Pietrele vor striga – o poezie

Habacuc 2:11 „Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde.”

Luca 19:37         „Si cand S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorasul muntelui Maslinilor, toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a inceput sa laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le vazusera. 38. Ei ziceau: „Binecuvantat este Imparatul care vine in Numele Domnului! Pace in cer, si slava in locurile prea inalte!” 39. Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Invatatorule, cearta-Ti ucenicii!” 40. Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.”

…..gânduri cu care am rămas după ce am vizitat Corint, Micene, Atena, Filipi, Knossos, etc. Şantierele arheologice stau căscate spre soare, pietrele ard, iar sub ele este stancă goală. Istoria lumii e scurtă, tare scurtă, exact atât cât scrie în Scripturi.

Ce ne strigă piatra prinsă-n vechiul zid,
lemnul de la grindă oare ce-I răspunde?
caut să-nţeleg şi-L întreb  timid,
pe Acel ce-n Sine tainele-şi ascunde.

De un veac întreg şi mai bine, toate,
cetăţui şi-oraşe de demult zidite
una după alta fost-au dezgropate
şi mărturisesc azi descoperite
despre un trecut nu prea-ndepărtat,
care limpezit Biblia-l afirmă
că precum e scris s-a şi întâmplat,
vechile ruine numai îl confirmă!

Nu-i demult pământul, de milenii doar,
pietrele din ziduri tot mai tare strigă,
oamenii ştiinţei sapă in zadar,
cautând sărmanii oarice verigă
din al teoriei mincioase lanţ:
cum că anii fost-au milioane-n urmă,
scormonit-au ziduri ghemuiţi în şanţ,
şi mai sunt şi-acuma unii care scurmă!

Oricât ar săpa…altele nu sunt
şi de-ar scormoni întregul pământ;
Cele câte sunt…strigă desluşit
despre timpul scurt, de când s-au zidit
Căci de la potop până la Avram
chiar dac-au trecut secole întregi
n-a trecut mai mult decât doar un neam,
de citeşti atent şi vrei să-nţelegi!

Domnul nu a fost fără mărturie,
de la începuturi nici puţin măcar:
Noe şi Avram, Iosif şi Ilie,
mai întai prin lege,  iar apoi prin Har!
La-nceputuri Tatăl – prin profeţi, apoi,
ne-a vorbit prin Fiul Slăvilor Splendorii
şi venind încoace Duhul către noi,
revărsat ne toarnă glorii după glorii!

Astăzi chiar trăim timpul profeţit:
“dacă ucenicii vor tăcea vreodată
pietrele-or începe a striga” grăbit,
despre Vestea Bună: că-i adevărată!

Mii de şantiere îngrădite-n lanţ,
dezgropat-au multe temelii străvechi
care toate strigă de prin fund de şanţ,
către cei ce au altfel de urechi:
“E adevărată! Să se ştie bine!
E adevărată Biblia în tot!
Binecuvântat fie Cel ce vine,
Împăratul Slavei, Domnul savaot!”

Iată ce vestesc pietrele fierbinţi,
iată ce ne strigă vechile ruine,
chiar de-au adormit ai noştrii părinţi,
noi tot aşteptăm pe Acel ce Vine!
Vremea aşteptării, vremea zăbovirii,
vremea îndelungii Lui răbdări,
le trăim acum! …chiar dorinţa firii,
e răscumpărarea din aceste stări!

Se va încumeta să schimbe vremile!

„…..El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt şi se va încumeta să schimbe vremile, ….” Daniel 7:25

Iata cum sunt prezentate in Biblie vremile:

Eveniment                   Timp

1.Creatia…………..anul 0
2.Caderea in pacat …………?
3. Potopul……………anul 1650+-
4.Babel si impartirea pamantului…..aprox anul 1900 BC
5.Chemarea lui Avram…anul 2050+-BC
…….
n.Intruparea …aprox 4218 AC
…Golgota…..aprox 4254 AC
…rapirea…o asteptam

Aceste etape de timp împreuna cu datele lor, ar trebui sa fie foarte clare și sigure pentru noi creștinii și nu numai, ……pentru toți oamenii.

În locul acestor repere foarte clare, de mici copii am fost infectați în duhurile noastre cu o forma perfidă de persecuție, numită mincinos educație, cu minciuna evoluției, cu reperele de timp schimbate, iata cum:

Evanghelia incepe cu Geneza!

Pentru ca de acolo a inceput si pacatul.
Cel care proclama Vestea Buna trebuie sa se asigure ca cei care asculta cred asta:

…si asta:

Adica se se asigure ca omul nu poate sa-si apere iubirea de sine si traiul departe de Dumnezeu, invocand ignoranta primilor oameni. Vedem din hartile de mai sus, ca Dumnezeu nu s-a lasat fara marturie. Pana la potop: Adam, Enoh. Dupa potop: Noe si fiii lui, au ajuns sa aiba vieti suprapuse cu primul om chemat de Dumnezeu: Avram.
De ce sunt importante aceste harti?
Pentru ca majoritatea oamenilor, (dureros de majoritate) cred alte harti, pe aceasta:

impreuna cu asta:

Desigur daca nu exista creatie, nu exista nici Creator….!
Adevarul ca istoria universului nu are mai mult de 6300 de ani e atat de socant, incat deschide repede urechile ascultarii. Sau vestea ca potopul a avut loc acum vre-o 4500 de ani, sau ca pana acum vre-o 3800 de ani au trait acei oameni de 600-800 de ani, ca impartirea pamantului dupa Eden s-a facut pe vremea lui Peleg (Gen 10:25:”…lui Eber i s-au nascut doi fii,  numele unuia este Peleg, pentru ca in zilele lui s-a impartit pamantul…”), deci de acolo isi au originea natiunile(4000 de ani în urmă), nu „din cele mai vechi timpuri.
Cei care rad la aceasta veste in mod sigur vor rade si la auzirea Evangheliei care are in ea mesajul crucii.
Iar apropierea de Dumnezeu insasi, are ca si conditie: „…cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca EL ESTE….”
La ce i-ar folosi mesajul despre Fiul lui Dumnezeu unuia care nu crede in Dumnezeu?
Sau ce sa faca cu Evanghelia unul care crede in evolutia continua a omului?  Unde s-o plaseze, cum s-o foloseasca? Trebuie facut curat repede in mintile atat de mintite, ca sa fie loc bun pentru o veste buna. Iar minciuna milioanelor de ani e una din cele mai mari miciuni ale tatalui minciunii.
„..fereste-te de…… impotrivirile stiintei pe nedrept numita astfel…”
E atat de ridicola aceasta asa-zis stiinta incat e ridicol si sa incepi sa polemizezi impotriva ei, este o degradare mentala. Argumentele pentru desfiintarea ei sunt prea evidente.
…..ganduri de pe drum, 28 nov 2008…..

„Tine minte Vanea” (12.)

Moartea de martir a lui Ivan Moiseev (11.) „Nu te-ntrista, o frate-nsingurat..”-poezie

Întreaga carte aici.
Citește capitolul anterior.

Va reamintesc că fratele Moiseev a fost român basarabean (moldovean), scrisorile sunt scrise în original în limba română, cu litere chirilice, probabil și poeziile.

Sfârșit.

Întreaga carte, aici.

Moartea de martir a lui Ivan Moiseev(10.) „Despre cele îndurate.” Partea a doua.

Întreaga carte aici.
Citește capitolul anterior.

Am sosit la Simferopol noaptea, la ora 4 – povestea mai departe Vanea. Abia la 9 dimineaţa am fost dus în spitalul militar. Acolo chirurgul m-a examinat, m-a pus să ridic mâna. Mâna stângă s-a ridicat, iar cea dreaptă a rămas nemişcată, înţepenise.
Medicul mi-a examinat umărul şi mâna la aparatul roentgen şi m-a plasat într-un salon. A doua zi iarăşi am fost luat la aparatul roentgen pentru a mi se examina plămânii. Iarăşi am fost dus în salon Şi nu mi s-a spus nimic. În ziua următoare mi s-a ridicat temperatura.
A patra zi seara, era 26 noiembrie 1971, temperatura mi s-a ridicat până la 42 de grade. Să respir nu mai puteam. Mâna dreaptă era rece, nu simţeam nimic. Puteam sta culcat numai pe partea stângă. În timp ce în salon era cina, eu m-am ridicat din pat si am început să mă rog cu voce tare aşa, de parcă mă aflam pentru ultima dată pe pământ. Toţi cei din salon auzeau rugăciunea mea. După ce m-am rugat, m-am culcat şi mai mult nu ţin minte nimic. În dimineaţa zilei următoare m-am trezit la ora 6 şi am văzut că stau culcat pe spate și ambele mâini ale mele sunt ridicate în sus. Mă uit la mâna stângă, e clar că ea poate să se ridice astfel, mă uit la cea dreaptă, nu-mi vine a crede… Mă gândeam că e un vis. Am lăsat încet mâinile în jos. Cea dreaptă nu mă doare!
       Simt că pot să respir usor si liber. Am tras adânc aer în piept de două ori, ce-i asta?! M-am sculat din pat, am pipăit patul. Oare într-adevăr dorm? Am făcut gimnastică. Răsuflu liber!
Atunci am început să mă rog, să-I mulţumesc Domnului. Dar totuna nu credeam că e în realitate. M-am gândit că e vis şi m-am culcat iarăşi.
         A venit medicul de serviciu să viziteze bolnavii. I s-a spus că s-a întâmplat ceva cu mine şi el s-a apropiat îndată de mine. Mi-a propus să-mi măsoare temperatura.
Eu i-am spus: „Nu am nevoie de termometru“.
Atunci el zice: „Ia medicamente“.
„Medicamentele dumneavoastră nu vor ajuta“ -am răspuns eu.
El s-a uitat la mine şi s-a speriat, a gândit că mi-am ieşit din minţi.
„Am Văzut că dumneavoastră nu puteţi să mă lecuiţi i-am spus eu şi m-am adresat Medicului meu, care m-a vindecat în noaptea aceasta“.
          Medicul s-a speriat şi mai tare. Atunci m-am ridicat, am luat termometrul, îmi era şi mie interesant să aflu ce temperatură am. Am luat temperatura e normală, 37 de grade. Medicul s-a mirat şi a plecat.

Moartea de martir a lui Ivan Moiseev(9.), mărturia personală: „Dacă Dumnezeul tău e atotputernic şi El e viu şi poate face totul, atunci să mă lase mâine să plec acasă în permisie, atunci voi crede în El!”

Întreaga carte aici.
Citește capitolul anterior.

…..au discutat cu mine. Am fost pedepsit: să lucrez toată noaptea. Şi eu am lucrat cu bucurie, totodată cântăm şi mă rugam.

A doua zi iarăşi am lucrat. Soldaţii făceau exerciţii de front, iar mie mi s-a dat însărcinarea să spăl podeaua în cazarmă. Cazarma e mare. Trebuie să spăl cu peria și cu săpun. Eu mă învoisem cu toate şi mă bucuram. Şefii au observat lucrul acesta şi, cât timp am spălat, mă chemau ba la unul, ba la altul.

În sfârşit am fost chemat la comandantul diviziei. M-a întâmpinat locţiitorul lui şi am discutat cu el vreo trei ore. La început el striga la mine, apoi a incetat. Eu l-am întrebat: „Îmi permiteti să vă spun câteva cuvinte?“ El mi-a permis gândind că m-a convins de acum şi că îl voi asculta. Dar eu întotdeauna Îl ascult pe Dumnezeu, nu pe oameni. I-am spus: „Aţi strigat degeaba. Nu mă veţi speria cu strigătul“.

După aceasta am fost dus în altă unitate, unde toată ziua a discutat cu mine un colonel. Peste 20 de zile noi am făcut un marş de 500 de kilometri pentru șoferi şi am fost trimişi în oraşul Kerci.

Acolo au început să mă încerce. Prima încercare: 5 zile nu mi-au dat nimic de mâncare. Ei m-au întrebat: „Ai fost vreodată bolnav?“ Am spus: „Nu, eu nu ştiu de spital“. Credeau că peste 5 zile trebuie să mă îmbolnăvesc. Dar nu m-am îmbolnăvit, slavă Domnului! Mă rugam. Medicii m-au examinat la aparatul roentgen, nu mă îmbolnăvisem. Mi-au dat drumul. Au aflat despre lucrul acesta şefii şi au spus: „Daţi-i să mănânce, altfel ne veţi face de ruşine, dacă va muri de foame!“

Eu nu mergeam cu ei în front şi nu cântăm cântece cu ei.

Apoi m-au pus la încercare în alt fel. Era de acum iarnă. Afară era zăpadă, un ger de 30 de grade. Soldaţii dormeau în cazarmă, iar eu eram scos afară si mi se ordona: să stau în frig 5 ore. În uniformă de vară: numai în cămaşă, pantaloni, cizme şi şapcă. Pe ei nu-i interesa cum am să petrec timpul, numai să stau 5 ore afară. Iar eu tot timpul mă rugam, orice termen mi s-ar fi dat. După aceasta mă chemau şi mă întrebau: m-am răzgândit ori nu. Și din nou se repeta aceeaşi pedeapsă. Dar eu nu simţeam frigul. Şefii, dacă ieşeau afară şi stăteau 10-20 de minute, tremurau de frig. Se uitau la mine şi se mirau că nu se întâmplă nimic cu mine pe un asemenea ger. Se întâmpla că toată noaptea stăteam, chiar şi câteva nopţi la rând. Această încercare a ţinut două săptămâni.

Moartea de martir a lui Ivan Moiseev (8.) Ultima scrisoare, ultimul salut

Întreaga carte aici.
Citește capitolul anterior.

13 iulie

Am primit, frățioare, scrisoarea ta și am întârziat cu răspunsul, pentru că a fost o furtună puternică. La Serghei au găsit și i-au luat ilustrate și literatură.

Părinților sä nu le povesteșți îndată. Spune-le: Vanea mi-a scris scrisoare și mi-a scris așa: el, la ordinul lui Isus Hristos, se duce la lupta, iar această luptă e creștină și nu se știe dacă se va întoarce.

Va las că urare tuturor, scumpi prieteni, tineri și bătrâni, un verset: „Fii credincios până la moarte, și-ți voi da cununa vieții” (Apoc. 2. 10).

Primiți, poate, cel din urmă salut pe acest pământ de la cel mai neînsemnat frate al vostru, Vanea.

 

„Nu te-ntrista, ci crede și fii tare:
Domnu-ntunericul din jur va-mprăștia,
Te va-ncălzi cu drag rază de soare
calea grea El iar ți-a lumina.
Chiar norul negru cerul de-ți închide
soarele se-ascunde-n calea ta,
Să nu uiți: Cel puternic e cu tine…”

(Din carnețelul lui Ivan Moiseev.)
Citește capitolul următor.
Întreaga carte aici.

 

Moartea de martir a lui Ivan Moiseev (7.) „..m-am umplut de și mai multă putere..”

Întreaga carte aici.
Citește capitolul anterior.

11 iulie 1972

Vă salut pe toți cu dragostea lui Isus Hristos!

Vă scrie această scrisoare Vanea. Sunt foarte bucuros pentru voi și poate că o să ne mai vedem.

Puteți afla că permisia mi-a fost interzisă în mod categoric. Dar munca pentru Hristos e în toi și nu vreau să mă laud, dar vreau să știți să nu ne uitați în rugăciunile voastre pentru noi.

În seara de 10 iulie Îl propovăduiam pe Isus și s-a pocăit un sol­dat. Eram foarte bucuros, m-am umplut de și mai multă putere.

Nu m-am întâlnit încă cu Serghei. Slavă Domnului pentru toate. Dacă o sa ne întâlnim, am sa vă povestesc amănunțit, dar să scriu nu pot.

…Mai mult, mi se pare, n-o sa mă mai vedeți… dar dacă gândiți să veniți la mine, degeaba. Eu n-am sa uit de voi în rugă­ciuni. Am sa mă străduiesc mult să mă întâlnesc cu Serghei.

Poate că ultima lucrare am îndeplinit-o de-acum.

Primiți un fierbinte salut creștin de la fratele vostru cel mai neînsemnat, Vanea. Transmiteți tuturor salutări. Răspuns nu aștept și vă rog să nu scrieți. La revedere. Cu Domnul, scumpi prieteni.

Mi s-a făcut milă de voi, dar țin minte un lucru: mă duc să împlinesc ordinul lui Hristos.

Salutare de la Vanea.

Citește capitolul următor.
Întreaga carte aici.

„Nemuritorii” de dupa potop

De mai bine de 3 luni imi sta aceasta harta in fata ochilor, deasupra biroului:
Ma fascineaza!
Observati ceva? Primii 3-400 de ani dupa potop, oamenii n-au prea murit. Se tot nasteau, dar nu mureau!
Si nu a fost tare demult….acum 4000 de ani inca traia Sem. Sem(nascut inainte de potop) a fost contemporan cu Isaac. Am convingerea ca toti oamenii nascuti in acea perioada au trait vieti la fel de lungi.
       Imprastierea limbilor s-a facut pe vremea lui Eber (de aici „evreii) si Peleg („pe vremea lui s-a impartit pamantul”).
      Alta concluzie: si primii greci au trait tot la fel de mult, generatiile de dupa ei, tot mai putin. Pe vremea lui Peleg se mai traia 2-300 de ani.
     Cum i-au vazut nepotii si stranepotii(nascuti prin 1900-2000, de la creatie) care mureau la 100 de ani, pe pe stra-strabunicii nascuti mai inainte, care nu mai mureau?
      Nemuritori, nu?
     Iata cum Biblia face lumina in cetoasele legende grecesti, cu zeci de zei si zeite, zisi nemuritori. De fapt „tarziu”-muritori.
d.

PS pentru conformitate: www.bibleworldhistory.com

Moartea lui Ivan Moiseev (6.) „…..aici toți șefii și soldații spun că este Dumnezeu și se tem, căci văd minunile și puterea Lui…”

Întreaga carte aici.
Citește capitolul anterior.

9 iunie 1972

Salutările fiului dumneavoastră curând se vor sfârși, dar, fiind fără putere, vă salut acum cu dragostea lui Isus Hristos și cu pa­cea lui Dumnezeu!

Mi s-a interzis să-L propovăduiesc pe Isus. Am chinuri  și  încercări, dar le-am spus că nu voi înceta să duc vestea despre Isus. Domnul i-a făcut de rușine înaintea întregii unități, fiindcă ei m-au încercat și s-a ridicat soldatul cela, care plecase în permisie, și a povestit despre toate, și a întrebat: „A cui putere a fost?”

…E mult de lucru  și eu mă duc la ordinul lui Isus. Încercările sunt mari și chinurile nu-s ușoare. Am multe de scris, dar nu pot să scriu în scrisori. Aștept întrevederea cu Serghei și să împlinesc ordinul lui Isus.

Acum să nu ne rușinăm să vorbim despre Domnul.

Toți văd minunile și spun: „Cu adevărat este Dumnezeu!” Voi semăna și voi merge înainte cum mă învață Domnul prin Duhul Sfânt și prin îngeri.

Nu va supărați, eu îmi depun toate străduințele în această lu­crare. Și să știți că pentru trup nu e ușor. Aici eu merg la aduna­re, deși mi-a fost interzis. Frații au transmis tuturor salutări, și eu transmit salutări tuturor: la Slobozia, la Ermoclia.

Lui Senea și Galei le doresc să vină la credință și să vadă pu­terea Domnului, că El este. La fel cum aici toți șefii și soldații spun că este Dumnezeu și se tem, căci văd minunile și puterea Lui. Bunicii îi doresc de asemenea să” vină la credință și să știe că drumul pe care merge ea duce în iad. Credeți în Evanghelie câtă vreme vă cheamă Isus Hristos și El vă va dărui viață veșnică. Eu nu pot da.

Dacă veți auzi că sunt în libertate, să știți că aici în orașul  Kerci, am lăsat un carnețel, în care am scris minunile. Poate că voi o să veniți, ori ei la voi — Domnul știe totul.

Fiți creștini adevărați. El vă va întări, va trimite pute­re. Cereți, căci El e bogat față de toți și tot ce doriți — vă va da  fără plată.
Eu n-o să va uit în rugăciunile mele.
Cu Domnul, Vanea

Citește capitolul următor.
Întreaga carte aici.

Moartea de martir a lui Ivan Moiseev (5.) „Ei m-au trădat săptămâna trecută…”

Întreaga carte aici.
Citește capitolul anterior.

Fără dată

Pace vouă, iubiți părinți. M-au vizitat niște frați în Hristos din Zaporojie. Mă bucur, deși sunt din adunarea uniunii (e înregis­trată). Ei m-au trădat săptămâna trecută pentru că L-am propovăduit pe Hristos.

       Cu toate că sunt soldat, eu lucrez pentru Domnul, deși am greutăți și încercări. Isus Hristos mi-a dat ordin să vestesc Cu­vântul vieții în oraș, în orice adunare, în unitate: ofițerilor și sol­daților. Am fost la statul-major al diviziei și la secția specială. Deși nu pentru mult timp, dar Domnul a făcut așa, încât și acolo a fost bine, că am vestit Cuvântul Lui celor superiori. Am fost și mai mult strâmtorat și alungat de acolo.
Vor fi mâtuiti aceia care vor trăi, nu după voia omenească, ci după voia lui Isus Hristos. Păziți dar poruncile lui Isus. O să auziți mai târziu că am multe minuni și descoperiri.
Cu Domnul, Vanea

Citește capitolul următor.
Întreaga carte aici.

Moartea de martir a lui Ivan Moiseev (4.) „Vă scrie fratele vostru cel mai neînsemnat în Hristos: Vanea”

Întreaga carte aici.
Citește capitolul anterior.

31 iunie 1972

Vă salut pe toți cu marea dragoste a lui Isus Hristos. Vă scrie fratele vostru cel mai neînsemnat în Hristos: Vanea.

Vă mai pot scrie această scrisoare liber și puteți să aflați că după întâlnirea bucuroasă cu Serghei a fost nu numai o furtună, dar mai multe. Eu eram bucuros pentru toate. Când nu e furtună, nici vreun vantișor, atunci parcă ți-i urat, de aceea m-am deprins deja cu orice furtună.

0, ce bine și ce minunat e acolo, departe de pământul nostru! Ce bucurie e acolo! 0, fraților, să mergem cu toții înainte, să nu va fie groază dacă va trebui să mergeți prin foc, mergeți înainte, spre țel!

Dacă inima va iubi altceva mai mult decât pe Hristos, atunci nu-L vei putea urma.

Acuma am să vă scriu ce fel de trupuri au îngerii. (Și noi o să avem astfel de trupuri dacă vom fi credincioși până la moarte.) Am vrut să văd un înger și am văzut, am văzut cum sunt îmbrăcăți și v-am povestit. Dar trupurile îngerilor nu sunt ca ale noastre. Corpurile lor nu te împiedică să vezi mai departe. Te uiți, poți vedea prin ei ca prin sticla. Pe dinăuntru și pe dinafară ei sunt curați-curați, ca cristalul, ca oglinda. Și poți vedea totul, înăuntrul lor nu este nici un păcât, nici o greșeală. În astfel de trupuri duhovnicești vom fi îmbrăcați și noi cândva. În asemenea trupuri toți Îl vom putea vedea pe Isus, și pe îngeri, și pe Tatăl ceresc și atunci vom ști ce gândește altul sau vecinul. 0, ce bucurie, ce curăție și ce iubire este acolo, cât de curați-curați sunt toți! Dacă am lustrui o  sticlă, totuna ar fi mai murdară decât acele trupuri.

Aștept cu nerăbdare răspuns. Va doresc tuturor să mergeți înainte spre Țara cerească.

Citește capitolul următor.
Întreaga carte aici.

 

Cunoașterea si recunoașterea lui Hristos

Să Te cunosc în cei mai ne-nsemnați (1)
din frații Tăi, ascuns în ei știind
că ești chiar Tu, lucrând în cei chemați(2)
și viața Ta, în viața lor trăind.(3)

Să recunosc Ierusalimul chiar
în ziduri dărâmate și-n ruine,(4)
să plec din Babilonul fără Har(5)
către Sionul cel zidit de Tine.

Să nu ne potrivim cu-al lumii chip(6)
în felul închinării ei deșarte,
cu temelia-I pusă pe nisip(7)
și cu zidirea ei de fapte moarte,(8)

ci transformați prin Duhul zi de zi(9)
spre chipul Tău,spre felul Tău ceresc
spre Trupul Tău din mădulare vii(10)
ce-un Templu-n Domnul laolaltă cresc.(11)

Să recunoaștem Haru-n cei smeriți (12)
căci numai lor Tu L-ai promis bogat (13)
precum am fost in Tine, noi  primiți (14)
să nu respingem frații, niciodat’.

Căci nici cei înăltați, nici cei vestiți (15)
sau îngâmfați de cunoștință multă, (16)
nu capată din Har, că nu-s smeriți (17)
si nici credință n-au, că nu ascultă!  (18)

Doar celor mai smeriți, mai ne-nsemnați
Tu Harul l-ai promis cu-mbelșugare (19)
sunt cei aleși de Tine si chemați
spre-a fi a Ta slavită Adunare. (20)

Ideea versurilor e din cuvântul de azi din adunare.

Referinte Biblice:
(1)“Adevarat va spun ca,oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neansemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut” Matei 25:40
(2)”

De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi..” I Tes 2:13
(3)”Nu mai trăiesc eu, ci Hristos traieşte în mine!” Galateni 2:20
(4) „Izbucniti cu toate in strigate de bucurie, daramaturi ale Ierusalimului! Caci Domnul mangaie pe poporul Sau, si rascumpara Ierusalimul.” Isaia 52:9
(5)  „Plecati, plecati, iesiti din Babilon! Nu vã atingeti de nimic necurat! Iesiti din mijlocul lui! Curãtiti-vã, cei ce purtati vasele Domnului! …” Isaia 52:11
(6) “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin  înnoirea minţii voastre..” Romani 12:2
(7)“Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10)
(8) „…..fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte, si a credintei in Dumnezeu, …”Evrei 6:1
(9) „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul  Domnului..” 2 Cor 3:18
(10) “Voi sunteti trupul lui Hristos, si fiecare, in parte, madularele lui” 1 Corinteni 12:27
(11) „, În El toată clădirea, bine închegată creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul . Prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, in Duhul..” Efeseni 2:21-22
„Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă Duhovnicească…” I Petru 2:5
(12) „…şi recunoscând harul care îmi fusese dat, Iacov, Petru şi. Ioan, care sunt socotiti ca stalpi , mi-au dat mie şi lui Barnaba …” Galateni 2:9
(13) „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har’.”(1 Petru 5:5).
(14) „Asa dar, primiti-va unii pe altii, cum v-a primit si pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu” Romani 15:7
(15) „A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei ?” Ioan 7:48
(16) „…cunostinta ingamfa ….” 1Corinteni 8.1
(17) „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har’.”(1 Petru 5:5).
(18) „Astfel, credinţa vine în urma auzirii….” Romani 10:17
(19) „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har’.”(1 Petru 5:5)
(20) „ca să înfăţişeze înaintea Lui această Adunare, slăvită,…”Coloseni 1:27

Inima omului, pag 22-sfarsit

Moartea de martir a lui Ivan Moiseev (3.) „Nici viața nu mi-i atât de scumpă, cum mi-I scump El…”

Întreaga carte aici.
Citește capitolul anterior.

15 iulie 1972

 

       Vă trimit un salut creștin, iubiți părinți! Am primit scrisoa­rea dumneavoastră și m-am bucurat. Vreau să spun că, prin îndurarea Tatălui plin de dragoste, sunt sănătos. Eu v-am scris, când Domnul mi-a descoperit, care este cea mai dreaptä cale și cum trebuie să fie toți creștinii…

     Dragii mei părinți! Când am fost acasă, Iliușa a învățat și mi-a cântat un psalm. Vă rog să-i scrieți: Iliușa, mai învață psalmi. Și învață-i pe cei mai mari, ca sä cânte, pentru că ei nu știu. Ieri am fost la adunarea de la Kerci și m-am întâlnit cu frații din partea locului, din altă adunare. Ei sunt ca și noi, nu-s cu uniunea. A fost un frate din Soci. Știu și ei despre mine. Întâlnirea a fost foarte buna. Toți cei de aici și din Soci transmit un salut în Dom­nul tuturor fraților din Moldova.

     Iubiții mei părinți! Domnul mi-a descoperit calea și trebuie sä merg pe ea. Și eu am hotărât să merg. Dar nu știu dată îmi va fi dat să mă întorc, pentru că această bătălie e cu mult mai grea decât a fost cea dintâi. Cu mult mai grea și mai multă luptă voi avea acum decât am avut. Dar nu mă tem. El merge înaintea mea. Să nu vă îndurerați, iubiți părinți, pentru că eu Îl iubesc mai mult pe Isus decât pe mine însumi. Îl ascult pe El, cu toate că trupul se cam teme, ori nu vrea să împlinească totul, așa că nici viața nu mi-i atât de scumpă cum mi-i scump El. Nu voi trăi după voia mea, ci cum va vrea Domnul. El va spune să merg și eu voi merge.

Nu vă întristați dacă aceasta va fi ultima scrisoare a fiului dumneavoastră.  Pentru că și eu singur, când văd și aud vede­niile, aud cum vorbesc îngerii, și chiar mă mir și nu-mi vine a crede că Vanea, fiul dumneavoastră, vorbește cu îngerii. Pen­tru că el, Vanea, tot a avut păcâte și greșeli, dar prin suferințe Domnul l-a curățat. Și el nu trăiește cum vrea, dar cum vrea Domnul.

Mai scriu și celor care nu cred în Domnul nostru Isus. Voi vă numiți antihriști, să știți, deși nu credeți că este Domnul, care mi-a dat viață, pentru că trupul acesta era mort. Să^. știi și tu, Se­mion, iubite frate, că Tatăl ceresc îți da și ție viată. Chiar și eu am obosit mult cu tine. Să știi și tu, Sioma, că este Domnul. Cre­de-mă că am vorbit cu îngerii și am zburat cu ei chiar pe o altă planetä, unde ne așteaptă o viață fără sfârșit.

Credeți, dacă vreți, și cei care încă nu știți despre o altă viață. Eu vă scriu pentru că am văzut toate acestea…

Citește capitolul următor.
Întreaga carte aici.

 

Moartea de martir a lui Ivan Moiseev (2.) „Eu n-am tremurat înaintea lor.”

Întreaga carte aici.
Citește capitolul anterior (primul capitol).

27.XII 1970

Salut din Feodosia

Vă felicit pe toţi cu Naşterea lui Isus Hristos şi as dori ca în timpul când veţi citi scrisoarea mea să aveţi Pace de la Domnul şi să nu vă întristaţi de mine. Cred că ştiţi totul, sau pe mine m-au amăgit că au vorbit cu tata. Ştiţi că eu n-am luat automatul, adică arma în mână, şi nici jurământ n-am depus, căci astăzi a fost. Dar încă seara aceasta –a treia zi după Crăciun pe nou sunt slobod, cu toate că de acum nu voi mai fi slobod.

Tată şi mamă, şi toţi ceilalţi, azi e a 5-a zi de când am început lupta mea. De acum am stat în faţa a patru colonei, dar locotenenți-colonei şi maiori erau şi mai mulţi. Şi Domnul a biruit totul. Pe mine mă aşteaptă ceva îngrozitor, dar nu mă tem. Eu n-am tremurat înaintea lor.

O, de v-ar da Domnul şi vouă o aşa tărie şi credinţă ca să ştiţi ce să răspundeţi la diferite întrebări. Răspuns nu aştept, aşteptaţi de la mine altă adresă. Si acum, astăzi ne-au mutat în alt loc, dar în acelaşi oraş…

Cu bine. Lui Sioma şi Galei multă sănătate. Bunicii sănătate şi credinţă în Domnul. Tuturor şi adunării salutări fierbinţi.

De la fiul dumneavoastră Vanea.

Citește capitolul următor.
Întreaga carte aici.

De ce atata risipa? – o explicatie la postarea intregii carti: Cantarile Betaniei.

„Scrisoare de recomandatie”
2 Cor 3:1

In revista „Betania” (nr 12, 1937) am dat cateva lamuriri asupra ratiunii de-a fi publicate aceste cantari.
Ar trebui un intreg program manifest ( ca al lui V. Hugo) ca sa indrept privirile asupra unor fagasuri doar pornite aici. Cu toata truda noastra imensa, am renuntat la o multime de proecte nerealizate, nu numai din lipsuri banesti. (Prov 25:11)
Cei intelegatori vor aprecia lucrarea de fata ca savarsita cu incalculabile jertfe….totusi, ce departe de ce-am dorit sa fie! (2 Kr 2, 5-9 Iov 11, 6;38,33 Ecl 9,10;12,11 Ir 48,10…) Cele vreo 500 de trimiteri la Sf Scriptura si atatea notite fac unele cantece sa fie si pentru invatatura destul de concentrata Ps 47,7; 49, 4-52…1 Co 14,15
Coperta simbolizeaza mai bine ceea ce incerc sa recomand aici. Motivul decorativ national e ca reflex al fulgilor de zapada printre cari pluteste titlul acelui cuib de intimitate unde se retragea MAESTRUL „Casei cantecilor” caci asa se traduce cuvantul Betania.
Bijuteriile neintrecute imprastiate din „comorile zapezii” (Iov 38,22) de o maestrie si varietate cum numai arta naturii le poate izvodi, sunt de comparat cu orice se aseamana cu „parfumul de mare pret” turnat in Betania.
Si despre acestea pot unii sa spuna:”La ce bun atata risipa?” La suflarea ta prea apropiata se transforma repede in apa noastra cea de toate zilele. Poti sa le calci in picioare, poti sa te scuturi de ele, fara sa le banuiesti finetea, totusi nu-s trimise in zadar. Sunt o invitatie a Cerului. te fac sa doresti sa fii si tu Acolo de unde aceste „iluzii” instelate fulguesc spre noi cu solia ca exista o lume ideala.
Vs. V. Moisescu, 1938 Mai 28

Cantarile Betaniei, 129-160, ultima parte

Moartea de martir a lui Ivan Moiseev(1972) (1.) „N-a murit, ci doarme”

Întreaga carte aici

MOISEEV

Ivan Vasilievici

1952-1972

„Scumpi frați surori!
Ne amintim cu o adâncă durere că la 16 iulie 1972 în orașul Kerci, în al doilea an al serviciului militar, pentru mărtu­risirea despre Dumnezeul adevărat și atotputernic a fost omorât tânărul creștin Ivan Moiseev.

     Acest tânăr simplu, care Îl iubea sincer pe Domnul, după so­sirea în unitatea militară, se ruga lui Dumnezeu în locuri retra­se. Pentru aceasta a fost scos în repetate rânduri înaintea regi­mentului pentru a fi expus batjocurii generale. Ofițerii de ar­mată, bătându-și joc în mod public de el din primele zile ale slujbei, l-au făcut obiectul atenției generale, în speranța că în felul acesta vor exercita o presiune asupra lui și Vanea se va lepăda de credință în Dumnezeu. Doi ani de serviciu în armată au fost pentru fratele scump ani de torturi continue și de bat­jocuri monstruoase. Dar tânărul vestitor rămânea neclintit și suportă cu bărbăție încercările. Drept răspuns, ca o îndurare deosebită, Domnul îi trimitea pentru mângâiere și îmbărbătare îngeri și însoțea cu minuni și semne mărturia lui despre Hristos, care era simplă, ca însăși adevărul.

      Și, întrucât ofițerii și lucrătorii KGB-ului interesați nu puteau opune nimic credinței lui vii, l-au torturat, iar apoi l-au înecat pe acest martor al lui Dumnezeu.

      Privind la fotografia lui Vanea, transmisă de părinți, cu urmele bătăilor și ale chinurilor, cu adevărat ai vrea să spui: „N-a murit, ci doarme”. Doarme liniștit ca un copil încrezător, care nu și-a pătat cu nimic cugetul. Nu e departe vremea când te vei ridica, scumpul nostru frate-mucenic, pentru a primi cununa slavita. Viața ta scurtă, dar sfântă, strălucitoare ca o stea în toiul nopții și însăși moartea au devenit o mărturie vie despre Hristos. Și această predică va vorbi mult timp și după moartea lui.
Despre moartea de martir a fratelui Vanea noi am aflat din co­municarea părinților. Pentru ei moartea fiului n-a fost ceva neașteptat, deoarece el le comunica în scrisori despre batjocurile față de el și a povestit de asemenea și personal în timpul permisiei, cu opt zile înainte de moarte.

      Publicăm mai jos în întregime comunicarea părinților, scrisorile care s-au păstrat ale lui Vanea, scrisoarea deschisă a participan­ților la înmormântare precum și mărturisirea personală despre cele trăite, înregistrată pe bandă de magnetofon.”

     Extras din cartea „Urmați-le credință”

Citește capitolul următor.
Întreaga carte (despre Moiseev) aici.

 

 

 

 

Urmati-le credinta – cuvant inainte-

      Doresc sa incep de azi postarea unor file de istorie recenta a fratilor persecutati din fosta Uniune Sovietica. Vina lor: nu au ascultat de imputernicitii departamentului cultelor. Ma gandesc cateodata, citind aceasta carte, ca asa ar fi fost si la noi daca se mergea pe calea ingusta. Ce a fost si cum, vom vedea deplin la marea judecata. Postez aceste pagini nu pentru a emite unul sau altul judecati, (faptele sunt consumate), ci pentru a fi incurajati si mangaiati cei care trecem sau vom trece prin felurite incercari.
    

Cantarile Betaniei, pag 100-129

Evanghelia lui Satan

Aceasta postare este un copy/paste dupa un comentariu al lui V. de aici .

     Evanghelia lui Satan nu este un sistem de principii revolutionare si nici un program al anarhiei. Nu promoveaza conflictele si razboaiele, ci scopul ei este pacea si unitatea. Nu cauta sa învrajbeasca pe mama împotriva fiicei ei si nici pe tata împotriva fiului sau, ci încurajeaza un spirit de fraternitate în care întreaga rasa umana este privita ca o mare familie. Nu cauta sa târasca în jos omul firesc, ci sa-l îmbunatateasca si sa-l ridice. Promoveaza educarea, cultivarea si apeleaza la „ce este mai bun în noi.” Doreste sa faca din aceasta lume un habitat asa de confortabil si placut, încât sa nu fie simtite nici absenta lui Cristos si nici nevoia de Dumnezeu.

Grabind venirea zilei lui Dumnezeu

„…2 Petru 3,11: Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă
12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?…”

       In ce fel putem grabi venirea zilei Lui?
       Mult timp am crezut ca planul lui Dumnezeu este imuabil, pana cand am inteles ca prin Harul pe care L-am primit am fost facuti partasi FIRII DUMNEZEIESTI, (parte din natura divina) iar faptele si gandurile noastre izvorate din contopirea in Duhul reprezinta un mare procent din proiectul si executia Noii Creatii („fiecare sa ia bine seama cum zideste deasupra”).
      Intr-un anume fel imparatirea Domnului Isus in Cer si in noi, in locurile ceresti, in cei ai Lui, in Adunare, in cele ceresti, duhovnicesti, aceasta imparatire zic are ca scop nimicirea treptata a vrasmasilor Sai…”El trebuie să împărăţească până ce va pune pe toţi vrăjmaşii Săi aşternut picioarelor Sale (I Corinteni 15, 25)…” . Acesti vrasmasi sunt „duhurile rautatii, domniile si stapanirile din locurile ceresti…” acele autoritati ale celui rau care nu-i ataca decat in mod special pe cei chemati, pe cei ce sunt in Hristos si pe cei in care este Hristos.
       Cand Satan ne ataca pe noi, il ataca de fapt de Domnul Isus din noi. Pe Domnul il vrea nimicit, Mladita, Odrasla… Fiind chemati cu o chemare sfanta, specifica, fiecare lupta in care biruim distruge un vrasmas, asteptarea Domnului Isus fiind ca toti vrasmasii sa fie „facuti asternut al picioarelor lui”. Mania de care sunt ispitit, pofta, radacina de amaraciune sunt atacuri impotriva Domnului Isus, impotriva intregului Trup, duhuri rautacioase care trebuiesc mortificate si astfel grabim venirea zilei lui Dumnezeu. („…prin Duhul faceti sa moara faptele trupului…”) Daca in adunarea  noastra nu se va face aceasta lucrare, Domnul va acorda sfesnicul altei adunari si vrasmasii lui tot vor fi nimiciti.
      Varsta noastra spirituala este masurata prin taria dovedita in infrangerea celui rau.
        „….V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.…”
      Intarindu-ne in Har, biruind pe cel rau, vrasmasii Domnului sunt facuti asternut al picioarelor Lui, planul lui Dumnezeu se implineste si se apropie ziua lui Dumnezeu.
       „…. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, in „ziua ceea„… Şi nu numai mie , ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui…”
      Maranata, VINO DOAMNE ISUSE.
(rezumat al unui mesaj din adunare)

PS.:”…Doar Har s-aduc,
       doar Har sa fiu
       doar Har sa capat si sa darui
ca planurile celui rau si-mparatia lui s-o narui.
Si toate-acestea se-mplinesc in binecuvantata stare
ce-o am cand stau si ma hranesc cu ce primesc in adunare….”
…din poezia: Ce facem cand venim la adunare? inspirata din I Cor 14:26

Cantarile Betaniei, pag 76-99

Cantarile Betaniei, pag 50-75