Protejat: Înregistrare adunare 26 octombrie 2014

30 Noiembrie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Puțin aluat(3)…iubirea de bani (nemunciți), despre clerici și banii dați lor

30 Noiembrie 2014

”Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele” 1 Timotei 6:10 (GBV)

După cum am arătat în prima postare din această serie, dospirea plămădelii se face cu ”puțin aluat(ferment)”, acesta este o imagine pentru a învăța că puțină învățătură rea, strică tot mersul vieții, îl dospește spre activități multe, dar greșite, goale, ca găurile din pâine. (Iar pâinea este o imagine a adunării, ne privește pe noi toți cei care credem, ”noi toți suntem o pâine”, contează dacă suntem azimă sau dospitură.)

În a doua postare din această serie am arătat că introducerea învățăturii rele se face ”pe furiș”, nu pe față ci tiptil, pe ascuns.

Acum vreau să arăt cum susținerea plămădelii (învățăturii rele) are un motiv foarte omenesc, foarte josnic chiar: dragostea de bani fără trudă, câștigul nemuncit. Vreau să scriu despre popii plătiți, despre plata popilor, despre slujbe pe bani, despre bani pentru slujbe , despre toată această industrie tot mai deșănțată, tot mai pe față, care transformă învățătura în papagalism, îl transformă pe om în plătitor de impozit religios, transformă biserica într-o firmă și pe Dumnezeu într-un mare patron de Mall, de centru Comercial unde mergi să cumperi produse și servicii religioase. Totul are taxă, tarif, cotă, preț și unitate de măsură în bani în această lume pe dos, lume sucită, religie ”dospită” din puținul aluat (al justificării că ”cine vestește evanghelia să trăiască din ea”), de fapt crescută din nevăzuta dar adânca rădăcină a iubirii de bani. Oamenii înșelători (aici intră popii plătiți de orice culoare religioasă: preoți, pastori, reverenzi, învățători salarizați, sponsorizați sau zeciuializați, toată religia care oferă fast și cere bani) vor persista cu fanatism în învățăturile ce nu contrazic câștigul lor și vor contrazice virulent acele învățături care combat câștigul lor.

Dragii mei, vă invit să faceți o deosebire în mintea voastră între două feluri de oameni care vorbesc(scriu) din Cuvântul lui Dumnezeu: pe de o parte acei oameni care vorbesc fără plată, din dragoste și pe de altă parte acei care primesc bani pentru ceea ce vorbesc. Este o mare, mare diferență. Este diferența dintre argatul plătit și stăpânul de oi sau, iertați-mă, diferența dintre soție și curvă.

”Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sînt ale lui, cînd vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentrucă este plătit, şi nu-i pasă de oi.” Ioan 10:12-13

În practică este mai greu de făcut diferența.

S-o luăm analitic(să analizăm amănuntele).
Escrocul religios
se vede pe sine ca un investitor, va investi în propria persoană și se va ”vinde” celor ce-l cred și vor ”investi” la rândul lor în el. Este un transfer de încredere, ca și cei care cumpără acțiuni la o firmă nouă, ei cred că firma va merge, că prețul acțiunilor va crește și vor primi și dividende din investiția lor. (Diferența este că escrocii religioși nu dau dividende, dau doar speranțe false.) Escrocul religios are mare grijă de propria imagine, se va înconjura cu unelte (uneltele păstorului nebun) pentru a câștiga și menține credibilitate. Neapărat va avea un templu cât mai fastuos, va avea aghiotanți, paradă(coruri și orchestre sau grupuri de…), dacă se poate titluri (dr. dr.), vizitatori de renume, un  amvon înalt și bine garnisit (sau mai nou o estradă largă). Plămădeală dospită. Cu ce aluat(ferment), din ce rădăcină? Din dragostea de bani desigur, nu din dragostea de Dumnezeu, căci în Cuvântul Lui Dumnezeu nu sunt aceste lucruri, nici ca porunci, nici ca îngăduințe.

Cum colectează banii?
Prin mai multe mijloace, vizibile și mai puțin vizibile.

1.Colectele publice. La fiecare întâlnire: trecerea farfuriei. De aceea e bine să fie cât mai mult întâlniri, duminica două, nu una mai lungă, ar fi penibil să faci două colecte la o singură strângere, dar colecte se fac și joia, și marția.
2.Zeciuiala. Mare nelegiuire, să dea omul 10% strict la biserică. Lunar. A devenit normă. Chiar dacă ”să zicem” ar trebui să dea la biserică(deși nu e așa), pentru popi cuvântul ”cât a hotărât în inima lui” nu înseamnă nimic. Au răstălmăcit și Noul și Vechiul Testament. Ne putem aștepta ca în rest să le tălmăcească bine? Nicidecum. Să ia omul din salariul (și acela mic) sau pensie(cum e) 10%, să pună în plic și să-l dea lui popa… Hei!!
3.Sponsorizările. Astea-s taxe religioase tot așa de nevăzute, de necentralizate și de neraportate nimănui ca iubirea de bani ce le râvnește.
4.Donațiile. ”casele văduvelor le mănâncă” Luca 20:47   Știți care e cea mai bogată instituție din lume? Nu vreo firmă sau vreun stat! Este biserica catolică! Știți care e principala sursă de venit a bisericii catolice? Văduvele. Văduvele bogate, chiar dacă nu mai atrag prin tinerețea și frumusețea lor, atrag prin contul lor și proprietățile moștenite, ele devin victime unui manipulator (neapărat necăsătorit): preotul catolic, care dirijează situația ca în testament să fie trecută biserica.
Mai sunt forme ”legale” de furat bani prin cuvântări, vânzare de muzică, de carte și mai ales în lumea mai idolatră, de obiecte religioase, iar dacă oamenii sunt întunecați de tot, aceste obiecte sunt ”sfințite”(și astfel devin brusc mai scumpe) ca lumina ”sfântă” de la Ierusalim. Nu asupra acestor variate mijloace vreau să insist, ci la faptul că în spatele lor stă ”puțin aluat”: în acest caz iubirea de bani.
V-am rugat să faceți o deosebire între cei pe care-i ascultați(citiți): dacă vorbesc pe bani sau nu. La cei ce vorbesc pe bani neapărat se va simți mirosul acestui aluat: iubirea de bani. Aluatul e mic (mai ales la început), dar dospește. Capela devine templu, adunarea devine biserică, părtășia devine program, pentru a atrage mulțimi tot mai mari, dar scopul ascuns rămâne și…miroase, cine încasează finanțele.

Toată prefăcătoria care crește din acest aluat, deși poartă alte etichete, care mai de care mai virtuoase, ascunde în sine fermentul, germenele nevăzut.
Am scris pentru tine dragul meu care ai citit până aici (mulțumesc)….
Vrei să trăiești câte zile ți-au mai rămas plătind dijmă ca iobag religios pe feuda stăpânitorului de moșii sufletești, să le dai zile de clacă și zile de jug (ca strămoșii noștri slujind la grofi), să-ți dea în schimb învățătura fermentată a limbajului ce atrage mulți naivi? …și să aștepte și laude pentru asta.
Să-i vezi cum se mănâncă între ei după ”membri” și să fi și tu unul? Vrei asta?
Ai o singură viață.
Dacă ești preot (suntem o preoție împărătească) tu trebuie să slujești, tu personal trebuie să aduci jertfe duhovnicești, (nu să plătești pentru servicii religioase), deci evită cât poți ”mallurile” acestor afaceriști, ocolește tarabele acestor escroci.

Cu subiect asemănător:
Mai întâi hoț, pe urmă trădător, despre pastorii plătiți.
”Ați făcut din Evanghelia mea o meserie…!” Meditații de fratele Niculiță la Matei 7:23
De ce nu facem servicii clericale?

cu drag


Protejat: Înregistrare adunare 19 octombrie, cu fratele Matei de la Galați, (după mai puțin de o lună fratele Matei a plecat la Domnul), fr. Matei min 13 și min 1.21

30 Noiembrie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Înțelepciunea conflictului

27 Noiembrie 2014

Scopul lui Dumnezeu pentru noi ca adunare este ”ca înţelepciunea atât de felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscut acum, prin Adunare, stăpânirilor şi autorităţilor în cele cereşti.” Efeseni 3:10

În alt loc scrie de un conflict spiritual: de luptat ”… împotriva stăpânirilor, împotriva autorităţilor, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutăţii în cele cereşti.” Efeseni 6:12(GBV)

E vorba de un război, de o confruntare, de o tensiune, cum spunea poetul:
”În lume-aici ca-ntr-un surghiun
trimis e sufletul spre luptă,
dar ca s-ajungă drept şi bun
se cere jertfă ne-ntreruptă.” TD

Dumnezeu a ales Adunarea ca mijloc de arătare a înțelepciunii Lui.
Înțelepciunea se arată cel mai bine în lucrare, dar mai ales în luptă.
Un meseriaș, un mecanic, un medic își arată înțelepciunea din lucrările lor.

” Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei” Matei 11:19

În orice război, un general, un strateg își arată înțelepciunea în conflict, în tensiune, în plan și acțiune. Fără muncă, tensiune și conflict nu se arată nici o înțelepciune.

Dumnezeu a așezat Adunarea Lui într-o stare de tensiune continuă, în dezbinări și ocări, în lupte și înșelătorii, în mijlocul multor persecuții și amăgiri, tocmai pentru ca în mijlocul acestui asediu să-Și manifeste Înțelepciunea.  Fără luptă, conflict sau muncă nu se poate arăta nici o înțelepciune.

”Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei. În ea se afla un om sărac dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac.” Eclesiastul 9:14-15

Adunarea este mica cetate.
Noi suntem acei oameni puțini.
Împăratul puternic este Diavolul.
Omul sărac dar înțelept este Domnul Isus. ”El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” 2 Corinteni 8:9

Să nu ne mirăm dacă fiind creștini, fiind în Adunare (cetatea cea mică) suntem asediați de o armată puternică de tensiuni, amăgiri, falsități și intrigi, căci avem în mijlocul nostru pe Cel Sărac dar înțelept, care scapă cetatea cu înțelepciunea Lui.

Nu s-ar arăta înțelepciunea acelui sărac fără ca cetatea să fi fost asediată. Să fim conștienți că plasele de tensiuni, dezbinări, falsități și lupte care ne încâlcesc sunt împresurarea împăratului puternic, sunt marile întărituri ridicate(îngăduite de Dumnezeu) tocmai pentru a arăta marea înțelepciune care le va învinge.

Când apare conflictul, să nu căutăm compromisul, ci opoziția: ”mustră, ceartă îndeamnă…!” zice,  nu…”acomodează-te!”
Când intră amăgitorul în Adunare, ridică-te și pune-l la încercare,  dovedește-l mincinos, învinge-l cu Înțelepciunea Celui Sărac, oricât de mari sunt întăriturile care te intimidează și cu care el se laudă!

Dacă evităm conflictul, dacă ne eschivăm, dacă ne compromitem într-o alianță cu cel ce ne era destinat să-l înfrângem, ne ratăm menirea de a arăta Înțelepciunea  Celui ce a spus că ”Credeţi că am venit să aduc pace pe pămînt? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă desbinare. Căci, de acum înainte, din cinci, cari vor fi într-o casă, trei vor fi desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei. ..” Luca 12:51-52

Am în minte când scriu de exemplu Alianța Evanghelică, creația unui securist ordinat, dovedit abia târziu ca un manipulator de clasă. El a fost detronat, creația lui nu.
Personal, prefer să văd un baptist, un creștin după evanghelie și un penticostal discutând în opoziție de pe poziții principiale, aducând argumente din Cuvânt (sau pierzând fără Cuvânt)…

”căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la iveală cei găsiţi buni între voi.” 1 Corinteni 11:19

…decât rușinosul spectacol al clericilor care se ”acceptă” unii pe alții pentru că toți iau bani, fiecare predicând la el și la cultul celălalt și toți tac mulțumiți, nu vor să facă valuri în aceste ape tulburi. Cristos este trădat de așa-zișii proclamatori ai Lui pentru un pumn amărât de arginți.

Nu că dacă Cultele respective ar fi independente ar fi mai bine, cultul însuși (oricare) e împresurarea împăratului puternic și întăritura asediului lui, nu cetatea cea mică. Dar ideea principiului opoziției care aduce slava pentru care ne-a creat El nu trebuie lăsată să moară în închisoarea de idei a principiului compromisului numit alianță și a dezertării de la adevăr și ascultare numită fals: dragoste.

cu drag


Protejat: Înregistrare adunare 12 octombrie 2014

22 Noiembrie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Christianopolis: … iluzia guvernării perfecte

22 Noiembrie 2014

A fost o carte scrisă prin anii 1600, așa se numea: Christianopolis (orașul creștin):

christianopolis

Cartea este o descriere cu amănunte a planului unei cetăți (societăți, guvernări) perfecte. J. V. Andreae, teolog protestant (”evanghelic” dacă vreți) a scris-o. Cartea a influențat mult gândirea administratorilor și constructorilor de cetăți după el. Un oraș construit după ideile din această carte este Freudenstadt, din Pădurea Neagră, Germania: străzi în patrulater, o piață largă cu pomi în mijloc, biserică, școală, primărie, judecătorie, etc. raiul pe pământ. Orașele protestante din Europa și din America i-au urmat planul.

freudenstadt

Andreae n-a fost singurul, puțin înainte de el a fost călugărul Campanella cu cartea Cetatea Soarelui. De data asta cetatea avea forma de cerc, probabil după ideile lui s-a construit în Banat după 200 de ani satul șvăbesc Charlottenburg.

charlottenburg

Cu o sută de ani înainte de Andreae, Thomas Morus scrisese Utopia, cu același subiect. Utopia era numele unei insule în carte, dar a a ajuns să însemne pentru noi visare, irealism.

Cu 2000 de ani înainte, Platon a scris Republica, tot despre o guvernare perfectă. Recent au încercat comuniștii și au eșuat.

O altă încercare de societate perfectă, de cetate creștină a fost Herrenhut, aici străzile au forma unei inimi care înconjoară casa de adunare a fraților: Brudergemeinde.herrnhut

Au rămas încercările: orașe cu străzi aliniate dar cu oameni dezaxați, cu piețe largi în formă de inimă în care se plimbă oameni cu inimi înguste, cu biserici mari dar fără oameni.

Mă mai gîndesc la coloniile hutterite, la comunitățile de frați închiși, de menoniți, de amiși.

Încercări de a crea pe pământul ”pe care acum este necaz” un loc fără necaz.
Încercări iluzorii de a înjgheba o cetate fără dezbinare în vremea despre care Domnul Isus a spus că nu va fi nici o casă fără dezbinare ”din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinați împotriva a doi și doi împotriva a trei”. Dezbinarea este normalul pe pământul pe care acum gemem apăsați.

Cum e normal, ce să urmărim, spre ce să ne tânjească gândul, spre una din fomele de cerc, pătrat sau inimă din pozele de mai sus? Nicidecum. Să nu așteptăm o guvernare perfectă, nu există o guvernare care să ofere subvenții de fericire, pace și belșug guvernamental. Guvernanții sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru binele nostru, puși acolo de Dumnezeu. Ei fac o treabă grea și periculoasă, la câtă răzvrătire este în mințile oamenilor (vedeți comentariile știrilor) dacă n-ar fi o guvernare de fier, lumea nu s-ar teme și ar fi numai răscoale. Oamenii se tem de ”sabie”. Să ne rugăm pentru guverne.

Oamenii au așteptări mari de la politicieni, dar Scriptura ne cere doar să nu pretindem, să ne rugăm pentru ei și să plătim taxele. Așteptări să avem de la Domnul, moștenirea noastră e scrisă în Testamentele Lui, nu în platformele electorale ale partidelor.

Mă rog și pentru președintele nou ales, m-aș fi rugat și dacă ieșea celălalt (mai greu), dar când văd entuzismul confraților mei de blogărit față de un președinte ”evanghelic”, mă duce fără să vreau gândul în urmă cu 450 de ani, de când n-a mai domnit pe meleaguri valahe nici un domnitor ”evanghelic”. Atunci a fost unul: Despot-Vodă.

Oameni buni, lăsați politica și întoarceți-vă la Scriptură, lăsați drojdiile și urmați uleiul!

Cât trăim pe pământ singurele certitudini sunt: crucea, ura lumii și dragostea Domnului.

Iluzia guvernării perfecte ne învălmășește(încețoșează) mintea, să nu mai vedem aceste trei lucruri clare.

Noi așteptăm din ceruri pe Domnul Isus Cristos, așteptăm răpirea!

Mărit să fie Domnul!


Protejat: Înregistrare adunare 5 octombrie 2014

21 Noiembrie 2014

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos: