, n-aș putea spune dacă a fost.

/**posibilitatea introducerii unui informator. Să-l numim ”fratele” S-u. A existat real, în carne și oase. S-a împrietenit brusc cu mine. Nu erau suficiente informațiile fratelui ”X”. ”Fratele X” era mai în vârstă, aveam rezerve față de el, simțea asta. Plus că parte din comportamentul lui îl făcea ciudat față de restul grupului…erau rezerve. Cu fratele ”S-u” eram vecini. Ne vizitam.

/***adică citeau scrisorile, după cum veți vedea

Persecutați dar nu părăsiți – deschiderea dosarului la securitate, acum 22 de ani (4)

Sunt născut în 13, însurat în 13, dosarul deschis de ofițer tot în 13.
Împletirea împrejurărilor de atunci n-o știam nici noi, cei urmăriți, nici ei, cei ce ne urmăreau, o știa doar Acel ce face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru.

Noi nu cunoșteam atunci că suntem urmăriți, veți vedea că de unul din cei mai apropiați ”prieteni”, tovarăș de ”misiune”, urmăritorii nu-L cunoșteau pe Cel ce ne apăra pe noi.
După 2 iulie 1989, ziua când împreună cu soția ne-am oferit casa ca loc de întrunire pentru mai mulți ”lideri” de tineret din țară, după citirea scrisorilor noastre, după informații primite că aș lucra la scoaterea unei reviste, s-a considerat de către ofițeri în data de 13 iulie 1989, că e cazul să mi se deschidă D.U.I(dosar de urmărire informativă). Apoi s-a șters peste peste D.U.I și s-a scris M.V.(mapă de verificare).
Am ales această cale cronologică de prezentare a lucrurilor, exact în datele care erau în dosar, doar că decalate cu 22 de ani fix.
Cel puțin mi-au dat un nume frumos: EVANGHELISTUL. Fără să știu, după ani, prin anul 2000 când au mijit zorii erei internetului, mi-am ales tocmai acest pseudonim pentru a dialoga cu studenți necreștini. Am rămas și cu o adresă de mail. Cei mai bătrâni pe net mă cunoașteți cu ea: evanghelist@yahoo.com. Nimic nu e întâmplător.

Coperta dosarului
Ministerul de Interne
Departamentul securității statului
Unitatea 09.. C.
13…..

Mapa de Verificare nr 7610
privind =EVANGHELISTUL-YOANY-(nume conspirativ)
Dosarul a fost microfilmat la ….1992
     de UM 50…C.

deschis la data de 14.07.1989
Inchis la data de 19.01.91
Arhiva nr FC-43….
(cod de bare)
226…..
261……

Pagina 1
Ministerul de interne
Inspectoratul județean C.
Serviciul I/A
Nr 104/MM
din 13.07.1989

UM 09…C
Înregistrat în evidențe
dos. MV-76…
Data 14.07.1989
Semnătura Maior. S.
13 …..

Raport
-cu propuneri de a se aproba lucrarea numitului…D. prin DUI MV ”EVANGHELISTUL”

Numitul D……este fiul lui…născut la…….în…., încadrat ca…la…….cu domiciliul în….

     Din informațiile verificate (S) rezultă că sus-numitul are preocupări pe linia studiului biblic și de redactare a unei reviste cu tentă strict religioasă. Intenționează să organizeze grupe de studiu biblic individuale și să organizeze seminarii de studiu biblic.
     La aceste activități au aderat și …C din S,….CA din A,   PA din O….
     Având în vedere  concepțiile și preocupările numitului ..D pe linia studiului biblic, în scopul prevenirii realizării unor acțiuni ostile sub acoperire cultică:

                 PROPUNEM:

     A se aproba lucrarea numitului D…. în dosar de urmărire informativă, mapă de verificare.

    PT Sef serviciu
cpt H….

Lt. M…..
14.07.1989

Ideea mi-a rămas și insist asupra ei. Prin 2006, pe vremea grupului Masa Rotundă, am provocat pe Iosif Țon la un dialog pe această temă, aveam tocmai acest pseudonim: Evanghelistul. Mi-a răspuns aici: http://www.resursecrestine.ro/predici/39971/adunare-in-case-biserici-uniune-de-biserici
I-am răspuns aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2008/08/11/dialoguri-despre-felul-adunarii/

Vedeți ce era infracțiune pe vremea aceea? Studierea Bibliei, seminarii de studiu, grupe de studiu, etc.
(Va urma)

Ca neamurile să-I fie o jertfă

”…. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt…..” Romani 15:16
Greu de înțeles acest text. Cum adică neamurile…jertfă?
Simplu, dacă înțelegem că, în sens duhovnicesc, jertfele din vechime nu preînchipuiau numai jertfa Domnului Isus, numai crucea Lui, ci și crucea noastră, dacă vedem că nu doar El a fost răstignit pentru noi, ci și noi am murit împreună cu El.
Locul contopirii cu El este altarul, în sens duhovnicesc: crucea, Cuvântul crucii.
La altar se aducea animale, în sens duhovnicesc la crucea Domnului Isus, la cuvântul crucii Lui se aduc ideile oamenilor, gândurile lor, mărturisirile lor, de vină, de pace, de mulțumire.
Cuțitul preotului, Cuvântul lui Dumnezeu face separarea între suflet și duh, între grăsime și celelalte părți, iar pe altarul pe care este jertfa necurmată (preînchipuire a lui Cristos) se face contopirea jertfelor (gândurilor, mărturiilor) în același foc venit din cer.
Am fost făcuți una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui.
Mai departe avem ”gândul lui Cristos”, bunul miros al jertfei, mireasma cunoștinței Lui, jertfa primită fiind caracterizată de bun-miros.
Concluzie: slujba preoțească de jertfă în evanghelia lui Cristos este aceea de a lua oamenii cu gîndurile lor (așa cum iei animalul de lanț și-l duci la altar) și a duce aceste gânduri (întotdeauna pline de mândrie, stimă de sine, invidie, etc) la sabia Cuvântului, la  nimicire, la altar, la crucea lui Cristos, unde omul cel vechi moare.
„Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” 2 Corinteni 10:5
Jertfele de mulțumire lasă să se înțeleagă că tot meritul cauzei pentru care se mulțumește este al dătătorului, această jertfă este o mărturisire a lepădării gândurilor neprihănirii proprii.
Era un singur loc al jertfelor, era o rânduială a jertfelor, din care învățăm că rostirile noastre nu pot fi oricum, că drumurile gândurilor noastre au un plan, au o hartă, au un GPS de la care nu putem devia.
Vedem ce aspre judecăți au venit în vechime peste cei ce jertfeau, oricum, oriunde, oricui.
Nu pot să nu am în minte acum, cu întristare și indignare, amatorismul și obrăznicia marii industrii muzicale ”evanghelice”, a nu mai puțin rușinoasei mamonizări amvonale, ca altarele de la Betel și Dan din care nimeni nu învață și despre care prea puțin citesc.
Să ne vedem și trăim rostirile ca jertfe, urmărind migala și acuratețea cu care Domnul le-a rânduit spre a ne fi de lecții.
Să nu disprețuim lecția lui Ieroboam, altarul din Damasc, sunt printre noi.
Dumnezeu a folosit două capitole să ne descrie pământul și 5 cărți să ne descrie cerul. Citiți Levitic, e cartea ce conține cele mai multe cuvinte-afirmații directe ale lui Dumnezeu. Levitic se citește împreună cu cartea Evrei.

 

Filme despre R. Wurmbrand

Taurii buzelor noastre

”Luați cu voi cuvinte și întoarceți-vă la Domnul. Spuneți-I:”Iartă toate nelegiuirile, primește-ne cu bunăvoință și îți vom aduce lauda(*taurii) buzelor noastre.” Osea(Eliberare) 14:2 Trad. GBV

În profeți era Duhul lui Cristos. Înțelegerea tainei ascunse încă nu o aveau, dar multe afirmații ale lor lasă să se întrevadă pe Cel ce era ascuns în Dumnezeu, Taina lui Dumnezeu, adică pe Cristos.
Identificarea semnificației jertfelor de animale cu jertfele duhovnicești o face și aici Osea. Animalele de fapt înseamnă: cuvinte, idei, rostiri sau mărturii.
Le zdrobești de altar.
Pleci la altar cu anumite gânduri, le dai morții, dai morții omul cel vechi(ideile) cu faptele lui.
Altarul reprezintă crucea lui Cristos, Cuvântul crucii, nebunia predicării lui.
Pe altar era jertfa continuă împreună cu alte jertfe ocazionale. Pe același altar. Erau una. Același miros.
Părtășia cu altarul, părtășia suferințelor Lui ne face UNA.
Din focul altarului se înalță lauda, mirosul, bunul miros al jertfei plăcute.
Prin jertfă primești mărturie.
De la Dumnezeu.
Te întorci de la altar cu vorbele Lui, vorbești ca El, omologhezi(homo-logheo=a spune la fel, a mărturisi).
Am fost făcuți una cu El prin asemănarea morții Lui.
Rostirile noastre sunt jertfe. Au anumite rânduieli, se fac în anumit loc, au un anumit conținut pentru a fi plăcute.
Nu ne permitem să facem amestecuri.
Nu putem spune că nu știm nimic de Cain, sau de Ieroboam.
Focul jertfei reprezintă duhul de judecată, de condamnare, judecata de sine care precede orice sentință: ”dați morții!”
Fumul, mirosul plăcut reprezintă mireasma cunoștinței lui, mireasma lui Cristos, acea mărturie căreia nu i se poate împotrivi nimeni, o respiră cu aerul, unii pentru viață, alții pentru moarte.
Tămâia reprezintă rugăciunea, vezi apocalipsa.
Hainele de in alb reprezintă faptele drepte ale sfinților(nu ceva ce produce sudoare).
Cortul, casa suntem noi. Pentru noi, cei cerești s-a făcut ispășirea reprezentată de Ziua Ispășirii.
Am făcut o mică zugrăvire absolut incompletă a lumii cerești, a Duhului în care ne mișcăm.
Domnul Isus este atât Mare Preot cât și Jertfă.
Har!

Locotenent Matei M., conformare: ”..numitul D.(..) să fie luat în lucru organizat…”(din dosarul de la securitate,3.)

SIA/07.07.89

Lt. Matei.M.
conformare 

Cele două materiale originale/* se fotocopiază și se pun în circuit. Numitul D(…) să fie luat în lucru organizat, stabilite legăturile și relațiile, văzut despre ce revistă este vorba, dacă a avut cerere ptr. apariție, unde intenționează să facă tipografierea, nu cumva există tipografie clandestină.

NOTĂ

O persoană din CN, (n.n. este vorba de D(..) str, nr ap) transmite lui C, din S, jud, str nr ap. următoarele:

”(…)am ieșit, am sunat-o pe Lidia să mă duc după o carte dar n-a răspuns nimeni.
După o lungă și adîncă chibzuială și după o rugăciune am primit o lumină și mai puternică din Cuvîntul lui Dumnezeu.
Mi-am dat seama că nu are nici un rost să mă transform în redactor și să scot reviste.
Nu s-ar rezolva nimic.
Adică, știi ce s-ar întîmpla?
Ce-a zis Sami: ”hai s-o facem și pe asta, să-i scuturăm un pic.”
N-ar fi decît o mică scuturare și ar adormi din nou.
Autoritățile eclesiastice neoprotestante din Romania ar deschide agale un ochi:”cine ne deranjează iar?”
Pe urmă s-ar afla?! ca acum 2000 de ani la aprozi(soldații templului) și lucrurile s-ar liniști, iar eu aș fi paralizat.
Mi-am dat seama în schimb că dacă aș lucra fără tam-tam exterior aș realiza mai mult.(…)
Pe la ora unu a apărut Z. *
El m-a luat să mergem pe la oameni.
La scara I din blocul nostru stătea pe bancă fratele…. și le vorbea din Biblie la mai mulți: 5-6 bărbați.(…), am plecat la Mihai, băiatul ce dă la construcții.
A acceptat discuții și studiul biblic. **
Pe urmă m-a dus Z. la un student la drept. E din R.
Z. l-a acostat anul trecut în gară în R. și acum stă la L. 
L. și-a făcut antenă parabolică(…)să vizionăm pe Billy Graham și alte posturi creștine./**
Am discutat cu acel student la F.F. (…)***
A acceptat bucuros să-l ajut să înțeleagă mai bine Biblia.(…)
      Te rog frumos să studiezi Faptele Apostolilor, să citești de mai multe ori cu atenție și să-ți pui mai multe întrebări:****
1.Când se adunau primii creștini?
2. Ce făceau la adunare?
3.Unde se adunau? (Și-au construit case speciale?)
4.Cîți se adunau? (Erau adunări mari, cu mulțimi?)
5.Cum se adunau? (Aveau liturghie? Cum decurgea programul? Compară adunările cu cele de azi….(…)

Acum sunt în Cofetăria Parc, am ieșit de la examen.***** Sînt mai liniștit(…)
     06.07.1989

MI S C(…)/8 nr 00….
Nr ex. 2
SIA

Explicații:

E vorba de o nouă scrisoare scrisă de mine soției mele.
Chiar a doua zi, 6 iulie, după prima interceptată.
Nicăieri nu apare în notările lor că ea ar fi soția mea. Așa se copia din scrisori.
Se dorea formarea impresiei că ”obiectivul” are o rețea cu întindere națională, iar orașul soției, scrisorile către acel județ lărgeau rețeaua, accentuau impresia și dădea bine la evaluarea muncii tovarășului în fața șefilor.
Soția era la socrii și aștepta nașterea primului copil, a și născut pe 18 iulie 89.

/*probabil e vorba de două exemplare ale ”revistei” copiate pe sistem foto, ajunse în mâna lor prin trădare
*Z era șeful neoficial al grupului de tineri cu care umblam în ”misiuni”. Avea un ”lipici” special la oameni. Odată(prin 88-89) a venit la mine flămând, stăteam la bloc lângă stația de tramvai, eram singur acasă. Îmi făcusem niște cartofi pai și i-am dat lui, a mâncat repede și a coborât în stație. Până s-a prăjit o nouă porție pentru mine, am tot ieșit pe balcon să văd ce face. Avea tot timpul rezerve de broșurele în geantă. În acel timp de 10-15 minute a vorbit și a dat broșuri la mai bine de 20 de oameni ce așteptau tramvaiul. Mulți s-au apropiat de Dumnezeu prin el.
**Citind dosarul, săptămâna aceasta, soția mi-a amintit de studiul biblic început la noi acasă și de felul cum era sabotat și noi nu înțelegeam cum. Acum ni se limpezesc lucrurile.
/**o mică crimă pe vremea aceea, să vizionezi posturi străine. L. era un pasionat de electronică, a rămas tot așa.
***Cu acest om (O.) e o poveste minunată. Eu uitasem de el. Prin 1996 am avut niște probleme juridice la care nimeni nu-mi dădea răspuns. M-am rugat. Sunam la diferite instituții și nu primeam răspuns, era o chestiune de interpretare a unei legi. Într-o zi, am sunat la o altă instituție și am primit compartimentul juridic. M-am prezentat și am fost salutat prietenește. O. terminase facultatea,  a ajuns jurist. ”Nu-ți amintești?” mi-a zis, ”când am venit în Cluj prima dată, am fost la tine…” Este căsătorit și credincios! Slavă Domnului. Am verificat acum pe google, lucrează tot acolo.
****convingerile pe care le am acum, se cementau atunci. Aveam un mediu propice. E potrivit să citiți cum gândeam, e vorba tot de aceeași perioadă: De ce nu mai sunt baptist?   Sunt creștin.
*****eram student la seral.

”Este necesară împărțirea pe clase… ”, 5 iulie 1989, după 22 de ani, extrase din dosarul de la securitate(2.)

Se întâmplă să se împlinească azi fix 22 de  ani de la primele scrisori citite de securiști.
Se vede din dosar că și atunci aveam același vis.
Cronologia evenimentelor a fost următoarea: în 2 iulie 1989 am avut o întâlnire la mine acasă cu mai mulți tineri cu care organizam misiuni prin țară. Treaba mergea bine de  câțiva ani, în felul viziunii pe care-o aveam atunci. Ne strângeam odată pe lună și făceam evanghelizare, cântam pe trenuri, spre și dinspre locurile de întâlnire. După programele din biserici de obicei ieșeam undeva în natură. Eu eram mezinul trupei, cei mai mari ca mine spuneau unde și când să mergem.
Fiind specializat în tehnică fotografică și chimie am descoperit metode foarte ieftine de developare și fixare, atât a filmelor cât și a hârtiei foto. În acel 1989, primăvara, am găsit la magazinul foto o hârtie care nu se prea vindea, era mai subțire, prea mare (cred că 13 x 25) și aproape de expirare, prețul era mult mai mic decât normal. Din cât îmi amintesc am cumpărat tot stocul.
Mai departe a fost simplu: o soră care lucra ca dactilografă la Institutul de Istorie mi-a dactilografiat niște texte la un rând, le-am tăiat cu foarfeca, am adăugat imagini, cadru, etc și am fotografiat. Am lipit pozele spate la spate și am îndoit. Era o ”revistă” în toată regula. Cred că am epuizat tot stocul de hârtie. Când au venit „frații” la întâlnirea de la mine din 2 iulie am dat din reviste unuia și altuia. Îmi amintesc cum unul a privit cu ochi de lup și a cerut două, mi-a rămas în memorie.
Revista a ajuns a doua zi probabil(3 iulie) la securitate și a declanșat furia. În 5 iulie deja mi se citeau scrisorile.
Notă: în arhiva mea de acasă mai am ”revista”, când o voi găsi o voi posta aici să-i vedeți ”vinovăția”.

După 3 zile (în 5 iulie) deja, scrisorile mele erau citite și copiate de mână paragrafe lungi.
Cu aceste ”copii” începe dosarul. Mă repet dar: ”nu voi publica tot dosarul, sunt și lucruri personale, oamenii scriși acolo  trăiesc toți, chiar și ofițerii, nu poți să supui judecății evenimente asupra cărora nu ai viziune deplină. Nu voi publica nume proprii, orașe, adrese. E importantă lecția. Nu urmăresc vendetă.”

Lt M(…) M.                                                                                 Serv IA/05.07.1989
Propuneri cu privire la materialele originale, Mr. H.

Notă
O persoană din C(..) ce-și dă numele numai în materialul închis/***** transmite mai multor persoane din țară următoarele (este vorba de D.(adresa….).

1. PA din O. str, nr, ap   ”M-am bucurat enorm că ai venit la C. Era un haos extraordinar*. Fiecare zicea că ideile lui sunt cele mai bune și nu aveam nimic de obște. P-susține întrunirile și continuarea lor. C-la fel, a prezentat o schiță deosebit de amănunțită și ne-a ținut un comentariu mai mult de-o oră**. Fiecare are în mintea lui o soluție de a ieși din criză (s-o numim așa). Nu știu ce vom face data viitoare(…) aș vrea să știu, să vorbesc cu oamenii din C., ca atunci cînd vii să tragem toți într-o direcție. (…) Mă gîndesc la evanghelizarea țării și la facerea de ucenici(…)*** Ceea ce lipsește este instruirea necesară și exemplul personal al altora(…) Imaginează-ți ce s-ar întâmpla într-un liceu dacă în fiecare zi directorul i-ar aduna pe toți elevii și profesorii într-o sală/****, unde le-ar ține cuvîntări, ar citi manuale sau ar memora citate. Nu s-ar face școală, nimeni n-ar rămîne cu nimic sau foarte puțin. De aceea este necesară împărțirea pe clase. (…) Poporul piere din lipsă de cunoștință. (…) De aceea propun un studiu organizat al Bibliei în grupuri mici****(…) Scrie-le și celorlalți să vedem ce zic alții.(…)

2. CA din A. str Bl nr (…) aștept ceva de la tine, după ce ai plecat de la C. (…) 1.Am rămas puțin decepționat după ce am văzut și auzit împreună.* De fapt bănuiam că aici se va ajunge(…) 2. Eu merg înainte cu sau fără sprijin. *****3. Cu tine vreau să colaborez că (…) ne înțelegem minunat. 4. Am o slujbă fantastică (…) Mîine (D) sînt la serviciu de la ora 6 dimineața pînă luni la 6. Stau și citesc, învăț, studiez, scriu scrisori.****** 5. (…) ”Te las cu Domnul Isus”/*.

3. CL/** din S(…) jud, str ap. (…)Vreau să învăț Biblia(…)Dacă vrei(…) citește, observând cu mare atenție fiecare amănunt, fiecare Cuvânt (…) Vă iubesc mult de tot, tăticul vostru drag. /***D. Să fiți cuminți! SCRIE-MI ACUM!

Ministerul de Interne(S. C./8) nr 00538…                                                                                            04.07.1989
Nr Ex. 2                                                                                                                                                                     Serv.I  A
Ex. nr

Explicații:
* haosul se datora faptului că deși am pregătit cu mult sârg întâlnirea, între noi erau cel puțin doi, dacă nu trei ”teleghidați” spre eșecul ei. Când unul aducea o idee altul o contracara, acum realizez că se urmărea instalarea confuziei și a dezamăgirii.
**fratele ”Iuda”, cel puțin unul din ei.
***eram prezenți din toate zonele țării și aveam fiecare o anumită influență în zona noastră printre tineri, Scopul întâlnirii fusese tocmai acesta: reorganizarea. Nu-mi mai amintesc exact, dar acum adunând date îmi dau seama că eram manipulați și simțeam asta, dar nu realizam cum. Erau anumite eșecuri, acținuni paralizate, o opoziție nedefinită atunci dar pe care dosarele de azi o explică.
****am rămas fidel acestui principiu biblic.
*****aveam ca motto al minții (îl am și acum) o cântare: ”Nu aștepta până poți face lucru mare, nu sta ca departe să lucești, fii mult credincios în datorințele tale, lumină-n locul unde ești” Adevărată cântare!
******Într-adevăr, aveam un serviciu formidabil, lucram supraveghetor peste niște pompe, de fapt nu făceam nimic. Aveam un vestiar cu masă, scaun, căldură, lumină, baie. Citeam Biblia, cărți, învățam limbi străine, foloseam timpul atât de organizat că nici nu simțeam cum trece.
/*N-am înțeles de ce au copiat salutul. Ce infracțiune e să fii cu Domnul Isus?
/**Sunt citate din scrisoarea pe care i-am scris-o soției. Imediat după întrunirea de la noi, soția care era însărcinată în luna a noua a plecat la părinții ei. Ne scriam zilnic. Aici se vede un soi de minciună comunistă în abordare, ceva obișnuit în mediul de atunci. Era imposibil din scrisoare să nu realizezi că era scrisă de soț, soției. Dar ei, nu. Au vrut neapărat să construiască imaginea unei conspirații la scară națională, cu ”obiecticul” care dă ”reviste” să fie distribuite în toată țara. Soția era dintr-un județ care lărgea ”rețeaua” în ochii lor. Mi-e așa de milă de micimea viziunii căreia ei îi slujeau de robi.
/***a mai stat în burtă două săptămâni.
/****am comparat megabiserica cu o megașcoală condusă de un profesor unic. Nu e rea comparația. Aprob și azi 100%.
/*****adică nu am scris numele expeditorului pe plic. 

Împotrivirile științei

”Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecărelile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept(în mod fals) numită astfel,”
1 Timotei 6:20

A te feri nu înseamnă a opune opoziție ci a evita. A ocoli.

Despre farisei și cărturari, Domnul Isus a spus același lucru: ”lăsați-i”!

Sunt lucruri pe care le pun undeva și nu le mai deranjez, le las, le ocolesc, mă feresc de ele.
Au și simboluri:

Consider că a venit vremea ca blogul meu să aibă așa ceva. Voi face o pagină specială cu postări ”de evitat”.
De exemplu: ce pot să spun de un om care mărturisește că este creștin și scrie plin de virulență împotriva cărții Genezei? PPT-ul cu Cronologia  creației mi-a adus cele mai dure atacuri de până acum. Se pare că nu lovesc în vânt. Este o vorbă, când dai cu o piatră într-o haită de câini, numai cel lovit schelălăie. Voi posta într-un loc special comentariile acestui ”dumitru” pentru ca să nu zică că-l cenzurez. Cine vrea să-i răspundă, nu mă supăr, s-o facă. Comentariile nu vor fi însă la liber, încerc să verific de 4-5 ori pe zi, dar sunt zile cu acces mai rar. Mă uit la răbdarea lui Dumnezeu.
Încep să le postez aici, iar această postare va fi prima din pagina ilustrată de imaginea de mai sus.

1.Dumitru către vesteabună (5 iulie 2011, ora 15.09)
”…dragul meu, cine ti-a spus ca sunt liberal? asta-i o eticheta simplu de pus pe parerea oricui nu gândeste ca tine- sau ca voi, creationistii fundamentalisti. Problema este nu cu voi, cei simpli si creduli- apreciez mult onestitatea voastra- ci cu acei care va manipuleaza. Iar asa-zisii oameni de stiinta creationisti, profesionisti ai manipularilor nu sunt din România, ci vin din America, (mai exact de la periferia intelectuala a ei).
Un exemplu:- cel mai de seama exponent al creationismului “stiintific”, Ken Hovind este in puscarie, condamnat pentru fraude masive. Un escroc.
Cartile creationiste, din punct de vedere al unui demers stiintific autentic, nu valoreaza doi bani. Sunt doar o colectie de date luate de ici-colo, împanate cu sloganuri stereotipe si punctate cu versete din Biblie-(ai putea sa-mi recomanzi una mai buna decât “Si totusi Biblia are dreptate”, -carte pe care a trebuit sa o pun jos în momentul când am citit în prefata ca autorul nu are nici o diploma de studii in domeniile pe care le abordeaza- un impostor).
Asta nu înseamna ca daca nu cred in unele din povestirile Bibliei nu cred în Dumnezeu, -si ca discreditez tot ce scrie in ea. Dar nu faceti din Biblie ceea e nu este! Voi, interpretând Biblia, faceti o greseala mare: confundati cuvantul “inspirata” cu “dictata”! Si este o mare diferenta. Daca poezia lui Eminescu ma inspira, asta nu înseamna ca, facând o poezie inspirata de el, o voi putea semna cu numele lui! Doar daca mi-ar dicta-o, numai atunci ar fi a lui.
Nici un om de stiinta din mediul academic international nu subscrie ipotezei creationiste fundamentaliste. Toti cei care propaga aceste teorii vin din universitati confesionale dubioase, din zona Bible-belt.
Unul din cei mai mari si influenti apologeti crestini ai sec. XX, C.S.Lewis,- este departe de a fi un creationist fundamentalist! Si el este unul dintre cei mai citati gânditori crestini de catre evanghelici.
Eu stiu si sunt de acord ca intelectul nostru e limitat, avem nevoie de credinta, si doar prin credinta Dumnezeu se lasa descoperit. Dar asta nu înseamna sa ma încapatânez a crede aproape orice si a gândi la un nivel prestiintific lucruri pe care si un copil de 10 ani le întelege!
Si fii pe pace, astea nu au nici o incidenta asupra mântuirii mele, sunt sigur de asta!
Dar te poti ruga pt. mine daca te îndeamna inima, m-as bucura! ”

2.Dumitru către vesteabuna (5 iulie 2011, ora 15.12)
”si scuza-ma pt. diacritice, dar aici unde sunt nu le am pe toate la îndemâna. Stiu ca esti scrupulos in asta…”

3.Dumitru către vesteabuna (5iulie 2011, ora 17.14)
”Un schelet de dinozaur, pt. ca sa se fosilizeze (adica materia osoasa din care e constituit sa se mineralizeze, sa fie penetrata de materia calcaroasa din jur) are nevoie de câteva milioane de ani. Asemenea fosile exista cu miile. Este un proces f. lent dar care este real, masurabil, studiat de oameni de stiinta si e imposibil de accelerat.
Acum se ridica întrebarea: au existat acele animale, acum câteva milioane de ani? Eu cred ca da.
Atunci ce facem cu Geneza?
… Cineva, care crede in creatie asa cum e prezentata in Genesa explica asta în felul urmator: Eu cred ce spune Biblia, nu ceea ce descopera arheologii în pamânt. Asa ca dinozaurii nu au existat! Doar ca Dumnezeu a creat acele schelete ale lor si le-a pus în pamânt, pt. a ne pune credinta la încercare sa vada: credem Biblia sau nu?
Vreau sa specific ca acea persoana era un martor al lui Iehova.( Martorii împartasasc acelasi crez fundamentalist in ceea ce priveste ineranta Bibliei: Biblia= Cuvântul lui Dumnezeu de la A la Z, fara nici o eroare, adevarata si conforma cu realitatea istorica ìn tot ceea ce afirma.)
…Eu nu vreau sa minimalizez Biblia, rolul si influenta acestei carti in formarea civilizatiei noastre este imens. Dar a pretinde ca este o carte DICTATA de Dumnezeu (asta presupun de fapt fundamentalistii când spun ca este Cuvântul Sau) -in loc de a spune ca este o colectie de carti inspirate de Dumnezeu dar redactate totusi de oameni, trecute prin filtrul lor de cunoastere si întelegere a lucrurilor, cu unele greseli si stângacii inerente si deasemenea contradictii- este o eroare din punct de vedere intelectual.
Multumesc pt. ca vei posta aceste rânduri, chiar daca vin în contradictie în unele privinte cu ceea ce crezi Domnia ta, -crez pe care îl respect profund!”

Cei ce ucid trupul(mi-am citit dosarul de la securitate, (1))

      ”Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă” Matei 10:28
Ani la rând în comunism acest verset mi-a fost ca motto.
Niciodată, nici în timpul comunismului, nici după aceea, n-am avut iluzii cu privire la cei ce ne ”conduceau”, aveau puterea sabiei, a uciderii trupului.
Nu accept că cei mai bătrâni ca mine nu știau. Tata știa și mi-a spus-o des: ”ai grijă cu ăștia că-s criminali”. Dar tata nu m-a   oprit. Nu mi-a inoculat frică, ci curaj cu prudență. Nu cred nici în inocența celor ce le țineau isonul, aparenta lor ignoranță se va dovedi la judecată că a fost una criminală.
Am fost să-mi văd dosarul de la securitate. Da, omul meu dinafară avea dosar la securitate. N-a fost o supriză să-mi dau seama, mai ales după tot ce am citit în ultimii ani. Când am fost sunat să vin să-l văd m-a cuprins însă o mare  bucurie.
Pe drum însă mă gândeam: ”ce rost are? Nu scrie să nu judecăm nimic înainte de vreme?  Sunt cauze închise, probe adunate iar ziua judecății încă n-a venit.” Dar chiar cu riscul că voi fi fost socotit firesc și că umblu în felul oamenilor(carnal), mi-am zis că acesta să fie cel mai mare păcat al meu. Mai era ceva, erau lucruri dinăuntru, oameni care încă trăiesc și au vândut pe frați, ei trebuiesc confruntați (între 4 ochi) cu o realitate de care s-ar putea pocăi.
Când am ajuns și mi s-a pus dosarul  în față, 5 minute n-am putut să-l deschid, m-am rugat doar și m-a năpădit un sentiment de bucurie și o stare de slavă. Apoi am început să citesc. M-am întâlnit chiar cu perioada din viața mea, când Dumnezeu m-a scos din starea de ”mecanism”, de piesă religioasă, m-a înviat și m-a pus în Trup, ”acolo unde ziduri nu mai sunt.”
Căutam părtășie, căutam zidire, căutam acea stare în care dragostea crește, adunam oameni în jurul meu, vorbeam cu străini, cântam pe tren, organizam studii biblice. Cei de afară vedeau ”dizidențe”, vedeau acțiuni ostile, subversive. Descoperisem o metodă ”făcubilă” de multiplicat, am folosit-o. Am mai descoperit una. Urma să scot o revistă și am împărtășit ideea mea cu unu-altul. Am făcut probe și le-am răspândit. ”Iuda” a fost la post și m-a vândut repede. Am avut un Iuda al meu, unul personal. I-am pus pe jar:”… cele două materiale originale se fotocopiază și se pun în circuit. Numitul ….să fie luat în lucru organizat, stabilite legăturile și relațiile, văzut despre ce revistă este vorba….”

Mi-au citit scrisorile. Acele frământări ale noastre le-au copiat DE MÂNĂ ofițerii din scrisorile pe care le trimiteam soției mele, ea mie, altor frați sau ei mie. Oameni în toată firea urmăreau un copil pentru niște cuvinte pe o hârtie, aveam 22 de ani. Mi-au dat nume conspirativ. Unul frumos.
Au făcut un plan de măsuri. Oameni mari cu minți de copii, sărmanii de ei. Am fost urmărit la serviciu, acasă, scrisorile, poate și telefonul, un informator de ocazie și unul înfiltrat ”pe lângă obiectiv”. Am fost ”influențat pozitiv” și am renunțat. ”Paznicii cetății m-au bătut, mi-au luat vălul.” Ce bine că mi-au luat vălul. Eu îl căutam pe Iubitul meu, fără văl Îl văd mai limpede.

Înțepenisem pe scaun când am terminat de citit. Nu era mult, mi s-a deschis dosar în iulie 89, cu 5 luni înainte de revoluție.
Întrebări ce-mi sunt puse des:

1.Cum ți-ai dat seama că ai dosar?
2.De ce te interesează să știi?
3.Acum că știi, ce-o să faci?
4.Pe cine ai găsit acolo?
5.Ce o să le zici celor ce te-au vândut?

În această postare nu intenționez să răspund la toate aceste chestiuni. Le voi lua pe rând. Următoarele postări vor avea, cu Voia lui Dumnezeu acest subiect, al trecutului dezgropat de niște file care n-am crezut că există. Voi folosi citate din ce am găsit acolo, nu voi publica nume proprii (e plin), nu voi deconspira pe nimeni. Voi deconspira doar ”starea de spirit”(expresie cam comunistă) de atunci, excelent păstrată de acele foi. Fragmentele copiate din scrisori (copiate DE MÂNĂ) cu un scris deosebit de citeț (cumnatul meu din State a întrebat uluit: ”Cum ți-au înțeles scrisul, men?”) păstrează atmosfera. Am și scrisorile originale(cele primite sau cele trimise soției), poate chiar toate, dar ce e frumos în dosar e felul cum au selectat din ele paragrafe care să mă transforme într-un monstru, un fel de organizator de conspirații la scara națională…tot felul de lucruri rele și neadevărate. Nu voi publica tot dosarul, sunt și lucruri personale, oamenii scriși acolo  trăiesc toți, chiar și ofițerii, nu poți să supui judecății evenimente asupra cărora nu ai viziune deplină.
Pe cât posibil, voi căuta ca aceste postări să fie spre Gloria Domnului, Cel care a lucrat în mine (în noi) ce I-a plăcut, m-a dus pe drumul Lui și m-a apropiat de El în dragoste. Așa judecam atunci, așa judec și acum, așa MĂ judec când stau înaintea Lui.
Mă rog ca Dumnezeu să le dea atât celor ce au jucat rol de topor cât și celor ce au fost cozi de topor  HARUL POCĂINȚEI neîntârziate, iar celor mulți care am fost urmăriți  partea de bucurie care va fi împlinită de bucuria desăvârșită a arătării Lui.