Marea teroare, Rusia 1937, uciderea a zeci de mii de creștini evanghelici de către Stalin. Date din arhivele NKVD declasificate, pentru prima dată în limba română, carte pdf, 444 pagini

Dați click pe imagine pentru deschiderea pdf.
Rodul unei munci de arhivist, această carte cutremurătoare dezvăluie ceea ce probabil numai marea Judecată va arăta deplin: o mică frântură din calvarul greu pe care au urcat frații din Rusia secolului 20. Pentru generația născută după 90, chiar și comunismul românesc este istorie veche,  noi, cei trecuți de 50 de ani, simțim un pic mai aproape acele evenimente.

Un exemplu din carte: într-o fotografie din 1929 cu comunitatea din orașul Kolomna, pe bannerul pe care-l afișau în poză stătea scris: „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.” iar un rând mai jos scrie în rusă: „Dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit.”

Vii pe înălțimile Samariei, o altă profeție care se împlinește sub ochii noștri

„Vei sădi iarăşi vii pe înălţimile Samariei; cei ce le vor sădi le vor culege şi roadele.”
Ieremia 31:5

Chestiunea etichetării vinurilor produse în „teritoriile ocupate” a fost ridicată de unele țări (de exemplu Canada) care se opun importului de vin produs în Israel, dar doar importului de vin produs în acele teritorii cucerite în 1967.
Delicat și complicat.

Adică, argumentul acestor oponenți stă în aceea că fiind „teritorii ocupate” cică, nu este corect să se aprobe importul unor produse ca fiind din Israel, când „acolo” nu e Israel.
Desigur că acești umblători după dreptate politică, uită și se fac că nu știu sau nu vor să știe că, și politica, și istoria, și granițele întinse sau retrase sunt supuse Planului trasat de Dumnezeu în cartea Lui prin profeți.

Ieslea ca semn … și alte semne

„Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Luca 2:12
Într-un proces se cer doi martori pentru a valida o informație.
Acești martori trebuie să fie independenți.
Cu cât amănuntele descrise sunt mai exacte sau mai specifice, relatarea este mai credibilă.
Cine a avut nevoie de confirmarea că Isus-ul născut ca copil este tocmai Unsul profețit și așteptat? În primul rând mama lui, Maria.
Maria era cea care știa cu siguranță că n-a cunoscut bărbat și totuși a rămas însărcinată, ea avea nevoie de confirmări că cel pe care L-a născut și-l va crește este Unsul (Hristosul, Mesia).
Pentru cei familiarizați cu simbolistica din Vechiul Testament, apelarea la martori și la semne nu este ceva ciudat, dimpotrivă, de-a lungul istoriei lumii, Dumnezeu a folosit semne pentru a confirma unora sau altora că acolo este intervenția Lui.
Această confirmare (prin semne) a dat o pace deplină celor implicați, a dat credință și perseverență (stăruință, răbdare) prin întreg procesul adesea dureros prin care au trecut.
Să ne amintim câteva semne:
–vacile înjugate la carul ce ducea chivotul, vaci ai căror viței erau închiși în grajd. Vacile n-au plecat spre viței, ci au plecat să ducă chivotul. (1 Samuel 6)
–semnul cu lâna, la Ghedeon (Judecători 6)
–leul care nu l-a mâncat nici pe proroc, nici pe măgar (1 Împărați 13)

De ce nu „țin” nici Crăciun, nici Paște, nici Duminică?

….și desigur nici sâmbătă.
Am fost întrebat de cineva pe net, după ce a aflat că am avut rude care au decedat în ajunul crăciunului, în seara de 24 decembrie.
„De asta nu țineți ziua?” „Mă așteptam să postați ceva despre sărbătoarea nașterii lui Isus, dar… (…moderat…)” era 25 decembrie 2018.
I-am răspuns:
„Nu, nu de asta nu țin ziua.
Nu țin nici crăciun, nici paște, nici duminică pentru că așa m-a învățat apostolul de care nu ascultă cei ce le țin: „voi țineți zile, luni, vremi și ani, mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi!”
Pur și simplu cred că ceea ce au scris apostolii este inspirație de sus din cer, de la Cel ce s-a suit în cer și a turnat „ce vedeți și auziți”.
Iar Cel ce s-a suit în cer este Cel despre care a scris Moise că dacă cineva nu va asculta de acest Proroc, i se va cere socoteală.
„Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe cari le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.” Deuteronom 18:19
Eu vreau să merg la Dumnezeu cu dosar curat, am trecut pe la Mediator și mi-a arătat că trebuie să am grijă de fiecare paragraf și elimin capetele de acuzare împotriva mea.
Ce ați fi vrut să vă scriu, despre semnificația crăciunului?
Să scriu ceva „gânduri” care să prindă la mulțimea preocupată de sughițuri, râgâieli și mai nou mahmureli?
Aseară am ascultat vorbirea lui Aurel G. despre plecarea americanilor din Siria, despre cum se așează armatele lumii în nordul Israelului, exact în conformația văzută de Ezechiel (8) acum 2500 de ani.
Am ascultat pe Netanyahu făcând apologia sionismului evanghelic, am citit mult despre Isaac Newton, marele savant, fizician și matematician, dar și un vizionar și un cunoscător al Bibliei de excepție, a fost primul sionist, iată ce se scrie despre el:
„În calitate de creștin avea opinii teologice neortodoxe, fiind adept al profețiilor făcute în baza Bibliei…..Newton s-a exprimat public contra acceptării catolicilor la Trinity College, opinie pentru care risca o pedeapsă considerabilă, de care a scăpat ca prin minune (regele din acel moment era catolic)……Newton a fost un protestant ascetic care credea cu fanatism în Sola Scriptura, era eretic și ocultist.[9] Profesorii universitari de la Trinity College erau obligați sa devină preoți, iar el a obținut de la rege scutire în aceasta privință (pentru Newton a deveni preot anglican era apostazie, el compara preoții trinitari cu ucigașii).[9] Trebuise însă să țină o predică, ocazie pe care a folosit-o pentru a înfiera catolicismul pentru curvie spirituală și idolatrie.[9] A murit refuzând sa fie împărtășit de biserica apostată (așa considera el Biserica Anglicană)…..”
Se spune despre el:”În ciuda faimei ca om de știință, Biblia și nu natura au fost cea mai mare pasiune a lui Isaac Newton. El a dedicat mai mult timp Scripturii decât științei. El a spus: „Am o credință fundamentală în Biblie ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, scris de cei care au fost inspirați, studiez Biblia zilnic.”
Cam așa socotesc și eu că e drept, să acordăm mai multă importanță profețiilor decât obiceiurilor.
Stau cu ochiul în Biblie și cu urechea la știri.
Mare parte din știri sunt relatări despre forme fragmentate ale urgiilor sau urgii întregi, urgii care se derulează, urgii care se termină și urgii care încep. Comunismul, migrația, chiar securitatea de care mă acuzați că scriu prea des, nu sunt decât părți ale acestui val de pedepse venite peste o lume care ține crăciun, paști, zile și diete, unii bagă în stomac de toate, alții zic că doar de unele, dar nu-și bagă în cap nici profeții, nici temeri, nici așteptări, nici credințe.
Ca și cum capătul de intrare al tubului digestiv ar fi mai important decât intrarea în gând, fără să vadă că precum capătul de ieșire al unuia face doar ceva mirositor, nici al celuilalt nu face altceva mai onorabil fără o severă filtrare lăuntrică.
Așa că dacă vreți gânduri despre crăciun deschideți Facebook-ul, aici este blog de învățătură și mărturie creștină.

După 30 de ani, o stare de confuzie profețită

motto 1: „Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, că să nu mai bei din el! Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!» Isaia 51:22-23
motto 2: „Starea cea de om începe de la conștiință-n sus,
cei fără de conștiință sunt orice, dar oameni nu-s” T. D

21 decembrie 1989, acum fix 30 de ani.
Aveam 22 de ani, eram căsătoriți de un an jumate, aveam un copil de 5 luni și trăiam într-o lume clară: alb-negru, la contrast maxim.
Tot ce era venea din vest era alb, tot ce era la noi era negru.
Comunism=negru, capitalism=alb.
Ateism=negru, creștinism=alb.
N-aveam confuzii, sau ni se părea că n-avem.
Locuiam în Cluj, unde e acum MacDonalds-ul din Mănăștur.
Așa arăta atunci locul:

Țin minte că acum 30 de ani, la 1 mai 1989 am organizat cu alți tineri creștini o „întrunire pe țară”, la Oradea.

Eram tineri din mai multe părți, adunați după o planificare pe care noi am crezut-o secretă. În poza de mai sus suntem pe câmpul de la Felix, de lângă stațiune.

Hristos și Isus

Despre Hristos scrie Vechiul Testament, despre Isus scrie Noul.
Isus este un nume, Hristos este un titlu, un grad, o denumire, nu un nume.
E diferența dintre Vasile sau Nicolae, care sunt nume și „candidat” sau „președinte”, sau „moștenitor de tron (prinț)”, care sunt titluri.
Hristos este un titlu, denumirea unei investiri, chiar asta înseamnă: Cel investit, Cel Uns, Unsul: Mesia în ebraică și Hristos în greacă.
Dar de ce să vorbim în greacă?
(Că ne place să confuzăm și să rămânem confuzi? Confuzia asta nu angajează. E comodă, ca prostia, nici nu știi când o ai, dar după ce scapi de ea, te bucuri.)

HAI SĂ VORBIM ÎN ROMÂNEȘTE, SĂ TRADUCEM CE TREBUIE TRADUS.

Dacă traducem Hristos cu Unsul, Noul Testament începe să capete sens.
Și începe să se lege de Vechiul.
Pentru că în Vechiul scrie mult de Unsul.
Cât de mult?
Fiecare carte.

Cristian Moisescu, Cluj, 2013

Pun aici, acum după 6 ani de la vizita sa la noi și la aproape 3 ani de la plecarea spre casă, înregistrări de la vizita lui Cristi Moisescu la Cluj, în Decembrie 2013.
Fiu al fratelui Vasilică Moisescu, „conducător” de lot de pușcăriași, numiți de temniceri: „moisiști”, după numele lui, Cristi cum era cunoscut de apropiați, a fost ales primar în Arad, după revoluție.
În egală măsură bârfit și respectat, hulit de hoții cărora ani de zile le-a stricat planurile și respectat de arădenii cărora le-a lăsat două universități, Cristian Moisescu a fost un nonconformist în tot ce a făcut, scris și vorbit.
L-am cunoscut puțin pe Cristi, la insistențele fratelui Aaron Mladin, (care l-a și botezat de altfel în Mureș) și îmi amintesc cum ne-am dat întâlnire la un colț de stradă și a venit cu bicicleta. Până la o cantină obișnuită (semisubterană), unde ne-am dus să mâncăm a fost oprit de câțiva cetățeni să-i spună păsurile și necazurile, deși nu mai era primar.
A legat bicicleta afară și ne-a dat mult timp.
La Cluj a vorbit despre prietenul lui Ioan Alexandru, despre profeții, despre Apocalipsa și atunci m-am vindecat de calvinism.
Nu se putea ca texte cu atât de multe legături și corelații istorice și profetice să le scoți din găoacea lor și să inventezi o teologie fără Israel. (Căci asta este calvinismul: noi și curcubeta noastră, hai să vedem cum va fi nimicită cetatea?) Convingerile lui Cristi m-au convins că ceea ce până atunci a fost o declarație (credința în răpire sau revenirea lui Israel în țara lui) nu se potrivea cu calvinismul dat de citirea fugitivă a Bibliei.

O, de mi-ar fi capul plin cu apă

Înregistrare din adunare 24 noiembrie 2019.
Despre întristări necesare.

Matei 27

Postări corelate:
https://vesteabuna.wordpress.com/2014/06/19/cine-mi-va-da-lacrimi-de-zdrobire-adaptare-din-limba-rusa/
https://vesteabuna.wordpress.com/2013/02/08/cu-lacrimi/

Sst, sst, Aliyah (Exodul din România. )

Citiți tot serialul:
1. „Alyah, DaDa”, un film despre exodul evreilor din România în anii comunismului și nu numai (introducere)
2. Sst, sst, Aliyah. De ce nu s-a știut mai nimic despre felul cum evreii au plecat din România între 1949-1989?
3. Zalman Robinson ,”fratele împărătesei”. Primul val: 1959-1952, peste 100000 evrei plecați.
4. Henry Jakober și turmele lui de răscumpărare. Al doilea val: 1959-1967
5. Shaike Dan, un „Moise” modern care a dus în Israel peste 600.000 de evrei. Al treilea val.

Procesul de reîntoarcere a evreilor în țara lor veche, în Israel, a început în secolul 19 și continuă în zilele noastre, se numește în evreiește Aliyah (ridicare, suire) după textele biblice vechi care îndeamnă: „să ne suim” la casa Domnului, în Ierusalim.
Un exemplu de text biblic: „Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: «Sculaţi-vă să ne suim în Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru!» ⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: Strigaţi de bucurie asupra lui Iacov, chiuiţi de veselie în fruntea neamurilor! Înălţaţi-vă glasurile, cântaţi laude şi ziceţi: «Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, pe rămăşiţa lui Israel!» ⁸ Iată, îi aduc înapoi din ţara de la miazănoapte, îi adun de la marginile pământului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii; o mare mulţime se întoarce înapoi aici! ^9″ Ieremia 31
Pe acest blog eu scriu despre acest proces și îl explic în cea mai bună lumină: lumina profețiilor biblice, lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu care a creat totul acum 6000 de ani și care își desfășoară istoria sub ochii noștri , El i-a numit pe evrei martorii Lui.
Privind la evrei, citind Biblia și cugetând cu cumpăna unei gândiri drepte, Îl înțelegem pe Dumnezeu.
Înțelegându-L, Îl iubim mai mult, Îl admirăm în toate lucrările Lui.
Iubindu-l, ne supunem Lui cu drag și cu plăcere, ne facem robi Lui, Stăpânului și Tatălui nostru și supuși fiind Lui, îi facem lucrul, dar ca robi.
Am început să scriu despre Aliyah din România, despre exodul evreilor din România.
Cum a fost posibil ca în timpul dictaturii comuniste, să plece 400.000 de evrei pe tăcute, pe nesimțite, pe neștiute?
Citind și căutând izvoare istorice, am găsit motivul.
Dar mai întâi trebuie să vedem piedicile, motivele de a le se fi refuzat emigrarea, exodul, aliyah, căci sunt mult mai multe decât de a li se fi permis.
Trăim vremuri biblice, apocaliptice.
E incredibil, dar unul din motivele pentru care românii au oprit pentru un timp emigrarea evreilor din România, a fost ca pe vremea primului exod: „faraonul” Egiptului.
De fapt, evreii din Israel au făcut pentru un timp scurt o greșeală mare , prin 1958 când s-a reluat exodul, ei anunțau la radio în fiecare zi câți ingineri, doctori și specialiști au venit din România. Acest lucru a scandalizat pe egipteni.
Iar „faraon” în Egipt în anul 1958 a fost Nasser: Gammal Abdel Nasser, 

Președintele de atunci al Egiptului.
Ion Gheorghe Maurer explică astfel opoziția „faraonului” față de exodul din România:

„Ambasadorul lui Nasser vine la noi şi protestează împotriva plecării evreilor din România, susţinând că furnizăm soldaţi Israelului.

Noi îi spunem că nu e adevărat, că vor pleca doar bătrânii şi infirmii. Atunci ambasadorul ne spune: «Pe cine să credem, pe voi sau pe Ben Gurion şi pe Golda Meir?». În fiecare seară, aceştia dau la radio detalii precise privind numărul de ingineri, doctori şi tineri specialişti evrei care au sosit din România în Israel (…). Am deschis porţile ţării noastre şi nimeni nu ar mai trebui să ne descrie drept tâlhari în presa mondială. Dar gestul nostru nu a însemnat nimic. Nu s-a schimbat nimic. Suntem în continuare atacaţi şi descrişi ca tâlhari. Păi, dacă suntem tâlhari când avem porţile închise şi tot tâlhari când le deschidem, atunci preferăm să le ţinem închise şi să evităm problemele pe care le avem cu arabii.„

Ce se întâmplase? După ce, constrânși de împrejurări internaționale (în care e evidentă mâna lui Dumnezeu) asemănătoare urgiilor din cuptorul de fier al Egiptului cu 3000 de ani în urmă, românii au dat drumul la emigrare din nou în 1958, această imprudență a mass-mediei israeliene de a anunța copilărește la radio pe noii veniți, ruina tot planul. Israelienii și-au dat seama imediat de greșeala ce o făceau și au reglat lucrurile printr-o lege specială care a interzis mass-mediei să scrie sau să vorbească despre „exodul din România”. În mare măsură, de aceea n-am știut nimic, în România era cenzura comunistă care oricum interzicea orice știre, în Israel a fost o lege specială pentru exodul din România, legea Sst Sst Aliyah (Sha Sha Aliyah, ebr).
Iată cum a decurs corecția:

„Pentru a şterge amintirea umilirii autorităţilor române şi în schimbul deciziei sale de a permite alyah, Maurer dorea ca presa israeliană să prezinte România mai favorabil. Autorităţile Israelului au fost de acord. ….Golda Meir s-a întâlnit cu reprezentanţi ai presei israeliene şi i-a rugat să fie mai discreţi în privinţa emigrării evreilor români în Israel. …..mass-media s-a conformat, autocenzurându-se pentru a evita un alt scandal care să întrerupă emigrarea. Câteva luni mai târziu, emigrarea evreilor spre Israel a fost reluată.…… porţile se deschiseseră din nou. „Dar nimeni nu a scris despre alyah, şi nici nu a vorbit despre asta la radio sau la televiziune”, …… ,,Knesset-ul a votat o lege specială prin care a trecut în rândul delictelor faptul de a vorbi în public despre sosirea evreilor din România. Această lege a emigrării a primit un nume special, acela de sha-sha alyah (sst-sst alyah).„

Discuția de mai sus a avut loc între Ion Gheorghe Maurer și rabinul Moses Rosen prin anii 1958 în contextul celui de-al doilea val de exod, exod pe care autoritățile române îl vedeau ca o monedă de schimb pentru ușurarea urgiilor economice: embargoul comercial cu apusul, lipsa investițiilor, lipsa tehnologiei, lipsa materialului genetic de calitate pentru ferme și implicit a randamentului scăzut al producției zootehnice pentru export.
Voi arăta aici cum în anii 50 ai secolului trecut, ocupația sovietică și jaful sovietic, cotele, naționalizarea, au transformat România într-o ruină economică, condiții care au făcut ca autoritățile române să aibă o singură „marfă” de export: evreii.

Citiți tot serialul:
1. „Alyah, DaDa”, un film despre exodul evreilor din România în anii comunismului și nu numai (introducere)
2. Sst, sst, Aliyah. De ce nu s-a știut mai nimic despre felul cum evreii au plecat din România între 1949-1989?
3. Zalman Robinson ,”fratele împărătesei”. Primul val: 1959-1952, peste 100000 evrei plecați.
4. Henry Jakober și turmele lui de răscumpărare. Al doilea val: 1959-1967
5. Shaike Dan, un „Moise” modern care a dus în Israel peste 600.000 de evrei. Al treilea val.