1569 ”Foametea” Cronica fraților hutteriți (102)

1569

Pe 9 ianuarie, 1569, patru frați au fost aleși pentru slujba Cuvântului lui Dumnezeu și au fost investiți la Klein Niemtschitz lângă Prahlitz: Matia Binder sau Schneider (un croitor), Ludwig Dörker sau Zimmermann (un tâmplar), Wendel Holba sau Müller (un morar) din Slovacia și Rupp Gellner din ținutul Rinului. Tot în același an fratele Georg Hans, un bătrân slujitor al treburilor de zi cu zi, a murit la Pergen.

Alt slujitor pentru treburi de zi cu zi, Remigius Heugen, a adormit în Domnul la Gross Seelowitz.

În acel an, pe vremea când dragul nostru frate Petru Walpot era bătrân și păstor al bisericii, o perioadă de mari lipsuri a început. S-a înrăutățit atât de tare că anul următor o baniță de grâu costa doi taleri și era dificil de procurat chiar și la acel preț. O pâine costa patruzeci și cinci de creițari. Niciodată în amintirea oamenilor nu li se întipărise că ar fi existat o asemenea foamete în Moravia. Foametea și necazul s-au pogorât asupra lor ca o grea pedeapsă pentru lipsa de recunoștință și păcatele lor.

1568 ”…speța diavolului face tot ce poate pentru a determina un credincios să se rătăcească” Cronica fraților hutteriți. (101)

1568

În prima zi din an, fratele Ambrosius Pfeiffer, un slujitor al Cuvântului, a murit la Klein Niemtschitz lângă Prahlitz.

Pe 25 ianuarie, cei trei frați Blasi Harer, Georg Wyser și Leonard Reuss au fost investiți în slujba Evangheliei de către bătrâni prin așezarea mâinilor.

În aceeași zi, de asemenea la Klein Niemtschitz, patru frați au fost aleși și numiți în slujba Evangheliei: Baltazar Maierhof cel tânăr, Petre Hörich din Silezia, Ulrih Plattner sau Zimmermann (un tâmplar) din valea Ötz și Hans Schlegel din Württemberg, un croitor de meserie.

1567 Uciderea prin decapitare la Innsbruck a fratelui Nicolae Geyersbühler. Cronica fraților hutteriți (100)

1567

În 1567, fratele Burkhard Bämerle, un bătrân slujitor al Cuvântului și al Evangheliei a adormit în Domnul. Înainte, el fusese întemnițat cu Bärtel Riegel din Gündelbach din pricina credinței sale. Acolo l-au torturat într-un mod îngrozitor. Nu doar o mare greutate au atârnat de el, ci întregul pământ, legându-l de un inel fixat în podea și trăgându-l în sus până când soarele ar fi putut să strălucească prin el. Și totuși a rămas alături de Domnul, ferm în credința sa și după această mare suferință a murit la Tracht în Moravia.

În acest an Frăția Elvețiană a compus o scrisoare pentru frații noștri în numele întregii lor frății, și celor de acasă și de peste hotare, rugându-ne să le oferim un răspuns legat de șapte aspecte.¹

Documentar Istoria Hutteriților

Pentru cei ce urmăriți Cronica Fraților Hutteriți, aici aveți un documentar cu o istorie prescurtată (limba engleză).

1566 ”Îl lasă să facă o groapă, o sapă și tot el cade în groapa pe care a făcut-o.” Cronica fraților hutteriți (99)

1566

În 1566, trei frați au fost aleși și investiți în slujba Evangheliei: Blasi Harer din valea Ötz, Leonard Reuss sau Schneider (un croitor) din Württemberg și Georg Wyser sau Wagner din Tirol.

Pe vremea aceasta, următoarele accidente s-au petrecut la Viena, Austria. Cancelarul boem din Neuhaus, plin de dușmănie a intenționat să ne distrugă credința. L-a implorat pe împăratul Maximilian al II-lea să îi dea permisiunea să alunge frățiile afară din Moravia cu sprijinul episcopului. Dacă totul ar fi mers conform dorinței sale, ar fi provocat mari necazuri pentru biserica lui Dumnezeu. Cât de curând după ce împăratul a cedat cererilor sale persistente și i-a dat o scrisoare de împuternicire, a pornit. Și-a luat rămas bun de la nobilii din Viena, spunând, „Dacă Dumnezeu mă ajută să trec șanțul (Dunărea), veți auzi niște vești de la mine.” A pornit, dar în timp ce trăsura sa trecea podul, o bârnă a cedat sub el. Podul s-a prăvălit în Dunăre, luând cal, trăsură și tot împreună cu el, iar cancelarul și cu alți doi s-au înecat. Doar băiatul lui slujitor a reușit să se mențină la suprafață. Când băiatul a văzut că stăpânul său era mort și că era luat de către curent, l-a prins de barbă și a strigat după ajutor. Amândoi au fost trași afară din râu și au fost aduși la împărat. Împăratul a luat lanțul de aur de la gâtul cancelarului și i l-a pus băiatului, apoi a ordonat ca mortul să fie transportat înapoi la Neuhaus. Acestea au fost veștile de care cancelarul boem a vorbit, neștiind în ce vor consta acestea.

Critica … și despre ”pace sau compromis”

Voiam să fie două postări dar fac una, seamănă puțin.

Critica

Sunt două opinii fixe despre critică între creștini:
1. Opinia că un creștin are voie să critice, cu variante: dacă s-a criticat pe sine înainte, dacă se supune și el criticii, etc. etc. În principiu critica este permisă.
2.Opinia că un creștin nu are voie să critice niciodată nimic. Opinie de obicei susținută de cunoscutul: ”nu judecați ca să nu fiți judecați!” Acestă opinie este o eroare logică.
Am într-o căsuță de mail un cârnaț de 26 de mailuri cu un personaj destul de cunoscut al lumii evanghelice, care mă critica asiduu că de ce-l critic pe blog pe un alt personaj mai vestit ca el.  Și că n-am voie să critic sub nici o formă. Am dus dialogul pe marginea absurdului, pentru că avea savoarea pasiunii fără minte a folosirii cu folos propriu a evlaviei.
Eram criticat asiduu că un creștin n-are voie să critice. Nu e cel mai pașnic lucru.
Spre sfârșit i-am zis ceva de genul: mă critici că nu e voie să critic, dar tu ce faci cu mine?

Unirea cu un grup dintre Frații Elvețieni. Cronica fraților hutteriți. 1565. (98)

Tot în acest an, 1565, Farwendel, un vechi slujitor sau învățător printre cei din Frăția Elvețiană, s-a unit cu noi la Neustadt în Haardt lângă râul Rin. S-a întâmplat după cum urmează: el a fost întemnițat pentru că a crezut în principiile Frăției Elvețiene. În timp ce se afla în închisoare la Oggersheim, un sat la trei km de Worms, Dumnezeu i-a adus o mare supărare, pe care spunea că de abea putea să o descrie. După mai multe săptămâni în închisoare, a fost convocat la o audiere de către preoți. Le-a răspuns destul de bine și nu a fost necăjit de interogatoriul lor. Dar înapoi în temnița sa, era cuprins de teroare și îndoieli și de o atât de intensă durere fizică că trei zile nu a mâncat, băut sau dormit. Se tânguia zi și noapte, rugându-l pe Domnul fără să găsească alinare. Apoi s-a înfricoșat foarte tare. S-a gândit că totul se terminase cu el, că a pierdut totul și că va trebui să nege adevărul atunci când preoții vor veni.

”Dar marea își va arunca pe uscat morții în Ziua Judecății.” Martirizarea prin înec la Veneția a fraților Franciscus von der Sach și Antonius Wälsch.Cronica fraților hutteriți. (97)

1565-1591: Perioada de aur

1565

În anul 1565, dragul frate Leonard Lanzenstiel s-a imbolnăvit și a adormit în Domnul pe 3 martie la Klein Niemtschitz, lângă Prahlitz. A fost un slujitor al lui Isus Hristos, iar ca și Vorsteher condusese biserica, care i-a fost încredințată de către Hans Amon la începutul lui 1542.

Pentru douăzeci și trei de ani s-a îngrijit cu credincioșie de biserică, îndurând multă suferință, multe necazuri și îmbogățindu-ne pe noi, frații lui în credință, cu învățătura și explicarea sa a Scripturii. De asemenea a scris scrisori de alinare acelora care sufereau în închisoare.Când el însuși s-a aflat în închisoare, suferind de dragul adevărului divin, a compus scrisori asemănătoare adresate bisericii. Povestea întemnițării lui este relatată mai devreme în această carte.¹

Curând după ce Leonard a murit, frați din multe comunități s-au întâlnit cu bătrânii și după ce s-au consfătuit în frică de Dumnezeu, l-au numit pe fratele Petru Walpot să îi ia locul lui Leonard. Petru Walpot și-a îndeplinit cu credincioșie slujba Cuvântului lui Dumnezeu pentru douăzeci și trei de ani. I-au încredințat biserica Domnului lui, să aibă grijă de nevoile ei și să vegheze deasupra ei, să aibă grijă de ea în toate modurile. Din vremea aceasta a îndeplinit această sarcină cu maximă sârguință și loialitate până când v-a părăsi această lume, după cum va fi spus mai târziu.²

”…l-au înecat fără să-i ofere vreun avertisment…” 1561-1564. Martirizarea prin înec la Veneția a fratelui Julius Klampferer. Cronica fraților hutteriți. (96)

1561

În 1561 la Kostel în Moravia, doi frați au fost aleși în slujba Evangheliei și numiți. Ei erau Melhior Waal¹ și Ambrozie Pfeiffer. Melhior Waal fusese înainte un prezbiter în Frăția Elvețiană, așa cum s-a menționat mai devreme.

În aceeași zi, doi frați, Simon Putz și Adam Eppenstainer, au fost aleși și numiți în slujba treburilor de zi cu zi.

”…șoarecii îi luau mâncarea și fugeau împrejurul lui…” Martirizarea fraților Hans Mändel, Jörg Rack și Eustachie Kotter. Cronica fraților hutteriți. (95)

În vinerea de după ziua sf. Martin [11 noiembrie], 1560, Hans Mändel, de asemenea numit Klein (Micul) Hansel, a fost făcut prizonier lângă Rosenheim în Bavaria din pricina credinței sale în adevărul divin. El a fost un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale și a fost trimis în misionariat în alte ținuturi de multe ori. Arestați împreună cu el au fost Jörg Rack, un slujitor pentru treburi temporale și Eustachie Kotter, un viticultor. Au fost duși la Innsbruck și dați pe mâna autorităților.

Din cauză că Hans Mändel era un slujitor, a fost întemnițat la Vellenburg, într-o temniță adâncă. A scris că era plină de viermi și paraziți. Liliecii zburau împrejurul lui până ce toată temnița zumzăia de zgomotul aripilor lor, iar șoarecii îi luau mâncarea și fugeau împrejurul lui în numere mari.

Duhurile pe care Dumnezeu le trimite să îi îngrozească pe nelegiuiți noaptea erau acum trimise să îl slujească și să îl ajute. Domnul l-a avertizat din timp printr-un astfel de duh când nobilii veneau să îl interogheze. L-a strigat pe nume și i-a spus să se pregătească și să fie gata să sufere. (Jörg Liebich fusese întemnițat cu câțiva ani înainte în aceeași temniță și a avut de pătimit de pe urma multelor atacuri ale celui rău, care deja au fost consemnate.) Ceilalți doi frați au fost puși în Kräuterturm la Innsbruck. Toți trei au stat în închisoare până anul următor, 1561.

Krauterturm (turnul pulberii) demolat în 1890

 

Pe 2 ianuarie [1561], autoritățile l-au interogat pe Hans Mändel, folosind prietenia, dar și cruzimea. Apoi i-au interogat pe Eustachie și Jörg Rack, fiecare separat. Frații au apărat cu credincioșie multe aspecte ale credinței lor. Minute au fost redactate la audiere și trimise la Viena și pe altundeva pentru examinare. Părțile cele mai relevante ale mărturisirii lor au fost selectate și le avem cuvânt cu cuvânt în biserică.¹

”Nici măcar nu s-a albit la față.” Martirizarea fraților Klaus Felbinger și Hans Leutner. Cronica fraților hutteriți (94)

1560

În 1560, trei frați au fost aleși și numiți în serviciul Evangheliei: Hans Kräl, Mihai Veldthaler și Konrad Haintzeman.

Fratele Avraam Schneider sau Ulstüber, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Neumühl. În același an, fratele Klaus Felbinger sau Schlosser, un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu care se afla încă într-o perioadă de testare, a fost arestat lângă Neumarkt în timp ce călătorea în Bavaria împreună cu alt frate, Hans Leutner. În marțea de după Iudica [de Lăsatul secului, la două săptămâni înainte de Paște], în timpul Postului Paștelui, au fost duși la Neumarkt din pricina credinței lor. Acolo, guvernatorul închisorii și gardienii lui i-au interogat de două ori, în special cu privire la botezul nou-născuților. Frații au dovedit că Hristos a poruncit doar botezul persoanelor adulte care puteau auzi, înțelege și crede Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel că, devreme în Duminica floriilor au fost înlănțuiți de două căruțe, fiind trimiși la Landshut împreună cu o gardă formată din călăreți și soldați pedeștri. Acolo au fost plasați în celule separate, iar Klaus a fost înlănțuit.

Devreme în aceeași săptămână, nobilii de Landshut, căpitanul, vechiul guvernator al închisorii, cancelarul și toți însoțitorii lor i-au convocat pe frați. Au vorbit cu ei, dar nu au putut ajunge la un consens.

68 de postări pro-Bodnariu, analiză/mărturie

…am scris pe acest blog începând cu cea din 20 noiembrie până astăzi.
Toate sunt aici.
Un război încheiat, un război câștigat.
Un război al cugetului, al dreptății.
Un război al Cuvântului împotriva banilor.
Un război al evidențelor împotriva unui sistem bine ascuns de extorcat bani guvernamentali, în numele unui pretins pericol exacerbat de care de fapt nimănui nu-i pasă.

”Frații i-au făcut de rușine prin Cuvântul lui Dumnezeu.” Martirizarea fraților Wolf Mair și Wolf Huber în 1559, Cronica fraților hutteriți (93)

1559

În 1559, frații au fost forțați să plece din Klein Niemtschitz¹ lângă Boretitz, astfel că am pus bazele unei comunități în Polehraditz.²

În acel an, fratele Paul Schuster, un slujitor al Evangheliei și al bisericii, a adormit în Domnul în Württemburg.

În același an, șase frați au fost au fost aleși și investiți în serviciul treburilor temporale: Hans Kräl, Gilg Federspil, Blasi Harer sau Ötztaler (din valea Ötz din Austria), Jörg Rack, Georg Grüber și Wendel Münchinger.

Încă doi frați, Andreas Maierhofer și Jobst Lackern sau Säckler din Schwäbisch Hall au fost aleși și numiți în serviciul treburilor temporale.

În același an, doi frați, Wolf Mair și Wolf Huber, au fost arestați în zona Salzburg din pricina credinței lor în adevărul divin. Au fost duși la Tittmoning și mai departe la Salzburg, unde au fost dați pe mâna magistraților și au fost întemnițați. În ambele locuri au fost torturați cu cruzime și au suferit mult.

Torturarea și eliberarea fratelui Konrad Haintzeman, Cronica fraților hutteriți (92)

 

În timpul acestui an, comunități au fost fondate la Neumühl și Tracht.¹

De asemenea în acest an, Konrad Haintzeman, un frate tânăr și cizmar de meserie, a fost luat prizonier la Stein, lângă Krems pe Dunăre, în timp ce călătorea din Suabia cu un mic grup de credincioși.² Cu câteva zile înainte, Bastel Binder,³ alt frate, călătorea în direcția noastră cu un grup din valea Adige și de asemenea a fost prins la Stein. Bastel Binder a renunțat la credința sa deoarece a fost atât de îngrozitor tratat. Konrad Haintzeman nu știa nimic despre ceilalți când a fost arestat. N-a aflat până n-a fost adus în fața magistraților. Acolo, în fața magistraților, preoții au botezat cu copil nou-născut cu inutilul și înșelătorul botez al nou-născuților. Judecătorul l-a întrebat pe necredinciosul Bastel dacă acela era adevăratul botez creștin. Bastel a spus că era.

„Bastel, vorbești împotriva lui Dumnezeu și a propriei tale conștiințe,” a spus fratele Konrad, contrazicându-l în fața magistraților. Judecătorul s-a înfuriat pe Konrad și a strigat invective la el. Văzând aceasta, Bastel a negat adevărul din nou într-o manieră atât de îngrozitoare că magistrații au spus că nu vor uita niciodată.

384

13 copii
99 nepoți
198 strănepoți
Împreună cu soții lor (a celor căsătoriți): 384 de persoane, toți urmași ai unei singure perechi de oameni care s-au căsătorit acum 68 de ani.

Se petrecea în Rusia sovietică, într-o familie de credincioși dintre vechii menoniți (actualmente creștini evanghelici-baptiști neînregistrați) care au emigrat mai târziu în Germania.

Mecanica ideilor

”Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvîrşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” Coloseni 1:28-29

După ce am arătat că există o succesiune de convingeri sau mai bine zis: convingerile se formează ordonat, fiind nevoie să existe deja una ca să se poată forma cealaltă, doresc să aprofundez acest principiu al învățării și deducției pentru că va fi folositor oricui  va vrea să învețe pe alții Cuvântul și Planul lui Dumnezeu.

Am folosit imaginea ceasului în postarea precedentă pe subiect și azi voi folosi imaginea pârghiei. În poza de mai sus (British Museum, Londra, august 2016) un grup mare de sclavi asirieni transportă prin târâre o statuie uriașă de zeci de tone. Un obiectiv aparent imposibil pentru noi cei de azi, dar atunci totul se făcea cu robi și cu pârghii, cu tamburi de lemn și cu frânghii. Partea care o vedem noi în poza de mai sus din basorelief este pârghia care împinge platforma înainte. Doi robi pun pietre sau lemne triunghiulare ca suport pentru pârghie și alți robi se atârnă prin frânghii ca să dea greutate pârghiei. Astfel forța aplicată platformei se multiplică de zeci de ori și platforma se mișcă înainte.

Biserica pelerină

O nouă carte în librăriile creștine: Biserica pelerină.
V-o recomand cu căldură.

Fratele Broadbent (biografia aici, en), un frate englez care a umblat mult și prin România a scris din sursele pe care le-a avut atunci la dispoziție o istorie a Adunării, o istorie un pic mai ciudată.

Trolli

”Când încerci să te înţelegi cu un troll, acesta câştigă. Când insultaţi un troll, acesta câştigă. Când ţipaţi la un troll, acesta câştigă.
Singurul lucru pe care trollii nu-l suportă, e să fie ignoraţi.”

Din articolul: ”Ce este trollul?” de aici.

Trollul este un om-momeală, de obicei un om plătit (sau recompensat cumva) pentru ca în mediul în care este activ(at) să atragă atenția, să fie urmat, să aibă urmăritori.
Termenul se trage din engleză, mai precis se referă la o tehnică de pescuit: se aruncă o momeală de pe o navă în mișcare și…

…cârdul de pești va mișuna, urmând trollul.

Succesiuni de convingeri

Referințe biblice:
1.  ”.. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.” Ioan 16: 12
2.  ”… Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun….!” 1 Corinteni 10:15

Prima referință ne îngăduie să emitem un prim principiu: există o succesiune de convingeri, nu poți avea o convingere (încredințare, credință) dacă n-o ai pe cea dinaintea ei. Convingerile sunt condiționate în lanț, ca rotițele unui ceas. De exemplu: cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că: 1.”El este (există) și 2. ”răsplătește pe cel ce-L caută.!” Cine nu are aceste două condiții îndeplinite nu se poate apropia de Dumnezeu.